Precancerul Oral

Relizat de: Beliniuc Sergiu

Axenti Cătălina-Francesca
În prezent, a obținut recunoștință conceptul de „pre-cancer” care
ia în evidență pe parcursul evoluției sale
schimbările precanceroase, ce au la bază leziunile morfologice
corespunzătoare, și
stările precanceroase, pentru care sunt caracteristice manifestările
acestor schimbări morfologice.
• Referindu-ne la leziunile pre-canceroase se recomandă termenul
• de „AFECȚIUNE CU POTENȚIAL MALIGN”,
• deoarece noile întitulări sugerează că nu toate
afecțiunile descrise de acest termen se pot transforma în cancer
MANIFESTĂRILE CLINICE ÎN CAVITATEA ORALĂ, RECUNOSCUTE CA FIIND PRE-
CANCEROASE AU FOST CLASIFICATE ÎN URMĂTOARELE GRUPE MARI, LEZIUNI
ȘI AFECȚIUNI, AVÂND URMĂTOARELE DEFINIȚII:

o LEZIUNE pre-canceroasă este „un țesut

alterat morfologic în care este mai mare
probabilitatea să apară cancerul oral decât
echivalentul său normal”.

o AFECȚIUNE pre-canceroasă este „o stare

generalizată asociată cu un risc semnificativ de
apariție a cancerului”.
 CONCEPTUL DE LEZIUNE SAU AFECȚIUNE ORALĂ CA FIIND
„PRE-CANCEROASĂ” SE BAZEAZĂ PE URMĂTOARELE DOVEZI:

În studiile longitudinale, există țesuturi cu modificări certe ale aspectului

clinic, identificate la primul examen clinic ca fiind ”pre-canceroase”, care s-
au transformat în maligne la etapa de urmărire.
Unele din aceste modificări, în special petele roșii și albe, coexistă la marginea
carcinoamelor cu celule scuamoase.

O parte din ele pot prezenta aceleași modificări morfologice și citologice

observabile și în tumorile epiteliale, însă fără o invazie clară.
Unele modificări cromozomiale, genetice și moleculare, descoperite în diferite
tipuri de cancer oral clar invaziv, pot fi detectate și în aceste faze
”pre-canceroase” și ”pre-maligne”
 Originea malignității în cavitatea orală, pe de o parte, ar corespunde cu locul
pre-cancerului. Însă pe de altă parte, în afecțiunile pre-canceroase, cancerul
poate apărea în orice regiune a cavității bucale sau faringelui.
 „o mucoasă cu aspect clinic normal, la un pacient cu leziune pre-canceroasă,
poate avea displazie pe locul anatomic controlateral sau modificări
moleculare în alte regiuni ale mucoasei, iar cancerul poate apărea ulterior
într-un țesut aparent normal”.

Thompson P.J. Field change and oral cancer:new evidence for widespread carcinogenesis. Int J Oral Maxilofac. Surg, 2002
SCHIMBĂRILE STRUCTURALE SE PREZINTĂ SUB FORMĂ
DE :

• Hipercheratoză – îngroșare excesivă a stratului cornos epitelial

ca urmare a dereglării formării cheratinei sau încetinirii
procesului de descuamare.
• Metaplazie – înlocuirea unui tip de celule mature cu altele sub
acțiunea diferitor factori. Acest proces mai frecvent poate fi
urmărit în locurile țesutului lezat, reparator sau regenerativ.
• Displazie – proces reversibil de dereglare a diferențierii
celulelor cambiale în țesut cu dezvoltarea atipiei lor, pierderea
polarității și dereglarea structurii histologice.
 MODIFICĂRILE PRECANCEROASE VARIAZĂ ESENȚIAL CU
REFERIRE LA CLINICĂ, CARACTER, VOLUM ȘI PROGNOSTIC ȘI POT
SĂ SE DEZVOLTE ÎN PATRU DIRECȚII DE BAZĂ:

 progresie
 invazie fără progresie
 evoluție îndelungată fără modificări esențiale

 regresie
Evident că numai progresia în dezvoltarea procesului este o trecere
indispensabilă a pre-cancerului în cancer.
 ETIOLOGIA
1.Factorii susceptibili 6. Imunodeficiențe
▹ Predispoziția genetică • Congenitale
▹ Vîrsta • Imunosupresii:
▹ Etnia  Post-organ transplant
 Patologii cu tratament imunosupresiv
▹ Statulul socio-economic
• HIV-SIDA
2. Tutunul
7. Razele UV
3. Alcoolul • Cancer a buzelor
4. Dieta și nutriția
▹ Aport scăzut de fructe și legume
▹ Deficiența de fier și vitamine
▹ Aport excesiv de carne prelucrată termic
5. Agenți infecțioși
▹ HPV
▹ Candida
▹ Sifilis
 CLASIFICAREA ( OMS 2015)
Leziuni precanceroase Afecțiuni precanceroase

Leucoplazia Fibrosa orală submucoasă

Eritroplazia Lichenul plan oral

Leucokeratosa nicotinică palatinală Keratoza actinică

Candidiazisul Siflis

Carcinoma in situ Lupusul eritematos discoid

Disfagia sideropenică
 Cea mai tipică consecutivitate a schimbărilor ce duc la dezvoltarea
cancerului începe cu dereglarea regenerării keratinocitelor, fiind supuse unei
acțiuni îndelungate a factorului patologic, ce dereglează homeostaza lor. Ca
rezultat apare hiperplazia epitelială, displazia, carcinoma in situ și invazivă
cu un mare potențial de metastazare și manifestări clinice corespunzătoare.
În dezvoltarea leziunii maligne nu sunt obligatorii toate etapele menționate.
Fiind un proces îndelungat leziunea malignă poate evolua latent mai mulți
ani, fără malignizarea structurilor displazice.
 CELE MAI RĂSPÂNDITE LEZIUNI PRECANCEROASE
DUPĂ VAN DER WAAL I
(2009) AU FOST LEUCOPLAZIA ȘI ERITROPLAZIA.
Localizările mai frecvente ale afecțiunilor precanceroase menționate au
fost:
26% mucoasa jugală bilateral
10% mucoasa jugală unilateral
10% buza inferioară
 LICHEN PLAN

• O afecțiune inflamatorie cronică, o dermatoză

cutaneo-mucoasă, de etiologie necunoscută.
• Limfocitele T se acumulează sub epiteliul
mucoasei orale și cresc rata de diferențiere a
epiteliului scuamos stratificat rezultând
hiperkeratoză și eritem, cu sau fără ulcerații.
• Îi este caracteristică triada: hiperkeratoză,
decompoziția stratului bazal al epiteliului și
infiltrație inflamatorie în straturile epiteliului și
zona adiacentă a corionului
 LICHEN PLAN

Lichenul plan (lichen planus ruber) a fost descris pentru prima dată în 1869
de către dermatologul britanic E. Wilson
LICHEN PLAN

Pe piele sunt prezente:

- papule roz-violete, însoțite de
prurit
- pe suprafețele flexoare ale
extremităților
- Wickham’s striae – desen fin
insinuos prezentat de puncte și linii
alb-surii
 TIPURI DE LICHEN PLAN

 LICHEN PLAN RETICULAT

 LICHEN PLAN ATROFIC
 LICHEN PLAN EROZIV
 LICHEN PLAN SUB
FORMĂ DE PLACĂ
 LICHEN PLAN BULOS
 LICHEN PLAN PIGMENTAR
FACTORII APARIȚIEI LICHENULUI PLAN

Reacții lichenoide de contact (mat. dentare sau

iritații)
Erupții lichenoide după medicamente
Stres
Lichenul plan asociat cu diferite afecțiuni:
Diabet, hepatopatii cr., afecțiuni autoimune-
lupus, pemfigus, colită ulecrativă
Lichen plan idiopatic
 ERITROPLAZIA

• Eritroplazia a fost descrisă pentru prima dată în

1893 de către Darie și Furnie.
• Eritroplazia orală – o ”leziune ” a mucoasei cu cel
mai mare potențial de transformare malignă la
nivelul cavității orale.
• Pindborg A. (1980) - o pată de culoare roșu-
aprins, catifelată, care nu poate fi încadrată clinic
sau anatomopatologic în nici o altă afecțiune
definibilă.
• Eritroplaziile par a fi rare, desinestătătoare,
deseori sunt prezente ca o combinație de leziuni
roșii și albe.
 ERITROPLAZIA

• Eritroplazia este deseori plată cu o suprafață

netedă sau granulară.
• Pete/macule roșii care pot să apară pe
mucoasa orală trebuie excluse înainte ca
diagnosticul de eritroplazie să fie luat în calcul
• FORMA OMOGENĂ
• ERITROLEUCOPLAZIA
• ERITROPLAZIA PATATĂ
 LEUCOPLAZIA

• Termenul de leucoplazie se utilizează pentru a recunoaște plăcile albe

cu risc, excluzând alte afecțiuni deja cunoscute sau afecțiunile fără
risc de dezvoltare a cancerului
 LEUCOPLAZIA

• Schuermann (1958) distinge trei tipuri de

leucoplazie:
leucoplazia-simptom, asociată afecțiunilor
sistemice ;
 leucoplazia-afecțiune (leucoplazia adevărată),
caracterizată prin hiperkeratinizarea
mucoasei fără semne de inflamație;
 leucoplazia falsă – include lupusul eritematos,
lichenul plan și afecțiunile mucoasei cavității
bucale însoțite de apariția focarelor de
hiperkeratoză.

Г.В. Банченко, Ю.М.Максимовский, В.M. Гринин Язык – “зеркало” организма. М., 2000
 LEUCOPLAZIA

Sunt recunoscute două tipuri clinice de

leucoplazie: leucoplazia omogenă și neomogenă
Distincția lor este pur clinică, se bazează pe
culoarea suprafeței și pe caracteristicile
morfologice (grosime)
LEZIUNILE OMOGENE sunt uniforme, plate,
subțiri, prezentând șanțuri adânci în keratina
suprafeței
Riscul de transformare malignă este relativ redus.
 LEUCOPLAZIA

LEZIUNILE NEOMOGENE au un risc mult mai mare de transformare

malignă. Acestea includ tipurile:
PĂTATE: mixte, albe și roșii, păstrând predominant aspectul alb;
NODULARE: formașiuni polipoide mici, excrescențe rotunde albe și
roșii;
VERUCOASE: aspect de suprafață ridată și zbârcită.
KERATOZA ACTINICĂ

• Keratoza actinică reprezintă o afecțiune cu

potențial de malignizare la nivelul buzei
inferioare.
• Epiteliul scuamos la nivelul vermilionului
buzei poate fi hiperplastic sau atrofic și indică
o maturare dezordonată, cu un grad variat de
keratinizare, atipii celulare și activitate
mitotică crescută la examinarea la microscop.
• Un prognostic provizoriu poate fi realizat pe
baza semnelor clinice, însă un diagnostic
definitiv necesită o biopsie.
 FIBROZA ORALĂ SUBMUCOASĂ

• Fibroza orală submucoasă (OSF)

reprezintă o afecțiune cronică
caracterizată de fibroza mucoasei tractului
digestiv superior, care include cavitatea
orală, faringele și deseori partea
superioară a esofagului.
• Cu excepția formelor timpurii ale
afecțiunii, clinic se observă o pierdere
semnificativă a mobilității țesutului,
datorită fibrozei din lamina propria și a
submucoasei.

Giovanni Lodi, Crispian Scully., et. al. Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod 2005:100:164-78.
 FIBROZA ORALĂ SUBMUCOASĂ

• Diferite populații pot

prezenta localizări diferite în
cavitatea orală.
• OSF este recunoscută ca fiind
o afecțiune cu potențial
malign.

Giovanni Lodi, Crispian Scully., et. al. Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod 2005:100:164-78.
 DIAGNOSTICUL PRECOCE

al formelor de debut presupune o anamneză corectă și un examen clinic

minuțios și competent, alături de investigații paraclinice uzuale, cum ar fi
colorația cu albastru de toluidină și chemiluminiscența.
 COLORAȚIA CU ALBASTRU DE TOLUIDINĂ

Este o metodă mult mai informativă ce indică prezența unei evoluții

maligne prin aplicarea soluției de albastru de toluidină 1%. Colorantul este
absorbit de nucleele celulelor, numărul cărora crește în cazul prezenței unei
evoluții maligne.
 COLORAȚIA CU ALBASTRU DE TOLUIDINĂ

Intensitatea colorației este direct proporțională cu gradul de malignitate

ceea ce permite să vorbim cu certitudine despre prezența tumorii maligne.
 CHEMILUMINISCENȚA
Dispozitivul imagistic a fost aprobat în Statele Unite de către
Food and Drug Administration în noiembrie 2001.
Acesta implică utilizarea unui stick de lumină chemiluminiscent
de unică folosință, ce emite lumină la 430, 540 și 580 nm lungimi
de unda. Utilizarea sticului este menită să îmbunătățească
distincția vizuală între mucoasa normală și leziunile albe orale.
• Epiteliul normal absoarbe lumina și apare întunecat, în timp
ce leziunile hiperkeratinizate sau displazice apar albe.
• Diferența de culoare depinde de grosimea epitelială
modificată sau de densitatea mai mare a conținutului nuclear
și a matricei mitocondriale care reflectă în mod preferențial
lumina în țesuturile patologice.

Oral Cancer Detection Novel Strategies and Clinical Impact (eBook) https://doi.org/10.1007/978-3-319-61255-3
 COMBINAȚIA ALBASTRULUI DE TOLUIDINĂ CU
SISTEMUL DE CHEMILUMINESCENȚĂ

• În ultimul timp o combinație dintre efectul

albastrului de toluidină și sistemului de
chemiluminiscență, a primit aprobarea FDA
(Food and Drug Administration) ca adjuvant
la examinarea vizuală a cavității orale.
• Un studiu recent la pacienții cu risc ridicat
de malignizare a arătat că majoritatea
leziunilor, cu un diagnostic histologic de
displazie sau carcinom in situ, au fost
detectate și cartografiate folosind această
combinație de metode.

Oral Cancer Detection Novel Strategies and Clinical Impact (eBook) https://doi.org/10.1007/978-3-319-61255-3