Sunteți pe pagina 1din 41

Sănătatea mintală și cogniția

(fierul, cafeina, vitamina B și


activitatea fizică)

Poețelea Mihaela Mirabela


Cafeina
Conținutul în cofeină al alimentelor și băuturilor
Date preluate din Illy et al., Harland et al., si Heckman et al

Cafeina (mg) cant. medie


Alimente/bauturi Volum (interval)
Cafea la filtru 125ml 85 (60-135)
Espresso 30ml 60 (35-100)

Cafea solubila instant 125ml 65 (35-105)


Cafea decafeinizata 125ml 3 (1-5)
Ceai (frunze sau plic) 150ml 32 (20-45)
Ceai cu gheata 330ml 20 (10-50)
Ciocolata calda 150ml 4 (2-7)

Bauturi non-alcoolice cu cafeina 330ml 39 (30-48)

Bauturi non-alcoolice cu cafeina fara zahar 330ml 41 (26-57)


Bauturi energizante 330ml 80 (70-120)
Bucata de ciocolata 30g 20 (5-36)
Ciocolata cu lapte 30g 6 (1-15)
Ciocolata neagra 30g 60 (20-120)
Structură cafeină
Dispoziția, metabolismul și acțiunea fiziologică a cofeinei

După ce este consumată pe cale orală, cofeina este absorbită în fluxul sanguin și în țesuturi.
Absorbția se finalizează la aproximativ 45 de minute după ingestie. Concentrația maximă a cofeinei
în plasmă este atinsă în 15-120 de minute după ingestie. Cofeina are un timp de înjumătățire de
aproximativ 4 ore, deși intervalul de timp poate fi redus sau prelungit la anumite categorii de
persoane, precum femeile gravide, persoanele care fumează și persoanele cu insuficiență hepatică.
Efectele cofeinei vor dura cateva ore, în funcție de cât de repede sau de încet este metabolizată
aceasta de organism.
Absorbția de cofeină din alimente și băuturi nu depinde de vârstă, gen, contextul genetic și
afecțiuni sau consumul de droguri, alcool și nicotină. Absorbția de cofeină din ceai și cafea este
similară.
Cofeina este metabolizată, în primul rând, în ficat de enzimele citocromului P450, responsabile
de eliminarea cofeinei în procent de 90%.
Efectele psihostimulante ale cofeinei
cofeina - psihostimulant inofensiv (în mare parte)
Multe studii dublu- orb, controlate cu placebo, au confirmat faptul că cofeina, în doze moderate
(aproximatic 400 mg/zi sau 4-5 cești/zi), crește starea de veghe.

- rezumat al unora dintre efectele cofeinei și măsura


în care consumatorii frecvenți de cofeină devin toleranți la aceste efecte.
Performanță motorie și tremor
Exista două efecte importante ale cofeinei:

• Creșterea performanțelor motorii


• Tremorul (scăderea stabilității mâinilor).

Conform studiilor citate în sursabibliografică, ambele efecte par să fie dependente de doză.
Efectul motor al cofeinei este în strâns legătură de îmbunătățirea performanțelor atletice. Mai mult,
se pare că există o toleranță mică sau deloc la efectele asupra performanței motorii. Mecanismele
centrale sunt implicate în efectele motorii ale cofeinei, precum și un efect direct asupra mușchilor.
Un efect asupra modulației adenozinei asupra activității neuronilor dopaminergici localizați în
zonele de control motor al creierului poate sta, de asemenea, la baza creșterii tremorului după
administrarea de cofeină și poate chiar să contribuie la explicarea reducerii raportate a riscului de
boală Parkinson asociat consumului de cofeină.
Tensiunea arterială
Adenozina are un efect vasorelaxant și, în consecință, cofeina provoacă vasoconstricție și o
creștere a tensiunii arteriale prin intermediul unei creșteri a "rezistenței periferice totale". Contrar
unei presupuneri populare, cofeina nu crește în mod fiabil ritmul cardiac. Creșterea acută a tensiunii
arteriale după ce se consumă o singură băutură care conține cofeină este, de obicei, de 5 mmHg.
Hipertensiune arterială, boli vasculare,
accident vascular cerebral și demență
• Conform studiilor, consumul de ceai și cafea nu s-a dovedit a fi asociat cu efecte adverse precum:
riscul de boli cardiovasculare, accident vascular cerebral și declin cognitiv.
• De exemplu, polifenolii prezenți în ceai, inclusiv catechina, pot reduce riscul prin intermediul
efectelor vasorelaxante și al efectelor asupra colesterolului din sânge, coagulării sângelui și
proceselor inflamatorii (Hodgson, 2006). Anumiți compuși, cum ar fi cafestolul (a cărui
concentrație este afectată de metoda de preparare a cafelei) din cafea, pot crește riscul, dar, din
nou, echilibrând acest lucru, se crede că acidul clorogenic și alți fenoli au efecte benefice. Mai
mult, un alt factor de risc pentru declinul cognitiv, diabetul de tip 2, pare să fie diminuat de
consumul de cafea și s-a constatat că teanina se opune acut efectului de creștere a tensiunii
arteriale al cafeinei.
• Cofeina în sine poate să exercite un efect pozitiv în legătură cu declinul cognitiv și demența, o
cauză semnificativă a acestora fiind episoadele ischemice tranzitorii legate de boala vasculară
subiacentă (ateroscleroză).
Dependența de cofeină
• Cei care consumă cofeină în mod frecvent sunt "dependenți" de cofeină, în sensul că nu
funcționează "normal" fără ea.
• Din cauza toleranței, renunțarea la cofeină are ca rezultat efecte adverse ușoare, în special
somnolență și dureri de cap. În același timp, cofeina prezintă doar un risc foarte scăzut de adicție.
• Conform experimentelor în care participanților li s-a cerut să se abțină de la cofeină timp de mai
multe săptămâni, s-a constatat că acest lucru este destul de ușor de realizat. Totodata s-a
remarcat si observația că ceaiul și cafeaua decofeinizate sunt apreciate, în timp ce "tutunul" fără
nicotină nu este.
Beneficii
• Risc redus de Alzheimer si Dementa - Mai multe studii au comparat cosnumatorii moderati de
cafea (3-5 cesti/zi) cu nebautorii sau "putin-bautorii" de cafea (0-2 cesti/zi) si s-a constatat ca la
cei care beau cafea a fost semnificativ mai putin probabil ca acestia sa dezvolte boala Alzheimer
mai tarziu in viata. Un studiu longitudinal, relizat in 2009, a constatat ca bautorii moderati de
cafea au risc redus de a dezvota dementa in plus fata de alzheimer.
• Vezica biliara - Consumul de cafea cofeinizata a fost corelat cu o incidenta mai mica a calculilor
biliari si a bolilor vezicii biliare atat la barbati cat si la femei in doua studii efectuate de Harvard
School of Public Health. Un risc diminuat nu a fost observat la cei care beau cafea decafeinizata.
• Risc redus al bolii Parkinson - Un studiu care a comparat bautorii de 3-5 cesti de cafea pe zi cu
nebautorii a constatat ca la bautorii de cafea a fost semnificativ mai putin probabil sa se dezvolte
boala parkinson mai tarziu in viata. Un al doilea studiu a constatat o relatie invers proportionala
intre cantitatea de cafea bauta regulat si probabilitatea de a dezvolta boala Parkinson.
• Performantele cognitive - Multi oameni beau cafea pentru proprietatea ei de a stimula memoria.
De asemenea la testele care vizau timpul de reactie, memoria verbala, rationamentele vizual-
spatiale participantii care beau cafea regulat au performat mai bune decât nebautorii, gasindu-se
o relatie pozitiva intre scorurile otinute la testare si cantitatea consumata regulat. La participantii
varstnici s-a descoperit efectul cel mai mare al consumului asupra rezultatelor. Un alt studiu a
constatat ca femeile peste 80 de ani au avut rezultate mult mai bune la testele cognitive daca au
consumat cafea regulat pe parcursul vietii lor. Un studiu recent a aratat cum cafeaua prajita
protejeaza celulele neuronale primare impotriva inducerii mortii lor cu peroxid de hidrogen.
• Analgezicele si cofeină - Cafeaua contine cafeina, care poate spori eficienta de absorbtie gastro-
intestinala a unor calmante, mai ales la pacientii cu migrene si la aceia care care se afla sub
tratament cu medicamente pentru diferite dureri. Din acest motiv, multe medicamente
pentru  dureri de cap includ cafeina in formula lor. Cafeina nu are proprietati analgezice. La unii
pacienti cu migrene, cafeina poate atenua durerea, actionand asupra vaselor de sange cerebrale.
• Antidiabetic - Consumul de cafea poate reduce riscul de diabet zaharat tip 2 cu pana la jumatate.
In timp ce acest lucru a fost initial observat la pacientii care au consumat cantitati mari (7 cesti pe
zi), relatia a fost mai tarziu dovedita a fi liniara.
• Protectia ficatului - Cafeaua poate reduce, de asemenea, incidenta de ciroza hepatica si a fost
asociată cu un risc redus de carcinom hepatocelular, un cancer hepatic primar, care, de obicei,
apare la pacientii cu ciroza preexistenta. Mecanismul exact si cantitatea de cafea necesare pentru a
obtine un efect benefic au fost mult timp neclare. Intr-un raport publicat in Journal of Hepatology,
Gressner si colegii sai au oferit primul context mecanic pentru studiile de epidemiologie privind
bautorii de cafea in care se arata cum cafeina poate avea proprietati antifibrotice puternice.
• Cancerul - Consumul de cafea este, de asemenea, corelat in Africa, cu un risc redus de cancer oral,
de esofag, si faringian. In cazul cancerului ovarian nu a fost gasit niciun beneficiu. Un alt studiu a
observat o reducere modesta a cancerului la san la femeile aflate la menopauza, lucru ce nu a fost
confirmat si pentru cafeaua decafeinizata, si, totodata, s-a observat o reducere a cancerului
endometrial la persoanele care consuma cafea cu sau fara cafeina. Conform unui studiu cafeaua
protejeaza ficatul de cancer. Un alt studiu preliminar a constat o corelatie intre consumul de cafea
si un risc scazut de cancer la prostata.
• Cardioprotectoare - Cafeaua reduce moderat incidenta mortii din pricina unei boli
cardiovasculare, potrivit unui studiu cohorta prospectiv publicat in 2008. Un studiu prospectiv
desfasurat in Japonia a urmarit 77000 de persoane cu varste intre 40 si 79 de ani si a aratat ca
consumul de cafea, impreuna cu aportul de cafeina din alte surse, coreleaza cu un risc redus de
moarte din cauza bolilor cardiovasculare.
• Laxativ/diuretic - Cafeaua este, de asemenea, un stimulent puternic pentru peristaltism si este
uneori considerata a preveni constipatia. Totodata, cafeaua poate provoca miscari ale intestinului
excesiv de largi. Efectul stimulativ al consumului de cafea asupra colonului se gaseste atat in ​​
cafeaua cu cafeina dar si in cea decafeinizata. Contrar credintei populare, cafeina nu actioneaza ca
un diuretic atunci cand este consumata cu moderatie (mai putin de cinci cesti pe zi), si nu duce la
deshidratare sau la un dezechilibru electrolitic de apa. Dovezile actuale sugereaza ca bauturile
cofeinizate contribuie la cerințele organismului zilnic de lichide la fel ca si apa pura.
• Antioxidant - Cafeau contine polifenoli, acizi hidroxilici, flavonoizi, antocianine. Acesti compusi
au efecte antioxidante si de reducere a deteriorarii celulelor cu potential oxidativ. O substanta cu
efect special anticancerigen - insa doar presupusa - este metilpiridina. Metilpiridina nu este
prezenta initial in boabele de cafea, insa ea se formeaza in timpul prajirii din alte substante ce se
regasesc in bobul de cafea inainte de prajire. Ea este prezenta si in cafeaua cu cofeina si in cea fara
cofeina. In niste cercetari finantate de catre Kraft se arata ca in boabele de cafea prajite sunt
prezente mai multe substante care protejeaza celulele de moartea indusa cu peroxid de hidrogen
decat in boabele verzi de cafea. Dintre toate metodele de preparare, espresso este aceea care are
randamentul cel mai mare ca si antioxidant.
Riscuri
• Dependenta de cafea 
• Efecte psihologice si modificari ale somnului 
• Efecte asupra gravidei - Moleculele de cafeina sunt suficient de mici pentru a penetra placenta si
aluneca in circulatia sangelui copilului. Spre deosebire de adulti, organele si sistemele fetusilor nu
sunt pe deplin functionale, prin urmare, nu pot metaboliza totalmente cafeina si nici nu o pot
elimina. Stimulentul tinde sa leneveasca in sangele fatului de zece ori mai mult decat in cel al
adultilor. Niveluri ridicate ale cofeinei sunt deci obligate sa se acumuleze in organismul copilului
odata cu consumul frecvent al cafelei de catre gravida. La fel ca ceea ce face adultilor, cafeina ar
putea ridica pulsul copilului pe durate ridicate de timp.
Fierul
Consolidarea, dependența și dependența de
cafeină
• Dezechilibrele din conținutul de fier al creierului în diferite etape ale vieții sunt legate de afectarea
funcției creierului.
• Deficiența de fier în copilăria timpurie este frecventă în Marea Britanie; aproximativ un sfert dintre
copiii cu vârsta cuprinsă între 18 luni și 3,5 ani au aporturi de fier sub aportul inferior de nutrienți de
referință, iar un număr similar are feritină serică scăzută.
• Există o fereastră critică în care carența de fier poate afecta negativ dezvoltarea și funcționarea
creierului.
• Anemia cu deficit de fier la începutul copilăriei este asociată cu o slabă dezvoltare neurologică,
cognitivă, motorie, psiho-socială și comportamentală. Aceste efecte pot persista pe termen lung,
chiar dacă nutriția este îmbunătățită.
• Creierul continuă să acumuleze fier în timpul maturității și au fost detectate cantități anormal de
mari de fier în materialul creierului de la indivizi cu tulburări neurodegenerative, cum ar fi Alzheimer
și boala Parkinson.
• Nu este clar dacă nivelurile de fier ale creierului modificate sau distribuția sa celulară apar ca o
consecință a procesului bolii sau dacă este un factor principal al patologiei neurodegenerative.
Acumularea de fier în creier

• Un aport adecvat de fier este crucial pentru o serie de funcții biologice, inclusiv dezvoltarea
normală a creierului și activitatea neuronală.
• Există astazi dovezi puternice că dezechilibrele din conținutul de fier al creierului în diferite etape
ale vieții sunt legate de afectarea funcției creierului. Anemia cu deficit de fier în copilărie este
asociată cu afectarea dezvoltării cognitive și psiho-motorii.
• Un numar tot mai mare de lucrări indică faptul că acumularea excesivă de fier din creier în viața
ulterioară poate fi asociată cu mai multe tulburări neurodegenerative.
Deficitul de fier și dezvoltarea cognitivă
• Fierul la copii- conținutul de fier al creierului este cel mai mare la naștere; Nivelurile scad în
timpul înțărcării, apoi cresc din nou în timpul expansiunii neuronale si dezvoltarii începutului de
copilărie. Acest lucru a ridicat întrebarea dacă există o fereastră critică în care deficitul de fier
poate afecta negativ dezvoltarea și funcționarea creierului.
• In acest sens, o serie de studii au constatat că anemia cu deficit de fier la începutul copilăriei (6-24
luni) este asociată cu o slabă dezvoltare neurologică, cognitivă, motorie, psiho-socială și
comportamentală; în plus, aceste scanări ale efectelor persistă pe termen lung, chiar dacă
nivelurile de aport alimentar sunt ulterior îmbunătățite.
• In 2010, Scientific Advisory Committee on Nutrition, a analizat legatura dintre statusul fierului si
funcția cognitivă și a constatat că există o stransa legatura între anemia cu deficit de fier și
dezvoltarea cognitivă slabă la copiii cu vârsta mai mică de 3 ani. Cu toate acestea, nu există date
suficiente pentru a stabili o legătură directă între deficitul de fier și dezvoltarea cognitivă sau
afectarea limbajului la copiii mai mari. Mai mult, deși există dovezi clare că unele dintre efectele
asupra dezvoltării anemiei cu deficit de fier la începutul copilăriei sunt ireversibile, aparent pot
exista efecte benefice ale terapiei cu fier la copiii anemici mai mari.
• Falkinghamet al.,2010- suplimentarea orală cu fier a îmbunătățit atenția și concentrația, indiferent
de statusul de baza al fierului, iar in cazul copiilor anemici terapia a îmbunătățit de asemenea
scorurile IQ.
• Studii adolescenți și adulți- au constatat că anemia cu deficit de fier este asociată cu oboseală,
indispoziție, slabă concentrare și tulburări de memorie. În aceste grupuri, deficitul de fier este
strâns legată de performanțe mai scăzute într-o serie de teste ale funcțiilor cognitive; cu toate
acestea, se pot obtine îmbunătățiri prin terapia cu fier.
• The British Nutrition Foundation’s (2013)- raportul „Nutriție și dezvoltare” sugerează că fătul în
curs de dezvoltare acumulează până la 2 mg de fier pe zi în timpul ultimului trimestru de sarcină.
În timp ce cea mai mare parte a acestui fier este utilizată pentru producerea de hemoglobină,
aceste rate ridicate de secreție au, de asemenea, un impact asupra nivelului de fier din creier la
naștere, sugerând că nivelul de fier matern în timpul sarcinii ar putea fi un criteriu important
pentru dezvoltarea neuronală ulterioară a copilului.
• La mamele cu un nivel foarte scăzut de fier în timpul sarcinii, concentrațiile de feritină serică sunt
corelate cu rezervele de fier la nou-născut.
• Fararouei et al., 2010- un studiu prospectiv de cohortă din Finlanda a constatat o asociere pozitivă
directă între nivelurile de hemoglobină maternă în timpul sarcinii și rezultatele școlare ale
urmașilor în viața ulterioară. Aceste descoperiri sugerează că terapia cu fier în stadii târzii ale
sarcinii, în special pentru cele cu un status scăzut de fier, poate fi benefică pentru sănătatea și
performanța cognitivă a urmașilor. În prezent, Marea Britanie nu asigură suplimentarea universală
cu fier pentru femeile însărcinate, deoarece adaptările fiziologice care au loc în timpul sarcinii și
alăptării ar trebui să fie suficiente pentru a se asigura că furnizarea de fier către fătul în curs de
dezvoltare nu este compromisă. Cu toate acestea, National Institute for Health Care Excellence
din Marea Britanie recomandă ca suplimentarea cu fier să fie luată în considerare pentru femeile
cu niveluri de hemoglobină sub 110 μg/L în fiecare trimestru de sarcină și sub 105 μg/L la 28 de
săptămâni. În schimb, toate femeile însărcinate din SUA primesc în mod obișnuit 30 mg de fier pe
zi.
Fierul și neurodegenerarea
• Deși există schimbări notabile în conținutul de fier al creierului în timpul vieții timpurii, este
important să recunoaștem că creierul continuă să acumuleze fier la vârsta adultă. Există un interes
sporit pentru monitorizarea nivelurilor de fier și a distribuției acestuia în diferite structuri
cerebrale în timpul vârstei și pentru modul în care acest lucru este legat de sănătatea și
schimbările cognitive la vârstnici. Cantități anormal de mari de fier au fost detectate în materialul
cerebral de la persoane cu tulburări neurodegenerative, cum ar fi boala Alzheimer și Parkinson
(Ward et al., 2014). Aceste modificări ale conținutului de fier din creier și ale distribuției sale
celulare nu sunt legate de aportul alimentar și, mai probabil, reflectă perturbări ale căilor
homeostatice locale ale fierului. În prezent, nu este clar dacă distribuția modificată a fierului în
creier apare ca o consecință a procesului de boală sau dacă este un contributor primar la
patologia neurodegenerativă.
• Posibila legătură dintre fier și boala Parkinson este deosebit de interesantă, deoarece patologia
este asociată cu formarea și activitatea deficitară a dopaminei; fierul este un cofactor esențial
pentru producerea dopaminei, prin urmare este tentant să se speculeze că un dezechilibru în
homeostazia fierului poate fi un factor de risc pentru dezvoltarea bolilor neurodegenerative.
• Pe lângă boala Alzheimer și boala Parkinson, o serie de alte afecțiuni neurodegenerative se
caracterizează prin depunerea crescută de fier în anumite regiuni ale creierului. Acțiunea
patogenică potențială a fierului în aceste boli nu este definită; cu toate acestea, se știe că excesul
de fier duce la producerea de specii reactive de oxigen, care deteriorează membranele celulare,
generează aldehide citotoxice și favorizează formarea de aduși și agregate proteice, care
caracterizează mai multe tulburări neurodegenerative (Ward et al., 2014). În prezent, există un
interes substanțial din partea industriei farmaceutice pentru dezvoltarea unor chelatori
terapeutici ai fierului care pot traversa bariera hemato-encefalică și modifica nivelurile de fier
celular pentru a fi utilizați ca parte a regimului de tratament pentru pacienții cu boala Alzheimer și
cu boala Parkinson. Unii dintre acești compuși au ajuns deja în faza 2 a studiilor clinice.
Vitaminele B
• Acidul folic și vitamina B12 sunt cofactori importanți în metabolismul cu un singur carbon și, prin
urmare, sunt esențiali pentru sănătatea creierului prin furnizarea de grupe metil pentru
numeroase reacții de metilare a sistemului nervos central care implică sinteza
neurotransmițătorilor și a fosfolipidelor membranare și metilarea mielinei.
• Mediul uman in utero poate influența sănătatea cerebrală a urmașilor mai târziu în viață, printr-
un fenomen cunoscut sub numele de epigenetică, pentru care metilarea ADN-ului este un
mecanism important de reglare a genelor. Metilarea ADN-ului, la rândul său, depinde de un aport
adecvat de folat și vitamina B12. Dacă statusul matern de folat în timpul sarcinii poate media
efectele asupra sănătății creierului în copilărie prin intermediul modificărilor în metilarea ADN-
ului necesită mai multe studii.
• Dovezile convingătoare sugerează că o stare optimă a folatului și a vitaminelor B asociate poate
contribui la menținerea funcției cognitive în timpul îmbătrânirii și că intervenția pentru
optimizarea statusului biomarkerilor de vitamine B (prin suplimente sau alimente îmbogățite) este
probabil să fie mai eficientă înainte de apariția semnelor evidente de boală neurologică și la
persoanele cu un status scăzut de vitamine B.
• Deficiența de acid folic este puternic asociată cu depresia, dar există puține dovezi din studiile
randomizate care să dovedească un efect benefic al acidului folic și al vitaminelor B în tratamentul
depresiei sau în menținerea unei stări de sănătate mintală mai bune în rândul populației generale.
Vitaminele B și sistemul nervos
• Deși există schimbări notabile în conținutul de fier al creierului în timpul vieții timpurii, este
important să recunoaștem că creierul continuă să acumuleze fier la vârsta adultă. Există un interes
sporit pentru monitorizarea nivelurilor de fier și a distribuției acestuia în diferite structuri
cerebrale în timpul vârstei și pentru modul în care acest lucru este legat de sănătatea și
schimbările cognitive la vârstnici. Cantități anormal de mari de fier au fost detectate în materialul
cerebral de la persoane cu tulburări neurodegenerative, cum ar fi boala Alzheimer și Parkinson
(Ward et al., 2014). Aceste modificări ale conținutului de fier din creier și ale distribuției sale
celulare nu sunt legate de aportul alimentar și, mai probabil, reflectă perturbări ale căilor
homeostatice locale ale fierului. În prezent, nu este clar dacă distribuția modificată a fierului în
creier apare ca o consecință a procesului de boală sau dacă este un contributor primar la
patologia neurodegenerativă.
• Posibila legătură dintre fier și boala Parkinson este deosebit de interesantă, deoarece patologia
este asociată cu formarea și activitatea deficitară a dopaminei; fierul este un cofactor esențial
pentru producerea dopaminei, prin urmare este tentant să se speculeze că un dezechilibru în
homeostazia fierului poate fi un factor de risc pentru dezvoltarea bolilor neurodegenerative.
• Folatul, vitamina B12 și vitamina B6 joacă roluri importante în sistemul nervos la toate vârstele,
de la dezvoltarea neuronală la începutul vieții și până la menținerea sănătății mentale și a
funcțiilor cognitive în viața ulterioară. Aceste vitamine sunt necesare pentru metabolismul
carbonului. Acesta implică transferul și utilizarea unităților de carbon într-un număr de căi
importante care implică metabolismul aminoacizilor, biosinteza ADN și ARN și procesele de
metilare.Metabolismul homocisteinei necesită folat împreună cu vitamina B12 și, într-o măsură
mai mare, vitamina B6 și vitamina B2.
• Folatul și vitamina B12 sunt necesare pentru activitatea metioninesintetazei și, prin urmare,
pentru sinteza S-adenozilmetioninei (SAM), care, la rândul ei, furnizează grupe metil pentru
numeroasele reacții de metilare din sistemul nervos central, care implică sinteza
neurotransmițătorilor și a fosfolipidelor membranare și a mielinei.
• În cazul deficienței de acid folicidic sau de vitamina B12, reducerea nivelului de SAM în țesut va
afecta reacțiile de metilare.Efectele neuropsihice raportate ale deficienței de acid folicidic sunt
foarte asemănătoare cu cele descrise pentru deficiența de vitamina B12 și includ declinul cognitiv,
depresia și neuropatia periferică, deși acestea din urmă sunt mai frecvente doar în cazul
deficienței de vitamina B12 (Reynolds, 2006). VitaminaB6 joacă un rol esențial în reacțiile de
transaminare și de decarboxilare, care, la rândul lor, sunt implicate în sinteza, metabolismul și
eliberarea neurotransmițătorilor; deficitul de vitaminaB6 este asociat cu deficiențe în
neuroconducție.
• Există un mare interes în ceea ce privește rolurile potențiale ale acestor Bvitamine în prevenirea
disfuncțiilor cognitive și a tulburărilor de dispoziție.Scopul acestei secțiuni este de a se concentra
asupra relației dintre folați și Bvitaminele asociate cu funcțiile cognitive și sănătatea mentală.
Vitaminele B și dezvoltarea cognitivă la
începutul vieții
• Acidul folic și vitaminele B conexe sunt fundamentale în dezvoltarea creierului, datorită implicării
lor în procesele de transcripție, nucleotidesinteză, integritate și metilare a ADN-ului (Reynolds,
2006). în special, ambele vitamine sunt esențiale în metilarea ADN-ului, care la rândul ei este
importantă pentru controlul expresiei genelor. O serie de cercetări sugerează că mediul in utero
poate avea un impact asupra tiparelor de metilare a ADN-ului și, prin urmare, influențează
fenotipul și sănătatea urmașilor în viața ulterioară, prin intermediul unui fenomen cunoscut sub
numele de pigenetică, pentru care metilarea ADN-ului este un mecanism important de reglare a
genei.
• Rolurile bine cunoscute ale ofolatului și ale vitaminei B12 în metilarea ADN-ului oferă un
mecanism potențial care stă la baza programării fetale.Mai mult, există dovezi clare din studiile
efectuate la om care sugerează că expunerea mamei la semialcool după 12 săptămâni de gestație
poate influența metilarea ADN-ului specific genului la descendenți (Haggarty și colab., 2013). ).Cu
toate acestea, nu s-a confirmat încă dacă suplimentarea cu folați în timpul sarcinii poate avea ca
efect intermediar asupra sănătății cognitive a copiilor prin modificări ale metilării ADN-ului, dar
aceasta este o zonă de interes științific emergent.
Vitaminele B și funcția cognitiva de
îmbătrânire
• Funcția cognitivă în îmbătrânire variază de la memoria slabă la demență, aceasta din urmă
referindu-se la o stare în care scăderea memoriei și a gândirii este suficientă pentru a afecta
funcționarea și pentru a duce o viață normală. Printre factorii de risc modificabili care pot
contribui potențial la o rată mai mare decât cea așteptată a declinului cognitiv odată cu înaintarea
în vârstă, există o legătură probabilă considerabilă între starea suboptimă aolatelor sau a
vitaminei B12 și/ sau concentrațiile ridicate de homocisteină, cu disfuncția cognitivă.
Concentrațiile de homocisteină sunt în mod obișnuit mai ridicate la pacienții cu boala Alzheimer
(cea mai frecventă formă de demență) și sunt strâns legate de un alt aspect al declinului cognitiv
la pacienții cu deficiențe cognitive ușoare și cu boala Alzheimer confirmată.Unele studii
observaționale de mare amploare implică un nivel scăzut de folatestate în această relație, în timp
ce nici o dovadă nu susține un rol al vitaminei B12 scăzute. Cu toate acestea, dovezile din studiile
de observație care sugerează un rol pentru vitaminele B și alți factori nutriționali potențiali pot fi
complicate de faptul că podobia poate fi atât o cauză, cât și o consecință a deteriorării funcției
cognitive.
• Mai multe studii randomizate și controlate au investigat beneficiile potențiale ale suplimentelor cu vitamine
B asupra funcției cognitive, dar multe dintre acestea au fost de durată insuficientă și de dimensiuni reduse
pentru a furniza dovezi clare, în timp ce altele au fost efectuate la pacienți cu boala Alzheimer confirmată,
unde un efect benefic este foarte puțin probabil. Un studiu tabelar efectuat pe adulți vârstnici sănătoși din
Noua Zeelandă nu a raportat niciun beneficiu al unei combinații cu doze mari de acid folicic/vitamina
B12/vitamina B6 timp de 2 ani asupra unui parametru al funcției cognitive analizat (McMahon și colab.,
2006). ), în timp ce un alt studiu similar efectuat în Țările de Jos a arătat că suplimentarea cu acidul folic timp
de 3 ani a îmbunătățit semnificativ un număr de parametri cognitivi, inclusiv memoria, viteza de procesare a
informațiilor și funcția senzorială (Durgaet al.,2007). ). O diferență importantă între cele două studii a fost
statusul foliculatic de bază, care a fost mult mai scăzut în studiul olandez, demonstrând poate că un beneficiu
al aciduluiolic asupra funcției cognitive apare prin corectarea statusului foliculatic suboptim, în timp ce
furnizarea de acidolic suplimentar celor care au un status deja optim poate avea un efect asupra rezultatelor
cognitive. De remarcat, mai multe studii randomizate, care arată că intervenția combinată cu vitamina B a
prevenit declinul cognitiv al persoanelor în vârstă cu simptome de depresie sau a îmbunătățit performanța
cognitivă a participanților cu deficiențe cognitive ușoare, oferă dovezi convingătoare că un nivel scăzut de
vitamina B este în mod necesar legat de disfuncția cognitivă în timpul îmbătrânirii. Aceste trei rezultate
pozitive ale evaluării pe bază de chestionar a performanțelor cognitive au fost întotdeauna susținute în mod
substanțial de lucrările lui Smith și ale colegilor care au arătat că intervențiile cu vitamina B au încetinit
evoluțiaatrofiei cerebrale globale și regionale la participanții cu dereglari usoare cognitive, in afara de
dementa.
• Astfel, starea optimă a vitaminelor B poate contribui la menținerea funcției cognitive în timpul îmbătrânirii.
Cu toate acestea, testele publicate au intervenit în mod obișnuit cu doze de vitamine extrem de ridicate. Sunt
necesare în mod clar dovezi suplimentare pentru a investiga efectele (și interacțiunile) acestor vitamine la
niveluri de expunere tipice, care pot fi obținute prin mijloace dietetice.
Vitaminele B și sănătatea mintală
• Este binecunoscut faptul că deficiențele de vitamine B se pot manifesta prin tulburări neurologice
și neuropsihiatrice semnificative. În afară de deficiențele de memorie și de disfuncțiile cognitive,
simptomele depresive au fost bine descrise în cazul deficiențelor de folat și de vitamina B12, deși
se raportează că depresia este de două ori mai frecventă în cazul deficiențelor de folat decât în
cazul deficiențelor de vitamina B12 (Reynolds, 2006).
• Depresia este cea mai frecventă afecțiune psihiatrică. Numeroase studii observaționale arată o
asociere strânsă între carența de folați și depresie, o treime dintre pacienții depresivi prezentând
concentrații scăzute de folați în celule (Reynolds,2006;Stangeret al.,2009). ).De asemenea,
tulburările psihiatrice sunt frecvent întâlnite la pacienții diagnosticați cu deficiență de
folatomegaloblastică și semiadecvată. Mai mult, deficiența de folat afectează durata și severitatea
clinică a depresiei și este asociată cu un răspuns mai slab la medicația antidepresivă.
Concentrațiile scăzute de vitamina B6, care acționează ca factor de metabolizare a criptofanului și
a serotoninei, au fost de asemenea asociate cu simptomele depresiei. În ciuda asocierii puternice
a deficienței de folat cu depresia, relativ puține studii randomizate au fost efectuate pentru a
investiga efectul intervenției cu folat asupra tulburărilor de dispoziție.
Vitaminele B și sănătatea mintală
• Nu există la ora actuală dovezi suficiente pentru a evalua impactul pe care îl auolate, vitamina B12
sau vitamina B6 în legătură cu alte afecțiuni psihiatrice comune, cum ar fi schizofrenia și
tulburarea de bipolaritate.
• Folatul și vitamineleB înrudite, precum și potențialul lor efect preventiv în legătură cu o serie de
boli neuropsihiatrice au fost analizate pe larg de un grup de experți în altă parte (Stangeret
al.,2009).
 
Tratarea statutului scăzut de vitamină B și a provocărilor conexe în
materie de sănătate publică

• Se știe că folatul și vitaminaB12 joacă ambele roluri esențiale în relația cu creierul, dar
interacțiunea dintre ele este complexă. Există unele dovezi (deși nu sunt consistente) că un acid
foliculos în alimentație poate duce potențial la o exacerbare a deficitului de vitaminaB12 și la un
risc crescut de deficiențe cognitive la persoanele în vârstă cu un statut scăzut de vitaminaB12.
Această potențială controversă va trebui să fie luată în considerare în legătură cu o politică
alimentară emergentă, având în vedere că există o mare prevalență a absorbției deficitare de
vitamina B12 legată de alimentație, care se constată în general la persoanele în vârstă (ceea ce
duce la o stare inferioară chiar și în cazul unui aport alimentar bun de vitamina B12), iar
fortificarea obligatorie cu acid folicic este în prezent în peste 80 de țări din întreaga lume.
• Cu toate acestea, este important să se evalueze starea de vitamină B12 a populațiilor în raport cu
rezultatele în materie de sănătate și rămâne să se stabilească ce test (sau combinație de teste) de
determinare a stării de vitamină B12 oferă cea mai bună valoare predictivă pentru funcționarea
creierului.Alături de testele mai bine stabilite, plasmavitamina B12 și homocisteina, printre
biomarkerii de stare potențial mai sensibili se numără și acidul metilmalonic și
holotranscobalamina. Aceasta din urmă reprezintă fracțiunea din totalul plasmeivitaminei B12
legată de transcobalamina din proteina de transport și este tocmai fracțiunea de vitamină activă
din punct de vedere metabolic. Cu toate acestea, multe studii publicate s-au bazat pe vitamina
B12 din plasmă ca unică măsură a statusului vitaminei B12, în timp ce alte studii care au folosit
teste alternative sau două sau mai multe teste biologice combinate sunt în general mai favorabile
pentru a susține că vitamina B12 nu are legătură cu sănătatea creierului.
Activitatea fizica
• Cazul activității fizice și al sănătății a fost stabilit în mare parte prin eficacitatea acesteia în
prevenirea și tratarea unor boli precum boala cardiovasculară, diabetul, unele tipuri de cancer și,
în mare măsură, obezitatea (Leeet al., 2012). ). Recent, a fost recunoscută valoarea activității
fizice în ceea ce privește menținerea unei sănătăți și a unei stări de bine mentale bune (Penedo și
Dahn, 2005).Acesta este un domeniu complex al sănătății, iar dovezile sunt cel mai bine analizate
în ceea ce privește (a) prevenirea bolilor mentale, (b) tratarea bolilor mentale și (c) beneficiile
generale pentru bunăstarea mentală sau "starea de bine".
Activitatea fizică și prevenirea bolilor
mentale
• Boala mintală este larg răspândită, iar depresia clinică se preconizează că va fi cea mai debilitantă
dintre bolile moderne din întreaga lume până în 2020 (OMS, 2002). Unul din patru adulți din
Marea Britanie își vizitează medicul cu probleme de sănătate fundamentale, cum ar fi insomnia,
stresul și anxietatea, precum și depresia
• Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc și sectorul societății cu vârste de peste 70 de ani crește,
prevenirea declinului cognitiv, a demenței și a bolii Alzheimer a devenit esențială dacă serviciile
sociale și de sănătate sunt în măsură să acopere acest aspect.
• Există tot mai multe dovezi, obținute în mare parte prin studii retrospective de scurtă durată
efectuate pe eșantioane mari de populație, care arată că activitatea fizică la vârsta mijlocie poate
avea un efect important asupra reducerii riscului de apariție a mai multor boli mental\e care
cauzează debilități. Mai multe studii arată, de exemplu, că cei care practică activitate fizică în
ultimii ani de viață au cu 20-30% mai puține șanse de a suferi de depresie clinică (Teychenneet al.,
2008). Mammenși Faulkner,2013).O constatare similară se regăsește și în cazul prevenirii
demenței și a bolii Alzheimer, unde peste 40 de studii indică acum o reducere substanțială a
riscului pentru cei care sunt activi din punct de vedere fizic la vârsta mijlocie și la vârste înaintate
(Hamer și Chida, 2009).O nouă zonă de cercetare interesantă este cea a impactului activității fizice
asupra funcției cerebrale. Studii recente efectuate pe adulți mai în vârstă, inclusiv pe unii care
suferă de demență, arată schimbări pozitive, cum ar fi creșterea hipocampusului, care este centrul
de memorie al creierului (Eriksonet al., 2010). ).Acest lucru este susținut de studii care arată
îmbunătățiri în mai multe aspecte ale funcției cognitive cu ajutorul exercițiilor fizice.Mecanismele
pentru acest efect pozitiv al exercițiilor fizice nu sunt clare și ar putea include îmbunătățirea
alimentării cu sânge, neurogeneza sau îmbunătățirea eficienței neuronale (Ahlskoget al.,2011 ),
iar echipele de cercetători care utilizează tehnici de scanare prin imagistică cu rezonanță
magnetică funcțională sunt în plin proces de identificare a acestora.
• Este destul de dificil să se studieze prevenirea IEMS, deoarece tulburările de sedentarism sunt
foarte răspândite în populație și sunt adesea însoțite de un stil de viață haotic, astfel încât
impactul activității fizice nu a fost studiat pe scară largă.
Activitatea fizică și tratamentul bolilor și
tulburărilor mentale
• Multe forme de bolimentale sunt larg răspândite și sunt necesare tratamente eficiente.Abordarea
cea mai larg utilizată de către medici implică medicația, deși pentru unele afecțiuni, cum ar fi
depresia ușoară sau moderată, terapia cognitiv-comportamentală capătă din ce în ce mai multă
importanță. Definițiile depresiei variază de la episoade de nefericire care afectează majoritatea
oamenilor din când în când, până la o stare de slăbiciune persistentă și incapacitatea de a-și
continua activitatea profesională. Dacă astfel de sentimente persistă în timp, ele pot fi clasificate
ca "clinice" și pot fi clasificate ca fiind ușoare, moderate sau severe.Mai multe studii de evaluare a
eficienței activității fizice pentru reducerea depresiei și a recurenței acesteia au fost efectuate în
cadrul unor studii randomizate și controlate (Lawlor și Hopker, 2001; Brosse și colab., 2002). ;
Barbouret al.,2007 ).În general, există o acceptare generală a faptului că activitatea fizică este un
tratament eficient și, de fapt, această idee este susținută de către Institutul Național pentru
Excelență Clinică și Fundația pentru Sănătate Mintală. O tentativă recentă în Marea Britanie de a
adăuga activitatea fizică la îngrijirea obișnuită în instituțiile de îngrijire primară a crescut
activitatea pacienților depresivi, dar acest lucru nu a dus la o reducere mai mare a depresiei decât
în cazul grupului de control (care, de asemenea, a crescut în activitate) (Chalderet al., 2012). ). În
mod clar, activitatea fizică funcționează pentru pacienții depresivi, iar cercetările viitoare sunt
necesare pentru a identifica cine este cel mai probabil să beneficieze de ea.
• Eficacitatea activității pentru tratarea problemelor legate de anxietate este, de asemenea, dificil
de estimat. Simptomele prezente la o persoană cu un nivel clinic de anxietate pot include frică,
îngrijorare, gânduri nepotrivite sau acțiuni nepotrivite. Diagnosticul poate include fobii (cum ar fi
agorafobia), atacuri de panică, schizofrenie, tulburări obsesiv-compulsive și tulburări de stres
(cum ar fi stresul posttraumatic). Cu toate acestea, la nivel local, se încearcă, cu un oarecare
succes, să se implice persoanele cu SIME în activități sportive, cum ar fi fotbalul, înotul și
badmintonul.Cercetările calitative arată că participanții consideră că programele sunt utile pentru
gestionarea afecțiunilor lor (Hodgson și colab., 2011). ). Recent, guvernele au solicitat
cercetătorilor și autorităților locale din domeniul îngrijirii sănătății să dezvolte programe eficiente
pentru bolnavii de demență și Alzheimer, iar în prezent sunt evaluate mai multe programe. Există,
de asemenea, destule dovezi pentru a încuraja activitatea de recomandare a magazinului de
medicină generală pentru îmbunătățirea somnului și există și unele dovezi că activitatea fizică
poate contribui la îmbunătățirea vieții alcoolicilor și a celor care se recuperează și a dependenților
de substanțe.
Bunăstarea psihologică și activitatea fizică
• Efectul activității fizice asupra bunăstării psihice sau a sănătății mentale pozitive a fost studiat de
ceva timp și a fost rezumat deBiddle și colab.(2000) și, mai recent, deBiddle și Mutrie (2008).
Există dovezi transversale bazate pe populație care indică faptul că cei care sunt activi sunt mai
fericiți, au niveluri mai ridicate de bunăstare subiectivă și de satisfacție a vieții și niveluri mai
scăzute de stres decât cei care sunt puțin activi. Impactul imediat al unei sesiuni de exerciții fizice
asupra stării de spirit, a stării de anxietate și a bunăstării subiective a fost stabilit prin sute de
teste controlate. Nu există nici o îndoială că, cel puțin pe termen scurt, exercițiile fizice în forme
atât de diverse precum înotul, mersul pe jos, joggingul, antrenamentul cu greutăți, sporturile de
competiție, yoga, grădinăritul și echilibrarea au în general efecte pozitive. Un număr mare de
studii au arătat, de asemenea, că activitatea de la prânz îmbunătățește starea de spirit și
bunăstarea la locul de muncă din timpul după-amiezii. Profesorii susțin că activitatea la școală
îmbunătățește, de asemenea, starea de spirit și concentrarea copiilor la orele de curs, deși acest
lucru nu a fost confirmat cu adevărat prin cercetări riguroase.
• Pe termen mai lung, s-a demonstrat, prin intermediul unor studii controlate și randomizate, că
programele de exerciții fizice reduc anxietatea, îmbunătățesc diverse aspecte ale bunăstării
subiective și îi fac pe oameni să se simtă mai bine în legătură cu ei înșiși și cu corpul lor.
• Această constatare se menține chiar și în absența pierderii în greutate. Efectul general este un
sentiment global de încredere în sine și de stimă de sine la unele persoane, în special la cele care
au inițial o stimă de sine scăzută.
• Efectul asupra bunăstării psihologice a oamenilor, prin urmare, îi face pe aceștia să se simtă bine
și să se simtă mai bine, îmbunătățind în mod clar calitatea vieții.
Bibliografie

• The Nutrition Society, Public Health Nutrition- Ed. a II-a


• reprezintă un ghid practic neprețuit pentru profesioniștii din domeniul sănătății. În această a doua
ediție a titlului cel mai bine vândut din seria de manuale Nutrition Society, se reflectă cele mai
recente cunoștințe și cercetări bazate pe dovezi. Revoluționară și cuprinzătoare atât în domeniul
său de aplicare, cât și în abordarea sa, a fost pe deplin actualizată de o echipă editorială de
experți pentru a acoperi cele mai recente schimbări din domeniu.
• Ultimul capitol din partea a III-a, Dieta și boala, abordează următoarele subiecte: sănătatea
mintală și funcția cognitivă: fierul; cafeina; vitaminele B; activitatea fizică.