UNIVERSITATEA “OVIDIUS” CONSTANȚA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “SFANTUL APOSTOL ANDREI”

TEOLOGIE ORTODOXĂ - ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Relațiile interetnice, rasiale și naționale

IVAȘ (ȘTEFĂNESCU) RALUCA-GEANINA

JECU (TRONARU) ANDREEA
LUPU GABRIEL
LAZĂR ELENA
CUPRINS
1. GRUPUL ETNIC
2. MINORITĂȚI
3. ATITUDINI FAȚĂ DE GRUPUL ETNIC
3.1 PREJUDECATA
3.2 DISCRIMINAREA
4. STRATEGII ALE GRUPURILOR DOMINANTE FAȚĂ DE GRUPURILE MINORITARE
5. RASA
6.NAȚIUNEA
7. STRUCTURA PE NAȚIONALITĂȚI A POPULAȚIEI ROMÂNIEI
Grupul etnic
 Grupurile entice sunt de doua feluri- primare și secundare . Primele sunt
structuri ai caror membrii sunt în mica măsură afectați de relația cu
majoritatea, păstrându-și specificul lor cultural.
Datorită acestei particularități , grupurile entice primare se constituie ca o
rețea de relații de tip familial. Mai mult, ele păstrează trăsăturile de
fragment ale societății de origine.
Grupurile etnie secundare sunt alcătuite din indivizi izolați,care depend în
întregime, pentru satisfacerea tuturor trebuințelor lor, de societatea
majoritară.
 Minorități
Minoritățile sunt definite ca
grupuri cu atitudini și
comportamente specifice față de
majoritate.
Un grup minoritar este o populație
cu o conștiință proprie etnică sau/și
culturală, cu relații stabilite numai
între membrii consangvini,
căsătoriți numai cu persone ce
aparțin de grupul lor.
Rolul minorităților în schimbarea
socială reprezintă un subiect esențial
al studiului relațiilor interetnice,
deoarece prezența grupurilor
minoritare în cadrul unei societăți este
un factor al proceselor de schimbare
ce se produc aici.
Cum minoritarii caută sa-și exprime
permanent identitatea ,rezultă o
competiție intre modul lor de a fi și cel
al majoritarilor.
PREJUDECATA

Cuvântul prejudecată este cel mai adesea

folosit cu referire la opiniile preconcepute
față de anumiți oameni sau o persoană
din motive de rasă / etnie, sex,  clasă
socială,  vârstă, handicap, religie, 
sexualitate, naționalitate sau alte
caracteristici personale.
Oricum, existenţa prejudecăţii este
determinată de:
1. comportamentul etnocentric;
2. preluarea judecăţii altora despre ceea ce
se ştie puţin;
3. generalizarea unei experienţe personale
avute cu persoane din alte grupuri;
4. selecţia acelor stereotipuri care dau
suport credinţelor despre relaţiile cu
grupurile străine;
5. tendinţa de a dezvolta prejudecata
împotriva celor care apar drept
concurenţi.
DISCRIMINAREA

Discriminarea înseamnă negarea arbitrară a privilegiilor, puterii şi

prestigiului membrilor unui grup etnic, cu nimic inferior membrilor din
grupurile dominante.
Discriminarea este de mai multe tipuri:
 evitarea pasivă
 verbalizarea negativă
 discriminarea activă
 violentă faţă de persoanele sau grupurile discriminate
 Strategii ale grupurilor dominante faţă de grupurile minoritare

Grupurile dominante acţionează în relaţiile lor cu grupurile minoritare pe baza unei strategii şi chiar a
unei politici, în scopul impunerii unui mod de acţiune vizavi de problemele specifice minoritarilor.
George E. Simpson şi J. Milton Yinger au identificat şase tipuri de politici faţă de grupurile
minoritare:
 asimilarea
 pluralismul
 protecţia legală a minorităţilor
 transfer de populaţie
 subjugarea
 exterminarea
RASA

Rasa este un grup natural de oameni

care prezintă un ansamblu de caractere
fizice, ereditare comune indiferent de
limbajele, obiceiurile şi naţionalităţile
lor.
Rasa nu este identică cu naţionalitatea sau
cu etnia.
 Cercetările de genetică au demonstrat, fără putinţă de tăgadă, că toate
rasele sunt egale din punct de vedere biologic şi nu au relevat nici o
diferenţiere sensibilă în ceea ce priveşte dezvoltarea creierului

Fiecare rasă poate fi descrisă prin caracteristicile sale fizice: culoarea

părului şi a irisului, tipul şi gradul de pilozitate facială (barbă, mustăţi) şi
corporală, forma pleoapelor superioare, a nasului şi a buzelor, talia, forma
capului şi a feţei.
Diversitatea foarte mare care apare
în cadrul fiecărei rase se explică
probabil prin amestecul puternic al
populaţiilor umane.
Astăzi se cunosc trei rase primare:
▪ – europoidă (albă);
▪ – mongoloidă (galbenă);
▪ – negroidă (neagră) şi 27 de rase
secundare.
 RASISMUL
▪ Rasismul reprezintă un grup de atitudini,
practici și acțiuni care își au sursa în
convingerea că diferențele sociale și culturale
se explică prin diferențe biologice și ereditare
dintre rasele umane
În rasismul modern putem regăsi teorii ce îşi
au originea în unele ideologii din secolul al
XVIII-lea. Acea perioadă este considerată a fi
perioada apariţiei unei noi gândiri, a unui
curent de emancipare.
Rasism constituie orice acțiune, practică sau convingere care reflectă o viziune
despre lume bazată pe conceptul rasial, care la rândul lui definește convingerea
că oamenii sunt împărțiți în entități biologice separate și exclusive numite „rase”.
 NAȚIUNEA

Termenul de naţiune vine de la latinescul natio care înseamnă naştere, seminţie,neam, popor. Natio are, în
perioada modernă, un conţinut cultural politico-juridic detaşat de orice temei biologic.
Prin națiune se înțelege:
Comunitate stabilă de oameni constituită istoricește și apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață
economică și de factură psihică, manifestate în particularitățile specifice ale culturii.Este o comunitate
cultural-politică care a devenit conștientă de autonomia, unitatea și interesele sale.
Orientaarea modernistă (E. Gellner, B.
Anderson) concepe naţiunea ca o invenţie a
societăţii moderne.Structurile naţionale ar
fi creaţii ale unor grupuri interesate în
reunirea unor provincii într-un stat naţional,
şi astfel ele au câştigat puterea politică şi
economică necesară pentru dominarea lor.
 Spre deosebire de modernişti, primordialismul accentuează teza continuităţii între etnic
şi naţiune. Anthony D. Smith a susţinut ideea despre naţiunea ca o colectivitate umană
derivată din legăturile de limbă, teritoriu, etnicitate şi religie, legături ce s-au stabilit
între oameni încă din neolitic. De aceea, legăturile amintite sunt primordiale, iar
comunităţile etnice sunt entităţi naturale.
În definiția clasică a națiunilor există
două teorii clasice:

● teoria franceză care spune: un stat,

o națiune; și
• teoria germană care spune că:
părți ale națiunii pot trăi în afara
hotarelor țării respective
Definim 5 grupuri de state:
-state nationale : Romania,Ucraina,Lituania si Croatia
-statele natiunilor civice : Belgia,Franta,Polonia,Slovacia
-state care fac diferenta intre natiune si popor : Spania,Ungaria,Italia,Grecia
- state care nu vorbesc de națiunile țării respective, ci de popoarele care trăiesc pe teritoriul lor :
Germania,Elvetia,Portugalia
- state care nu se definesc nici naționale și nu vorbesc nici în numele poporului :
Luxemburg,Norvegia,Olanda
Structura pe naționalități a populației României
În Romania - potrivit datelor recensământului din 1930 - populația totală era de 18,057
milioane locuitori, dintre care: romani - 71,9%, unguri - 7,9%, germani - 4,1%, evrei - 4%,
ţigani - 1,5% și alte neamuri, cu procente mai mici.

Românii deţin proporţii de peste 90% în patru

din cele şapte regiuni istorice, peste 98% în 25 de
judeţe şi 95% în majoritatea oraşelor şi comunelor.
În două judeţe românii deţin o pondere mică:
Harghita (14%) şi Covasna (23%).