VIOLENTA NU ESTE UN

RASPUNS

Rusu
Adrian
Andrei
Violenţa umană – o problemă actuală care
îngrijorează societatea în ansamblul ei.  Lideri de opinie,
specialisti din diferite domenii,  politicieni si mass-media
aduc cu frecventa constanta în atentia  publicului
larg problema violenţei. Diferitele forme de violenta se afla
pe agenda politica a institutiilor naţionale şi internaţionale.
Consiliul Europei a lansat în 2002 un proiect privind violenţa
cotidiană, compus din module referitoare la diferitele tipuri
de violenţă care au loc în prezent în societaţile
contemporane. Exista violenţă în viata publică, în cea privată,
în institutii - printre care scoala, ca spaţiu public
institutionalizat, ocupa un loc privilegiat. Nevoia de
constientizare, prin campanii sociale, dar si de programe
educaţionale care să urmărească atât dezvoltarea unei culturi
a nonviolenţei, cât şi ameliorarea manifestării violenţei în
relatiile umane este prezenta pe agenda de lucru a
institutiilor de stat, ONG-urilor si a mass mediei
Violenţa este o realitate proprie naturii
umane – dar si a celei animale , care are
continuitate în istoria umanităţii. Natura
umană include în structura ei violenţa.
De aceea, expresia „eradicarea violenţei”
este inadecvata. Ceea ce se încearca să
se schimbe este atitudinea
faţă de violenta, devalorizarea ei
treptată prin constientizarea
consecinţelor ei negative, nedezirabile
şi, implicit, creşterea controlului
pulsiunilor violente– individuale sau
colective – si structurarea unui răspuns:
nu , violentei!
În prezent, tendinţele genocidale, cuplate cu progresul
tehnologic,
împreuna cu distrugerea resurselor ecologice reprezintă cele
mai mari riscuri pentru specia umană. Viitorul speciei pare
astfel incert. Pentru a întelege genocidul – ca formă
dramatică de violenţă colectivă -, „nu trebuie sa gândim
îngust, ci sa apelam la biologie, etica si psihologie” (Jared
Diamond, 1992). „Animalul uman” are tendinţe agresive.
Acest lucru trebuie să-l recunoaştem. Istoria a arătat
permanenţa violenţei, excesele de violenţă, ca şi momentele
de calm şi relativă linişte. Războaiele au alternat cu
perioadele de pace. Cartografia aproximativa a genocidelor
exista din 1492, înregistrând, pâna în 1990, 37 genociduri.
Instinctualitatea agresiva a omului nu poate fi cu uşurinţă
reprimată, stapânita, pur şi simplu, pentru ca omul este
primul „animal” care a inventat arme. Biologic, se ştie, că
omul este un animal cu tendinţe agresive.
Într-o perspectiva socială, abordarea
violenţei este mai complexă, pentru
că omul este şi un animal social:
relaţiile de dominaţie, cele de putere,
nevoia de a supune, de a exploata,
orgoliul, incapacitatea de a gândi
toleranţa, ca soluţie pentru ambele
părţi adverse, incapacitatea de a
rezolva pacifist conflictele şi de a
evita pierderile.
Există mai multe tipuri de violenţă:
Violenţa fizică-are loc atunci,cînd un
copil este bătut,scuturat,tras de păr,de
urechi,îmbrîncit,impus să facă munci
grele,care depăşesc capacităţile sale
fizice.Tot violenţă este şi provocarea
suferinţei fizice în orice fel.
Violenţa emoţională-are loc atunci
când un copil este numit cu cuvinte
jignitoare,poreclit,ameninţat,intimidat,i
zolat sau atunci cînd nevoile copilului
sunt ignorate.
Dreptul se a fi protejat de violenţă
Sunt multe cazuri cand părinţii sau alţi adulţi îşi bat
copiii,pentru că nu i-au ascultat sau pentru că le-au întors
vorba,au făcut vreo năzbîtie.Bătaia nu-i o metodă bună de
educaţie.Cînd sunt bătuţi,copiii nu se gîndesc la fapta comisă,ci
la faptul cum să scape nepedepsiţi altă dată.Din cauza bătăii
mulţi copii prind ură pe părinţi.
La vîrsta adolescenţei,mulţi copii încearcă să-şi rezolve
problemele cu pumnii.Alţii inventează porecle,tachinîndu-şi
colegii.De multe ori,un grup mai mare de copii,avînd un lider,îşi
aleg victima care devine ţinta atacurilor.
Orice conflict poate fi rezolvat fără bătaie,fără violenţă.De aceea
există mai multe legi care oferă copiilor dreptul de a fi protejaţi
de violenţă.În cadrul acestor legi stă ,,Convenţia cu privire la
drepturile copilului'' care interzice aplicarea oricărei forme de
violenţă împotriva copilului.În Romania  există ,,Legea privind
prevenirea şi combaterea violenţei în familie''.
Tipuri de violenta
1.Violență verbală
Este primul pas al violenței domestice. Insultele, amenințările, cuvintele
degradante sau umilitoare sunt folosite de partener pentru a-și impune poziția
dominantă. 

2.Violență psihologică
Are ca scop controlul. De cele mai multe ori, motivând gelozia, agresorul începe
să controleze toate aspectele vieții victimei.
 
3.Violență socială
Treptat, victima este izolată de familie, de prieteni sau colegi. Agresorul îi
interzice frecventarea locului de muncă, contactarea familiei sau a prietenilor. 
 

4.Violență fizică
Este cea mai cunoscută formă de violență domestică și cea către care escaladează
celelalte tipuri de violență în familie. Include vătămarea corporală, mascarea
urmelor sub forma unor accidente și supunerea victimei la activități epuizante.