Familia

Proiect realizat de: Voinescu Alexia

Clasa a IX a B
Profesor coordonator: Damian Ramona
Colegiul Pedagogic “Vasile Lupu” Iasi
 Definitie
• Familia este o formă socială de bază, realizată
prin căsătorie sau concubinaj neformal, care
unește pe soți (părinți) și pe descendenții
acestora (copiii necăsătoriți).
 Functiile familiei
• Familia are mai multe funcții sociale și biologice: Funcția biologică de reproducție umană
a familiei este controversată.
Sunt trei funcții sociale elementare a familiei:

• Funcția de socializare - formarea capacității de adaptare și motivare în conviețuirea

socială.
• Funcția economică - asigurarea materială și protejarea copiilor față de lipsuri și boli.
• Funcția politică - asigură copiilor o poziție legitimă în societatea existentă, această funcție
a familiei poate duce la fetișism.
• Din aceste trei funcții se pot distinge și:

• funcția religioasă a familiei, care de fapt joacă un rol în funcția de socializare a familiei,
prin transmiterea la generația următoare a tradițiilor religioase.
• funcția juridică a familiei, care este cuprinsă în constituție, și care are scopul protejării
familiei în societate (plătirea alocațiilor, întreținerea copiilor, stabilirea legilor de adoptare
sau moștenire etc.)
• funcția economică a familiei este întregită de funcția de timp liber și recreere a familiei.
 Forme de familie
• Familia nucleară (numită si familie simplă) este acea familie compusă din soț, soție
împreună cu copiii minori care locuiesc și se gospodăresc împreună. Acesta combinație este
considerată unitatea minimală de organizare socială, ea reprezentand nucleul tuturor
celorlalte forme de structuri familiale.

• Familia extinsă (numită și familie lărgită sau familie compusă) cuprinde pe lângă nucleul
familial și alte rude sau alte generații. Ea include suplimentar față de copii și părinții
acestora, bunicii copiilor (părinții celor doi părinți), unchii și mătușile copiilor (adică fratii și
surorile părinților împreună cu soții și soțiile lor), verii primari (fii și ficele unchilor și
mătușilor copiilor) dar uneori chiar și străbunicii copiilor (părinții bunicilor). De regula,
într-o familie extinsă traiesc și se gospodaresc împreună trei generații: copiii, parintii, și
bunicii.

• Familie monoparentală este acel tip de familie în care copiii locuiesc doar cu unul dintre
părinți. Acest lucru se poate întâmpla ca urmare a divorțului, a separării părinților, a
decesului unuia dintre părinți, a înfierii de către un adult a unui minor sau ca urmare a
deciziei unei femei de a da naștere unui copil fără a fi căsătorită sau fără a locui cu un bărbat.
 Avantajele/dezavantajele familiei
monoparentale față de alte tipuri de familie
• Este invocată adesea asocierea dintre structura familiei și starea de bine a copilului
concluzia fiind aceea că minorii care cresc alături de doi părinți căsătoriți tind să se
descurce mai bine decât alții. Dezvoltarea copilului fără ambii părinți este asociată cu
o mulțime de efecte nedorite. Copiii, proveniți din familii monoparentale sau
reconstituite, prezintă rate mai mari de sărăcie și niveluri mai scăzute de școlarizare
și profesionalizare, decât cei care cresc alături de ambii părinți biologici sau adoptivi.
• Există însă și studii noi care arată că nu apar diferențe semnificative între rezultatele
copiilor care provin din familii monoparentale și rezultatele acelor copii care trăiesc
în familii în care părinții nu au divorțat dar în care există un conflict puternid între
părinți [16].
• Kamo (1988) a constatat că, în medie, tații se ocupă de 36% din volumul de activități
domestice (sarcinile domestice plus de îngrijire a copilului), care au crescut la 41% în
cazul în care ambii soți sunt angajați cu normă întreagă și 43%, atunci când ambii
câștigă aproximativ aceeași sumă de bani. În familia monoparentală modelul
reprezentat de părinții implicați egal este înlocuit de situația în care majoritatea
activităților domestice sunt realizate de un singur părinte.
 Observatii
• Când familia monoparentală este rezultatul unei separări
a părinților copilului se pune problema stabilirii
custodiei minorului, lucru care se decide de către
instanța de judecată.
• Decizia cu privire la care dintre cei doi părinți va primi
custodia minorilor se poate lua amiabil de către părinți
urmând procedura medierii, caz în care, în general
instanța îl va accepta ca atare sau urmând procedurile
clasice în instanță, caz în care părțile se vor prezenta în
instanță.