Psihopedagogia adolescentilor.

Dezvoltarea emoțională în
adolescență.

Curs 3
Devoltarea emoțională

 ”vârsta crizelor, anxietății, nesiguranței,

insatisfacției”, ”vârsta dramei, cu tot ce are
ea ca strălucire......”
 Este o perioadă cu mari fluctuații emoționale,
cu treceri de la stări emoționale dominant
pozitive la stări emoționale dominant
negative, la nivelul aceleași relații.
 Ritmul în dezvoltarea este intens.
Caracteristicile afectivității

 Experiența afectivă se extinde și se

nuanțează în același timp.
 Tinerii se regăsesc în foarte multe și variate
situații de viață singuri, situații la care trebuie
să răspundă și din punct de vedere afectiv
adecvat, astfel încât să se păstreze o stare
de echilibru emoțional, sau
 să își reechilibreze repede starea emoțională
după un anumit eveniment solicitant, nou,
stresant, ce implica responsabilitate.
 Din punct de vedere afectiv, adolescența
poate fi o perioadă liniștită, cu un echilibru
bun afectiv sau poate fi o perioadă
furtunoasă, tumultuoasă, plină de proteste.
 Un puternic conflict vine la adolescent din:
– Balansul său între maturitate (în planul ideației) și copilărie
(în planul acțiunii),
– Între trebuințe și nivelul sau modalitata de satisfacere a lor,
– Raportul slab între aspirații și posibilități
– Dintre independență și dependență
Direcția de dezvoltare

 Tendința în dezvoltarea adolescentului este

orientată către stabilitate, securitate,
armonie, echilibru emoțional, etc. dar
dezvoltarea nu este omogenă la nivelul
funcțiilor și proceselor psihice,
 iar aceste decalaje sunt specifice vârstei și
spre sfârșitul etapei se reechilibrează, iar
funcționalitatea lor devine armonioasă.
Reciprocitate afectivă, nevoia de
apartenență

 Nevoile afective sunt prezente și se

diversifică dar adolescentul rămâne
egocentric (Golu, Zlate și Verza, 1993).
Treptat, el va evolua și va putea împărtăși și
oferi afecțiune.
 Există o nevoie emoțională-socială, aceea de
a face parte dintr-o familie, dintr-un grup,
dintr-un anturaj.
 Perioada adolescenței este o etapă în care
persoana trece printr-o serie de evenimente
variate și solicitante.
 Experiențele sociale, evenimentele din mediu
sunt cele care influențează natura și
intensitatea emoțiilor.
– Unele evenimente sunt așteptate sau predictibile
pt această etapă, altele sunt excepționale.
 Modificările hormonale sunt cele care
provoacă modificări de natură fizică și psihică.
Pubertatea și preadolescența sunt etapele în
care sunt atent studiate.
– a.Modificările hormonale, în sine, determină
modificări de natură emoțională.
– b.Modificările hormonale determină modificări ale
corpului, de regulă rapide în aceste etape, duc la
modificări ale imaginii de sine (Brooks-Gunn,
1984) și dificultăți în integrarea lor în imag de sine.
– c.Modificările corpului determină un anumit tip de
reacție la celălalt, iar modificările
comportamentale ale celorlalți, la nivelul grupului
social, va implica o gestiune internă a unor stări, a
unor gânduri din partea adolecenților.
Noul mediu școlar/ educativ

 Preadolescenții și adolescenții traversează o

serie de provocări legate de examene
importante dar și de confruntarea cu noi
sisteme de educație (liceal, universitar) dar și
noi grupuri sociale cu alte criterii ierarhice.
 Aceste situații implică solicitări emoționale și
răspunsuri la nivelul comportamentului
adolescenților.
Larson și Lampman-Petritis, 1989
p.313

 Studiul autorilor evidențiază că emoțiile

adolescenților sunt diferite de cele ale adulților
prin intensitate, frecvență și persistență.
 Emoțiile fluctuează către extremele emoționale,
dar cu o dominantă a emoțiilor negative
comparativ cu adultul.
 Adolescenții au dispoziții pozitive extreme des.
 Stările emoționale protestatare și de disconfort se
îmbogățesc. Plictiseala, opoziția, sentimentele de
amor propriu jignit, sentimentul de ridicol, de
culpabilitate și manifestări mimice, comportamente
verbale se asociază cu comportamente ironice și
jignitoare în mod voit.
 Starea protestatară poate avea episoade sau perioade
mai lungi, continue de manifestare. Această stare se
poate manifesta și în vestimentație care poate deveni
bizară.
 Ce este fericirea?
 Ce înseamnă o stare emoțională de fericire?
Arnett, 1999

 Percepția lor subiectivă asupra propriei stări

emoționale este că ”starea de fericire” a fost
mai des trăită în copilărie și nu în
adolescență.
Depresia la adolescență

 Sfera afectelor negative și depresia tind să

crească odată cu adolescența, cu o fecvență
mai mare la fete. (Nolen-Hoeksema și
Girgus, 1994)
 La 13 ani, fetele prezintă simptome mult mai
clar depresive decât băieții.
 În pubertate raportul statistic fete-băieți fiind asemănător
în ceea ce privește simptomatica depresivă
Depresiei i se asociază:

 Diminuarea stimei de sine

 Competențe insuficient de bune în plan
social, școlar și comportamental
 Perceperea unui nivel de sprijin redus din
partea: congenerilor, părinților
 O proastă imagine a propriului corp (Harter și
Whitesell, 1996; Nolen-Hoeksema și Girgus,
1994)
Factori de risc, agravanți

 Fetele, mai ales cele cu o maturizare

timpurie au o probabilitate mai mare de a
suferi din cauza depresie (Brent și Birmaher,
2001).
 Modificările de natură biologică
 Imaginea de sine scăzută
 Tulburările alimentare
 Felul în care socializează fetele
 Stresul relațional
 Anxietatea
 Evenimentele stresante contidiene
 Frica/ temerea de contactele sociale
 Conflictul părinte-copil
 Prezența unor boli cronice
 Abuzul sau neglijeanța
 Consumul de droguri sau alcool
Suicidul (date statistice din SUA)

 A treia cauză principală de deces în rândul

adolescenților cu vârste între 15-19 ani. Rata de
suicid a scăzut între 1990-2003, dar din 2004 s-a
înregistrat o nouă creștere. La fete suicidul
predomina prin spânzurare, în timp ce la la băieți
predomină armele de foc.
 17% din populația școlară de la liceu (SUA) declară
că s-a gândit la suicid, iar 8,4 % dintre elevi au
încercat să se sinucidă.
 Elveția este țara europeană cu o rată foarte mare de
suicid la adolescenți.
Statistică privind întreaga
populație

 În România, sinuciderea în rândul

adolescenților cu vârste între 15 şi 19 ani
înregistrează o rată de 6,3 decese la
100.000 de locuitori, comparativ cu media
europeană de 4,6.
 Rata suicidului masculin este de 9,2,
comparativ cu 6,9, media UE, iar rata
suicidului feminin, de 3,2, comparativ cu 2,2,
media UE.
– (Eurostat, 2014)
 Pe primele locuri în UE, ca frecvenţă a
sinuciderii în rândul tinerilor se află ţările
baltice şi din nordul Europei - Lituania,
Estonia, Finlanda şi Irlanda.
 Printre ţările europene cu cei mai puţini
adolescenți cu rată de suicid se numără
Grecia, Spania, Marea Britanie, Germania şi
Franţa.
Empatia:

 Dezvoltarea cognitivă și cea afectivă la

adolencenți permite formarea unei capacități
de conștientizare, înțelegere a stărilor
emoționale ale celuilalt.
 Empatia este rezultatul îmbunării dintre
procesele emoționale și cognitive (Hoffman,
1984)
 Este necesar ca persoana să se cunoască
foarte bine pe sine ca să poată să realizeze
dinstincția dintre sine și celălalt.
 În analiza capacității numită empatie, trebuie
avute în vedere schimburile de informații,
semnalele verbale și nonverbale, astfel încât,
o persoană să poată primi informații de la
celălalt.
 Sensibilitate la nivel relațional este prezentă
și este o trăsătură de personalitate ce
permite dezvoltarea empatiei. Sensibilitatea
(nu este echivalentul termenului de
”timiditate”) este cea care permite decodarea
fină de semnale, o bună capacitate de
observație și înțelegere a lor.
Răspunsul emoțional

 O premisă a dezvoltării capacității de

empatie ține de răspunsurile emoționale ale
copiilor la diferite evenimente, dar și de
reacții care să corespundă stărilor celuilalt
(reciprocitate ).
 În societatea modernă există o mobilitate a
populației (emigrația), iar experiențele de trai
în proximitatea persoanelor din diferite culturi
duc la o îmbogățire a experienței personale,
la creșterea toleranței, la îmbunătățirea
empatiei, în general.
Perspectiva optimistă și pesimistă cu
privire la adolescență

 A. Pesimistă. Tineretul este mai tulburat

emoțional, rebel, lipsit de respect față de
autoritate, critic, potențial delincvent, tentat
de ideea sinuciderii, de folosirea alcoolului și
drogurilor, de huligalism și agresivitate.
 B. Optimistă. Tinerii sunt strălucitori, mai
serioși, mai sinceri, onești, deschiși, mai
puțin ipocriți, obsedați, tulburați de crize
mistice.
 Particularitățile relaționale la
adolescenți

 Timpul petrecut de adolescenți este în

compania semenilor lor și nu în compania
familiei. Totuși familia rămâne reperul și baza
de siguranță a adolescenților.
 Adolescenții încrezători sunt cei care au
părinți siguri, sensibili care le recunosc
calitățile și le încurajează independența
(Allen et al., 2003).
 Despre perioada adolescenței se vorbește ca
despre o perioadă a marilor revolte. Totuși
studiile lui Offer și Schonet-Reichl, 1992,
arată că doar 1 din 5 adolescenți se
încadrează la această categorie.
 S. Freud și A. Freud descriu adolescența ca
pe o perioadă furtunoasă universală și
inevitabilă.
 Există studii realizate în anumite contexte
culturale, tradiționale (Samoa) de către
antropologul Margaret Mead, 1928, 1935;
sau în societăți preindustriale (Schlegel și
Barry, 1991) care au evidențiat o trece
ușoară și fără presiune, multe revolte sau
frământări interioare majore, de la copilări la
adolescență.
 Instabilitatea și dispozițiile negative tind să
fie mult mai accentuale la începutul perioadei
ca spre sfârșit, să se producă o stabilizarea
emoțională (Larson, Moneta, Richards și
Wilson, 2002).
Relațiile parentale

 În relațiile cu părinții stările emoționale sunt

mai acute la pubertate și cu o temperare
treptată spre adolescență. În perioada
adolescenței, în special a celei prelungite, se
realizează o deschidere către spațiul familial.
Aceasta este urmată de o deschidere
emoțională către spațiul extrafamilial.
 Datorită unor motive clar conturate, avem în
prezent un număr mare al adolescenilor care
rămân apropiați de familie, împărtășesc
valorile și principiile de viață ale acesteia și
pun preț pe opinia propriilor părinți.
 Dintre motive enumerăm:
 Stilul de educație (curent filozofic în educația)
 Nivelul de educație al părinților și copiilor
 Abordarea socio-culturală actuală, etc.
 Adolescența este o perioadă dificilă pentru
tineri și familie. Alături de instabilitatea
emoțională se adaugă depresia, conduitele de
risc și aceste aspecte au o pondere mult mai
mare în această perioadă de vârstă (Arnett,
1999).
 Timpul pe care adolescentul îl petrece cu
familia este evident redus, el având nevoie să
stea singur, să își petreacă timpul cu propriile
gânduri, într-o căutare de sine.
 Există o diferență legată de petrecerea
timpului liber în adolescență:
– a. În societățile tradiționale, adolescenții își petrec
timpul liber procurând mijloacele necesare
subzistenței.
– b. În societățile moderne, adolescenții petrec o
bună parte a timpului cu semenii lor.
 Lucrările arată că între părinți și adolescenți
apar frecvent conflicte, gradul de conflict
precum și nivelul comunicării depind de
relațiile din copilăria timpurie și apropierea
emoțională.
 De bunele relații din copilărie depind relațiile
din adolescență și vârsta adultă.
 Pe de o parte, adolescenții sunt preocupați și
fluctuează între starea de dependență de
părinți și nevoia de autonomie, precum și
părinții sunt contradictorii în dorința de a-i
proteja de efectele deciziilor imature și
libertatea de a lua decizii și a funcționa
independent.
 Acest balans emoțional, decizional și acțional
produce confuzie și de-o parte și de alta.
 Unii autori consideră că schimburile la nivel
comunicațional între adolescenți și părinți
depind de atmosfera pe care părinții o
crează în viața de familie, de statutul
ocupațional, starea civilă, nivel socio-
economic, etc.
Cine deține puterea? Cine ia
deciziile?

 Conflictele apar ca urmare a tensiunilor

create legate de ponderea puterii și luarea
deciziilor la nivelul familiei.
 În procesul de individualizare al
adolescentului se realizează o demarcație cu
privire la cine decide și în privința căror
aspecte decide (Nucci, Hasebe și Lins-Dyer,
2005).
 Aspectele dezbătute de părinți și adolescenți
care generează frecvent conflicte sunt legate
de:
 Treburile gospodărești,
 Teme sau probleme școlare,
 Vestimentație,
 Banii de buzunar
 Orele de întoarcere acasă
 Întâlnirile cu anturajul, etc.
Problematica sănătății și
siguranței????
 Natalee Ann Holloway (October 21, 1986 – c. May 30, 2005)
 Dispariția ei a generat o campanie socială și
educativă în SUA destinată adolescenților.
 Elizabeth Ann "Beth" Reynolds Holloway
(1961), este un vorbitor american. Ea a
devenit cunoscută după ce fiica adolescentă,
Natalee, a dispărut în timp ce a mers la o
sărbătorire (o călătorie) de absolvire a
liceului în Aruba în 2005.
 După dispariția fiicei sale, Holloway a devenit
un vorbitor pe tema siguranței personale. A
fondat Fundația International Safe Travels
pentru a educa publicul pentru a-i ajuta să
călătorească în siguranță și pentru Centrul
de resurse Natalee Holloway pentru a ajuta
familiile persoanelor dispărute. (film)
 Conflictele dar și identificarea pozitivă cu
părinții ating intensitatea maximă la 13 ani și
încep să descrească ca intensitate până la 17
ani, ca spre sfârșitul perioadei să se
tempereze și mai mult din efervescența
emoțională și conflictuală iar starea de fond
emoțională a adolescentului să fie orientată
pozitiv și mai stabilă.
 Relațiile de familie influențează sănătatea
psihică a copilului, mai ales în cazul fetelor.
 Conflictele tind să se reducă în familiile care
manifestă dezamăgire față de
comportamentul tinerilor – această strategie
este eficientă spre deosebire de abordarea
părinților care pedepsesc, sunt intransigenți
în raport cu greșelile copiilor sau
comportamente neadecvate.
 Stilul de abordare parentală, excesiv de
strict, poate determina adolescentul să
respingă influența propriei familii și să se
orienteze spre modele incerte, infantile din
anturajul său.
 Părinții care sunt autoritari pun accentul pe
reguli, norme, valori încercând să controleze
comportamentul, dar nu vor putea controla
emoțiile, credințele, imaginea de sine, etc.
 Părinții care susțin controlul psihic tind să fie
opaci la nevoile emoționale, sociale și
relaționale ale copiilor.
Relațiile cu sexul opus

 Apar sentimente și stări noi, inedite. Simpatia

și dragostea sunt experimentate la acest
interval de vârstă. Simpatia este o stare
afectivă pozitivă, în care subiectul simte o
stare de ușoară exaltare în condiții de reușită
și de confort psihic în raport cu persoana
simpatizată, ajutând-o, protejând-o, etc.
simpatia reciprocă este expresia unei
înțelegeri intuitiv empatice.
 Dragostea este un sentiment trainic, mai
puternică decât simpatia. Ea implică o
legătură de atașament. Ceea ce puberii
numesc dragoste nu are structura și trăinicia
dragostei, dar ceea ce ei trăiesc putem numi
simpatie, îndrăgostit, exaltare….