Proiect realizat de Popa Andrei

z
Rezervațiile
naturale Făgetul
Dragomirna și
Cheile Zugrenilor
 z
Tip rezervaţie: forestieră. Fagetul Dragomirna
Suprafaţă: 134,90 hectare.
Încadrare teritorială-
administrativă: comuna Mitocul
Dragomirnei.
Custode: Direcția Silvică Suceava.
Sit Natura 2000 care se suprapune
peste rezervaţie: Făgetul Dragomirna.
z

Localizarea

 În Podișul Sucevei, subunitatea Podișul Dragomirnei, la nord de Suceava.

Acces

 Din Suceava există două posibilități de acces. Pe drumul comunal asfaltat

prin comuna Mitocul Dragomirnei la Mănăstirea Dragomirna, apoi pe
drumul de pădure la rezervație. Total 11 kilometri. A doua variantă
urmează DN 2 (spre orașul Siret) șase kilometri și la dreapta pe drumul
comunal prin comuna Pătrăuți, lângă rezervația naturală Pădurea
(Quercetumul) Crujana la Mănăstirea Dragomirna și la rezervație. Total 14
kilometri.
z

Caracterizare și importanță

 Făget secular natural în proporție de 97%, ocupând o regiune

de dealuri joase la altitudinea de 380-450 metri.

Istoric

 Făgetul secular pur a suferit o intervenție silvică în anii 1875-

1880 în urmă căruia au fost făcute completări cu alte specii
foioase care au alterat parțial puritatea pădurii. Pentru a se evita
astfel de intervenții Consiliul Județean a declarat în 1941
pădurea rezervație naturală.
 z
Condiții geologice și pedologice

 Substratul îl formează marne cenușii cu intercalații de nisipuri aparținând

Miocenului (etajul Sarmațian), pe care s-au format soluri silvestre cenușii,
brune-cenușii podzolice și podzoluri

Elemente biologic

 Pădurea este dominant de fag (Fagus silvestris), iar prin plantări au fost
aduse alte specii, de rășinoase precum molid (Abies alba), pin silvestru
(Pinus sylvestris), larice (Larix decidua) și de foioase, stejar (Quercus robur),
paltin (Acer platanoides) și farsin (Fraxinus excelsior). Au fost distinse patru
tipuri de pădure cu consistență diferită: făget de deal cu floră de pădure, făget
cu rogoz (Carex pilosa), șleau de deal cu stejar pedunculat (Quercus robur),
gorun (Quercus petraea) și floră de pădure – amestec de arin negru (Alnus
glutinosa), frasin (Fraxinus excelsior) și alte foioase. Flora este cea obișnuită
de deal jos.
Tip rezervaţie: geologică / morfologică / chei.
Suprafaţă: 314 hectare.
z
Încadrare teritorială-administrativă: comuna
Dorna Arini / comuna Crucea. Cheile Zugrenilor
Custode: Direcția Silvică Suceava.
Sit Natura 2000 care se suprapune peste
rezervaţie: Pietrosul Broştenilor – Cheile
Zugrenilor.
z

Localizare

 În valea Bistriței, la sudul masivului Rarău-Giumalău.

Acces

 Râul Bistrița se formează la Vatra Dornei prin confluența Bistriței

Aurii (care coboară din vestul Munților Călimani și Pasul Tihuța).
După patru kilometri primește din dreapta Pârâul Neagra Șarului
(care drenează caldera din estul Călimanilor). La 20 de kilometri
aval de Vatra Dornei, Bistrița intră în cheile Zugreni, străbătute de
DN 17B (Vatra Dornei – Poiana Teiului de la coada lacului Bicaz).
z

Caracterizare și importanță

 Chei sălbatice pe Valea Bistriței adăpostind o vegetație de

interes comunitar. Rezervația se întinde și în versant drept al
râului pe muntele Pietrosul Bistriței până la vârf.

Istoric

 Din vremuri vechi Bistrița a fost calea de transport prin plutărit a

trunchilor de copaci doborâți în munții Rodna, Suhard, Călimani,
Rarău, Giumalău și Obcina Mestecăniș, purtați de apă până la
Galați.
z

Elemente geologice și morfologice

 Cheile, care au patru kilometri lungime, sunt tăiate de râul Bistrița în șisturi cristaline între care și
calcare cristaline reliefate din versanții foarte abrupți. Ei au 200-300 metri înălțime și prezintă forme
bizare ce poartă denumiri pitorești precum: Colțul Acrii, Piatra lui Osman, Grindul Pușcatei, Stânca
Coifului. Lățimea cheilor permite străbaterea lor de către o șosea astfaltată (DN 176). Râul prezintă
repezișuri, vârtejuri, ochiuri adânci, ce adaugă un plus de frumusețe rezervației.

Elemente biologice

 Cheile adăpostesc o floră bogată din care menționăm în primul rând floarea reginei (Leontopodium
alpinum), cunoscută și cu denumirile floarea de colț și albumiță, monument botanic al naturii,
endemismul Andryala levitomentosa, descoperită pe muntele Pietrosul Bistriței, de unde și numele,
precum și alte plante de stâncăriș cum ar fi clopoțelul (Csmpsnuls carpatica).Avifauna este destul de
variată, fiind reprezentată de specii protejate cum ar fi vulturelul de seară (Falco vespertinus),
ciocănitoarea de mesteacăn (Picoidus trydactilus), ghionoaia (Picus canus).Din elementele faunistice
este de subliniat bogăția în pești: păstrăv, clean, mreană, scobar și rare exemplare de lostriță.
z
Bibliografie

 https://judetulsuceava.ro/locuri/arii-naturale-protejate/rezervatii-n
aturale/fagetul-dragomirna/#more-41

 https://www.bing.com/images/search?q=multumesc+pentru+tim
pul+acordat&FORM=HDRSC2&PC=HWMB

 https://ro.pinterest.com/pin/357402920413443547/

 https://judetulsuceava.ro/locuri/arii-naturale-protejate/rezervatii-n
aturale/cheile-zugrenilor/#more-55
z