CAP. 10.

INVESTIŢIILE INTERNAŢIONALE

 
10.1. Rolul şi importanţa investiţiilor internaţionale în economia mondială.
Tipologia investiţiilor internaţionale
10.1.1. İnvestiţiile străine directe
10.1.2. İnvestiţiile străine de portofoliu
10.1.3. İnvestiţiile străine din credite externe
10.1.4. İnvestiţiile străine din fonduri externe nerambursabile
10.2. Finanţarea investiţiilor internaţionale
10.3. Necesitatea investiţiilor cu capital străin în România
 10.1. Rolul şi importanţa investiţiilor internaţionale în economia mondială.
Tipologia investiţiilor internaţionale

İnvestiţiile internaţionale = modalităţile concrete prin care se realizează investiţii în spaţiul extranaţional sub
următoarele forme:
- cumpărarea de obligaţiuni de pe pieţele străine
- construirea unor noi societăţi sau deschiderea unor filiale în altă ţară
- acordarea de credite unui agent economic străin
- achiziţionarea unei firme străine sau realizarea unei fuziuni cu aceasta
 
Parteneri:
- ţara gazdă - ţara în care se realizează proiectul sau programul de investiţii
- ţara de origine - ţara de la care provin resursele destinate finanţării proiectului sau
programului de investiţii respectiv
 
 
 10.1. Rolul şi importanţa investiţiilor internaţionale în economia mondială.
Tipologia investiţiilor internaţionale

Etape şi caracteristici ale evoluţiei investiţiilor externe de după anul 1930:

 
a) perioada anilor 1930-1980:
- creşterea relativ accelerată a nivelului investiţiilor străine, în special cele direct productive
- generată de necesitatea restructurării economiei mondiale, afectată de marea criză din anii 1929-1933 şi de
cel de-al doilea război mondial
- orientarea cu precădere a fluxurilor de investiţii internaţionale între ţările dezvoltate
b) perioada anilor 1980-1987:
- accentuarea dezechilibrelor economice ca urmare a trecerii la cursurile flotante
- stagnarea investiţiilor productive directe şi creşterea spectaculoasă a volumului plasamentelor financiare
c) perioada de după anul 1987:
- reluarea cursului ascendent al investiţiilor directe şi de portofoliu
- începutul unui proces de creştere spectaculoasă a datoriilor ţărilor în curs de dezvoltare şi de recrudescenţă
a protecţionismului
 
 
10.1. Rolul şi importanţa investiţiilor internaţionale în economia mondială.
Tipologia investiţiilor internaţionale
Necesitatea investiţiilor internaţionale:
 diversitatea structurală a economiei mondiale
 creşterea concurenţei
 gradul diferit de dezvoltare a economiilor naţionale
 extinderea fenomenului de globalizare economică şi financiară
Oportunităţile investiţiilor internaţionale:
 Avantaje pentru beneficiarii de investiţii străine:
- de natură economică
- procurarea de utilaje şi tehnologii moderne
- creşterea volumului capacităţilor de producţie
- lărgirea pieţei bunurilor şi serviciilor
- valorificarea superioară a resurselor locale etc.
- de altă natură:
- calificarea superioară a forţei de muncă
- transferul de tehnică şi de tehnologii moderne
- creşterea concurenţei pe piaţă
- distribuirea mai echitabilă a veniturilor
 Avantaje pentru investitorii străini:
- de natură economică:
- cucerirea unui segment de piaţă în ţara în care se realizează investiţia
- folosirea unor resurse ieftine de materii prime şi forţă de muncă
- de natură financiară:
- repatrierea dobânzilor, dividendelor şi profiturilor încasate
- de natură fiscală sau monetară:
- reduceri sau scutiri de la plata impozitelor şi a taxelor vamale
- schimb valutar, servicii bancare etc.
 
 10.1. Rolul şi importanţa investiţiilor internaţionale în economia mondială.
Tipologia investiţiilor internaţionale

Presupun asumarea unui risc specific din partea investitorilor - riscul de ţară
 
Riscul de ţară = probabilitatea înregistrării unor pierderi financiare datorate unor evenimente macroeconomice
şi/sau politice specifice ţării gazdă:
 nerambursarea creditelor externe
 promovarea în ţara gazdă a unor politici monetare, bugetare sau fiscale inadecvate
 discriminări aplicate firmelor străine
 naţionalizări, confiscări sau exproprieri etc.
 
Reducerea sau eliminarea riscului de ţară - solicitarea de către investitorul străin a unor garanţii din partea
partenerului şi a ţării gazdă :
 asigurarea că obiectivele construite nu vor fi naţionalizate, expropriate sau rechiziţionate
 asigurarea unor despăgubiri reale, în cazul în care are loc un transfer de proprietate din cauze excepţionale
 asigurarea posibilităţii de transfer în străinătate a dividendelor sau a sumelor rezultate din lichidarea
investiţiei sau vânzarea de active etc.
 10.1. Rolul şi importanţa investiţiilor internaţionale în economia mondială.
Tipologia investiţiilor internaţionale
Tipologia investiţiilor străine:
 
a) Ĩn funcţie de raportul care se stabileşte între investitorul străin şi beneficiarul investiţiei  
 investiţii directe - agentul economic emitent dispune de dreptul de control şi de decizie asupra agentului economic
receptor
 investiţii indirecte (investiţii de capital sau de portofoliu) - investiţia nu presupune acest drept pentru investitor
 
Achiziţiile internaţionale - categorie distinctă a investiţiilor internaţionale directe, presupun combinarea a două sau mai
multe firme în urma unei operaţiuni de cumpărare de către o firmă activelor altei firme sau a tuturor acţiunilor emise de către
aceasta
 
Tipuri de achiziţii internaţionale :
 holding - achiziţii în urma cărora firmele care se combină rămân separate între ele din punct de vedere
juridic
 fuziuni - achiziţii în urma cărora rămâne ca structură juridică doar firma achizitoare
 
Formele investiţiilor internaţionale:
 investiţii directe
 investiţii de portofoliu
 investiţii din credite externe
 investiţii din fonduri externe nerambursabile
 
 10.1. Rolul şi importanţa investiţiilor internaţionale în economia mondială.
Tipologia investiţiilor internaţionale
10.1.1. İnvestiţiile străine directe
 
Investiţia directă = participarea la constituirea sau la extinderea unei întreprinderi în oricare dintre formele juridice
prevăzute de lege, dobândirea de acţiuni sau de părţi sociale ale unei societăţi comerciale, cu excepţia investiţiilor de
portofoliu, precum şi înfiinţarea sau extinderea în România a unei sucursale de către o societate comercială străină prin:
- aport financiar, în monedă naţională sau în valută liber-convertibilă
- aport în natură de bunuri imobile sau/şi bunuri mobile, corporale şi necorporale
- participarea la creşterea activelor unei întreprinderi prin orice mod legal de finanţare

Trăsături:
- sunt realizate prin contribuţia efectivă a posesorului de capital, care participă la proiectarea, realizarea şi
exploatarea obiectivului de investiţii, în totalitate sau în parteneriat cu o firmă beneficiară din ţara gazdă
- principalii furnizori de capitaluri: corporaţiile transnaţionale sau firmele multinaţionale
İmportanţă pentru ţara gazdă:
- instrument important de ameliorare a calităţii, a costurilor şi a factorilor de producţie
- pot crearea de avantaje competitive
- pot stimula formarea unor firme indigene puternice în diverse sectoare economice
- contribuie la creşterea economică, la creşterea veniturilor populaţiei şi a puterii de cumpărare a monedei
naţionale
- amplificarea schimburilor economice internaţionale
 
 
 10.1. Rolul şi importanţa investiţiilor internaţionale în economia mondială.
Tipologia investiţiilor internaţionale
 

10.1.2. İnvestiţiile străine de portofoliu

 
İnvestiţiile de portofoliu = achiziţionarea de către investitorii străini a acţiunilor emise de firmele deja
existente într-o ţară şi tranzacţionate pe piaţa de capital
 
Investiţii de portofoliu = dobândirea de valori mobiliare pe pieţele de capital organizate şi reglementate, în
scopul obţinerii de câştiguri de capital din dividende şi din dobânzi aferente acestora - rezultate din activitatea
unor terţi implicaţi direct în administrarea emitentului - şi din diferenţa favorabilă de preţ la vânzare
 
Forme de realizare:
- împrumuturi de stat
- împrumuturi ale organismelor internaţionale
- emisiuni de acţiuni, obligaţiuni sau titluri de împrumut pe termen scurt etc.
 
 10.1. Rolul şi importanţa investiţiilor internaţionale în economia mondială.
Tipologia investiţiilor internaţionale

10.1.2. İnvestiţiile străine de portofoliu

investiţii de portofoliu versus investiţii directe
 asemănări:
- ambele tipuri de investiţii reprezintă transferuri de capital, care se realizează prin canale
instituţionale şi surse diferite
- investitorii în portofolii de titluri au calitatea de intermediar, în timp ce investitorii direcţi au un rol
activ şi se implică în activitatea investiţională
- sunt reciproc substituibile 
 deosebiri:
- investiţiile de portofoliu implică o obligaţie de plată din partea beneficiarului (dobânzi sau
dividende), în timp ce investiţiile directe presupun o obligaţie mai elastică de rambursare, care depinde de
rezultatele financiare ale investiţiei
- investiţiile de portofoliu au o raportare mai generală, în timp ce investiţiile directe sunt proprii
unui anumit domeniu sau sector
- investiţiile de portofoliu nu afectează direct proprietatea şi controlul naţional, în timp ce
investiţiile directe presupun exercitarea dreptului de proprietate al investitorului şi controlul acestuia (cel
mai adesea în cadrul unei firme multinaţionale)
- investiţiile de portofoliu implică doar un transfer de capital, în timp ce investiţiile directe presupun,
de obicei, şi un transfer de factori auxiliari
 
 10.1. Rolul şi importanţa investiţiilor internaţionale în economia mondială.
Tipologia investiţiilor internaţionale
10.1.3. Investiţiile străine din credite externe
 
Principalele organizaţii financiare specializate în finanţarea şi creditarea investiţiilor internaţionale:
1) Grupul Băncii Mondiale:
- Banca İnternaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD)
- Asociaţia İnternaţională pentru Dezvoltare (AID)
- Corporaţia Financiară İnternaţională (CFI)
2) Fondul Monetar Internaţional
3) Organisme regionale de finanţare a dezvoltării
4) İnstituţii financiare specializate ale ONU
 10.1.3. Investiţiile străine din credite externe

1) Grupul Băncii Mondiale:

a) Banca İnternaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD)
 
- acţionari principali: SUA (16%), Japonia (9,4%), Germania (7,2%), Anglia (6,9%), Franţa (4,7%), Canada
(2,78%) şi Italia (2,55%)
- sprijină statele membre în curs de dezvoltare prin:
- acordarea de împrumuturi pe termen lung pentru realizarea de investiţii
- garantarea împrumuturilor contractate de acestea de pe pieţele financiare internaţionale
- coordonarea ajutorului internaţional pentru dezvoltare oferit de unele ţări dezvoltate ţărilor în
curs de dezvoltare
- acordarea de asistenţă tehnică în legătură cu proiectele de investiţii pentru dezvoltare
- facilitează pregătirea de cadre de specialitate printr-un institut de pregătire propriu
- acordă credite în valută convertibilă pentru finanţarea proiectelor de investiţii pe o perioadă de
maximum 20 de ani
- mărimea garanţiilor solicitate ţării beneficiare depinde de proporţiile obiectivului
economic ce urmează a fi finanţat şi de posibilitatea economiei ţării în cauză de a
suporta sarcina financiară ce decurge din acordarea împrumutului
 10.1.3. Investiţiile străine din credite externe

1) Grupul Băncii Mondiale:

a) Banca İnternaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD)
 
Condiţii de acordare a creditelor:
- solicitantul să fie o ţară în curs de dezvoltare
- investiţiile să fie orientate spre domeniile prioritare ale ţării respective
- împrumutul să fie garantat de guvernul ţării care îl solicită
- creditele se acordă numai pentru plata unor utilaje şi furnituri provenite din ţările membre BİRD şi Elveţia
- acordarea creditului se face pe baza acordului de împrumut şi a acordului de garanţii încheiate între Bancă
şi instituţiile împuternicite din ţara respectivă
 10.1.3. Investiţiile străine din credite externe

1) Grupul Băncii Mondiale:

a) Banca İnternaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD)
 
Metodologie proprie de elaborare şi analiză a proiectelor de investiţii:
- identificarea şi definirea proiectelor (proiectele prioritare ce urmează a fi finanţate sunt identificate în
baza unei analize economice şi financiare proprii şi trebuie să asigure o rentabilitate globală satisfăcătoare)
- pregătirea proiectelor (întocmirea şi analiza studiului de fezabilitate, din care să reiasă faptul că proiectul
este realizabil sub aspect tehnic, economic şi financiar şi asigură avantaje economice şi financiare în urma
exploatării sale)
- evaluarea proiectelor sub aspect tehnic (estimarea costurilor şi a datelor tehnice), instituţional (crearea
unei instituţii locale care să-l reprezinte pe beneficiar în relaţiile cu Banca), economic (analiza cost-
beneficiu) şi financiar (costul investiţiei, mai puţin utilajele şi instalaţiile care sunt finanţate de BİRD
trebuie să fie acoperit din resursele proprii ale beneficiarului)
- avizarea şi aprobarea proiectelor (încheierea acordurilor între BİRD şi ţara beneficiară)
- execuţia lucrărilor şi controlul bancar exercitat de BİRD
- evaluarea retrospectivă a proiectului (întocmirea procesului-verbal de recepţie definitivă şi a raportului de
evaluare a proiectului)
 10.1.3. Investiţiile străine din credite externe

1) Grupul Băncii Mondiale:

 
b) Asociaţia İnternaţională pentru Dezvoltare (AID)
- înfiinţată în anul 1960 în vederea ajutorării din punct de vedere financiar a ţărilor foarte sărace (cu un PNB/locuitor
de până la 580 $), capabile să realizeze proiecte productive
- acordă credite pe termen lung şi în condiţii foarte avantajoase
- resursele de creditare = contribuţiile iniţiale ale ţărilor dezvoltate (membre ale AİD) şi sumele provenite din
rambursarea creditelor acordate anterior.
 
c) Corporaţia Financiară İnternaţională (CFI)
- înfiinţată în anul 1956
- creditarea proiectelor de investiţii cu caracter productiv realizate de sectorul privat al ţărilor membre ale FMİ.
- forme de sprijin:
- investiţii directe
- procurarea de capitaluri suplimentare, străine sau naţionale
- furnizarea de asistenţă tehnică
- resursele de investiţii sunt destinate exclusiv procurării de echipamente, acoperirii operaţiunilor de schimb şi unor
cheltuieli locale
 
 10.1.3. Investiţiile străine din credite externe

2) Fondul Monetar İnternaţional (FMİ):

- înfiinţat în urma Conferinţei de la Bretton-Woods din anul 1944
- cel mai important organism financiar de cooperare în domeniul valutar-financiar
- acordă împrumuturi ţărilor membre în vederea echilibrării balanţei de plăţi externe
- cele mai importante credite sunt acordate ţărilor cu un PNB/locuitor scăzut
- acordă împrumuturi specifice:
- finanţarea compensatorie - se acordă în cazul în unor variaţii puternice ale preţurilor unor produse
primare, care pot avea ca efect provocarea de dezechilibre ale balanţelor de plăţi externe
- finanţarea stocurilor tampon - se acordă ţărilor în curs de dezvoltare care stochează produse
primare în vederea reducerii ofertei excesive de pe pieţele internaţionale, susceptibilă să conducă la
prăbuşirea preţurilor
- finanţarea extinsă - se acordă ţărilor care se confruntă cu dezechilibre ale balanţei de plăţi externe
şi cu dificultăţi în dezvoltarea economică
 10.1.3. Investiţiile străine din credite externe

3) Organismele regionale de finanţare a dezvoltării - finanţarea unor obiective de investiţii de

interes regional:
 
a) Banca Europeană de İnvestiţii (BEİ)
b) Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD)
c) Banca İnteramericană de Dezvoltare
d) Banca de Dezvoltare Caraibiană
e) Banca Africană de Dezvoltare
f) Banca Asiatică de Dezvoltare
g) Banca İslamică de Dezvoltare
 10.1.3. Investiţiile străine din credite externe

4) İnstituţii financiare specializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite:

 
a) ONU pentru Dezvoltare İndustrială (ONUDİ)
b) Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD)
c) Fondul İnternaţional de Dezvoltare Agricolă (FİDA)
 
 10.1.4. İnvestiţiile străine din fonduri externe nerambursabile
- fondurile sunt acordate de diversele structuri ale comunităţii internaţionale în vederea dezvoltării în ţara
receptoare a unor sectoare economice sau sociale considerate de importanţă majoră pentru economia ţării în
cauză
 
Programe speciale instituite de UE pentru sprijinirea ţărilor candidate:
 
a) Programul PHARE - principalul instrument de sprijinire a reformei în scopul pregătirii ţărilor central şi est-
europene în vederea aderării la UE
- finanţează transferurile de echipamente, pregătirea profesională şi lucrări publice din sectoare prioritare
ale economiei (dezvoltarea infrastructurii şi modernizarea administraţiei publice)
b) Programul SAPARD - program special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală
- obiective: soluţionarea problemelor specifice din fiecare ţară, în vederea asigurării dezvoltării rurale pe
termen lung, îmbunătăţirea standardelor de calitate a produselor agricole, ale proceselor de producţie şi a
marketingului acestora, în conformitate cu standardele europene, precum şi sprijinirea implementării
acquis-ului comunitar în sectorul agricol
c) Programul İSPA ( İnstrument pentru Politici Structurale de Preaderare)
- obiective: sprijinirea ţărilor candidate în vederea alinierii acestora la standardele europene de mediu
(calitatea apei, calitatea aerului şi managementul deşeurilor) şi sprijinirea acestora în vederea extinderii şi
conectării reţelelor de transport proprii cu cele trans-europene
 10.1.4. İnvestiţiile străine din fonduri externe nerambursabile

Principalele politici europene ale perioadei 2007-2013:

 Politica de Coeziune Economică și Socială (PCES)

 Politica Agricolă Comună a Uniunii Europene (PAC)
 Politica Comună de Pescuit (PCP)
 10.1.4. İnvestiţiile străine din fonduri externe nerambursabile

a)Politica de coeziune economică și socială (PCES)

 
Obiectiv general: reducerea disparităților socio-economice dintre statele membre și dintre regiunile cele mai
bogate și cele mai sărace, îmbunătățirea funcționării Pieței Unice și promovarea dezvoltării stabile și
durabile a UE
 
Obiective specifice:
1. Convergență – pentru regiunile eligibile, cu un PIB mai mic de 75% din media UE
2. Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă – pentru regiunile care un sunt eligibile pentru
obiectivul Convergență
3. Cooperare teritorială europeană – pentru regiunile de graniță și transfrontaliere
 
Instrumente folosite: Fondurile Structurale și de Coeziune:
- Fondurile Structurale:
- Fondul European de Dezvoltare Regională
- Fondul Social European
- Fondul de Coeziune
 10.1.4. İnvestiţiile străine din fonduri externe nerambursabile

a) Politica de coeziune economică și socială (PCES)

 
1. Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) - sprijină regiunile europene mai puțin dezvoltate, prin finanțarea
de investiții în sectorul productiv, în infrastructură, educație, sănătate, dezvoltare locală și prin sprijinirea întreprinderilor
mici și mijlocii România:
- Programul Operațional Regional ((POR)
- Programul Operațional Sectorial Transport (POS T)
- Programul Operațional Sectorial Mediu (POS M)
- Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice (POS CCE)
- Programul Operațional Sectorial Asistență tehnică (POS AT)
- programele de cooperare teritorială europeană
2. Fondul Social European (FSE) – finanțează proiecte privind combaterea șomajului, stimularea antreprenoriatului,
incluziunea social a persoanelor dezavantajate, creșterea productivității și îmbunătățirea calității muncii și a vieții,
precum și îmbunătățirea sistemelor de educație și formare profesională
România:
- Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU)
- Programul Operațional Sectorial Creșterea Capacității Administrative (POS CCA)
3. Fondul de Coeziune (FC) - oferă ajutor financiar în domeniile mediu și infrastructură celor mai sărace țări ale UE
România:
- Programul Operațional Sectorial Transport (POS T)
- Programul Operațional Sectorial Mediu (POS M)
 10.1.4. İnvestiţiile străine din fonduri externe nerambursabile

b) Politica Agricolă Comună a Uniunii Europene (PAC)

c) Politica Comună de Pescuit (PCP)
 
Obiective:
 îmbunătățirea competitivității pentru agricultură și păduri
 mediu și peisaj rural
 îmbunătățirea calității vieții și diversificarea economiei rurale

Instrumente:
1. Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR) - finanțează obiectivele politicii UE în
domeniul politicii agricole comune (dezvoltarea agriculturii și a zonelor rurale)
România:
FEADR finanțează Programul Național pentru Dezvoltare Rurală 2007-2013
 
2. Fondul European pentru Pescuit (FEP) - finanțează obiectivele politicii UE în domeniul pescuitului
România:
FEP finanțează obiectivele prevăzute în Planul Național Strategic pentru Pescuit și Acvacultură (restructurarea și
dezvoltarea activităților piscicole, dezvoltarea acvaculturii și a prelucrării produselor piscicole)
 
 10.2. Finanţarea investiţiilor internaţionale

Surse:
a) capitalul propriu
b) capitalul împrumutat

a) Capitalul propriu – surse de procurare:

 emisiunea de acţiuni
Costul procurării capitalului propriu:

D
Cea =  100
Pv  C h
în care:
Cea = costul emisiunii de acţiuni
D = dividendul pe acţiune plătit de firmă
Pv = preţul la care este vândută acţiunea
Ch = cheltuielile aferente emisiunii unei acţiuni

 profitul reinvestit

Obs: costul capitalului propriu trebuie să fie inferior ratei de rentabilitate a investiției
 10.2. Finanţarea investiţiilor internaţionale

b) Capitalul de împrumut – surse de procurare:

 emisiunea de obligaţiuni
Costul procurării capitalului:

Cu
Ceo =  (1-T) x 100
Pv  C h

în care:
Ceo = costul emisiunii de obligaţiuni
Cu = cuponul (dobânda fixă) plătit la o obligaţiune
Pv = preţul la care este vândută obligaţiunea
Ch = cheltuielile aferente emisiunii unei obligaţiuni
T = taxa pe profit aplicabilă în ţara în care se obţine profitul (apare în calculul costului în cazul în care
legislaţia fiscală prevede scăderea cheltuielilor cu dobânda din profitul impozabil)

 credite bancare
 alte modalităţi

Obs: costul capitalului împrumutat trebuie să fie inferior ratei de rentabilitate a

investiției
 10.2. Finanţarea investiţiilor internaţionale
Costul mediu al capitalului folosit în finanțarea investiţiilor internaţionale = media aritmetică ponderată a tipurilor de capital
utilizate (emisiunea de acţiuni sau obligaţiuni, reinvestirea profitului, credite bancare etc.)
 
Obiectiv: minimizarea costului mediu ponderat al capitalului

Alţi factori care influenţează deciziile legate de structura optimă a capitalului:

- stabilitatea vânzărilor firmei (cu cât vânzările sunt mai stabile în timp, cu atât se poate utiliza mai mult capitalul de împrumut)
- structura activelor firmei (cu cât firmele deţin mai multe active care pot fi ipotecate, cu atât poate fi folosit mai mult capitalul
de împrumut)
- ritmul de creştere a firmei (cu cât firmele se extind mai mult ca urmare a perspectivelor de profitabilitate ridicată, cu atât este
mai preferabilă folosirea capitalului de împrumut)
- profitabilitatea firmei (cu cât rata profitului este mai ridicată, cu atât disponibilităţile de reinvestire a profitului sunt mai
ridicate)
- controlul asupra firmei (dacă nu se doreşte pierderea controlului asupra firmei de către investitor, acesta va evita emisiunea de
acţiuni şi va prefera utilizarea capitalului de împrumut)
- atitudinea creditorilor faţă de firmă (în cazul în care creditorii sunt implicaţi şi interesaţi de activitatea firmei, utilizarea
capitalului de împrumut este mai facilă)
- evoluţia conjuncturii economice (în perioadele de recesiune este de preferat evitarea folosirii în proporţii ridicate a capitalului
de împrumut, deoarece aceasta poate conduce la creşterea riscului de faliment al firmei)
- regimul fiscal (în ţările în care fiscalitatea este mai ridicată, este de preferat folosirea în proporţii mai ridicate a capitalului de
împrumut)
- fluctuaţiile valutare (dacă la scadenţă moneda în care este exprimat creditul are o tendinţă de devalorizare, este de preferat
folosirea capitalului de împrumut)
 10.3. Necesitatea investiţiilor cu capital străin în România

Investiţii străine – condiţii :

- să fie realizate în modalităţile prevăzute de lege
- să fie realizate cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege
- să fie realizate de persoane care au calitatea de investitor străin
 
(O.U.G. nr. 31/1997 privind regimul investiţiilor străine în România)
 
Necesitate:
 problemele României în procesul de tranziţie la economia de piaţă:
- dificultatea procesului de restructurare a economiei, de dezetatizare a proprietăţii şi de creştere a
importanţei sectorului privat al economiei, procese care presupun aporturi importante de capital privat
- persistenţa unor dezechilibre la nivel macroeconomic, care nu pot fi corectate decât prin lansarea unor
ample programe de investiţii, a căror finanţare presupune şi participarea capitalului străin
- gradul redus de economisire a populaţiei
- nivelul redus al tehnologiilor de fabricaţie, care implică eforturi investiţionale consistente
 efectele economice negative ale crizei financiare
 oportunitățile legate de aderarea Romaniei la UE (2007) – fondurile externe nerambursabile