Sunteți pe pagina 1din 17

SEMNELE ȘI SIMPTOMELE DIN

BOLILE CARDIOVASCULARE
Simptomele funcționale sunt:
 dispneea cardiacă - de efort, de decubit,
paroxistică
 durerea precordială - extracardiacă, cardiacă
 palpitațiile
 cianoza
 puls – frecvență, ritm, amplitudine
 tensiunea arterială
 febra
1. Dispneea – “lipsa de aer”
Dispnee de efort (progresivă) – apare în timpul unui efort
fizic, se accentuează cu efortul și dispare la incetarea lui.
Dispnee de repaus – se manifestă în repaus, eforturile cele
mai mici determinând accentuarea ei (inclusiv conversația);
pe masură ce dispneea de repaus se accentuează, bolnavul
are tendința la ortopnee; apariția ortopneei trădează un
stadiu avansat de IVS (insuficiență ventriculară stângă).
Dispnee paroxistică - de origine cardiacă are doua
cauze principale:
a) astmul cardiac – atac de dispnee brusc, noaptea sau la
scurt timp după efort, forțând bolnavul la ortopnee;
dureaza cateva minute,
b) edemul pulmonar acut (EPA) – forma cea mai gravă a
dispneei paroxistice și o mare urgență medicală; apare
brusc, noaptea , dar și ziua după efort, determinând
ortopnee; bolnavul este anxios, agitat, palid, cu buzele
și extremitățile ușor cianotice, cu transpirații reci.
Dispnee de cauze extracardiace – este un
fenomen asociat la un bolnav cardiac.
2. Durerea precordială 
- este de origine: a) cardiacă; b) extracardiacă.

a) Durerea precordială de origine cardiacă poate fi :

Organică 
– Leziuni ale cordului și vaselor mari – sediul precordial sau
retrosternal, iradiază în umărul stâng, membrul superior
stâng pe marginea cubitală, caracter constrictiv, însoțită de
anxietate, apare la efort, durată scurtă (3-5 min), cedează la
repaus și la adm de nitroglicerina sublingual.
- Insuficiența coronariană – neconcordanța dintre
nevoile în oxigen ale miocardului și irigația
efectivă pe care o pot asigura arterele coronare:
angina pectorala, infarctul miocardic, sdr.
intermediare, în stări circulatorii functionale
(anemii severe, tahicardie paroxistica)
- Pericardită acută
- Bolile aortei – angina pectorală, anevrism
disecant al aortei.
Funcțională (vegetativă) – în absența leziunilor
organice – înțepătura localizată punctiform la
apex (arătată cu un singur deget), de foarte
scurtă durată, apare sau la emotii sau surmenaj,
însoțită de alte simptome ale nevrozei
(iritabilitate, cefalee, insomnii, astenie).
b) Durerea precordială de origine extracardiacă

Afecțiuni ale peretelui toracic – tegumente,


muschi, nervi, coaste, articulatii.

Afecțiuni ale coloanei vertebrale dorsale.

Afecțiuni pleuro-pulmonare – pleurită,


pleurezie, pneumopatie acută, infarct pulmonar.

Afecțiuni digestive – esofagită, hernia hiatală,


ulcer gastric.
3. Palpitația
 – este senzație neplăcută, incomodă, ce constă în perceperea
amplificată și deformată a propriilor bătăi ale inimii.
Cauze: 1) cardiace: extrasistolia, fibrilația atrială, tahicardia
paroxistică.

2) extracardiace: afecțiuni pleuro-pulmonare, digestive,


mediastinale; se intalnesc frecvent la nevropați.

Forme clinice: - palpitații intermitente – extrasistole

-palpitații paroxistice – apar brusc și se termină brusc:


tahicardie paroxistică, F.I.A. paroxistică.

- palpitații persistente – afecțiuni valvulare, hipertiroidism,


anemie, insuficiență aortica.
4. Cianoza
 – reprezintă colorația albăstruie a tegumentelor și
mucoaselor, apare când concentrația de hemoglobină redusă
depășește 5 g%
Cianoza poate fi de cauza:
a) periferică – datorită stazei și utilizării crescute a
oxigenului la nivelul țesuturilor; este determinată de
tulburări de circulație venoasă și tulburări de circulație
arterială.
- clinic – cianoza periferică este “rece”, predomină la
extremități.
b)centrală – datorită deficitului de oxigenare a sângelui;
determinată de afecțiuni cardiace cum ar fi: stenoza mitrală,
stenoza arterei pulmonare, malformații congenitale de cord.
5. Pulsul 
-are o serie de caracteristici:
Frecvența pulsului – este în raport cu frecvența
bătăilor cardiace.
Ritmul pulsului – exprimă ritmul bătăilor cardiace;
poate fi regulat, ritmic și neregulat sau aritmic
(fibrilație atriala, extrasistole).
Amplitudinea pulsului – este în raport cu forța de
contracție a miocardului și cu presiunea sanguină; din
acest p.d.v. întâlnim:
- puls de volum mare (puls altus), în insuficiență
aortică, HTA;
-puls de volum mic (puls parvus), în stări de șoc și
tahicardii.
6. Tensiunea arterială
 – reprezintă presiunea cu care este lovit peretele
arterial, de către coloana de sânge ce părăsește
inima în timpul unei sistole ventriculare.
Modificarile TA pot fi:
-HTA – hipertensiunea arterială, creșterea
tensiunii arteriale peste valorile limită (>140/90
mmHg).
-hTA – hipotensiune arterială, scăderea
tensiunii arteriale sub valorile normale.
7. Febra
poate fi:
 febra aparținând bolii de bază, care în evoluție poate
determina modificări cardio-vasculare
(septicemii, RAA)

 febra ca simptom principal al bolii cardiovasculare


(infarct miocardic, pericardita, tromboflebita)

 febra ce indică o complicație a bolii cardio-vasculare


(endocardita bacteriană subacută).
Manifestări din partea altor aparate: 
Aparatul respirator 

-tusea - în bolile de inimă se produce prin stază


pulmonară cronică (stenoza mitrală) care
favorizează suprainfecția bronhiilor sau
compresiune pe mediastin

-hemoptizia - este secundară hipertensiunii


pulmonare.
Aparatul digestiv 

-grețuri, vărsături – apar în insuficiența


ventriculară dreaptă (IVD) prin stază hepatică;

-hepatalgia – durere difuză în hipocondrul


drept și epigastru, secundară congestiei
ficatului din IVD

-ascita (acumulare de lichid în peritoneu) – în


insuficiența cardiacă decompensată.
Manifestări nervoase 

-cefalee – în HTA, accidente vasculare cerebrale;


-tulburări auditive – perceperea unor zgomote
anormale (țiuituri, pocnituri), în HTA;
-tulburări vizuale – muște zburătoare, cecitate etc.
în HTA, embolii cerebrale;
-afazie – incapacitatea de a înțelege și reproduce
cuvintele vorbite (în accidente vasculare
cerebrale);
- pareze, paralizii – instalarea unor deficite motorii
parțiale sau totale în urma unui AVC.

S-ar putea să vă placă și