Domeniul privat al statului şi al unităţilor

administrativ-teritoriale

Domeniul privat al statului şi al unităţilor

administrativ-teritoriale este constituit din toate bunurile
mobile şi imobile care nu sunt cuprinse în domeniul public
şi care nu aparţin persoanelor fizice sau juridice private.
Aceste bunuri se găsesc în circuitul civil general, pot fi
vândute, concesionate ori închiriate în condiţiile legii.
  Aceste bunuri pot fi înstrăinate, pot face obiectul unei
urmăriri silite şi pot fi dobândite în orice alt mod prevăzut de
lege.
 Art. 13 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 prevede că
„terenurile aparţinând domeniului privat al statului sau al
unităţilor administrativ-teritoriale, destinate construirii, pot fi
vândute, concesionate ori închiriate prin licitaţie publică, potrivit
legii, în condiţiile respectării prevederilor documentaţiilor de
urbanism şi de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii, în
vederea realizării de către titular a construcţiei”.
 Regimul juridic al bunurilor care constituie domeniul
privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale este
cel de drept comun, cu excepţia cazurilor când prin lege se
stabileşte un alt regim juridic.
Constituţia României prevede, în art. 44 alin. (2), că
proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de
lege, indiferent de titular, iar conform art. 136 alin. (5),
proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii
organice.
 Potrivit art. 355 C.admin., „bunurile care fac parte din domeniul
privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale se află în
circuitul civil şi se supun regulilor prevăzute de Legea nr. 287/2009,
republicată, cu modificările ulterioare, dacă prin lege nu se prevede
altfel”.
Conform art. 356 alin. (1) C.admin., inventarul bunurilor imobile
din domeniul privat al statului se realizează potrivit prevederilor în
vigoare, de ministere sau de celelalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale şi are în vedere atât bunurile imobile
aflate în administrarea acestora, cât şi bunurile imobile aflate în
administrarea unităţilor din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea
acestora.
  Inventarul se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
 Evidenţa financiar-contabilă a bunurilor care alcătuiesc
domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-
teritoriale se ţine distinct în contabilitate, conform legii.
 În cazul bunurilor imobile din domeniul privat al unităţii
administrativ-teritoriale, inventarul se realizează şi se
actualizează de către o comisie special constituită, prin
dispoziţia autorităţii executive a fiecărei unităţi
administrativ-teritoriale.
 Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al
unităţii administrativ-teritoriale se actualizează în termen de
cel mult 90 de zile de la modificarea regimului juridic al
bunurilor respective.
 Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al
unităţii administrativ-teritoriale se aprobă prin hotărâre a
consiliului local, respectiv a consiliului judeţean.
Regimul juridic al domeniului privat al statului şi
al unităţilor administrativ-teritoriale

 Regimul bunurilor aparţinând domeniului privat al statului

sau al unităţilor administrativ-teritoriale este guvernat de
norme aparţinând dreptului comun, însă legislaţia actuală
prevede expres posibilitatea de a fi guvernat şi de norme
derogatorii de la regimul de drept comun, ceea ce face
diferenţa între bunurile care aparţin domeniului privat al
statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi bunurile
care aparţin particularilor, persoane fizice şi juridice
 Dobândirea bunurilor domeniului privat al statului sau
al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi constituirea
dreptului de proprietate privată a statului sau unităţilor
administrativ-teritoriale se pot face prin oricare dintre
mijloacele juridice de drept comun, cu unele caractere
specifice.
Dobândirea bunurilor prin vânzare-cumpărare se poate
realiza de către structurile statului şi cele ale unităţilor
administrativ-teritoriale prin procedura achiziţiei publice,
după reguli stabilite de lege, pe baza licitaţiei.
 Domeniul privat al statului sau al unităţilor
administrativ-teritoriale cunoaşte şi modalităţi specifice de
dobândire a bunurilor, cum ar fi, de exemplu, constituirea
domeniului privat şi din succesiunile vacante şi bunurile
fără stăpân (art. 553 din Codul civil) sau confiscarea.
Conform art. 553 C.civ., moştenirile vacante se
constată prin certificat de vacanţă succesorală şi intră în
domeniul privat al comunei, oraşului sau municipiului, după
caz, fără înscriere în cartea funciară.
  Imobilele cu privire la care s-a renunţat la dreptul de
proprietate, potrivit art. 562 alin. (2) C.civ., se dobândesc,
fără înscriere în cartea funciară, de comună, oraş sau
municipiu, după caz, şi intră în domeniul privat al acestora
prin hotărârea consiliului local.
 În conformitate cu prevederile art. 1139 C.civ.,
comuna, oraşul sau, după caz, municipiul intră în stăpânirea
de fapt a moştenirii de îndată ce toţi succesibilii cunoscuţi au
renunţat la moştenire ori, la împlinirea termenului prevăzut
la art. 1137, dacă niciun moştenitor nu este cunoscut.
 Domeniul privat al statului sau al unităţilor
administrativ-teritoriale se poate constitui şi prin donaţii.
Potrivit art. 364 alin. (1) C.admin., „donaţiile şi
legatele făcute către stat sau către unităţile administrativ-
teritoriale care au ca obiect bunuri ce intră în proprietatea
privată a statului, respectiv în proprietatea privată a
unităţilor administrativ-teritoriale se acceptă conform
dispoziţiilor art. 291”
 O altă modalitate specifică de constituire a domeniului privat al
statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale o reprezintă trecerea
unui bun din domeniul public în domeniul privat al aceluiaşi titular al
dreptului de proprietate, potrivit prevederilor art. 361 C.admin.
Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul
privat al acestuia se face prin hotărâre a Guvernului, dacă prin lege nu
se dispune altfel, în timp ce trecerea unui bun din domeniul public al
unei unităţi administrativ-teritoriale în domeniul privat al acesteia se
face prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General
al Municipiului Bucureşti ori a consiliului local al comunei, al oraşului
sau al municipiului, după caz, dacă prin lege nu se dispune altfel.
  Codul administrativ conţine dispoziţii referitoare şi la
trecerea unui bun din domeniul privat al statului în
domeniul privat al unei unităţi administrativ-teritoriale (art.
358), trecerea unui bun din domeniul privat al unei unităţi
administrativ-teritoriale în domeniul privat al statului (art.
359), trecerea unui bun din domeniul privat al unei unităţi
administrativ-teritoriale în domeniul privat al altei unităţi
administrativ-teritoriale (art. 360).
 O altă modalitate specifică de constituire a domeniului
privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale o
reprezintă trecerea unor bunuri din domeniul public în
domeniul privat, potrivit prevederilor art. 10 alin. (2) din
Legea nr. 213/1998.
 Bunurile proprietate privată a statului sau a unităţilor
administrativ-teritoriale pot fi date în administrare, concesionate ori
închiriate, date în folosinţă gratuită, pe termen limitat, după caz,
persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfăşoară activitate de
binefacere sau de utilitate publică, ori serviciilor publice.
Consiliile locale şi consiliile judeţene hotărăsc vânzarea, darea în
administrare, concesionarea, darea în folosinţă gratuită ori închirierea
bunurilor proprietate privată a comunei, oraşului sau municipiului, ori
a judeţului, după caz, în condiţiile legii, conform art. 129 alin. (6) lit. b)
şi art. 173 alin. 4 lit. (b) C.admin.
 Prevederile art. 298 C.admin. cu privire la prerogativele pe
care le au autorităţile menţionate la art. 287 referitoare la
darea în administrare a bunurilor proprietate publică se
aplică şi în cazul dării în administrare a bunurilor
proprietate privată.
 Aceste prerogative vizează ţinerea evidenţei de cadastru şi
publicitate imobiliară, în condiţiile legii, stabilirea
destinaţiei bunurilor date în administrare, precum şi
monitorizarea situaţiei bunurilor date în administrare.
 Dreptul de administrare asupra bunurilor proprietate
privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale
este un drept real cu caracter absolut, fiind opozabil erga
omnes.
 Faţă de terţi, acest drept poate fi apărat prin mijloace
de drept comun (acţiunea în revendicare, acţiunea posesorie
etc.).
 Constituirea dreptului de folosinţă asupra bunurilor
aparţinând domeniului privat al statului sau unităţilor
administrativ-teritoriale se realizează printr-un act
administrativ emis în regim de putere publică de către
autoritatea competentă.
Darea în folosinţă gratuită se va face întotdeauna pe un
termen limitat şi cu titlu gratuit.
  Dreptul de folosinţă gratuită încetează la expirarea
duratei stabilite sau, ca sancţiune, când bunul transmis nu
mai poate fi utilizat conform destinaţiei sale stabilite prin
actul administrativ de dare în folosinţă gratuită.
 Concesionarea reprezintă o modalitate contractuală de
„punere în valoare” a bunurilor domeniului administrativ
(public sau privat), la dispoziţia unităţilor administrativ-
teritoriale.
Calitatea de concesionar revine întotdeauna unui
subiect de drept privat.
Concesiunile asupra bunurilor proprietate privată se
constituie în baza unui contract de concesiune, care se
încheie între concedent şi concesionar.
  Dreptul concesionarului are un caracter temporar, fiind
constituit pe o perioadă de timp determinată.
 Acest drept poate înceta în următoarele situaţii:
 la împlinirea termenului pentru care a fost constituit;
 în caz de forţă majoră ori în caz fortuit;
 denunţarea unilaterală de către concedent în cazul
existenţei unui interes public pe care bunul concesionat ar
urma sa îl slujească.
 Codul administrativ conţine reglementări speciale cu
privire la procedura de vânzare a bunurilor din domeniul
privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, în
sensul că vânzarea acestora se face prin licitaţie publică,
aplicându-se condiţiile stabilite la art. 334-346 referitoare la
închirierea bunurilor proprietate publică.
 În cazul bunurilor imobile proprietate privată a statului
vânzarea prin licitaţie publică se aprobă prin hotărâre a
Guvernului, în timp ce vânzarea prin licitaţie publică a
bunurilor imobile aparţinând unităţilor administrativ-
teritoriale se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean, a
Consiliului General al Municipiului Bucureşti, respectiv a
consiliului local al comunei, al oraşului sau al municipiului,
după caz.
 În vederea desfăşurării procedurii de vânzare prin licitaţie
publică a bunurilor proprietate privată a statului sau a
unităţilor administrativ-teritoriale, se constituie o garanţie,
stabilită între 3% şi 10% din preţul contractului de vânzare,
fără TVA.
 Procedura de vânzare se finalizează prin predarea-primirea
bunului prin proces-verbal în termen de maximum 30 de
zile de la data încasării preţului.