Sunteți pe pagina 1din 95

METALE TOXICE

Metale
• Macroelemente esenţiale: Ca, Na, K, Mg (>
1g)
• Microelemente esenţiale: Co, Cr, Cu, Fe, Mn,
Ni, Mo, Se, Zn (cofactori ai unor enzime <1g)
• Metale neesenţiale: As, Hg, Pb, Cd, Ag, Au,
stb.
Molecule biologice cu conţinute de
metale (metaloproteine)
• Clorofilă (Mg)
• Hem (Fe2+): hemoglobină, mioglobină, citocrom, catalază,
peroxidază
• Feritină, hemosiderină (Fe)
• Vitamina B12 (Co)
• Carboanhidrază (Zn)
• Ceruloplazmină (Cu)
• Szuperoxid-dizmutază (Cu, Mn, Ni, Zn)
• Metalotionenină (Zn, Cu, Cd, Hg) – cu rol de transport şi
fixare a metalelor (ficat şi rinichi)
– conţinut mare de grupări -SH
– indusă de prezenţa metalelor în cantitate mare
Surse de intoxicaţii
• aer: inhalare, prin piele. La copii riscul este dublu (suprafaţă
alveolară crescută, frecvenţă respiratorie crescută)
• alimente: intoxicaţii accidentale sau intenţionate
• suplimente alimentare folosite excesiv
• apă: solubilizarea metalelor grele din sol, diferenţe semnificative
de concentraţie în funcţie de zona geografică (As, Banglades)
Concentrarea metalelor în mediu în urma activităţii
antropogene
• începând cu epoca industrializării foarte multe metale au fost
concentrate în biosferă
• metale rare sunt din ce în ce mai des folosite pentru aplicaţii
industriale
• implicaţiile toxicologice ale metalelor s-au descoperit doar după
utilizare îndelungată
• cu mici excepţii metalele nu sunt reciclate, sporind astfel
concentraţia lor în biosferă
• intoxicaţiile acute sunt rare în prezent, atenţie deosebită primind
acţiunea biologică a unor cantităţi mici ingerate susţinut (lipsa
posibilităţii de distingere a relaţiilor cauză – efect)
• identificarea unor efecte subtile (modificări ale performanţelor
intelectuale), a unor acţiuni complexe a căror finalitate nu este
specifică, sau a cauzei unui efect carcinogen sunt dificile
Toxicinetică
• Pătrundere în organism: respirator, (piele), ingestie
• Absorbţie:
– căile respiratorii: <5μm, are loc depunere/dizolvare şi trecere în circulaţie, trecere
cu ajutorul secreţiilor spre aparatul digestiv, fagocitare de către macrofage
– stomac-intestin: difuzie pasivă pentru compuşi organomercurici / absorbţie activă
pentru compuşii anorganici
• Distribuţie/depozitare: sunt transportate în sânge legate de proteinele
pasmatice
– prin asemănare cu compuşi endogeni pot trece anumite bariere, ex: metil mercur
~ metionină
• Metabolizare: detoxifiere metabolică aproape imposibilă: risc de
bioacumulare
• Eliminare: prin urină
timpul de înjumătăţire este variabil
Curbă doză efect pentru
micro/macroelemente
• curbă de toxicitate în fomrma literei U
Mecanism de acţiune
• Înlocuriea unor oligoelemente esenţiale din structura unor enzime, blocarea
unor canale ionice, etc
– DMT1 (transportor pentu metale bivalente) – transportă Fe2+ şi Ni, Cu, Cd, Mn
– Arseniat - fosfat
– Pb - Ca
– Ni, Cd – Ca (blocarea canalelor de Ca)
– Cd, Pb – Zn
• Blocare unor enzime prin complexarea unor grupări -SH, -NH
• Efect cancerigen datorat proprietăţilor electrofile
• Generare de radicali liberi prin reacţia Fenton, direct, eliberarea altor
metale redox reactive (Cd – Fe)
• Formare de legături ionice şi coordinative cu moleculele endogene
• Inducerea unor gene (As, Ni)
Factori care influenţează toxicitatea
metalelor
• vârsta: copii şi vârstnicii sunt mai sensibili decât
adulţii; fătul este deosebit de sensibil
• metalul
• valenţa (CrIII/CrIV)
• combinaţia chimică a metalului (organometal/metal
anorganic: HgII - metilHg)
• stilul de viaţă: fumat (Cd), alcool, alimentaţie
• mecanisme de adaptare: eflux crescut (As),
precipitare intracelulară (Pb), inducerea
metalotioneinei (Cd), rezistenţă crescută la apoptoză
(Cd, As)
Biomarkeri ai intoxicaţiei cu metale
• complexe ADN-proteine arată contaminarea şi
riscul carcinogen al cromului
• metalotioneina
• hem oxigenaza
• concenteraţia liberă a metalului la locul
acţiunii este mai importantă ca doza
• determinările din sânge, urină şi păr sunt cele
mai accesibile
Antidoturi
• Formează complecşi stabili cu metalele

Mod de
Chelator Metal
administrare
Dimercaprol (BAL) As, Pb, Hg i.m.
DMSA (Succimer) As, Pb, Hg p.o.
D-penicilamină As, Pb, Hg p.o.
Deferoxamina Fe i.v., i.m., s.c.
CaEDTA Pb i.v.

• Aceşti compuşi prezintă atât avantaje cât şi


dezavantaje terapeutice
• BAL: British Anti-Lewisite
Arsen
• „praf pentru moştenire”, tratamentul sifilisului (salvarsan),
Napoleon, testul Marsh (1832), tapetul verde victorian din UK,
intoxicaţii recente în SUA (‘90), Banglades (25 mil persoane – 50 ppb
As in apa potabilă), arsenobetaina (fructe de mare)
• As metalic este mai puţin toxic decât combinaţiile
• combinaţiile As: AsH3, As2O3, arseniţi (AsO33-), arseniaţi AsO43-
• combinaţii organoarsenice rezultate în special prin biometilare
• Surse de intoxicaţii: apă potabilă (<0,01 mg/l – 10ppb – limita legala),
pesticide, intoxicaţii profesionale, alimente: orez, peşti, crustacee,
alge marine; fum de ţigară
• Utilizare: acumulatori, medicament pt animale (nitrarsona),
conservarea lemnului, etc
• RfD (reference dose) 0,3 ug/kg/zi (EPA)
Toxicinetică
• Absorbţie:
– BD 80 – 90% pentru arseniţi şi arseniaţi, As 2O3 se absoarbe puţin per os
datorită solubilităţii deficitare
– absorbţia prin piele este risc de toxicitate sistemică
– absorbţie pulmonară în funcţie de mărimea particulei
• Metabolizare: metilare cu creşterea toxicităţii (proces modificat în
timpul sarcinii), reducere (arseniat→ arsenit)
• Depozitare: hematii, ficat; legat de -SH din keratină: păr, unghii.
Traversează placenta.
• Eliminare:
– prin urină (10-30% anorganic, restul sub formă mono şi dimetilată), t 1/2 =
10 ore, 50-80% se elimină în 3 zile. Pentru compuşii metilaţi t 1/2 = 30 ore.
– prin descuamarea pielii şi transpiraţie intensă; se
concentrează în unghii (liniile lui Mess) şi păr
Efecte toxice
• toxicitate acută
– 70 – 180 mg As anorganic sunt potenţial letale
– simptome ale intoxicaţiei acute: febră, anorexie,
hepatomegalie, melanoză, aritmii cardiace, insuficienţă
cardiacă, afectarea membranei din tractul gastrointestinal,
diaree, senzaţie de sete, hipertensiune, deficit senzorial
(SN periferic: degenerarea axonilor; 1-2 săpt de admin. de
doze crescute; reversibil la oprirea administrării), anemie,
leucopenie (după câteva zile, reversibile), encefalopatie
– în administrare intravenoasă (leucemie acută
promielocitară) la pacienţi susceptibili poate duce la deces
subit
– AsH3: hemoliză (greaţă, vomă, dispnee, cefalee,
hemoglobinurie, insuficienţă renală, icter, anemie)
Efecte toxice
• toxicitate cronică
– pielea (organ ţintă): hiper, hipopigmentare (0,5 – 3 ani),
hiperkeratoză palmară-plantară, cancer la nivelul pielii
– ficat: icter, dureri abdominale, hepatomegalie
– neuropatie periferică (amorţeală, dureri)
– afectare vasculară perfierică: “blackfoot disease” (Taiwan,
Mexic, India, China)
– diabet?, imunotoxic

• carcinogeneză
– piele (celule bazale: local invaziv, celule scuamoase:
metastaze), plămâni, vezică urinară (carcinogen
recunoscut IARC 2004)
– rinichi, ficat, prostată (posibil carcinogen IARC 2004)
– carcinogen transplacentar (şoarece, posibil prin efect
estrogenic)
Mecanism de acţiune
• afinitate pentru grupările tiolice din proteine
(AsIII)
• blocarea fosforilării oxidative (substituţia
competitivă a fosfatului în formarea ATP): AsV
• afectare oxidativă a ADN, alterarea proceselor
de metilare, creşterea proliferării celulare
• posibil co-carcinogen
• mecanisme multiple în apariţia afectului toxic
Tratament
• intoxicaţie acută:
– simptomatic: compensarea pierderii de lichide,
menţinerea tensiunii arteriale
– penicilamina, acid 2,3-dimercaptosuccinic, acid
dimercaptopropan sulfonic (mai puţine efecte
secundare)
• intoxicaţie cronică
– reducerea expunerii
– terapia cu chelatori are eficacitate limitată
Plumb
• Metal: Pb
• Combinaţii anorganice: Pb2+
• Combinaţii organice: tetraetil plumb
• Surse de intoxicaţii: sol (marginea drumurilor, nebiodegradabil, vopsele cu
plumb, acumulatoare, cutii de conservă, produse cosmetice (Asia),
alimente (peşti, fructe, legume), praf, produse vegetale (chiar şi 37 mg/g),
vase de ceramică
• „Substanţă toxică de top” ATSDR; concentraţiile sunt în scădere
Toxicinetică
• Absorbţie:
– per os: 10% adulţi (retenţie 5%), copii 40% (retenţie 30%), scăderea aportului
alimentar de Ca şi Fe creşte BD Pb
– pulmonar
• Distribuţie:
– 99% legat de hemoglobina din eritrocite
– distribuţie iniţială în ficat şi rinichi, ulterior în schelet şi păr
– 50% din conc serică provine din oase (creşte în timpul
resorbţiei ţesutului osos)
– t1/2 sânge = 30 zile; t1/2 os = 20 ani
– traversează placenta, trece în lapte
• Eliminare:
– renal (filtrare glomerulară cu reabsorbţie tubulară)
– 1/3 eliminat prin fecale (biliar)
Mecanism de acţiune
• legare de grupări tiolice, blocarea unor enzime, blocarea sintezei hemului
• blocarea unor canale de calciu
• blocarea receptorilor NMDA diminuând acţiunea glutamatului la nivel SNC, stimulează intrarea în apoptoză a
neuronilor (retardare intelectuală)
• blochează fenomenele de transcripţie reducând sinteza unor enzime responsabile de integritatea membranei
celulare (hematii)
• creşte nivelele IgE – astm (copii)
• inlocuirea Ca în oase – osteoporoză???
Toxicitate
• efecte neurologice şi comportamentale la copii:
– encefalopatie (peste 70 ug/dL): letargie, vomă, iritabilitate, pierderea
apetitului, ameţeli, ataxie, comă, deces. Autopsie: edem cerebral. De
obicei rămân sechele: epilepsie, retardare intelectuală, neuropatie
optică.
– reducerea IQ: 2-4 punte pierdute la fiecare ug/dl (3-35 ug/dl). Efecte
apar şi sub 5 ug/dl. Sensibilitate maximă: săptămâna 28.
– mecanism: interferarea cu canalele de Ca, alterarea barierei
hematoencefalice, blocarea efectului modulator al transmisie colinergice
asupra transmisiei glutamatergice, afectarea transmisiei dopaminergice.
• neurotoxicitate la adulţi
– efecte apar la conc plasmatice peste 40 ug/dl, SATURNISM
– neuropatie perfierică (demielinizare, degenerare a axonului):
“mână căzută”, “picior căzut”
– în cazuri extrem de grave: tremor saturnin
– scăderea vitezei de conducere prin nervii motori apare şi
sub 40 ug/dl
Toxicitate
• efecte hematologice
– blocarea sintezei hemului, blocarea încorporării Fe în hem (biomarkeri:
acid delta amino levulinic, zinc protoporfirină), creşte activitatea hem
oxigenazei
– în cazuri foarte grave anemie (mimează anemia feriprivă)
• toxicitate renală
– acut: disfuncţie tubulară proximală (reversibilă la admin de chelatori)
– cronic: fibroză interstiţială, reducerea nr de nefroni, azotemie,
insuficienţă renală (microscopic: corpi de incluziune intranucleari =
proteine + Pb)
– blocarea sintezei renale de vit D
– hiperuricemie, hipertensiune
• efecte cardiovasculare
– hipertensiune (în special la doze mici?)
– mecanism:
• reducerea cantităţii de NO, modif in sistemul Renina-A-A, creşterea activităţii
simpatice
• alterarea funcţiilor activate de Ca în musculatura netedă a vaselor
• creşterea conc endotelinei şi a tromboxanului
Toxicitate
• imunotoxictate
– corelaţie conc sanguina Pb – nivele IgE (posibil şi citokine proinflamatoare) la
copii (risc de astm)
– adulţi: modificarea subpopulaţiilor de celule T, reducerea conc de
imunoglobulină, reducerea activităţii chemotactice a leucocitelor
polimorfonucleare
• sistem osos
– t1/2 = 20 ani, 90% din Pb se află în oase (adult)
– alterează metabolismul calciului – osteoporoză, creşterea duratei de
vindecare a fracturilor
– copii: accelerarea maturării osoase, risc de osteoporoză la maturizare
• dinţi: creşterea incidenţei cariilor la copii
• alte efecte:
– colică: dureri abdominale, greaţă, vomă, constipaţie, crampe
• carcinogeneză
– probabil carcinogen uman (IARC 2004)
– pulmonar, SNC, stomac, vezică urinară, rinichi (şobolan)
– mecanism: repararea leziunilor, inhibiţia sintezei sau reparării ADN, înlocuirea
Zn în regulatorii de transcripţie, generare ROS cu afectarea ADN, expresie
aberantă a unor gene
Tratament
• adulţi: terapia cu chelatori; peste 60 ug/dl
• acid dimercaptosuccinic: admin orală, reduce
temporar nivelele serice, mobilizarea din SNC
nu este realizabilă, nu îmbunătăţeşte
capacităţile cognitive
• EDTAcalcic: admin i.v.
- utilizarea terapiei cu chelatori la copii în funcţie de plumbemie
Mercur
• Hg metalic - nu se absoarbe per os, vaporii se absorb pulmonar,
apariţia picăturilor de mercur în alveole este posibilă
• Săruri anorganice: HgCl2 – sublimat – solubil în apă
Hg2Cl2 – calomel – insolubil în apă
• Combinaţii anorganice: CH3Hg+, CH3HgCl (substanţe antifungice,
ecotoxine)
• Tiomersal: vaccinuri
• Efectele toxice depind de starea de oxidare şi combinaţie
• Irak 1972
• boala de Minamata, Japonia, 1950

• Surse de contact cu mercurul: alimente (peşte oceanic, metil


mercur), amalgamuri, intoxicaţii profesionale, vaccinuri,
accidente
Circuitul mercurului în natură
• mercurul metalic în atmosferă provine din surse
naturale + activitate umană: minerit, arderea
cărbunilor, incinerarea gunoiului menajer
• mercurul se distribuie global chiar şi în cazul poluării
punctiforme
• urmează oxidarea la Hg (II) şi ajunge în ape
• în oceane este metilat de către plancton
• apare biomagnificarea concentraţiilor de mercur în
lanţul trofic (conc tisulară 1.800 – 80.000 x conc
acvatică)
Circuitul mercurului în natură
• surse ale mercurului organic în peşti
Toxicinetică
• vapori Hg:
– BD pulmonar 80%, distribuit în ţesuturi, traversează BHE şi placenta
– în celule se oxidează la Hg(II) (catalaza eritrocitară)
– eliminare urinară şi prin fecale, 10% prin respiraţie, t 1/2 = 1-2 luni
• mercur anorganic
– absorbţie modestă per os 7-15%
– o fracţie redusă se reduce la Hg şi se emilină pulmonar
– conc maximă: rinichi
– nu trece BHE
– eliminare renală şi prin fecale, t 1/2 = 2 luni
• metil mercur
– BD din peşti 95%
– distribuţie în toate organele în aprox 30 ore
– 10% în SNC, 5% rămâne în sânge (eritrocite)
– transport prin BHE şi placentă (transportor pentru amino acizi neutrii; legat de cisteină
– conc par = 250 x conc plasmă
– recirculare enterohepatică
– 1%/zi se metabolizează la Hg (II) (flora intestinală)
– aliminare prin fecale 90%, urină 10%, t 1/2 = 45-70 zile
• dimetil mercurul
– absorbţie şi prin mănuşile de cauciuc, absorbit prin piele, afectare tardivă a SNC cu
deces
Toxicitate
• vapori de Hg
– concentraţii f mari: bronşită acută corozivă, pneumonie asociate cu
efecte SNC: tremor, iritabilitate
– mercurul eliminat din amalgam este în conc subtoxică
• mercur anorganic
– organ target: rinichiul
– doze mari: toxic direct al celulelor tubulare renale
– doze mici cronic: boală glomerulară prin mecanism imun
• metil mercur
– efect principal: neurotoxicitate
• parestezie, ataxie (lipsă de îndemânare, mers împiedicat, dificultăţi la
înghiţire, greutate la articularea cuvintelor), neurastenie, pierderea
văzului şi auzului, spasticitate, tremor, comă, moarte
• pierdere de neuroni în cortex şi cortexul cerebelar, edem, atrofia
creierului
• teratogen la conc aproape netoxice pentru mamă: Minamata (retardare
mentală şi psihomotorie): concentraţie cu risc: 3,5 ug/L (5,8 ug/L), RfD 0,1
ug/kg/zi
• tiomersal (vaccinuri multidoză): considerat sigur de OMS
• expunere cronică la copii: acrodinie: colorare în roz a mâinilor şi
picioarelor, fotofobie, dureri articulare
Mecanism de acţiune
• Efect tiolpriv (nespecific): blocarea respiraţiei celulare,
afectarea membranelor (creşterea permeabilităţii), scăderea
cantităţii de glutation

• Stres oxidativ, întreruperea sintezei de proteine şi ADN,


răspuns autoimun
• Cisteină ↓ → metionină ↓ → SAM ↓ - afectare neuronală
• Mecanism adaptativ: creşterea cantităţii de metalotioneină şi
glutation
Tratament
• reducerea concentraţiilor mercurului în
organul ţintă
• în cazuri f grave: hemodializă, admin de
chelatori (cisteină, EDTA, BAL,
penicilamină)
• chelatorii sunt ineficienţi în intoxicaţii cu
alchil mercur: se administrează rezine cu
conţinut de grupări tiolice pt blocarea
circuitului enterohepatic
Nichel
• Surse de expunere: intoxicaţie profesională (inhalare, contact cu tegumentele),
(Ni/Cd baterii, sol – apă de băut, alimente), obiecte nichelate. Nivelele în mediu
sunt relativ reduse.
• Toxicinetic:
– inhalator, particule depozitate la nivel pulmonar în funcţie de mărime, 25-35% trece în
circulaţie. Formele insolubile sunt fagocitate.
– absorbţia prin piele depinde de rata de penetrare a epidermei
– per os: BD apă = 27%, BD alimente = 1% (transportor pt Ca, Fe, metale bivalente)
– transport: albumină, nichelplasmină, metalotioneină
– distribuit în: plămâni, piele, ficat, hipofiză, suprarenale
– t1/2 = 1-3 zile pt sulfat, 100 zile pentru oxid
– eliminare renală
• Efectul carcinogen depinde de solubilitate: sulfura de Ni carcinogen la locul
injectării, sulfatul de Ni nu prezintă acest efect
• Oligoelement?
Toxicitate
• dermatită de contact (alergic tip IV): 10-20% din populaţie
(chiar şi la contact prelungit cu Ni metalic)
• carcinogeneză: cancer la niv ap respirator (IARC 1990)
• efecte epigenetice
• tratament chelatori, inclusiv disulfiram folosit în dermatită
Cadmiu
• 75% din cantitatea produsă se foloseşte la obţinerea
bateriilor Ni-Cd; pigment, stabilizator în materiale plastice
• substanţă toxică de top alături de Hg şi Pb (ATSDR 1999)
• surse de expunere
– alimentele: plante care concentrează Cd, scoici (1-2 mg/kg),
ficat, rinichi de animale (peste 50 ug/kg), grâu, orez, tutun (10-
150 ug/kg)
– poluarea mediului
– fumat: sursa principală; dublează acumularea Cd pe durata
vieţii
– expunerea populaţiei în Europa şi SUA 10-30 ug/zi din care se
reţin 10%
Toxicinetică
• absorbţie intestinală 5-10%, aportul scăzut de Fe!, Ca şi
proteine cresc abs Cd
• absorbit de transportorul pentru Fe (DMT)
• conc Cd este crescută la femei
• absorbţie pulmonară: 5-35% (din fum de ţigară 50%)
• excreţie lentă (0,001% din cantitatea totală din organism se
excretă/zi): urină şi fecale (legat de glutation)
• patrundere în celule: canale de Ca
• când apare efectul nefrotoxic eliminarea urinară se intensifică
• vehiculat legat de albumină
• depozitat îniţial în special în ficat legat de metalotioneină, mai
puţin în rinichi
• C plasmatică nefumători este sub 1 ug/L
• t1/2 = 10-30 ani
Recircularea Cd în organism
Toxicitate
• acut (f rar): iritaţia epiteliului gastrointestinal (greaţă, vomă, dureri
abdominale); inhalare: pneumonie cu edem pulmonar (posibil letal)
• cronic:
– nefrotoxicitate
• celule tubulare şi glomeruli (necroză, degenerare, fibroză): proteinurie (proteine mici:
afect tubulară; proteine mari: afect glomerulară)
• 200 ug/g ţesut renal 10% afectaţi, 300 ug/g : 50%
• 7% din populaţia umană poate fi afectată la nivel renal (chiar şi la conc de 50 ug/g
• mecanism?: legare de MT?
– boală obstructivă pulmonară
• bronşită cronică până la emfizem
– osteoporoză
• hipercalciurie, litiază renală, osteomalacie, osteoporoză
• boala Itai-Itai: deformarea scheletului, tasarea scheletului
• mecanism: eliminare renală a Ca, interferenţă cu activitatea vit D şi a hormonului
paratiroidian, stimularea activităţii osteoclastelor
• nu s-a raportat la concentraţii mici
– boli cardiovasculare
• hipertensiune?
– cancer (expunere ocupaţională)
• carcinogen uman (IARC 1993, NTP 2004): pulmonar, prostată (?), renal, pancreatic
• efectul carcinogen este suprimat de admin Zn
Boala Itai-Itai
Tratament
• 0
Metale esenţiale
Crom Cr6+
• concentraţia acestuia a crescut în mediu
datorită industrializării
• utilizare largă: metalurgie – prelucrarea pielii
• în California 38% dinsursele de apă conţin
Cr(VI)
• implanturile cu aliaj crom-cobalt cresc conc
sanguine ale cromului
• Cr(III) metal esenţial, Cr(VI) metal neesenţial
Toxicinetică şi toxicodinamie
• cinetică:
– absorbţie per os Cr (VI) 2-10%, Cr(III) 0,5-2%
– Cr(VI): transportor pentru sulfat şi fosfat
– posibilă şi absorbţia pulmonară şi tegumentară
– Cr(VI) preluat de eritrocite
– distribuţie tisulară largă, în special în: ficat, splină, rinichi
– poate fi reţinut pulmonar timp de câţiva ani (pulberi cu Cr)
– eliminare urinară
• toxicitate
– mecanism: reducere intracelulară la Cr(III) cu distrugerea unor
componente celulare, în special leziuni ADN cu posibile transformări
neoplazice
– industrie: iritant: perforarea septului nazal, ulceraţii ale pielii; astm
– reacţii alergice de tip IV: eritem, prurit, edem, papule, cicatrizare (sub 1%
în populaţia umană)
– carcinogeneză: ocupaţional: cancer pulmonar (carcinogen uman, IARC
1990); cancer osos, de prostată, sistem hematopoietic, stomac, rinichi,
vezică urinară
– genotoxic doar Cr(VI)
Generarea radicalilor liberi de către Cr(VI) în celule
Crom Cr3+
• Microelement esenţial: creşte sensibilitatea celulelor la
insulină
• Rol în metabolismul lipidic, proteic şi glucidic; efecte benefice
asupra creşterii, răspunsului imun şi în stres
• nivele scăzute la diabetici
• RDI: 35 / 25 μg/kg/zi (femei / bărbaţi)
• Produse: picolinat de crom (30, 200, 500 μg)
• Lipsa cromului: creşterea sintezei de insulină (obezitate)
• surse de Cr3+: cereale, făină integrală, carne, cafea, nuci
Zinc
• Microelement esenţial (curbă de toxicitate în formă de U)
• Surse de intoxicaţii:
– Industrie: aliaje, cauciuc, ciment
– Combinaţii organice: efect antifungic
– Terapie: suplimente alimentare cu ef imunostimulator
ZnSO4 , paste de dinţi ZnCl2, unguente ZnO
• RDI: 11 / 8 mg (bărbaţi / femei)
• surse alimentare: carne roşie, ficat, ou, peşte, cereale
Cinetică
• Absorbţei: regaltă homeostatic, BD 20-30% (difuziune pasivă,
transport activ ZnT-1). Fibre, ftalaţi, Ca, P ↓; aminoacizi, PGE 2 ↑)
• Distribuţie (1,5-3g/om) : muşchi 60%, oase 30%, piele/păr 8%, ficat 5%
(metalotioneină), pancreas. Conc maxime: prostată, pancreas, ficat,
rinichi
• Legare de albumină 60-80% (conc plasmatică 1 mg/L), α2-
macroglobulină, transferină
• conc plasmatică nu reprezintă cantitatea Zn din organism
• induce metalotioneina, după saturarea MT intestinale abs se reduce
• Eliminare: urină, fecale, t1/2 = 280 zile
Deficit de zinc
• 300 metaloenzime (alcool dehidrogenază, fosfataza alcalină, carboanhidrază,
SOD) şi 2000 factori de trancripţie dependenţi de Zn
• participă în procese metabolice, imunitate, creştere şi dezvoltare
intrauterină, în copilărie şiadolescenţă
• deficienţa apare în: deficit în alimente, exces de acid fitic, boli cronice, exces
de suplimente cu Fe şi Cu
• Deficit de zinc: (absorbţie deficitară/aport insuficient): retardarea creşterii,
pierderea apetitului, alopecie, diaree, scăderea imunităţii, deficit cognitiv,
dermatită, întârzierea vindecării rănilor, anomalii în detecţia gustului,
disfuncţii sexuale, risc crescut de cancer
• acrodermatitis entheropathica – boala genetică: deficit în absorbţia Zn (letală
fără tratament)
• Utilizare terapeutică: diaree acută asociată cu deficit de Zn, tratamentul
“răcelilor”, boala Wilson
Toxicitate
• intoxicaţia acută: f. rară: afectare gastrointestinală (consum
de băuturi acide din vase galvanizate), afectare pulmonară la
inhalare (febra turnătorului), inhalare ZnCl2 (bombe
fumigene): afectarea mucoaselor (edem, fibroză, pneumonie,
ulceraţii)
• intoxicaţia cronică: simptomatologie a deficitului de Cu
(scăderea nr de eritrocite. scăderea hematocritului)
• toxicitate neuronală:
– deficienţa: stres oxidativ (scăderea SOD); modularea solubilităţii beta-
amiloidei;
– exces: neurotoxic (moarte neuronală); excitotoxic (boala Alzheimer)
• pancreas: afectare a pancreasului exocrin: fibroză, necroză
(doză unică injectabil)
• carcinogeneză: în industrie, suplimentare dietei cu Zn nu
creşte riscul de cancer (facilitează cancerul de prostată indus
de Cd, previne cancerul testicualr indus de Cd; anim de exp)
Cobalt
• toxicinetică
– BD 5-45% în funcţie de compus
– BD scade la creşterea aportului
– excreţie prin urină 85% şi fecale 15%
– distribuţie în ficat, rinichi, suprarenale, tiroidă
– urină 1 ug/L, sânge 0,18 ug/L
• utilitate
– dovedit: component al vit B12
• toxicitate
– ocupaţional: fibroză pulmonară, dermatită alergică
– carcinogen doar în experimente pe animale
– admin orală în doze mari pt tratamentul anemiei: guşă (şi în zone contaminate
endemic cu Co); copii 3-4 mg/kg (guşă)
– iv: hipotensiune, bradipnee, tinitus, pierderea auzului (afectare nervoasă)
– cardiomiopatie (insuficienţă cardiacă congestivă): peste 10 mg/zi (bere cu Co
adăugat ca agent de spumare)
– hiperglicemie prin afectare pacreatică (aminale de experienţă)
Cupru
• surse de expunere: alimente, băuturi, apă potabilă
• aport zilnic: 0,9 – 2,2 mg adult, 0,6 – 0,8 mg copii
• aport zilnic recomandat: adult 0,9 mg/zi
• toxicinetică:
– BD: 55-75% (abs în duoden)
– BD reedusă de Zn, molibdat, fructoză
– nivelele plasmatice sunt menţinute prin controlul excreţiei
– reţinut în ficat legat de metalotioneină
– elimnare: aproape exclusiv prin bilă
• utilitate:
– component al oxidazelor (ex MAO tip B, citocrom c-oxidază), SOD
– deficienţa apare f rar: malnutriţie, supradoză de molibden sau Zn
– lipsă: anemie, risc de infecţii, anomalii osoase
• toxicitate:
– supradoză: afectare gastrointestinală (greaţă, vomă, dureri abdominale): conc în apă
peste 3 mg/L
• există boli ereditare ce rezultă în deficit sau exces de cupru
• “ciroza în copilărie de origine non-indiană”: prezenţa Cu în apa de băut, păstrarea
laptelui în vase de cupru
• tratamentul cu chelatori, acetatul de Zn, tetratiomolibdatul, N-acetilcistein amida
sunt eficiente în reducerea nivelelor Cu
Ferul
• toxicinetică
– 3-5g / adult (66% în hemoglobină, 10% în mioglobină şi alte enzime cu
Fe, restul legat de feritină şi hemosiderină în ficat, splină şi măduva
osoasă)
– homeostaza păstrată la nivel de absorbţie, depozitare şi excreţie
– BD crescută din carne, carne de pui, peşte
– absorbţie Fe(II) DMT1, vehiculat de transferină
– eliminare: prin fecale (0,6 mg/zi), urină (0,08 mg/zi), piele (0,2 mg/zi)
• utilitate
– perioadă critică pentru deficienţă: 0,5 – 2 ani
– lipsă: anemie feriprivă, dezvoltare psihomotorie deficitară, afectarea
performanţelor intelectuale, scăderea rezistenţei la infecţii, afectarea
sarcinii, creşterea efectelor negative ale Pb şi Cd
– formă absorbabilă: FeSO4
Toxicitate
• intoxicaţia acută cu suplimente alimentare cu Fe:
– apare la copii, ingestie 0,5 – 2,5 g FeSO4
– simptomatologie:
• debut 1 – 6 ore
• dureri abdominale, diaree, vomă, cianoză, acidoză metabolică, stop
cardiac
• cazuri f grave: deces în 24 de ore
• tratament: deferoxamină
• intoxicaţia cronică:
• hemocromatoză ereditară, aport exagerat de suplimente cu Fe, transfuzii
repetate de sânge
• hemosideroză (depozite crescute legat de hemosiderină), hemocromatoză
(depunere cu apariţia fibrozei)
• boli cardiovasculare: stres oxidativ: ateroscleroză, ischemie miocardică
• boli neurodegenerative
• Tratament: deferoxamină
Magneziu
• surse alimentare: nuci, cereale, fructe de mare, carne, apa
dură
• administrare terapeutică (oxid, citrat, etc) ca antiacide
• hidroxidul de maneziu: “antidot universal în intoxicaţii” în
trecut
• admin topică a MgSO4: antiinflamator
• cinetică:
– absorbţie în intestinul subţire şi chiar colon
– Ca reduce competitiv abs Mg
– concentraţie serică constantă
– elim în tractul digestiv prin bilă şi pacreas; 95% reabsorbit după
fitrarea glomerulară
– din total: 60-65% în oase, 27% în muşchi, 6-7% alte organe, 1% în
fluidul extracelular
Magneziu
• utilitate:
– cofactor enzimatic (glicoliză, ciclul citratului, beta-oxidare)
– cauze de deficit: sindrom de malabsorbţie, disfuncţie
renală, boli endocrine
– simptomatologia deficitului: iritabilitate neuromusculară,
spasticitate, convulsii, inflamaţie, factor de risc pentru
diabet, hipertensiune, hiperlipidemie, ischemie cardiacă.
Suplimentarea dietei cu Mg (iv şi per os) este benefică
• toxicitate
– expunere ocupaţională: febră de fum similar cu Zn
– administrare cronică de antiacide cu Mg în insuficienţă
renală severă: greaţă, vomă, hipotensiune, anomalii ECG,
efecte SNC, comă, stop cardiac în sistolă. Efectele sunt
reduse de perfuzii cu Ca
Mangan
• component al unor metaloenzime: arginază, glutamin
sintetază, fosfoenolpiruvat decarboxilază, Mn SOD
• Mn(II): forma predominantă în organism
• surse alimentare: legume, cereale, fructe, nuci, ceai
• folosit în industrie, Mn organic (aditiv în combustibil),
magafodipir (RMN)
• component al “Russian Cocktail”: efedrină+aspirină+KMnO7
admin iv
• ingestie zilnică: 2 – 9 mg
• DZR: 2,3 mg/zi bărbaţi, 1,8 mg/zi femei
• toxicinetică:
– BD 1 – 5% per os, inhibiţie competitivă cu Fe în procesul de absorbţie
(DMT1); inhalare: transfer direct în SNC
– legat în plasmă de albumină şi globulină
– concentrare în mitocondrii: pancreas, ficat, rinichi şi intestin
– traversează BHE
– eliminare biliară; redusă la nou-născuţi
Mangan
• utilitate:
– carenţa la animale de experienţă: retardarea creşterii,
anomalii ale scheletului, afectarea reproducerii
– om?????
• toxicitate:
– manganism (cronic): neurotoxicitate (industrie, ingestie de
apă contaminată)
• concentraţii crescute în substanţia nigra, ganglioni bazali, etc.
• manifestări iniţiale: cefalee, insomnie, pierderi de memorie,
crampe musculare, instabilitate emoţională; ulterior: distonie,
hipokinezie, rigiditate, tremor, tulburări de vorbire, “mers de
cocoş” (afectarea neuronilor dopaminergici)
• Fe creşte toxicitatea la nivel SNC a Mn (Mn duce la concentrarea
Fe în SNC; r Fenton)
– pulmonar la inhalare:
• afectare pulmonară (inflamaţie); inhibiţia contracţiei miocardice,
anomalii ECG, hipotensiune, colestază intrahepatică
Molibden
• cofactor: sulfit oxidază, xantin oxidază, aldehid oxidază
• folosit ca fertilizator: concentraţia în alimente variază semnificativ în
funcţie de zona geografică
• DZR: 45 ug/zi, carenţa este putin probabilă
• cinetică:
– BD oral 28 – 77%, crescută în aport scăzut
– distribuit în toate ţesuturile, în special: rinichi, ficat, oase
– nu traversează uşor placenta
– eliminare urinară: 17-80% dintr-o doză (crescută în aport crescut), 1%
prin bilă
– reduce absorbţia Cu şi sulfatului
• deficienţa
– animale: dereglarea metabolismului acidului uric şi a sulfitului
• toxicitate
– redusă
– cronic: nivele crescute ale acidului uric în ser şi urină (sindrom tip gută)
– poate induce deficit de Cu (admin Cu scade toxicitatea Mo – Mo scade
toxicitatea Cu: boala Wilson)
Sodiu
• macroelement esenţial
• hiponatremie: conc plasmatică sub 135 mEg/L (cel mai frecvent
dezechilibru electrolitic), formă severă < 125 mEg/L
– scăderea rapidă sub 110-120 mEg/L: edem crerbral, hernierea creierului
– apare la consum excesiv de apă datorită diluţiei (intoxicaţie cu apă)
– condiţie patologică caracteristică pacienţilor cu secreţie deficitară de hormon
antidiuretic
– poate să apară şi în boli însoţite de inflamaţie
• toxicitate acută:
– intoxicaţie acută: iritare gastrointestinală, afectare SNC prin deshidratare: sete,
iritabilitate, slabiciune, cefalee, convulsii, comă, hiper sau hipotensiune,
tahicardie, insuficienţă cardiacă, edem periferic, afectare renală (restabilirea
rapidă a natremiei poate duce la edem cerebral)
– doză letală estimată la om: 0,75 – 3,00 g/kg
• efecte negative ale ingestiei crescute de sodiu:
– hipertensiune (efect condiţionat de prezenţa clorurii), ateroscleroză, creşterea
susceptibilităţii la cancer (ex nitrozamine, H. pylori)
– RDI: 242 mg/zi 0-6 luni, 0,5 g/zi până la 3 ani, 1,5 g/zi la adult (aprox 3.7 g NaCl)
– consum în Europa: 3-5 g Na/zi (8-11 g sare)
• concepţia masmedia: “consum cât mai mic de sodiu” nu se justifică pe
deplin
Calciu
• macroelement esenţial (99% localizat în oase şi dinţi)
• surse de calciu: produse lactate (BD aprox 30%) (EFSA) 45-
70% din dietă în Europa, plante, apă, suplimente, BD din
alimente 25%
• calcemie 2,5 mM/l
• toxicitate cronică
– hipercalciurie; insuficienţă renală; litiază renală; sindrom Burnett (dat
de ingestie excesivă de Ca şi substante alcaline: lapte, antiacide,
suplimente cu carbonat de Ca: alcaloză metabolică, insuficienţă
renală, calcefiere generală); calcefiere vasculară; afectare cardiacă;
cancer de prostată
– limită maximă sigură 2,5 g/zi adulţi, femei gravide, femei care
alăptează (EFSA)
– aport recomandat: min 1200 mg/zi adulţi >50 ani, 1000 mg adulţi
(FDA)
Potasiu
• macroelement esenţial (98% intracelular, 2% extracelular)
• hipokaliemie:
– apare la aport sub 1,6 g/zi (persoane sănătoase), probabilitate redusă datorită
omniprezenţei şi BD 85-90%
– diarea, voma, administrarea de diuretice pot duce la pierdere de potasiu
– simptomatologie: slăbiciune musculară, afectare miocardică (aritmii, fibrilaţie), afectare
mentală (depresie, convulsii), inducerea retenţiei de sodiu (hipertensiune)
– ↑K ↓Na → ↓TA
– potasemie normală 3,5 – 5 mmol/L (nu arată cantitatea de K din organism)
• toxicitate acută:
– administrare de KCl: insuficienţă cardiacă, cianoză, stop cardiac (ingestie de cantităţi
mari de comprimate de KCl sau crime)
• toxicitate cronică:
– afectare gastrointestinală (dureri, greaţă, vomă, ulceraţii)
– parestezie, modificări ECG (creşte înălţimea undei T): ingestie acută 5-7 g K → 8 mM/L 2-
3 ore
– există multe cazuri de intoxicaţie (chiar aritmii şi stop cardiac) în urma consumului
exagerat şi nejustificat de suplimente cu conţinut de K (EFSA)
– persoane cu riscuri:
• persoane cu riscuri de a dezvolta hiperkaliemie: persoane vârstnice cu insuficienţă renală,
afectare a corticosuprarenalelor, acidoză, conc scăzută a insulinei, medicaţie: diuretice care
economisesc potasiu, IEC, digitalice, AINS
• RDI 3,1 – 3,5 g/zi (UE), 4,7 g/zi SUA
• concepţia masmedia: “cât mai mult potasiu este foarte sănătos” nu este pe deplin
justificată
Seleniu
• nemetal cu comportament metalic în anumite combinaţii
• în sitemele biologice se găsesc următoarele forme: 6+,
4+, 2+,0
• surse:
– alimentare: fructe de mare (creveţi), carne, lactate, cereale,
leguminoase (fasole, soia, etc);
– combustia cărbunelui, arderea cauciucului, reziduuri municipale
• cinetică
– BD 80% per os pt 6+ şi 4+
– concentraţii maxime ficat şi rinichi, traversează placenta, trece în
lapte
– eliminare: urină şi fecale
– intoxicaţie acută: elim pulmonară: “miros de usturoi”
Seleniu
• utilitate:
– antioxidant, 20 selenoproteine (glutation peroxidaza, tioredoxina);
funcţionarea tiroidei
– carenţă:
• boala Keshan (zonă din China endemic deficitară): cardiomegalie, decompensare
cardiacă (gravide, copii sub 15 ani)
• boala Kashin-Beck: osteoartropatie (deficienţă de Se – I + micotoxine + acid fluvic
• creşterea susceptibilităţii la cancer, infecţii/inflamaţii (disfuncţia sist imunitar)
• DZR 70 ug/zi; max 200 ug/zi, 20 ug/zi: boala Keshan
• nivele plasmatice scăzute: risc crescut de cancer; suplimentarea dietei scade riscul
de cancer de prostată
• toxicitate:
– toxicitate acută: potenţial letală (greaţă, vomă, edem pulmonar, colaps
cardiovascular); infrecventă
– cronic (ingestia depăşeşte excreţia): pierderea părului, unghiilor, decolorarea
dinţilor, modificarea culorii pielii (îngălbenire) pierderea sensibilităţii tactile,
paralizie, hemipareză
– selenoză (aport alim crescut): China, Venezuela, Dakota (SUA)
– embriotoxic, teratogen (animale, WHO 1987)
– poate afecta toxicitatea altor metale prin complexare (As, Cu, Cd, metil-Hg)
sau competiţie în proc de metilare
Metale implicate în terapie
Aluminiu
• Al(III) afinitate pentru citrat şi fosfat
• Al şi compuşii: material de ambalare pt alimente, industrie,
aditivi alimentari, produse cosmetice (deodorante, paste de
dinţi), medicamente (utilizare ca antiacid; risc acceptabil şi
util??)
• Ploile acide mobilizează Al în mediu; bioacumulat în ceaiul
verde
• Surse de expunere a populaţiei: alimente, secundar apă
• FDA: TWI 7 mg/kgc
• Toxicinetică
– BD oral 1% (dietă; crescută de ac citric), DB redus la inhalare (poate
trece direct către SNC prin sistemul olfactiv), nu se abs prin piele
– legat în plasmă 80-90% de transferină (transport prin BHE)
– conc maxime: plămâni, ficat, oase
– eliminare prin urină (insuf urinară: encefalopatie, osteomalacie)
– inhibă abs int a F, Ca, Fe, ac salicilic, fosfatului (reciproca e valabilă)
E 173 - aluminiu pur (colorant gri-argintiu)
E 520 - sulfat de aluminiu (agent de limpezire)
E 521 - sulfat de aluminiu si sodiu (reglarea aciditatii)
E 522 - sulfat de aluminiu si potasiu (reglarea aciditatii)
E 523 - sulfat de aluminiu si amoniu (stabilizator)
E 559 - silicat de aluminiu (agent antiaglomerant)
E 573 - stearat de aluminiu (agent antiaglomerant)
Toxicitate
• intoxicaţiile sunt rare: insuf renală; ocupaţional
• plămâni şi os:
– fibroză pulmonară (efect tip microparticule)
– osteomalacie (exces de antiacide cu Al): interferenţă cu abs fosfatului;
pacienţi dializaţi
• neurotoxicitate:
– “demenţa de dializă” (insuf renală): afectarea vorbirii, demenţă,
convulsii. Apare în 3-7 ani de dializă. Sursa Al: lichidul de dializă +
antiacide
– animale: pierdere de sinapse, atrofia dendritelor: afectare
neurologică, status epilepticus
– mecanism probabil: cross linking al proteinelor neuronale
• boala Alzheimer
– bolnavii cu Alzheimer au concentraţii crescute ale Al în SNC
(consecinţă/cauză?)
• tratament: deferoxamină, deferipronă
Vizualizarea neurodegenerării în boala Alzheimer
Bismutul
• expunere umană: folosire medicală (subcitrat de bismut)
• toxicinetică:
– BD per os sub 1%
– conc maximă: rinichi, creier, ficat, os
– traversează placenta
– eliminare: urină + fecale
– t1/2 = 21 zile
• toxicitate
– risc toxicologic minor pentru populaţia umană în general
– organe ţintă: rinichi, creier, os
– afectare renală acută (doze mari în special la copii): afectarea celulelor
epiteliale ale tubilor renali (reversibil după doză unică)
– tratament: întreruperea administrării, BAL (singurul chelator care
scade conc în SNC)
Aurul
• utilizare medicală: săruri organice ale Au în
tratamentul artritei reumatoide
• cinetică:
– BD oral redusă
– intramuscular Tmax = 2-6 ore
– concentrare în lichidul sinovial, macrofage, rinichi, ficat,
testicul, piele
– eliminare: urinară 60-90%, bilă 10-40%
– eliminarea are loc lent (luni de zile)
• toxicitate
– dermatită de contact, stomatită
– proteinurie (glomerulonefrită imună)
Platina
• combinaţiile coordinate: agenţi anticancer
• cinetică
– admin clinică: t1/2alfa plasmă = 25 -50min
– conc crescute: rinichi, ficat, intestin, splină, testicul; pătrundere modestă
în SNC
– elim urinară: 25% în 24 ore, 43% în 5 zile
• toxicitate:
– alergizant (inclusiv forma metalică)
– cisplatin, carboplatin agenţi antitumorali (cancere epiteliale): hidroliză în
spaţiul intracelular → cation comlex → croslinking G sau/şi A → blocarea
replicării celulelor tumorale (celulele normale pot repara leziunile ADN
apărute)
• probabil carcinogen uman (IARC 1987)
• animale deficiente în metalotioneină: cancerigen la doze relevante clinic
• nefrotoxicitate cisplatin: afectare tubulară + dezechilibru electrolitic; efectele
sunt mai modeste în cazul carboplatinei şi oxiplatinei
• neurotoxicitate: în special în combinaţie cu paclitaxel: greaţă, vomă, pierderea
auzului
• supresia măduvei osoase: în special combinat cu fluorouracil (risc maxim la
carboplatină)
Germaniu
• metal neesenţial
• suplimente alimentare şi diverse elixiruri au fost
folosite în tratam cancerului, SIDA, etc (panaceu
universal)
• 31 de cazuri documentate: insuficienţă renală
(+neuropatie, anemie) cu sechele la întrerupere, 9
cazuri s-au soldat cu deces
• încă circulă informaţii pe net despre efectele pozitive
ale germaniului
• FDA: risc potenţial asupra sănătăţii umane
Paladiu
• utilizare: catalizatori, aliaje dentare,
electronice, bijuterii
• toxicitate:
– reacţii de hipersensibilizare (în special la cei
alergici la nichel): dermatită de contact, reacţii de
tip I
Argint
• utilizare terapeutică: antiseptic, Ag-sulfadiazină (tratamentul arsurilor)
• expunere prin dietă: 70-90 ug/zi; sursa majoră de expunere: folosirea
medicală
• dezinfectarea apei de băut: 0,1 mg/L (WHO)
• RfD 0,35 mg/zi
• toxicinetică:
– absorbit oral, respirator, prin pielea lezată
– BD oral 10%, reţinere tisulară 2-4%
– pătrundere în SNC cu formarea unor depozite în lizozomi
– autopsie (pacienţi cu arsuri): Cmax: piele, gingie, cornee, ficat, rinichi
– eliminare redusă prin urină
• toxicitate
– pigmentare caracteristică (albastru-gri/gri) şi irevesibilă a pielii (argirie) şi a
ochilor (argiroză); zonele expuse la lumină sunt mai afectate
• locală: bijuterii
• generalizată
• imposibil de tratat prin exfoliere sau admin. de chelatori
• efectul este considerat o detoxifiere
– bronşită cronică: utilizare medicală a argintului coloidal
– leziuni renale şi pulmonare
– afectează metabolismul Cu
– metalotioneina, Se, Cu vit E reduc toxicitatea Ag
suplimente alimentare cu Ag coloidal: efecte benefice nedovedite,
risc toxicologic dovedit !!!
Titan
• utilizare: TiO2 (pigment alb, aditivi alimentari,
colorant pentru comprimate şi capsule, produse
cosmetice, protecţie împotriva UV), Ti (implanturi
dentale, tije)
• cinetică:
– BD per os 3% (anorganic), eliminare urinară (10 ug/L)
• toxicitate:
– TiO2: toxicitate minimă
– Ti: netoxic, biocompatibil
Stronţiu
• utilizare:
– clorură, acetat: tratamentul hipersensibilităţii dentare
– ranelat: tratamentul osteoporozei
• cinetică:
– 99% din cantitatea totală se află în oase, depozitarea osoasă este mai
intensă la copii ca la adulţi
– BD oral 20%
– eliminare urinară, prin transpiraţie
• toxicitate:
– ranelat de stronţiu: risc crescut de infarct miocardic
– nitrat, acetat de stronţiu: risc de toxicitate acută la ingestie
accidentală a pastelor de dinţi cu conţinut de stronţiu (efect similar Ba
dar mult mai redus)
Alte metale toxice
Stibiu
• ingerare medie din alimente şi apă: 5 ug/zi
• folosit in industrie + catalizator pt
polimerizarea PET
• cinetică similară cu compuşii As
• toxicitate
– cardiotoxic: aritmii, distrugerea muşchiului
cardiac, stop cardiac
– carcinogen (animale de experienţă)
– efect xenoestogenic
Taliu
• unul dintre cele mai toxice metale
• dimensiuni şi sarcină similare cu K: interferă cu funcţiile bilogice ale K
• folosit în trecul ca agent pt epilare, rodenticid, insecticid
• toxicinetică:
– abs prin piele şi oral
– Cmax în rinichi
– t1/2 = 1-30 zile
– recirculare enterohepatică; blocată de ferocianură de fer (antidot)
• toxicitate acută:
– triada: gastroenterită, polineuropatie, alopecie
– DL om 10-15 mg: insuficienţă renală, cardiacă, SNC. Decesul apare în câteva zile – 2 săpt.
– alopecia: start în 10 zile, pierdere completă a părului în 30 de zile
– efecte la nivelul dermului: eritem palmar, acnee, lipsa transpiraţiei, uscarea pielii
– efecte gastrointestinale
– efecte neurologice: 2-5 zile de la expunerea acută (sensibilitate crescută a membrelor
inferioare cu senzaţie de arsură urmată de parestezie.
– SNC: halucinaţii, letargie, delir, convulsii, comă
– cardiovascular: hipotensiune şi bradicardie (toxic direct miocardic); ulterior hipertensiune
şi tahicardie (degenerarea nervului vag)
• toxicitate cronică:
– anorexie, cefalee, dureri abdominale
– steatoză, necroză hepatică, nefrită, edem pulmonar, afectarea suprarenalelor, degenerare
a SNC şi SN periferic
– cazuri grave: alopecie, orbire, deces
Alţi toxici minerali
Fluorura
• element esenţial pentru mineralizarea corespunzătoare a
oaselor şi smalţului dentar
• flosit pe scară largă pentru prevenirea apariţiei cariilor la copii
• RDI 0,05 mg/kg/zi la adulţi (mult mai puţin la copii)
• surse de expunere: apă, alimente, produse pentru igiena
orală
• expunere excesivă: arderea în sobă a cărbunilor cu conţinut
mare de fluor, zone endemic bogate în fluor (apă)
• cinetică:
– BD 75-90%
– 99% se găseşte în oase şi dinţi, mobilizabil lent din oase
– traversează placenta, eliminare modestă prin lapte
– eliminare urinară
• biomarkeri:
– conc urinară şi plasmatică: expunere excesivă de moment
– conc în păr, unghii, smalţ dentar: expunere cronică
Toxicitate
• fluoroză dentară: apare la copii în urma aportului excesiv de
fluor
– afectare medie: arii albe, opace pe suprafaţa dintelui
– afectare severă: pete galbene-brune-negre, corodare a dinţilor
– incidenţa poate fi redusă la înreruperea fluorinării apei
– folosirea de paste de dinţi necorespurespunzătoare şi administrarea
suplimentelor cu fluor sunt factori de risc !!
• fluoroză a scheletului: apare la expunere industrială; aport
excesiv de fluor + malnutriţie
– dificultăţi la deplasare: depozite anormale de calciu în oase şi
ligamente, forme grave: osteoporoză, fuzionarea vertebrelor
• osteosarcom: incidenţă crescută la populaţia de sex masculin
expusă la doze mari în copilărie (???)
• fluoroză endemică: degenerare musculară, nivele scăzute ale
hemoglobinei, imunodeficienţă. efecte endocrine
Fosfaţii
• P: mineral esenţial; fosfatemie 3,0-4,5 mg/dl P
• surse de expunere: prezenţă normală în alimente, aditivarea alimentelor
• utilizarea fosfaţilor ca aditivi alimentari va fi reevaluată de EFSA în 2018
• MTDI 70 mg/kg exprimat ca P, ingestie medie UE 1000 – 2000 mg/zi
• RDI 550 mg/zi 19-50 ani, +440 mg/zi în timpul alăptării, copii 400 – 775
mg/zi
• fosfatemia posibil corelabilă cu incidenţa bolilor cardiovasculare
independent de conc Ca (intervine în procese de calcefiere arterială)
• dieta bogată în fosfaţi scade calcemia şi eliminarea urinară a Ca
• 750 – 2250 mg P/zi: la pers sensibile: diaree osmotică
• CMA în alimente (EFSA): produse lactate 1-20 g/kg (max în brânzeturi
procesate), analogi ai lactatelor, produse de albire a băuturilor 5-50 g/kg,
cartofi congelaţi 5 g/kg, guma de mestecat q.s., făină 2,5 g/kg, “făină care
creşte singură” 20 g/kg, carne preparată 5 g/kg, siropuri 10 g/L, alimente
pentru copii mici 1-5 g/kg, apă 500 mg/L, diverse băuturi alcoolice 1 g/kg,
suplimente alimentare q.s.

S-ar putea să vă placă și