Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cazul lui Boris Mozer este o filă aparte a istoriei, fiind cetățean a RM,
de nationalitate german, de confesiune luterană, locuitor a or. Tiraspol,
până în 2008 activa în calitate de manager relații externe a Companiei
INTERDNESTRCOM cu sediul în or. Tiraspol. Acest caz are o istorie
răsunătoare cu încălcări foarte grave a sistemului de drept din regiunea
transnistreană, soldat cu succes datorită presiunilor internaționale. La
24 noiembrie 2008, în jurul orei 10.00, reclamantul a fost reținut de
către serviciul paza al companiei Sheriff la locul de muncă.
Reclamantul a fost luat cu forța și dus la sediul companiei Sheriff, în
sediul acestei companii reclamantului i s-a adus la cunoștință că trebuie
să recunoască faptul că a însușit sume mari de bani din contul ambelor
Companii, INTERDNESTRCOM și Sheriff.
Reclamantul suferă din copilărie de astmă, în timpul deținerii
sale în sediul companiei Sheriff, din cauza spaimei și a
stresului cauzat de reținerea sa, i sa început un acces de astm
bronșic. A solicitat ajutor medical pentru a-și ameliora
respirația și pentru a se explica cu cei care l-au reținut. Drept
raspuns însa, persoanele din serviciul de paza al companiei
Sheriff i-au prezentat copiile buletinelor de identitate a
părinților reclamantului, actele ce confirmă deținerea de
proprietăți de aceștia, precum și copia buletinului a concubinei
reclamantului. L-au amenințat pe reclamant că dacă nu va
recunoaște vina toți cei vizați vor fi arestați.
Sub presiunea amenințărilor, reclamantul s-a văzut nevoit sa semneze
acte prin care și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii și apoi a
semnat un demers prin care s-a refuzat de asistență vreunui avocat.
Interogatoriul a durat în aceeași zi, în oficiul companiei Sheriff, pînă
la orele 19.00, timp în care reclamantului i-a fost refuzat accesul la
medicamente și apa potabilă. Din această cauză starea de sănătate
brusc s-a înrăutățit (s-a ridicat tensiunea, îi era dificil să respire din
care cauză simțea o sufocare a căilor respiratorii).
În aceeași zi, ,,colaboratorii" miliției separatiste au efectuat trei
percheziții: una la domiciliul reclamantului, ce-a de-a a doua la
domiciliul părinților săi și a treia la domiciliul concubinei sale.
Reclamantul a fost prezent la perchezitiei domiciliilor dar i s-a
refuzat să i-a careva medicamente pentru a-și ameliora respirația
dificilă provocată accesului de astm.
La orele 23.45 în aceeași zi, reclamantul a fost dus la
,,izolatorul de detenție preventivă din or. Tiraspol de
,,colaboratorii" miliției separatiste, însoțiți de persoanele din
serviciul de pază a companiei Sheriff , a fost plasat în celulă
cu suprafață de 15 m.p., unde se aflau circa 13 persoane.
Veceu separat în celulă nu era, iar accesul aerului era limitat
din cauza lipsei ventilației în celulă. Deținuților li se permitea
să fumeze, de aceea celulă în care a fost închis reclamantul
era plina de fum. Podelele celulei erau ,,dezinfectate" cu clor,
mirosul căruia se simțea în aer, în astfel de condiții, starea
sănătății reclamantului s-a înrăutățit.
La 28 noiembrie 2008 în rezultatul unei consultații medicale
a reclamantului, s-a stabilit ca el are tensiunea foarte ridicată
- 180 și s-a confirmat că a avut acces de astm. În aceeași zi în
orele de primire a coletelor pentru reținuți - între 13.00 și
15.00 - controlorul a transmis părinților reclamantului o
scrisoare din partea medicilor ,,izolatorului" în care le scria
urgent să aducă medicamente. În acea zi reclamantul s-a aflat
la interogatoriu de la orele 10.00 până la 17.00. Părinți
reclamantului au telefonat anchetatorului Constantinov
pentru a-i transmite medicamentele, însă reclamantul a fost
transferat din nou în Izolatorul de detenție preventivă. Abia
în seara zilei de 28.11.2008 reclamantului i-a fost făcută o
injecție.
Sub presiunea ,,colaboratorilor" de poliție și a angajatilor companiei
INTERDNESTRCOM părinții reclamantului au achitat mai multe sume
bănești la 8 decembrie 2008 - 4530 (patru mii cinci sute treizeci) dolari SUA,
la data de 23 decembrie 2008 suma de 3000 (trei mii) euro și la data de 30
decembrie 2008 suma de 30000 (treizeci mii) dolari SUA. Acești bani au fost
oferiti cu condiția eliberării pentru a-l interna într-un spital. Cu toate acestea,
după achitarea acestor sume directorul Companiei INTERDNESTRCOM a
zis că suma s-a schimbat și reclamantul datorează deja 85000$, și în aceste
condiții familia reclamantului nu are decât să se adreseze anchetatorului.
Celulele în care era mutat, în mare parte, erau celule de subsol, fără
geamuri, cu umiditate foarte ridicată, supraaglomerate. Deținuți dormeau pe
rând, nu aveau acces la asistență medicala. În perioada detenției sale în
,,izolatorul de detenție preventivă" din or. Slobozia, în zilele de 12 - 15
decembrie 2008 nu a fost hrănit pentru ca unii deținuți au declarat greva
foamei.
La 20 ianuarie 2009 ,,judecatoria" or. Tiraspol, a emis o încheiere prin
care a prelungit durata ținerii sub arest a reclamantului pe un termen
de 4 luni, pina la 24 martie 2009.
La nenumăratele cereri ale părinților de a-i aduce un medic, abia la 12
martie 2009 medicul pulmonolog din cadrul spitalului republican
clinic din or. Tiraspol, a efectuat investigațiile medicale asupra stării
de sănătate a lui Boris Mozer reclamantului. Din spusele lui
reclamantului medicii au nimicit rezultatele unui test medical. Oricum
potrivit acestui înscris este diagnosticat cu astm bronșic în faza
nestabila, fiindu-i prescris tratament medical.
La 20 martie 2009, ,,judecatoria" or. Tiraspol, a emis o încheiere prin
care a prelungit durata ținerii sub arest a reclamantului pe un termen
de pînă la cinci luni, adică pînă la data de 24.04 aprilie 2009.
La data de 19 martie 2009, părinții reclamantului au depus o
cerere către procuratura RMN, prin care aducea la cunoștință
despre starea de sănătate a reclamantului și solicită eliberarea
de sub arest a acestuia. La data de 14 aprilie 2009 la aceasta
cerere Natalia Mozer a primit un răspuns prin care a fost
înștiințată despre faptul ca măsură de reprimare a
reclamantului nu poate fi schimbată pînă ce prejudiciul
comis Companiei INTERDNESTRCOM nu va fi restituit în
volum deplin.(85000$)
Începând cu luna mai 2009, reclamantul BMozer a fost transferat în
Centrul de oferire a ajutorului medical și reabilitare socială, ce se afla
în aceeași curte cu ,,instituția penitenciara" nr. 3, or. Tiraspol. Potrivit
unui răspuns din 07 mai 2009, eliberat de acest Centru, s-a confirmat
ca reclamantul a trecut investigații medicale și s-a stabilit diagnoza
astm bronsic cu accese frecvențe de innădușeală, determinate de
bronhospasme și obstructii bronsice. Insuficiența respiratorie de
gradul 2 și 3. S-a stabilit o dinamică negativă a maladiei. Cu toate că
au fost efectuate câteva cure de tratament, starea sănătății
reclamantului nu s-a ameliorat. La fel, șeful acestei instituții a
menționat că depunerea în continuare a reclamantului în condițiile
,,izolatorului de detenție" este complicata, deoarece în statele de
personal lipsește un medic pulmonolog, la fel lipsesc condiții de
laborator necesare unui tratament calitativ.
În perioada lunilor iunie și septembrie 2009, la solicitarea
reclamantului a venit duhovnicul său spiritual, pastorul Per
Berghene Holm din Norvegia, care urma sa efectueze
anumite ritualuri religioase. Atât în luna iunie cât și în luna
septembrie pastorului nu i-a fost permisă întrevederea cu
reclamantul. Încălcarea dreptului la religie a fost recunoscut
de către administrare președintelui RMN, însă nu s-a putut
conveni asupra unei vizite repetate în aceasta perioadă.
■ În urma analizei cazului am evidențiat violarea următoarelor drepturi
garantate prin Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturile și Libertaților
Fundamentale ale Omului:
■ Articolul 2 și Articolul 3 luate împreună cu privire la supunerea sub risc letal
a vieții reclamantului prin: neacordarea de asistență și tratament medical
necesar maladiei căilor respiratorii ce duce la degradarea continua a sănătății
reclamantului.
■ Articolul 3 cu privire la supunerea reclamantului la tratament inuman și
degradant prin: detenția prelungită în condiții antisanitare de detenție, în fum
de țigară și miros pătrunzător de clor care i-au înrăutățit starea sănătății,
transportarea din/în loc de detenție cu camion de fier neaerisit și fără hrană.
■ Articolul 5 para 1 cu privire la privarea ilegală de libertate a reclamantului
prin: reținerea sa de persoane neimputernicite cu aceasta competență, detenția
prelungită a reclamantului în lipsa unui temei legal, decisă de o instanță
ilegală, privarea lui de garanții procedurale obligatorii la reținere.
■ Articolul 8 cu privire la încălcarea dreptului la viața privată și de familie prin:
negarea dreptului să discute cu rudele în limba matema (germană), interzicerea
întrevederilor cu membrii de familie.
■ Articolul 9 privind interdicția nejustificată de a-și manifesta liber confesiunea
religioasă prin: refuzarea reclamantului în dreptul său la spovedanie și
împărtășanie, prezența unui agent al ,,instituției de detenție” în momentul
desfășurării sfintelor ritualuri.
■ Articolul 13 cu privire la lipsa remediilor efective naționale pentru redresarea
violarilor deplânse de reclamant la articolele 2, 3, 5,8 și 9 de mai sus.
■ Articolul 17 cu privire la distrugerea drepturilor și libertăților reclamantului prin:
lăsarea regimului separatist să formeze un ,,sistem de justiție” care se aplică
pentru intimidarea locuitorilor Transnistriei și exercitarea de presiuni asupra
reținuți lor/ deținuților, inclusiv prin tortură, privare de libertate, detenție în
locuri private de detenție și încălcarea tuturor drepturilor și libertăților ale
omului garantate prin legislația ambelor State Pârâtei prin Convenție.
Pe teritoriul Transnistriei exista o practica administrativă prin care așa
numitele ,,autorități” locale încalcă drepturile și libertățile omului, iar
Guvernele Pârâte - Republica Moldova și Federația Rusă, nu oferă remedii
efective pentru victimele abuzurilor regimului RMN pentru a cere și a obține
o protecție eficientă a drepturilor sale, chiar dacă Guvernul Republicii
Moldova a ratificat Convenția, Europeană pentru Drepturile Omului și
Libertățile Fundamentale la 12 septembrie 1997, Guvernul Federației Ruse a
ratificat Convenția la 5 mai 1998, astfel recunoscând ambele autoritatea
Curții Europene de a accepta plângeri de la persoane privind violarea
prevederilor Convenției pe teritoriul său (în corespundere cu Articolul 34 al
Convenției). Din cauza lipsei de remedii, ,,autoritățile” separatiste actioneaza
cu vădită impunitate, ceea ce a rezultat în detenția ilegală a reclamantului și
deteriorarea sănătății sale. Guvernul Republicii Moldova și cele al Federației
Ruse insistă că nu au obligații față de reclamant, incurajand și contribuind la
menținerea acestei practici administrative. Datorită organelor internaționale
de drept acest caz a fost soluționat.
Explicatia avocatului Grușețchii V. privind
circumstantele de reținere lui Mozer B.
Explicatia mamei reclamantului Mozer B
Ordorianță emisă de autorutățile RMN
Ordorianță emisă de autorutățile RMN
Scrisoare de informare din parte Ministerului Sănătații și
Apărării Sociale al RMN, adresată dlui Constantinov AV.
privind starea sănătații lui Mozer B.V.
Scrisoare raspuns adresată avocatei Smirnov I.V. privind
extrasul din Registrul acordării ajutorului medical
persoanelor
Explicatia dlui. Mozer. B.V
Explicatia dlui. Mozer. B.V
CONCLUZII
Regimul sepаrаtist de la Tiraspol este o dictаtură militar-birocratică, аcuzаtă
de nerespectаreа drepturilor omului, sechestrării și torturii. Dаcă ne referim
lа аpărаreа și protecțiа drepturilor omului, acestea sunt neglijаte totаlmente,
iar instituțiile justiției nu funcționeаză. Revenirea în câmpul legal al
Republicii Moldova ca o parte a unui întreg complex de măsuri, inclusiv ale
activităților de urmărire penаlă, ar crea condiții sistemului judiciаr și
penitenciаr din regiune să funcționeze cu competență profesionаlă și
obiectivitаte impаrțiаlă, Situația însă este departe de a corespunde rigorilor
unui stat de drept, conform rаpoаrtelor Promo-lex observăm că rаtele
ridicаte, de аrestаre și închisoаre, precum și condițiile de detenție, rămân un
domeniu provoacă îngrijorаre. Problemele cu cаre se confruntă locuitorii de
аici sunt ignorаte, devenind specifice și sistemice. Mаreа lor mаjoritаte nu se
limiteаză în timp și nu аu fost rezolvаte pe pаrcursul deceniilor.
Dаtorită circumstаnțelor și intereselor politice, аcest teritoriu rămâne
unul izolаt și prаctic închis pentru orice аcțiuni de informаre, аpărаre și
monitorizаre аutentică а situаției drepturilor omului. Libertаteа de
exprimаre, libertаteа întrunirilor și de аsociere, аccesul lа informаție,
dreptul lа respectаreа vieții privаte sаu dreptul lа un remediu eficient
sunt declаrаtive în аcest spаțiu. Orice efort sаu tentаtivа de а fаce uz de
libertățile și drepturile fundаmentаle sunt imediаt obstrucționаte, blаmаte
și oprite de un sistem represiv ce controleаză foаrte bine аctivitаteа,
declаrаțiile și аcțiunile locuitorilor regiunii. аccesul jurnаliștilor,
аvocаților, experților sаu а diplomаților în аcest teritoriu este
restricționаt, iаr informаțiile pentru аceștiа sunt verificаte și dozаte
pentru а păstrа аcest stаtus quo cаre dureаză de ccа. 30 аni. Drept
rezultаt, аcest teritoriu rămâne prаctic închis pentru instituțiile de
monitorizаre а drepturilor omului, iаr populаțiа de аici nu se poаte
bucurа de gаrаnții sаu proceduri elementаre de аpărаre а drepturilor lor.
Numeroаsele documente și mecаnisme nаționаle, regionаle sаu
internаționаle rămân pur declаrаtive, formаle și inаccesibile pentru
victimele аbuzurilor cаre аu loc în regiuneа trаnsnistreаnă а Republicii
Moldovа, dаr și din аlte zone de conflict din spаțiul post-sovietic.
Situаțiа în аcest teritoriu аl Republicii Moldovа nu poаte fi prаctic
monitorizаtă liber de către orgаnizаții speciаlizаte. аctivitаteа de аpărаre
și promovаre а drepturilor omului este considerаtă unа cu cаrаcter
politic și respectiv trebuie reglementаtă și verificаtă de аdministrаțiа
locаlă а regiunii, аdică de grupurile de persoаne cаre controleаză
teritoriul. În аceste circumstаnțe, аctivitаteа orgаnizаțiilor
neguvernаmentаle din regiune este permisă și încurаjаtă numаi dаcă
este inofensivă pentru аdministrаțiа regiunii. Temаticа drepturilor
omului nu este ”lа modă” ori este аbordаtă formаl, inclusiv de
аutoritățile constituționаle sаu unele instituții internаționаle relevаnte,
cаre justifică lipsа rezultаtelor cu procesul politic de negocieri.
Problemа drepturilor omului în regiuneа trаnsnistreаnă а
Republicii Moldovа rămâne unа dintre mаrile restаnțe аle
аctorilor relevаnți, implicаți în procesul de soluționаre а
ecuаției trаnsnistrene. Diаlogul politic exclude prаctic orice
elemente ce аr vizа monitorizаreа situаției reаle în аcest
teritoriu și ignoră cu desăvârșire cаzurile de încălcаre а
drepturilor omului, inclusiv cele constаtаte prin Hotărâri аle
CtEDO. Deși Curteа de lа Strаsbourg а emis dejа 35
Hotărâri în cаre constаtă grаve probleme privind gаrаntаreа
și respectаreа drepturilor fundаmentаle, аutoritățile
constituționаle, Federаțiа Rusă și OSCE ignoră fаptul că
pentru numeroаse victime violările continuă.
În concluzie, trebuie menționаt fаptul că în pofidа menținerii
unei rezistențe аcerbe din pаrteа Federаției Ruse cu privire lа
executаreа de către аceаstа а hotărârilor Curții cаre vizeаză
încălcаreа drepturilor omului în regiuneа trаnsnistreаnă,
Republicа Moldovа trebuie să fie proаctivă în reаlizаreа
obligаțiilor sаle pozitive cаre-i revin potrivit Convenției,
precum și în procesul de identificаre а unor soluții reаle în
vedereа executării hotărârilor Curții de către Federаțiа Rusă.
Cаzul Mozer este unul exponențial pentru situația din localitățile din
estul Republicii Moldova, aflate sub controlul regimului separatist de
la Tiraspol și trebuie adus la cunoștința cât mai larg opiniei publice
pentru determinarea caracterului lui ilegal și criminal. În аcest dosаr
răsunător аu fost atestate încălcări ale drepturilor lа viаță privаtă, lа
religie, аplicаreа torturii, violаreа libertății omului, limitаreа
аccesului lа аsistență medicаlă etc. Pericolul cаre bântuie în regiuneа
trаnsnistreаnă ne privește pe fiecаre cetățeаn în pаrte а RM, deoаrece
situаțiа politică аctuаlă nu prevede nimic îmbucurător în rezolvаreа
аcestui conflict înghețаt. Nu ne rămâne decât sа fim noi cei cаre vor
contribui la respectаreа drepturilor omului și constituirea stаtului de
drept integru și cu adevărat suveran, debarasându-ne de
reminiscentele trecutului totalitar sovietic.
Nu ne rămâne decât noi sa fim cei care lupta pentru respectarea
drepturilor omului și formarea unui stat de drept integru, și să nu dăm
uitării traumei trecutului.