A elaborat: Oprea Angelica

Planeta Pământ (numită și Terra sau „Planeta albastră”) este a

treia planetă după distanța față de Soare și a cincea ca mărime în
sistemul solar.

DECLINATIA SI INCLINATIA MAGNETICA

Intr-un loc bine definit pe suprafata terestra, campul magnetic terestru are o valoare
determinata in marime, directie si sens.
Un ac suspendat de un fir fara torsiune, in centrul sau de greutate, va lua aceasta
directie.Directia pe care o ia acul magnetic trebuie raportata la planele de referinta
care se determina prin urmatoarele date:
a)Unghiul pe care-l face planul vertical in care se gaseste 252f57c magnetul, numit
meridianul locului, adica unghiul pe care-l face planul meridian magnetic cu planul
meridian geografic.Unghiul acesta poarta numele de unghi de declinatie si poate fi
determinat cu o precizie de 1/10 dintr-un minut.
 b) Unghiul pe care-l face directia magnetului cu planul orizontal.Acest
unghi se numeste unghi de inclinatie si poate fi determinat cu o precizie
de un minut.

Daca am stabilit directia acului magnetic prin unghiurile de declinatie si

daca determinam intensitatea campului sau componenta orizontala, adica
proiectia vectorului camp magnetic pe planul orizontal, avem toate
elementele campului intr-un punct de pe suprafata terestra
 BUSOLA DE DECLINATIE SI INCLINATIE

Exista aparate cu care se pot masura cele doua

unghiuri in orice punct de pe suprafata terestra, sau se pot
urmari variatiile acestor unghiuri intr-un loc determinat, in
functie de timp.
Aceste aparate sunt : busola de declinatie si busola de
inclinatie
Busola de declinatie se compune dintr-un ac magnetic ce
se poate orienta numai in planul orizontal.Varfurile acului se
misca in fata unui cadran divizat in grade, minute si secunde.Desi
acul magnetic este supus la doua cupluri, dintre care unul ia
nastere prin actiunea componentei orizontale si tinde sa roteasca
acul in planul orizontal si altul ia nastere prin actiunea
componentei verticale care tinde sa-l roteasca in planul vertical,
totusi lestand convenabil acul, putem anula cuplul care tinde sa
roteasca acul in planul vertical.
 REPARTITIA CAMPULUI MAGNETIC PE SUPRAFATA TERESTRA

Daca plecam dintr-o localitate data pe suprafata pamantului si

mergem mereu spre Nord dupa indicatiile acului magnetic, nu vom ajunge la
Polul Nord geografic, ci in peninsula Boothia Felix la 70040' latitudine
nordica si 9605'longitudine vestica.Mergand in sens contrar, nu vom ajunge
la Polul Sud geografic, ci intre pamantul Victoriei si pamantul Wilhelm, cam
la 720 latitudine sudica si 1550 longitudine estica.
Plecand din alte localitati situate, de exemplu, pe un cerc oarecare
si cam la egala distanta si trasand pe harta drumul strabatut, care, dupa
cum am spus, va fi tot timpul tangent la directia data de acul magnetic, vom
obtine curbe care se vor intalni in toate punctele ale caror coordonate au
fost date mai sus.In acele regiuni sunt polii magnetici.Acul magnetic
suspendat la poli ia directia verticala.Unghiul de inclinatie este de 900.In
fiecare an se fac harti pe care se traseaza curbele care indica aceeasi
declinatie, numite harti de declinatie.Curbele se numesc izogone.Se fac apoi
harti in care se unesc, prin curbe continue, punctele de pe suprafata Se fac
apoi harti in care se unesc curbele, prin curbe continue, punctele de pe
suprafata globului care au aceeasi inclinatie. Aceste curbe se numesc
izocline.Curbele care reprezinta punctele cu aceeasi intensitate totala se
numesc izodiname.Toate aceste curbe la un loc se numesc izomagnetice.
 PAMANTUL CONSIDERAT CA UN MARE MAGNET

William Gilbert se pare ca a fost primul fizician care si-a dat

seama ca pamantul trebuie considerat ca un mare magnet.In cartea
sa ,,De Magnete,, aparuta in anul 1600, el arata ca daca se taie o sfera
dintr-o piatra magnetica, liniile de forta la suprafata sfereisunt repartizate
ca si liniile de forta magnetice de la suprafata pamantului.Pentru aceasta
el a intrebuintat un mic ac magnetic suspendat aproape de suprafata
sferei.
 CAMPUL MAGNETIC REGULAT

Dezvoltand o serie de functii sferice expresia campului

magnetic real, daca ne oprim la al doilea termen ( primul fiind
totdeauna identic nul fiindca nu exista sarcina magnetica libera),
obtinem un camp de dipol numit camp regulat ; lui i se suprapune
restul de termeni care alcatuiesc un camp neregulat.Totul se
petrece ca si cum campul regulat ar proveni dintr-un dipol care se
gaseste inclinat cu 120 pe axa pamantului.

Dezvoltand o serie de functii sferice expresia

campului magnetic real, daca ne oprim la al doilea termen
( primul fiind totdeauna identic nul fiindca nu exista sarcina
magnetica libera), obtinem un camp de dipol numit camp
regulat ; lui i se suprapune restul de termeni care alcatuiesc
un camp neregulat.Totul se petrece ca si cum campul regulat
ar proveni dintr-un dipol care se gaseste inclinat cu 120 pe
axa pamantului.
 Campul magnetic regulat are importanta pentru
fizicieni, pe cand campul magnetic real este singurul
considerat de navigatori.Campul magnetic regulat H0 era in
anul 1922 egal cu 0,316 Г (Г = 1Gs, iar 1γ=10-5 Gs).El
corespunde unui moment magnetic Mm=8,19 x 1025 CGS
e.m. si unei intensitati de magnetizare I= 0,075 unitai CGS
e.m. Evident, H0 a fost socotit la suprafata pamantului luand
R= 6370 km.Sa remarcam ca in otel I poate usor ajunge sa fie
egal cu 4÷500 unitati CGS e.m.

VARIATIA CAMPULUI MAGNETIC TERESTRU

Campul magnetic intr-un punct dat la

suprafata pamantului variaza cu timpul.Aceasta
inseamna ca variaza atat marimea lui cat si directia
lui.
 VARIATIILE DECLINATIEI

Ele sunt : diurne, anuale si seculare.

Variatiile diurne pot atinge max.15'÷ 20'; ele trec rar de 10' si sunt maxime in iunie,
cand ating in medie 8' si minime in ianuarie, cand ating, in medie 3'.Aceste variatii
sunt in legatura cu activitatea Soarelui si anume, cu emisia de corpusculi incarcati
cu electricitate si trimisi de Soare in atmosfera pamanteasca.

Ei iau parte la rotatia pamantului si constituie circuite prin care trec

curenti.Acesti curenti dau nastere la campuri magnetice care se suprapun
campului magnetic terestru.Aceasta ipoteza este confirmata si de faptul ca
ori de cate ori Soarele prezinta o activitate neobisnuita, se inregistreaza pe
Pamant furtuni magnetice, iar propagarea undelor electromagnetice care se
reflecta in ionosfera este si ea tulburata.Pe langa actiunea particulelor,
trebuie luata in considerare si ionizarea produsa de razele ultraviolete si de
razele X moi, emise de soare, care intretin si ele ionizarea din atmosfera
inalta.
 Variatiile anuale . Media zilnica a declinatiei variaza si ea
in cursul unui an.In prezent, declinatia variaza catre Est, de la
echinoctiul de primavara pana la solstitiul de toamna si apoi in sens
invers.

Variatiile seculare. In 1600, declinatia la Paris era estica,

ea a devenit egala cu zero in 1666.In 1800, declinatia era vestica si
a trecut printr-un max. in 1814 cand a atins 22034' .De la acea data,
ea descreste regulat si la 1 ianuarie 1938 avea, la Paris, valoarea
de 9021'. Declinatia scade in timpul nostru cu 9' pana la 10' pe
an.Cauzele acestor variatii nu se cunosc.Variatia inclinatiei este
proportionala cu timpul.
 EXISTENTA MAGNETISMULUI TERESTRU

Existenta magnetismului terestru, ca si existenta magnetismului

celorlalti astri este o enigma, facandu-se diverse ipoteze, astfel:
S-a presupus ca suprafata terestra ar avea o sarcina suficienta pentru ca,
rotindu-se odata cu pamantul, sa produca un camp magnetic de marimea
celui constatat.Se stie ca electricitatea in miscare este echivalenta cu unui
curent electric, iar curentii electrici produc campuri magnetice.
De curand profesorul P.M.S.Blackett a reluat o mai veche ipoteza
si a stabilit o relatie intre momentul magnetic terestru M0m , momentul
impulsului pamantului Јω(unde Ј este momentul de insertie al pamantului
in jurul axei sale, iar ω este viteza sa unghiulara), constanta de atractie
universala χ si viteza luminii c.
Blackett a admis ca urmatoarea relatie poate fi verificata: Mcm /Јω=k(√χ .
c ) k fiind o constanta foarte apropiata, ca valoare, de unitate.