REFERAT

TEMA: IMPERIUL ȚARIST ȘI UNIUNEA

SOVIETICĂ

CONDUCĂTORUL: Mihaela-Denisia Liușnea

AUTOR: Valentin Port
 CUPRINS:

1. Imperiul Rus. Introducere.

2. Imperiul Rus. Demografie.

3. Imperiul Rus. Concluzie.

4. Uniunea Sovietică. Introducere

5. Sistemul politic sovietic.

6. Perioade uniunii sovietice.

7. Bibliografie.
 1. IMPERIUL RUS. INTRODUCERE.

Imperiul Rus (1721 - 1917)

Imperiul Rus este denumirea sub care este
cunoscută istoria rusească de la expansiunea Rusiei
sub Petru cel Mare, continuând cu expansiunea ţării
de la Marea Baltică la Oceanul Pacific, până la
răsturnarea ultimului ţar, Nicolae al II-lea al Rusiei,
la începuturile Revoluţiei ruse din 1917. Statul a fost
numit în mod oficial Imperiul Rus (în limba rusă
Росси́йская Импе́рия) din 1721 până în 1917.
 1. IMPERIUL RUS. INTRODUCERE.

Capitala Imperiului Rus a fost oraşul Sankt Petersburg (după 1914 a fost redenumit Petrograd).

În conformitate cu rezultatele recensământului din 1897, populaţia imperiului era de 128.200.000 oameni, cu
majoritatea lor (93,4 milioane) trăind în partea europeană a Rusiei.

În 1914, Imperiul Rus a fost împărţit în 81 de provincii ("gubernii") şi 20 de regiuni "oblasturi"). Hanatele
Buhara, Hiva şi din 1914 şi Tuva se numărau printre statele vasale sau protectoratele ruseşti.
 1. IMPERIUL RUS. INTRODUCERE.

Stema Imperiului Rus era: Vulturul bicefal.

Imnul naţional era: Dumnezeule, apără-l pe ţar
(Boje, ţaria hrani). Limba oficială era: rusa.

După răsturnarea monarhiei din timpul

Marea stemă a Imperiului Rus Revoluţiei din Februarie din 1917, Rusia a fost
proclamată republică de către Guvernul
provizoriu rus.
 1. IMPERIUL RUS. INTRODUCERE.

Imperiul Rus şi-a exercitat influenţa sa

asupra mai multor popoare. Spre deosebire de
alte ţări din Europa, Rusia – de la început şi
Steagul Imperiului Rus (1721-1883)
pentru mult timp – a considerat romii ca
supuşi egali cu ceilalţi ai imperiului,
bucurându-se de toate drepturile civile,
decurgând din acest statut.
 1. IMPERIUL RUS. INTRODUCERE.

Imperiul Rus s-a format în jurul a ceea ce s-a convenit a se numi Rusia
moscovită, care începând din secolul al XV-lea (şi, în mod special, după urcarea pe
tron a lui Ivan IV cel Groaznic, în 1547) – începe să se consolideze repede şi să se
extindă, integrând teritorii şi populaţii.
 2. IMPERIUL RUS. DEMOGRAFIE.

Deşi păcătuiesc adesea prin imprecizie, statisticile demografice constituie mijlocul cel mai bun pentru
a aprecia proporţia romilor faţă de populaţia globală a Imperiului Rus.

În 1834, din 60 de milioane de locuitori, „ţiganii” reprezentau 48.247 persoane, dintre care 8.000
locuiau în oraşe şi 18.738 - în Basarabia.

Un sfert de secol mai târziu (în 1862) cifrele sunt asemănătoare: se apreciază atunci că imperiul
adăposteşte în jur de 50.000 de „ţigani”, dintre care 17.000 – 18.000 locuiau în Basarabia şi între 7.500 şi
8.000 – în Crimeea.
 3. IMPERIUL RUS. CONCLUZIE.

Portretul general al romilor, în Imperiul rus, în ajunul revoluţiei din octombrie 1917, este
foarte variat. Cei mai mulţi dintre ei continuă să ducă un mod de viaţă tradiţional (semi-nomad, cu
o locuinţă pentru iarnă şi, cel mai adesea, un domiciliu fiscal fictiv, în regiunile rurale).
 3. IMPERIUL RUS. CONCLUZIE.

Nu este nicio îndoială că integrarea socială a romilor, în Imperiul Rus, a reuşit mult mai bine decât
cea a fraţilor lor din Balcani şi, a fortiori, din Europa Centrală şi de Vest. Specialiştii avansează diverse
interpretări ale poziţiei sociale particulare ocupate de romi, în Imperiul Rus. Totuşi, nici un scriitor nu a
rezumat mai bine situaţia lor ca N. Shehiber, la sfârşitul secolului al XIX-lea :
” Sub legislaţia noastră, ţiganii nu au fost trataţi niciodată ca un trib specific sau ca având un statut
social particular şi nici nu au fost incluşi în categoria acelor inorodtsi (cetăţeni născuţi în străinătate)”.
 4. UNIUNEA SOVIETICĂ. INTRODUCERE.

Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste a fost un stat întins pe o mare parte din Nordul Eurasiei, și
care a existat din 1922 până în 1991.

URSS era constituită din mai multe Republici Sovietice Socialiste (RSS-uri). Numărul acestora a
variat de-a lungul timpului; la data dezmembrării, URSS număra 15 republici componente.

Cu excepția unei scurte perioade chiar după revoluție, organizarea politică a țării era definită de
singurul partid politic recunoscut, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (P.C.U.S.).
 4. UNIUNEA SOVIETICĂ. INTRODUCERE.

Declarația privind formarea Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, prima

secțiune a Constituției din 1924, proclamă dictatura proletariatului, pe care cel
puțin formal, Uniunea Sovietică era formată. Structura Partidului Comunist al
Uniunii Sovietice era bazată pe centralism democratic, metoda leninistă de luare a
deciziilor în interiorul Sovietului Suprem și alte instituții sovietice.
 5. SISTEMUL POLITIC SOVIETIC.

Sistemul politic sovietic respingea principiul independenței puterilor, punând puterea legislativă deasupra
executivului și deasupra sistemului judiciar.

Organul suprem al URSS între 1922 și 1937 era Congresul Tuturor Sovietelor; organul legislativ și
administrativ este Comitetul Executiv Central al Sovietelor, format din două camere - Consiliul naționalităților
și Consiliul Uniunii.
 5. SISTEMUL POLITIC SOVIETIC.

Între 1937 și 1989, organul suprem în stat era Consiliul Suprem al URSS (Consiliul Suprem),
format din Consiliul naționalităților și Consiliul Uniunii. Reala sursă a deciziilor fiind luată de
Consiliului Suprem, deși practica reală a depășit semnificativ dispozițiile constituționale.
 6. PERIOADE UNIUNII SOVIETICE

1917–1922: Lenin: De la revoluție la consolidare

Numărul de morți, criza de produse și corupția din timpul Primului
Război Mondial au dus la nemulțumirea crescândă a populației ruse
față de autocrația țaristă.
6. PERIOADE UNIUNII SOVIETICE

1922–1940: Stalin: Regimul Terorii și Marea

Epurare
În 1922, Lenin s-a îmbolnăvit, iar luptele pentru
succesiune din interiorul partidului au izbucnit. Stalin și-a
folosit puterea ca secretar al Partidului Comunist pentru a-i
numi discipolii săi, precum Kamenev și Zinoviev, în funcții
importante în guvern și în partid și pentru a-și asigura o
poziție-cheie în structura partidului.
 6. PERIOADE UNIUNII SOVIETICE

1940–1953: De la luptele de pe Frontul de Est la Războiul Rece

URSS a semnat un pact de non-agresiune cu Germania Nazistă, Pactul Ribbentrop-Molotov, pe
23 august 1939. Tratatul presupunea pe lângă prevederi de non-agresiune și un protocol secret prin
care erau împărțite teritorii din România, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia și Finlanda între
sferele germane și sovietice de influență, anticipând rearanjamente teritoriale și politice.
 6. PERIOADE UNIUNII SOVIETICE

1953–1964: Hrușciov: Destalinizare, crize și

încordare
După moartea lui Stalin puterea a fost preluată e o
„conducere colectivă” (Beria, Malenkov, Hrușciov).
Lupta pentru putere a început. Ghe orghi Malenkov,
care avea susținerea guvernului, și Nikita Hrușciov,
care era sprijinit de partidul comunist, s-a aliat
împotriva lui Beria, ministrul de interne, care a fost
arestat în iunie 1953 și împușcat în decembrie.
6. PERIOADE UNIUNII SOVIETICE

1964–1985: Brejnev: Destindere și cooperare

Leonid Brejnev, secretarul general PCUS, a venit la
putere împreună cu Alexei Kosîghin că președinte al
Consiliului de Miniștri și cu președintele Nikolai
Podgornii ca președinte al Prezidiului Sovietului
Suprem.
 6. PERIOADE UNIUNII SOVIETICE

1985-1991: Gorbaciov- Perestroika, Cursa

înarmārii și Colapsul Uniunii Sovietice
Gorbaciov și ministrul de externe Eduard
Șevardnadze și cadrele tinere din conducere au
întreprins ample reforme. A reînceput tratativele
cu SUA la Geneva privind dezarmarea. În 1987-
1989, trupele sovietice au fost retrase din
Afghanistan.