PROTETICA DENTARA FIXA

Protezarea fixă:
• ramură a proteticii dentare
•se ocupă de restaurarea dinţilor cu leziuni coronare
•şi refacerea continuităţii arcadelor dentare întrerupte,
•prin piese protetice (confecţionate în afara cavităţii bucale)
•din metal, polimeri, materiale compozite, ceramică şi/sau
combinaţii ale acestora (metal - polimeri şi metal - ceramică,
metal - materiale compozite),
•nu pot fi deplasate din cavitatea bucală de către pacienţi
•în cadrul restaurărilor protetice fixe există o categorie de
proteze care, totuşi, se pot deplasa (dezinsera) de pe câmpul
protetic, fie doar de către medic (demontabile), fie şi de către
pacient (mobilizabile).
 TERMINOLOGIE
restaurările protetice:
• intracoronare
• Extracoronare-(coroanele partiale)
• intra-extracoronare (onlay-uri)
• Coroanele totale de invelis
• Fateta vestibulara
 RestaurarI unidentare…….
Utilizate în terapia afecţiunilor coronare de diferite
tipuri pentru:
• reconstituirea
• acoperirea
• substituirea coroanelor dentare
• în raport cu natura afecţiunii, localizarea şi
gradul de afectare
• pot fi folosite şi ca elemente de agregare in
cadrul protezelor parţiale fixe sau ca elemente
de ancorare şi sprijin pentru protezele
mobilizabile.
 Restaurări (proteze) unitare
• proteze de dimensiune mică;
• refac forma şi funcţia unui singur dinte
• sau asigură protecţia lui;
• sunt realizate din metale, mase ceramice sau
polimeri;
• solidarizarea lor la ţesuturile dure ale dintelui
sau la stâlpii implantelor se face:- mecanic,
prin:• fricţiune;• şanţuri;• pivoturi - fixare,
prin:cimentare (sigilare);lipire
inşurubare
 FUNCTIILE PROTEZELOR FIXE
• transmiterea fiziologică a forţelor masticatorii din punct de vedere al
intensităţii şi sensului acestora la nivel desmodontal;
• Adaptarea reliefului lor ocluzal conform suprafeţelor ocluzale ale
antagoniştilor;
• Să nu realizeze prematurităţi statice şi interferenţe în dinamica
mandibulară:
• Să participe la realizarea stopurilor ocluzale multiple simetrice şi
simultane concomitent şi împreună cu restul dinţilor naturali (dacă
este cazul);
• Să participe la procesul de analiză şi sinteză al stimulilor proveniţi
de la proprioceptorii desmodontali prin recunoaşterea corpilor străini
şi a unor particule alimentare în vederea sincronizării mişcărilor
mandibulare in cursul masticaţiei şi a unor mecanisme de protecţie
în general;
 FUNCTIILE PROTEZELOR FIXE

• Să contribuie la secţionarea, respectiv triturarea eficientă

a elementelor in cursul masticaţiei;
• Prin design-ul şi calitatea suprafeţelor lor să protejeze
parodonţiul marginal şi să faciliteze autocurăţirea;
• Să contribuie la menţinerea dimensiunii verticale de
ocluzie;
• Să nu perturbe oprirea mişcării terminale a mandibulei
pe parcursul efectuării contactelor dento-dentare din RC;
• Să satisfacă toate cerinţele biostatice în special la nivelul
zonelor de sprijin;
• Să contribuie la menţinerea curburii arcadelor unde se
inseră sau pe care le reconstituie în totalitate;

• Să refacă aspectul fizionomic.

 CLASIFICAREA PROTEZELOR FIXE

• A) Clasificarea protezelor fixe unitare după

tipul de agregare
• a) Proteze unitare cu agregare coronară:
• intracoronară (inlay);
• extracoronară:
• parţială (faţete, coroane parţiale, elemente de
agregare adezive);
• totală (coroane de înveliş);
• intra-extracoronară (onlay).
 CLASIFICAREA PROTEZELOR FIXE

• b) Proteze unitare cu agregare radiculară (agregarea se face la

nivelul canalului radicular şi a suprafeţei radiculare) - coroane de
substituţie, DCR-uri realizate în laborator.

• c) Proteze unidentare cu agregare mixtă corono-radiculară:

când se poate păstra o parte a coroanei dentare, piesele protetice
se pot agrega în canalul radicular (pinlay) sau partial la segmentul
păstrat din coroana dentară (pinledge).

• Tipurile de agregare menţionate mai sus pot fi considerate

tradiţionale; ele necesită preparaţii dentare specifice pentru fiecare
tip de agregare şi presupun sacrificii însemnate de ţesuturi dure
dentare.
 CLASIFICAREA PROTEZELOR FIXE
• In ultimele patru decenii au fost descrise şi
ulterior puse în practică:
• d) Proteze unitare cu agregare adezivă care
mai sunt cunoscute şi sub numele de colaje. Ele
presupun sacrificii dentare minime (pregătiri
peliculare), de obicei în grosimea smalţului, In
cadrul protezelor fixe unitare, faţetele vestibulare
ceramice, beneficiază de acest gen de agregare.
• e) Proteze unitare cu agregare implantară -
sunt de obicei coroane de înveliş mixte, integral
ceramice sau din materiale compozite care se
agregă la stâlpii implantari.
 CLASIFICAREA PROTEZELOR FIXE
• B) Clasificările protezelor fixe unitare după volumul ţesuturilor dure
restaurate în funcţie de volumul distrucţiilor coronare prin diferite leziuni şi
de specificul preparaţiilor distingem:
• a) Restaurări unitare care reconstituie un volum relativ redus de
ţesuturi dure
în profunzime sau suprafaţă (incrustaţii de diferite tipuri);

• b) Restaurări unitare indicate în pierderi mai mari de volum coronar

sau în anomalii de formă, cum ar fi faţetele (laminates, veneers) ceramice
sau din materiale compozite introduse în practică mai recent şi coroanele
parţiale.

• c) Restaurări unitare care reconstituie pierderi considerabile de

ţesuturi dure coronare. Ele acoperă parţial sau în totalitate suprafeţe
coronare preparate, putând fi utilizate frecvent şi ca elemente de agregare
(coroane parţiale şi de înveliş);

• d) Proteze fixe care înlocuiesc coroanele dentare in totalitate (substituie

coroanele dinţilor). Ele se agregă prin pivotul radicular la rădăcinile dentare
(coroane de substituţie).
 C) Clasificarea protezelor fixe
după tehnologiile de realizare
Protezele fixe se pot realiza prin:
Tehnologii tradiţionale - ambutisare
• turnare
• coacere (arderi succesive)
• polimerizare liniară ═> -la rece
• la cald
• la cald şi presiune
• la rece şi la cald
 Clasificarea protezelor fixe după
tehnologiile de realizare……
Tehnologii moderne - polimerizare reticulară «—--- la cald şi
presiune
• galvanizare - curenţi de aer cald
• sintetizare - fotochimică •==>- în condiţii atmosferice
• electroeroziune - în condiţii atmosferice, apoi în vid
• sonoeroziune - în condiţii atmosferice, apoi
căldură . lumină
• frezare computerizată (CAD/CAM) (vizibilă, incoerentă,
stroboscopică)

• frezare prin copiere exclusiv mecanică - în condiţii atmosferice,

apoi la cald şi vid

• injectare (presare)
 D) Clasificarea protezelor fixe unidentare după
indicaţiile terapeutice

• Proteze unidentare concepute pentru terapia afecţiunilor coroanelor

dentare:

-distrucţii coronare în suprafaţă şi profunzime prin complicaţii ale

proceselor carioase;
-coroane cu obturaţii voluminoase, cu pereţi de smalţ subţiri sau subminaţi în
iminenţă de fractură;
-procese de atriţie şi abrazie;
-distrucţii coronare prin traumatisme:
-leziuni coronare prin distrofii primare sau secundare;
• Proteze unidentare de corecţie a unor anomalii de formă, volum şi/sau
poziţie sau discromii;
• Proteze unidentare utilizate în cursul tratamentelor preprotetice;
• Proteze unidentare elaborate pentru imobilizarea dinţilor;
• Proteze unidentare folosite ca elemente de agregare.
 E) Clasificarea protezelor fixe după materialul
(materialele) din care sunt confecţionate:

• metalice
• polimerice
• materiale compozite
• metalo-ceramice
• metalo-polimerice (acrilice)
• metalo-compozite
• integral ceramice (fără infrastructură
metalică)
 CLASIFICAREA PF…………
2. După zona topografică:
• la maxilar sau la mandibulă
• în zona laterală
• în zona frontală
3. După modul de fixare:
• fixate la dinţi naturali restanţi
• fixate la stâlpii implantari
• mobilizabile:
- telescopate
- prin diferite sisteme de coroane de
substituţie
- prin culisare matrice-patrice
- demontabile (de obicei fixate cu şuruburi
 CLASIFICARE PF
• 4. După fizionomie:
• nefizionomice

• imită în totalitate cromatica dentară

• imită doar parţial cromatica dentară

 METODE DE TRATAMENT PROTETIC ALE
AFECTIUNILOR COROANELOR DENTARE

• metode de reconstituire a morfologiei şi

funcţiei coroanei dentare naturale;
• metodă apelează de obicei la incrustaţii
• reprezintă o alternativă la obturaţii şi reconstituiri
cu materiale plastice.
• Incrustaţiile pot fi metalice, ceramice sau
compozite, ele fiind elaborate prin tehnologii
protetice tradiţionale sau prin procedee modeme
CAD/CAM sau CAD/CIM
 METODE DE TRATAMENT
PROTETIC
• prin acoperirea parţială sau totală a coroanelor dinţilor
naturali;
• se realizează cu ajutorul coroanelor parţiale şi a
coroanelor de înveliş.
• In funcţie de tehnologiile la care se apelează, dar şi de
materialele din care sunt confecţionate, coroanele de
înveliş se pot realiza din materiale diverse: coroane de
înveliş metalice (turnate dintr-o bucată sau din două
bucăţi), mixte (metalo-ceramice şi metalo-polimerice),
întegral ceramice sau compozite (realizate prin
procedee tradiţionale sau prin procedee modeme -
prelucrate prin frezare compiuterizată sau sonoeroziune)
 METODE DE TRATAMENT
• • Metoda substituirii coronare, care constă în
înlocuirea totală a coroanei dentare naturale cu
o piesă protetică agregată la rădăcină;
• tehnicile de substituţie coronară sunt variate.
• mulţi ani substituirea a fost dominată de
coroana de substituţie, aşa cum a preconizat-o
Richmond, apoi s-a impus procedeul de
reconstituire a rădăcinilor prin dispozitive
corono-radiculare (DCR - turnate sau
prefabricate) care se acoperă ulterior prin
coroane de înveliş.
tipuri de agregare a protezelor unidentare: - intracoronară (inlay); b - intra-extracoronară fără
depăşirea suprafeţei ocluzale; c - intra-extracoronară cu depăşirea suprafeţelor ocluzale
(overlay); d şi e - extracoronară, coroane de înveliş, metoda acoperirii; f- agregare radiculară prin
metoda substituirii.
 INSTRUMENTAR

Cele trei tipuri de instrumente rotative folosite în preparaţiile dentare sunt (de la stânga la dreapta):
freză diamantată, freză nediamantată din carbură de tungsten şi burghiu.
 Aceste cinci freze diamantate fac parte din setul standard folosit pentru realizarea preparaţiilor
metalice sau ceramice. Acestea sunt (de la stânga la dreapta): freza tronconică cu vârf rotunjit (856-
016), freza tronconică cu vârf plat (847-016), freza conică efilată lungă (30006-012), freza conică
efilată scurtă (852-012) şi freza roată cu marginea rotunjită (909-040).
 Conceptul de pereche freză diamantată/nediamantată, inventat de Lustig, se bazează pe perechi de
freze diamantate şi nediamantate cu formă şi mărime egale. Freza diamantată torpedo (877-010) şi
cea nediamantată (282-010) din stânga fac parte din setul original al lui Lustig. În dreapta se observă
o freză flacără diamantată cu granulaţie fină (862-010) şi una nediamantată (H48L-010).
 Aceste freze din carbură de tungsten sunt prezente în setul standard
de instrumente necesare pentru prepararea dinţilor pentru restaurări
turnate din metal şi porţelan. De la stânga la dreapta: frezele nr. 169L,
170, 171, 957, 4 si 6.
 Aceste freze din carbură de tungsten sunt prezente în setul standard
de instrumente necesare pentru prepararea dinţilor pentru restaurări
turnate din metal şi porţelan. De la stânga la dreapta: frezele nr. 169L,
170, 171, 957, 4 si 6.
Şi aceste trei instrumente rotative pot fi folosite la
prepararea dinţilor: freza nr. 34, ½ şi burghiul de
0,6 mm (.024 in.).
 Burghiele
Privind de aproape un burghiu cu diametrul de 0,6 mm
se observă vârful tăietor (CT) şi şanţurile helicoidale
(HF).
Burghiul cu diametru de 0,6 mm din stânga, folosit la realizarea de lăcaşuri pentru pivoţii
care sunt integraţi în restaurarea turnată, are partea activă lungă de 5 mm. Burghiul
Kodex de 0,5 mm din dreapta, folosit pentru realizarea de lăcaşuri pentru pivoţii Minim
dinţaţi, în scopul retenţiei bonturilor din amalgam sau răşină compozită , are un guler la 2
mm de vârf pentru a evita realizarea de lăcaşuri prea adânci.
Instrumentarul dual freze
diamantate/extradure
• Pentru a oferi cele mai bune
rezultate, freza diamantată folosită la
preparea dintelui şi cea extradură
folosită la finisaj ar trebui
confecţionate din tije prelucrate astfel
încât să aibă aceeaşi configuraţie.
Tija din stânga este folosită pentru a
confecţiona freza flacără diamantată
(862-010) din mijloc şi freza flacără
extradură (H48L-010) din dreapta.
Studiul folosind microscopul electronic (SEM) al peretelui axial şi al liniei de terminaţie a
unei preparaţii realizată folosind freza torpedo diamantată pune în evidenţă rugozitatea
suprafeţei în zona pragului în chanfrein.