INFECŢIILE ACUTE DE CĂI

RESPIRATORII SUPERIOARE LA COPIL

 IACRS
• Infecţiile acute ale căilor respiratorii superioare (IACRS) prezintă o importanţă
deosebită prin frecvenţa cu care se întâlnesc în practica clinică. Deşi rareori sunt
fatale, ele constituie o sursă de morbiditate semnificativă şi comportă o încărcătură
financiară considerabilă.
• CLASIFICAREA INFECŢIILOR RESPIRATORII
• In mod clasic infecţiile respiratorii se împart în superioare (cele care afectează
mucoasa nazală, faringele sau/şi laringele) şi inferioare (dacă afectează traheea,
bronşiile sau/şi alveolele), fiecare putându-se compli­ca.
 CLASIFICAREA SINDROAMELOR RESPIRATORII ÎN FUNCŢIE DE ETIOLOGIE

 
A. Sindroame respiratorii virale:
• Rinofaringita acută
• Laringita acută (este de etiologie virală excepţie făcând epiglotita şi traheita bacteriană, acestea
întâlnindu-se foarte rar)
• Traheobronşita acută
• Bronsiolita acută
 
• B. Sindroame respiratorii virale sau bacteriene:
• Faringită acută (15-30% sunt de cauză streptococică)
• Otita medie
• Sinuzita
• Pneumonia
 1. ANGINA ACUTA
• Reprezinta inflamarea amigdalelor (tonsilelor) şi a faringelui.

• Este principala cauză de prezentare a copiilor în ambulator

 ETIOLOGIE

Agenţii etiologici principali ai anginelor acute sunt:

•Virusurile (rhinovirusurile, coronavirusurile, adenovirusurile, virusurile gripale, virusurile
paragripale, virusul sinciţial respirator, enterovirusurile - ECHO şi Coxsackie - şi virusul
herpes simplex);
şi
•Bacteriile (streptococul grup A, streptococul C, , meningococul, Hemophilus influenzae,
anaerobi, b. difteric, Mycoplasma pneumoniae)
 MANIFESTĂRI CLINICE

•Odinofagie ( bine definită la copilul mare –” durere în gât ”, la copilul mic se exprimă ca
refuz al alimentaţiei sau înghiţire dificilă),
•Dificultăţi la deglutiţia alimentelor şi lichidelor (poate determina deshidratarea pacientului),
•Cefalee,
•Dureri abdominale (limfadenită mezenterică)
•Poate asocia febră,
•Coriză ,
•Tuse productivă,
•Disfonie ,
EXAMENUL CLINIC

• Hiperemia faringelui
• Hiperemia pilierilor amigdalieni
• Hiperemia amigdalelor
• Adenopatie latero-cervicală (ganglioni
fermi la palpare şi sensibili)
• Amigdale criptice, cu cripte necrotice
sau exudat
• Picheteu hemoragic la nivelul palatului
moale
• Depozite exudative la nivelul
amigdalelor
 CLASIFICARE

1. Forma eritematoasă.

• Acestea se caracterizează prin „gât roşu“, intens, uniform, cu

amigdale mărite în volum, edem (inconstant) al pilierilor,
văului şi luetei.
 CLASIFICARE

2. Forma eritemato-pultacee.

• Acestea se caracterizează prin prezenţa pe mucoasa oro-

faringiană eritematoasă a unui exsudat alb-cremos, cu
dispoziţie punctiformă pe amigdale;
• exsudatul este decolat uşor, iar subiacent se remarcă o
mucoasă hiperemică.
CLASIFICARE
3. Angine ulceroase şi ulcero-necrotice.

•Se caracterizează prin ulceraţii pe vălul palatin

şi amigdale, cu un aspect ulcero-hemoragic şi
fetiditatea halenei.
 CLASIFICARE
4. Forma pseudomembranoasă. 5. Angina flegmonoasă.

• Se caracterizează prin prezenţa de • Amigdale mult hipertrofiate,

false membrane albe, sidefii sau uneori unilateral şi care trebuie
cenuşii, foarte aderente, ce diferenţiate de flegmonul
invadează rapid amigdalele, pilierii adevărat al amigdalei, care este o
şi lueta. supuraţie bacteriană.
• Acest aspect este evocator pentru
difterie sau mononucleoza
infecţioasă.
CLASIFICARE
6. Angine veziculoase
• Sunt mai rare
• Se caracterizează prin prezenţa de vezicule şi
ulceraţii minime pe pilierii anteriori, văl,
luetă, peretele posterior al faringelui şi faţa
internă a amigdalelor.
• Acest aspect poate fi precedat de prezenţa de
elemente peteşiale ce evocă o infecţie virală
(cu diferite tipuri de virus Coxsackie A).
2. FARINGITA ACUTA STREPTOCOCICA
 1. Epidemiologie
• Reprezintă 37% din cazurile de faringită acută.

• Afecțiune rară înainte vârstei de 2-3 ani.

• Frecventă după vârsta de 5 ani.

• Pick al incidenței în primii ani de școală.

• Incidenţă : iarna, începutul primăverii.

• Simptomatologia cedează la 24 h de la inițierea

antibioterapiei.

• Răspândirea infecției se face în faza acută.

 2. Etiologie

Aspectul unei culturi cu streptococ beta-

hemolitic grup A

Streptococ beta-hemolitic grup A

 3. Manifestări clinice

 Debut: rapid, cu “ dureri în gât” (odinofagie), febră înaltă, frison, rinoree, disfonie, fără
tuse
 Perioada de incubație: 2-5 zile.
 Perioada de stare: Hiperemie faringiană (interesează: palatul moale, pilierii, amigdalele
palatine, peretele posterior al faringelui – “ angină roșie streptococică”)
- Amigdale hipertrofice, acoperite cu depozite albicioase, purulente,
- Exsudate tonsilare sangvinolente
- Uvulă hiperemică și tumefiată
- Ocazional: febră scarlatiniformă (paloare peri-oro-nazală, limbă roșie
zmeurie, rash fin maculo-papular).
- Adenopatie cervicală anterioară
 Limba “zmeurie”
(din faringita streptococică)
ANGINA STREPTOCOCICĂ
 4. Diagnostic-1
• La examenul paraclinic se deceleaza leucocitoză

• Probe inflamatorii pozitive: VSH, proteină C reactivă

• Originea streptococică este confirmata prin examenul exsudatului faringian.

• Răspunsul imunitar serologic se dezvoltă în următoarele 2 săptămâni ce urmează

anginei streptococice; concentraţia ASLO (antistreptolizina 0) creşte peste 300 u.i./
ml la 50-60% dintre bolnavi.

• În dinamică ASLO crește de 2-4 ori față de nivelul bazal.

• Scăderea titrului este lentă, în luni, sugerând vindecarea.

 4. Diagnostic-2

• De elecție: TEST RAPID PENTRU ANTIGENUL STREPTOCOCIC

 5. Tratament – Antibioterapia I
1. PENICILINĂ V : 250 mg/doză <27 kg și 500 mg/doză >27 kg, în 2 sau 3 prize, timp de 10 zile.
sau
2. AMOXICILINĂ: 50 mg/kg/zi, în 2 doze, max 1 g/zi, 10 zile
sau

În caz de alergie la penicilină:

- Eritromicină 20-40 mg/kg/zi, în 2-3-4 doze, timp de 10 zile sau
- Azytromicină 12 mg/kg/zi, în doză unică (max. 500 mg/zi), 5 zile sau
- Claritromicină 15mg/kg/zi, în 2 doze, timp de 10 zile sau
- Clindamicină 20 mg/kg/zi, divizat în 3 doze, timp de 10 zile.
Cefalosporinele de tip: cephalexin, cephadroxil sunt indicate în caz de rezistență la tratamentul cu
penicilină.
ALERGIE LA PENICILINĂ
 5. Tratament – Antibioterapia II
• Tratamentul antibiotic duce la dispariția simptomelor în 12-24 h de la inițiere și
previne apariția complicațiilor tipice infecției streptococice.

• Se recomandă antibioterapia în caz de:

- Faringită streptococică confirmată.
- Febră crescută + simptome caracteristice infecției streptococice
- Contact cu persoane documentate cu infecție cu streptococ beta hemolitic grup A
 5. Tratament adjuvant
1. Tratamentul igieno-dietetic: -Aport suplimentar de lichide,
-Evitarea contactului cu persoanele bolnave, aerul rece,
- Repaus relativ la pat.

2. Tratamentul simptomatic:
• CORTICOSTEROIZII nu se recomandă de rutină, dar pot fi administrați la debut, în caz
de durere faringiană intensă.
• Se foloseşte Dexametazonă în doză de 0,6 mg/kg/doza

• ANTITERMICE- Ibuprofen 10 mg/kg/doza la 8 ore interval și - Acetaminofen 10-15

mg/kg/doza la 4-5 ore interval, timp de 2-3 zile.
5. Tratament profilactic

Vaccin streptococic multivalent

 6. COMPLICAŢIILE ANGINEI STREPTOCOCICE

a. Supurative: Abcesul periamigdalian

Abcesul retrofaringian
Mastoidita
Sinuzita
Otita medie
Limfadenita cervicală

b. Nesupurative:- RAA
- Glomerulonefrita post-streptococică
COMPLICAŢII : ABCESUL PERIAMIGDALIAN
COMPLICAŢII: ADENOIDITĂ CERVICALĂ
COMPLICAȚII : SCARLATINA
REUMATISMUL ARTICULAR ACUT
• Noduli subcutanați
Eritem marginat
 REUMATISMUL ARTICULAR ACUT
Cardită Artită
 GLOMERULONEFRITA
• Hematuria
• Edeme
• Azotemie
• HTA
3. RINOFARINGITA
ACUTĂ
 RINOFARINGITA ACUTĂ

Definiție- proces inflamator infecțios de etiologie

virală, localizat la nivelul mucoasei nasofaringiene.

Procesul inflamator este mult mai extensiv la copil

decât la adult, interesând frecvent sinusurile
paranazale și urechea medie.
 RINOFARINGITA ACUTĂ

Etiologia - este virală, principalul agent fiind rhinovirusul.

 Îmbolnavirea apare frecvent în sezoanele reci.

 3-6 episoade pe an.

 Poate surveni suprainfecția bacteriană cu Streptococul de gr A,

Pneumococul,Haemophilus influenza și Stafilococul.
 MANIFESTĂRI CLINICE
• Diagnosticul este clinic.
• Perioadă de latență: de la câteva ore la 1-2 zile.

• La sugar debutul bolii e brusc, cu febră ridicată (39-40 grade C), iritabilitate, strănut,
rinoree ( unii sugari pot prezenta vărsături sau diaree).

• Secreția nazală interferează cu suptul, pot aparea semne de insuficiență respiratorie

usoara-moderată.

• La copiii mari semnul caracteristic e uscăciunea și iritarea mucoasei nasofaringiene,

urmată de strănut, rinoree apoasă, tuse, cefalee, mialgii, anorexie, febră moderată.

• Boala durează 3-4 zile.

 DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL

1) Rinofaringita de la debutul unor boli infecto-contagioase (rujeolă, varicelă,

poliomielită)

2) Acutizarea unor afecțiuni cronice ale tractului respirator superior (adenoidite, rinite
alergice)

3) Rinoreea presistentă ( cu secreții sanguinolente) unilateral =corp strain.

4) Rinita alergică diferă de rinofaringită prin absența febrei și rinoreei purulente.

 TRATAMENT

• Administrarea de antibiotic nu influențează evoluția și nu reduce incidența complicațiilor

bacteriene.
• Indicaţii importante: umidificarea aerului atmosferic, hidratarea copilului, dezobstruarea
foselor nazale.

• Pentru combatera febrei: Acetaminofen 10-15 mg/kg/doza la 4-6 ore interval

* Nu se administreaza aspirină în gripă și varicelă la copii și tineri ( determină sindrom Reye.)

 PROFILAXIE

– Spălarea mâinilor, acoperirea nasului şi gurii în timpul strănutului şi tusei

– Evitarea plimbărilor în zone aglomerate, cu aer rece, a contactului cu persoane

bolnave.

– Triajul bolnavilor/purtătorilor la intrarea în colectivitate.

4. LARINGITA ACUTA
 1. Definiție

• Laringitele acute reprezintă afecțiuni

infecțioase de natură virală sau bacteriană,
care determină detresă și/sau insuficiență
respiratorie înaltă prin obstrucție laringiană.

• Laringitele pot reprezenta o urgență

pediatrică, deoarece edemul inflamator
poate produce asfixie.
 2. Epidemiologie și etiologie
• Vârsta de maximă frecvență : 3 luni- 5 ani.
• Peak la vârsta de 2 ani.
• Frecvență crescută în sezonul rece (toamna târziu și iarna) și la băieți.
• Incidența scade o dată cu dezvoltarea căilor aeriene.
• Etiologie:
• 1. Infecțiile virale :Virusuri paragripale 1, 2, 3 -75%
Virusul sinciţial respirator -adenovirusuri-virusuri gripale A si B
Herpes, coxsackie A şi B
Echovirus
• 2. Infecțiile bacteriene : Mycoplasma pneumoniae
(ocazional) Haemophillus influnezae, Streptococus pneumoniae
Corinebacterii ( bacil difteric-f rar).
 3. Clasificare

• Fără detresă respiratorie • Cu detresă respiratorie

Forma clasică: laringita acută simplă 1. Laringitele obstructive: laringita acută
spastică (striduloasă)

2. Laringitele acute edematoase:

- Subglotiă (crupul viral)
- Supraglotică (epiglotita)
 4. Laringita acută simplă
• Etiologie virală,
• Debutează prin infecția CRS (obstrucție nazală, coriză, tuse).
• În evoluție apar disfonia, tusea lătrătoare și stridorul, ce se accentuează în timpul nopții.
• Copilul mare acuză disfagie.
• Febră mică sau afebrilitate.
• Nu există semne de insuficiență respiratorie la copilul mare, dar la sugar putem avea:
agitație, dispnee, tiraj suprasternal și supraclavicular

TRIADA DIAGNOSTICĂ: TUSE LĂTRĂTOARE, CORNAJ, TIRAJ

SUPRASTERNAL

Examen fizic -de obicei normal, cu excepția congestiei faringiene și a semnelor de

obstrucție.
Tratamentul se limitează la repausul corzilor vocale, inhalarea de aburi calzi.
 4.1 Laringita acută simplă

• Examenul ORL
(inspectia laringelui nu este necesară în toate cazurile) evidențiază edem inflamator al
corzilor vocale și țesutului subglotic.

Boala este în general ușoară și durează 3-4 zile.

 4.2 Laringita acută simplă - tratament

• 1. Repaus vocal

• 2. Evitarea vorbitului în șoaptă- se asociază cu hiperfuncţie laringiană

• 3. Corticosteroizii și antihistaminicele nu se recomandă de rutină.

 5. Laringita acută striduloasă sau crupul spasmotic
• Entitate clinică întâlnită la copiii care fac episoade recurente de obstrucție acută
laringiană, cu debut nocturn.
• Etiologie : virală, dar și alergică ( la pacienții cu teren atopic). Poate fi implicată și
componenta psihogenă ( profilul psihologic particular al copiilor cu astfel de manifestări:
anxioși, excitabili).
• Manifestare clinică : copil (1-3 ani), în plină stare aparentă de sănătate, se trezește brusc în
timpul nopții cu : accese de tuse bitonala, dispnee inspiratorie, stridor, disfonie.
• Predomină la copiii cu paratrofie sau vegetații adenoide. Prodromul viral este absent
• Durata manifestărilor: câteva ore, cu ameliorare spre dimineață.
• Examenul fizic : “sărac”, lipsesc semnele de infecție a căilor aeriene.
• Laringoscopia: edem “palid , apos“ al regiunii subglotice.
 5.1 Tratament

Dacă necesita spitalizare:

• Nebulizări cu Adrenalină racemică.
• Aport de O2
 6. Laringita acută subglotică
• Etiologie : virală ( virusurile paragripale, adenovirusurile, virusul sincițial respirator,
rhinovirusurile, virsul gripal și virusul rujeolic).
• Vârsta cea mai afectată: 6-36 luni.
• Incidență crescută la băieți și în anotimpul rece.
• Manifestări clinice: * IACRS cu câteva zile anterior debutului,
* Febră (39 sau 40 grade C)
* Tuse aspră, lătrătoare, disfonie, coriză
* Stridor inspirator intermitent, inițial apare doar în perioadele de
hiperventilație ( agitație, plâns, efort fizic), apoi devine permanent.
* Semne ale insuficienței respiratorii: inspir zgomotos, dilatare
preinspiratorie a aripilor nasului, tiraj suprasternal și subclavicular, cianoză,
tahicardie.
 6.1 Laringita acută subglotică

• Efortul respirator epuizează bolnavul si pot aparea tulburări ale stării de conștiență,
letargie, bradipneea, bradicardia, decesul prin hipoxie severă.
• Scăderea intensității stridorului, în absența terapiei medicamentoase, este semn de
agravare.

• Examenul fizic: Cianoză peri-oro-nazala. Tahipnee. Cornaj. Tuse latratoare.Tiraj

suprsternal. Dispnee inspiratorie

.
 6.2 Explorări paraclinice

•Examenul ORL (inspectia laringelui nu este necesară în toate cazurile, dar este util în
caz de diagnostic incert sau în formele severe) evidențiază edem inflamator al corzilor
vocale și , în special, al țesutului subglotic.

•Radiografia de profil: este mai puțin valoroasă. Se efectuează în caz de necesitate a

diferențierii de epiglotită sau corp străin.

•Ex. de laborator: 1. Pulsoximetria / Dozarea gazelor sangvine – în caz de hipoxie

severă.
2. Hemogramă - lipsesc semnele de infecție bacteriană .
 6.4 Tratament I
1. Liniștirea pacientului și plasarea acestuia într-o atmosferă umedă. Copilul trebuie menținut în
confort, să nu plângă, să fie în atenția personalului medical în cazul unei deteriorări respiratorii.
2. ADRENALINA racemică clasică .
Doza: 0,25-- 0.5 ml adrenalina în 3 ml ser fiziologic 0.9%. Se poate repeta la 20 min.

3. CORTICOSTEROIZI: Dexametazona 0,3-0.6 mg/kg/doza (doză unică) sau o doză echivalentă

de alți corticosteroizi

4. Antibioticele- nu sunt necesare

5. Oxigen- daca starea copilului se deteriorează.

 6.4 Tratament II

6. Intubație/traheostomie necesară în formele severe de insuficiență respiratorie.

7. Se încurajeaza alimentația orală, complementară, administrarea de lichide po

 7. Complicații

1. Agravarea obstrucției laringiene ce determină insuficiență respiratorie.

2. Deshidratare.
3. Edem pulmonar .
4. Laringo-traheo-bronșită bacteriană (prin suprainfecție bacteriană).
5. Otita medie acută (prin suprainfecție bacteriană).
6. Pneumonia acută (prin suprainfecție bacteriană).
7. Pneumotorax, pneumomediastin, suprainfecție bacteriană secundară intubației.
8. Șoc toxic
 ELEMENTE DE DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL
EPIGLOTITĂ LARINGOTRAHEOBRONȘITĂ LARINGITĂ
SPASMOTICĂ
Vârstă 3-8 ani Sub 3 ani 1-3 ani
Etiologie H. Influenzae tip B, rar pneumococ Virală, uneori cu suprainfecție Necunoscută,posibil
bacteriană virală
Debut Rapid Progresiv Brusc, noaptea
Durata medie de 6-8 ore 1-9 zile E autolimitata
evoluție
Manifestări Febră înaltă, disfonie, detresă Tuse, febră, stridor, disfonie Fără febră
respiratorie severa
Temperatură 39 38 Normală
Examen clinic MV , tuse dureroasă MV , raluri bronșice MV , dispnee
inspiratorie
Examen laringian Inflamația epiglotei Edem subglotic și al corzilor vocale Spasm laringian
Leucocite Hiperleucocitoză Leucocitoză -leucocite :N
PMN 85% 63% -NORMAL
Complicații bacteriene Diseminări bacteriene la distanță Rareori Nu
5. EPIGLOTITA
 1. Definiție

•Epiglotita sau laringita acută supraglotică este un edem inflamator acut al epiglotei și
hipo-faringelui. Practic, este o infecție bacteriană rapid progresivă, care cuprinde și
regiunea superioară corzilor vocale, putându-se ajunge până la obstrucția totală a
corzilor vocale.

• Este o afecțiune gravă cu evoluție fulminantă, uneori dramatică fiind o urgență

pediatrică.
•Afecțiunea este rară, apare la orice vârstă, mai frecvent între 1-6 ani.

•Etiologia epiglotitiei este bacteriana, agentul etiologic fiind Haemophilus influenza

tip B in 96% din cazuri.
 2. Manifestări clinice
• Debut brusc, în plină stare aparentă de sănătate.
• Ocazional prodrom de IACRS.
• Clinic: febră înaltă, alterarea stării generale, anxietate, apetit capricios,
odinofagie intensă, disfagie, sialoree, stridor inspirator de intensitate medie.
• Evoluția tabloului clinic este una rapidă și dramatică, conducând în câteva ore
la insuficiență respiratorie severă.
• În perioada de stare pacientul prezintă cu febră înaltă, letargie, aspect toxic,
poziție caracteristică cu capul flectat “ poziție de trepied”, protruzia limbii în
inspir, semne severe de insuficiență respiratorie acută, voce stinsă. Evoluția
este către: cianoză, epuizare respiratorie, paloare, tulburare a stării de
conștiență.
• Epiglotita este singura entitate clinică care asociază sialoree și stridor.
 3. Investigații
• Hemogramă (leucocitoză importantă cu PMN și devierea la stânga a formulei
leucocitare),

• PCR, VSH (ambele au rezultate cu mult peste limite),

• Hemocultură ( pozitivă in 50% din cazuri),

• Culturi faringiene, laringiene

• Radiografie laterală a regiunii cervicale în cazuri selectate CT)

• Laringoscopie – cu fibră optică: evidențiază epiglotă edemațiată, zmeurie, corzi

vocale inflamate.
 4. Diagnostic diferențial
Traheita bacteriană
Etiologie: stafilococul auriu, moraxella catarrhalis, corinebacterium difteriae, H. influenzae sau
anaerobi.
Taboul clinic similar epiglotitei.
Se impune traheotomie, intubare și antibioterapie
Aspirație de corpi străini
Afectează copilul mic.
Se descrie prin: crize de tuse, balans diafragmatic.
Abcesul retrofaringian sau peritonsilar
Tablou clinic similar obstrucției respiratorii laringiene

Compresii extrinseci laringiene produse de inele vasculare sau Compresii intrinseci

(papilom laringian, hemangiom subglotic)

Angioedem secundar unor reacții anafilactice, edem după intubarea oro-traheală,

mononucleoză infecțiosă
 5. Tratament
Internare obligatorie! Urgență pediatrică!
1. Securizarea căilor aeriene. În toate cazurile de epiglotită se recomandă intubare
nazotraheală pentru 48-72 h sau până la dispariția edemului și spasmului. Intubarea a redus
mortalitatea aproape de 0.
2. Tratament antibiotic – OBLIGATORIU!! Vizează H. influenzae:
-Ceftriaxonă 100 mg/kg/zi, în 2 doze/zi, iv sau
-Meropenem
Tratamentul antibiotic va fi adaptat în funcție de rezultatele antibiogramei. Se va menține
7-10 zile dup detubarea pacientului.
3. Tratament suportiv- analgezice, antipiretice (paracetamol, ibuprofen), perfuzie.
•Adrenalina racemică și corticosteroizii sunt ineficienți.
 6. Profilaxia
• Se va face tuturor membrilor familiei dacă:
- Copilul bolnav are sub 4 ani
- Pacient neimunizat sau imunocompromis
• Profilaxia vizează personalul medical aflat în anturajul pacientului.

• Profilxia se va face cu: Rifampicină 20 mg/kg oral, în doză unică, timp de 4 zile.
Cultură de Haemophilus influenzae

TRATAMENT PREVENTIV
• Vaccin anti Haemophilus Influenzae tip B
6. OTITA
 1. Definiție

• Otita acută reprezintă un proces inflamator acut sau cronic, cu sau fără acumulare
de lichid, localizat la nivelul urechii medii.

• Otita medie acută (supurată) reprezintă un proces inflamator acut al mucoasei care
căptușește urechea medie, produs de un agent infecțios (infecție virală, bacteriană
sau vibro-bacteriană), constând în acumularea de puroi în spatele timpanului.
2. Anatomia la copil

• Frecvența otitei este crescută la sugar datorită

unor particularități anatomice caracteristice:
trompa lui Eustachio este scurtă, largă și are
o poziție orizontală, comunicând larg cu
epitimpanul (cavitatea timpanică).
 2.1 Anatomia la copil

• În plus, drenajul urechii medii este îngreunat de poziția

pe spate a sugarului (poziția de supinație).

• Calea principală de infecție a urechii medii este prin

trompa lui Eustachio și mai rară pe cale hematogenă sau
prin conductul auditiv extern.

• În timpul suptului, lichidele din rinofaringe pot reflua

prin trompă spre urechea medie (otita este mai frecventă
la sugarii alimentați artificial decât la cei alimentați
natural, deoarece primii stau timp mai îndelungat în
supinație.
 3. Terminologie

• Otita medie congestivă = se referă la congestia timpanului în absența acumulării

de lichid. Situație frecvent întâlnită la sugari și copiii mici.

• Otita medie acută sau supurată se referă la infecția bacteriană acută a urechii
medii soldată prin acumularea de puroi în urechea medie

• Otita medie cu exsudat sau seroasă constânând acumularea de fluid abacterian în

cavitatea urechii medii fără semne și simptome de inflamație.
 4. Epidemiologie

• Reprezintă cea mai frecventă boală bacteriană la sugar și

copilul mic.

• Maximum de incidență: 1-2 ani.

• Complicație frecventă a rinitei și rinofaringitei acute.

• 25-40% din infecțiile căilor respiratorii superioare la

copilul sub 3 ani asociază și un episod de otită.
 5. Etiologie
1. Bacteriană, în 2/3 din cazuri:
- Streptococcus pneumoniae (40%), Haemophilus influenza (25-30%), Moraxella
catarrhalis (10-15%)
- Alți germeni: Streptococcus pyogenes grup A, Staphylococcus aureus, Pseudomonas
aeruginosa, Enterobacter cloacae, Mycoplasma pneumoniae, etc.

2. Virală, în 5-15% din cazuri

- Virusul sincițial respirator, virusul parainfluenzae, adenovirusulrile, virsusul
Coxackie

Spectrul microbian diferă cu vârsta:

a. Nou-născut: E.coli, Klebsiella, stafilococul.
b. Sugar: streptococcus pneumoniae, H. influenza, stafilococul
c. După vârsta de 5 ani: H. influenza
 6. Factori de risc
1. Prematuritate
2. Small for gestational age (SGA)
3. Vârsta mică
4. Anomalii ale sistemului imunitar
5. Malformații cranio-faciale
6. Boli neuromusculare
7. Teren atopic
8. Frecventarea colectivităților (creșele, colectivitățile/aglomerările)
9. Status socio-economic precar
10.Expunerea copilului la fumul de țigară sau poluanți din mediu
11. Utilizarea suzetei
12.Sezonul rece
13.Alimentația artificială (40-50%)
14.Rinită alergică
 7. Elemente sugestive pentru stabilirea diagnosticului

• Afecțiunea apare în cursul evoluției unei infecții acute de căi respiratorii superioare.
• La nou-născut și sugar simptomatologia este nespecifică.
• Otalgia se manifestă prin: iritabilitate, agitație, țipăt, modificarea apetitului și a somnului.
Ocazional copilul își duce mâna la ureche sau se freacă cu capul de pernă.
• Se mai pot asocia: febra, vărsăturile, scaunele diareice, starea toxică, semne meningeale,
convulsii.
• La copilul mare: otalgia în absența febrei poate să apară în caz de abces dentar, afecțiuni
ale articulației temporo-mandibulare.
 8. Forme clinice I – Otita medie catarală (otita congestivă)

• Este consecința unei inflamații ce apare secundar blocajului trompei lui Eustachio și a
presiunii negative din urechea medie, care se obiectivează prin existența unui
transsudat seros și steril în urechea medie.

• Catarul obstructiv al urechii este consecința inflamației mucoasei rinofaringelui.

• Catarul induce: senzația de tensiune în ureche, hipoacuzie, senzația de “pocnituri” în

ureche.

• Sensibilitatea otică este greu de obiectivat, compresia dureroasă a tragusului nu este

concludentă.
 8. Forme clinice II – Otita medie acută supurată
• Otalgia (simptomul principal) este violentă, pulsatilă, exagerată de deglutiție și masticație.
• Copilul duce mâna la ureche, este agitat, plânge sau urechea afectată este ținută în permanență lipită de
pernă (căldura calmează).
• Tabloul clinic este completat de: hipoacuzie, zgomote auriculare, vertij, febră înaltă, stare generală
alterată, vărsături, diaree, meningism, convulsii).
• Perforarea timpanului determină cedarea durerii, scăderea febrei și apariția otoreei (inițial sangvinolentă,
ulterior purulentă).

• Examenul otoscopic: timpan edemațiat, ce bombează  Aspect de timpan perforat

gaura de perforare.

• Timpanometria: imobilitatea timpanului.

• Terapia antiinfecțioasă se stabilește după însămânțarea

aspiratului din urechea medie și antibiogramă.
 8. Forme clinice III – Otomastoidita sugarului
• Reprezintă inflamația mucoasei urechii medii și a cavităților osoase din osul temporal (cavități
mastoidiene).
• Are 2 forme:
1. Forma manifestă: apare la sugarii eutrofici, tratați în prealabil cu antibiotice.
Debutul este brusc, febră înaltă, simptome auriculare intense, agitație extremă, convulsii, meningism,
diaree, vărsături. Perforarea timpanului duce la dispariția durerii. Vindecarea poate fi spontană.

2. Forma latentă (otita latentă, antrita latentă): apare adesea la cei cu malnutriție, prematuri, copii cu
deficite imune și alte handicapuri, sugari eutrofici supuși unei antibioterapii necorespunzătoare.
Debutul este insidios, la 2-3 săptămâni de la infecție rinofaringiană, afebrilitate sau febră, facies toxic,
diaree, vărsături, semne de deshidratare.
Sindromul neuro-toxic (simptome nervoase, digestive)contrastează cu sărăcia tabloului clinic.
Aspectul otoscopului
 9. Modificări patologice la otoscopie
• Otita medie congestivă: congestie izolată a timpanului (manifestare reactivă a unei infecții
respiratorii).

 Timpan care bombează

(culoarea galbenă
sugerează prezența unei
pungi cu puroi)
 Timpan intens congestionat
• Otita medie acută supurata: timpan intens congestionat, bombează, uneori opac sau
perforat, prezența de puroi, reflexul luminos al timpanului – diminuat sau absent.

 Timpan cu aspect translucid.

• Otita medie cu exsudat (seroasă): aspect translucid, acumulare de lichid în urechea medie
(uneori cu prezența vizibilă a unui nivel de lichid sau/și bule de aer).
 10. Diagnosticul pozitiv

• Se stabilește pe baza:
- Anamnezei
- Tabloului clinic
- Examenul ORL
 11. Complicații
1. Complicații intratemporale: perforarea extinsă a membranei timpanului, paralizia
nervului facial, labirintită acută, mastoidită acută sau cronică, colesteatom,
otomastoidită, otita medie supurată cronică, etc.

2. Complicații intracraniene: meningită acută, encefalită acută, abces cerebral, abces

subdural sau supradural, tromboză sau tromboflebită sinus lateral și hidrocefalie.

3. Complicații sistemice: bacteriemie / septicemie, artrită septică.

• Orice copil cu otită medie acută trebuie suspectat de apariție a complicațiilor

intracraniene dacă prezintă: cefalee persistentă, letargie, iritabilitate, modificări de
personalitate, otalgie severă, febră persistentă sau recurentă, greață, vărsături.
 12. Tratament
Abordarea terapeutică diferă în funcție de vârstă și forma clinică.
•Otita medie catarală:
Pentru otalgie: acetaminofen, ibuprofen
•Otita medie acută supurată
• Antibioterapie – de primă intenție – Amoxicilină po –dacă pacientul
nu a primit în ultimele 30 de zile tratament cu Amoxicilină.
Ca alternativă, în infecțiile severe: Cefalosporinele de generația a 2-a sau a 3-a (cefuroxim,
cefpodoxim, ceftriaxon,etc).
Macrolidele (eritromicina, azitromicina, claritromicină) au
eficacitate limitată asupra streptococcus pneumoniae și H. influenza.
 13. Durata tratamentului și monitorizare
• La copiii sub 2 ani și la cei cu simptome severe : 10 zile
• 2-5 ani cu simptome ușoare/moderate de OMA : 7 zile
• Copiii peste 6 ani cu simptome ușoare/moderate de OMA: 5-7 zile

• Se recomandă reevaluarea periodică a copiilor cu vârstă mică, în caz de forme

severe sau recurente.
• La 2 săptămâni de la inițierea antibioterapiei 60-70% din copiii au exsudat la nivelul
urechii medii.
• Prezența exsudatului în urechea medie fără simptome (otită medie exsudativă)
necesită monitorizare sistemică nu antibioterapie.
• OMA recurentă nu necesită antibioterapie profilactic.
 14. Profilaxie

• Măsuri educative: suflarea corectă a nasului, câte o nară pe rând, tratarea corectă a
infecțiilor rinofaringiene.

• Evitarea factorilor favorizanți de tip: evitarea alimentării în poziție culcată, limitarea

expunerii la fum de țigară, evitarea locurilor aglomerate, a spațiilor închise și neventilate,
evitarea contactului cu persoanele bolnave.

• Vaccinare împotriva Streptococului pneumoniae și împotriva H. influenza, doi dintre cei

mai frecvenți germeni implicați în apariția otitelor