Sunteți pe pagina 1din 26

GINGIVECTOMIA/GINGIVOPLASTIA.

NOTIUN
E.INDICATII SI CONTRAINDICATII.METODE
SI TEHNICE DE EFECTUARE.INSTRUMENTE
SI REMEDII
MEDICAMENTOASE UTILIZATE.
CUPRINS:
 Notiunea de gingivectomie.Indicatii si contraindicatii.
 Metode si tehnici chirurgicale a gingivectomiei.

 Instrumente folosite la efectuarea gingivectomiei.Metode


si substante anestezice.Medicamente utilizate in
tratamentul plagii postoperatorii.
 Notiune de gingivoplastie.Indicatii si contraindicatii.

 Metode si tehnici chirurgicale a gingivoplastiei.


NOTIUNEA DE GINGIVETCOMIE
Gingivectomia este excizia ţesuturilor gingivale efectuată
pentru:
 a reduce adâncimea pungilor gingivale patologice, cu
ulteriorul chiuretaj al suprafeţei plăgii, sau
 a elimina complet pungile.

Principalul avantaj al acestei tehnici este simplitatea şi


uşurinţa realizării.
INDICATII:
 Pungi supraalveolare cu perete gingival fibros, de
consistenta ferma.
 Abcese gingivale situate in grosimea papilei interdentare.

 Abcese paradontale marginale,recidivante, cu perete extern


ingrosat,fibrozat.
 Pungi paradontale de adancime medie, cu perete extern
subtire,slab vascularizat, dilacerabil, friabil si franjurat
prin chiuretaj subgingival.
 Pungi parodontale cu exsudat inflamator recidivant.

 Hiperplazii gingivale din diverse cauze.

 Alungirea coroanei dentare.(Abraziuni, cavitati,


eroziuni,fracturi,perforatii etc).
CONTRAINDICATII:
 Gingivite alergice.
 Hipertrofii gingivale reversibile prin tratament
antimicrobian.
 Gingivite hiperplazice din leucoze, agranulocitoza.

 Gingivite hiperplazice de cauza hormonala in sarcina se


recomanda temporizarea gingivectomiei pana dupa
nastere.
 Pungi paradontale osoase.

 Pungi parodontale adanci care depasesc jonctiunea


mucogingivala.
 In alungirea coroanelor in ca de igiena defectuoasa,
implicarea furcatiilor la molari si premolari.
METODE SI TEHNICI CHIRURGICALE A
GINGIVECTOMIEI
Există două tehnice principale de gingivectomie - simplă şi
radicală.
Gingivectomia simplă constă în excizia pungilor gingivale pe
toată profunzimea lor.
Indicaţii pentru gingivectomia simplă sunt:
 pungile parodontale cu adâncimea mai mare de 4 mm,

 induraţia fibroasă a gingiei,

 absenţa pungilor osoase,

 atrofia orizontală a țesutului osos,

 gingivita hipertrofică.

Gingivectomia este contraindicată la prezenţa unor pungi


osoase adânci, a unei zone înguste de gingie atașată.
TEHNICA REALIZĂRII GINGIVECTOMIEI
SIMPLE:
 Tehnica intervenţiei respective a fost descrisă
de Goldman în 1951, şi constă în următoarele.
 După anestezie, (locala sau prin infiltratie, se
poate injecta si o cantitate 0,1 ml in fiecare
papila interdentara,ajuta la oprirea sangerarii
prin vasoconstrictie ) se determină adâncimea
pungii parodontale în regiunea fiecărui dinte
pe întreaga lungime a porțiunii preconizate
pentru operaţie.
 Se foloseste o sonda parodontala gradata sau
pensa CRANE –KAPLAN .Adâncimea
pungii parodontale este măsurată atât dinspre
vestibular, cât şi lingual.
 Cu ajutorul unui bisturiu (lama nr. 15 ) este
excizat peretele gingival al pungii parodontale
la nivelul fundului acesteea. Planul inciziei
trebuie să fie ușor înclinat în sens apical.
Pentru a salva arhitectonica gingiilor, incizia
se face festonată (în dantelă).
 Porțiunea interdentară a
gingiei este excizată cu
unul din cuțitele Orban,
Waerhaug.
 Porțiunea marginală
secționată a gingiei este
îndepărtată cu o
chiuretă.
 Apoi, sunt decolate
porțiunile vestibulară şi
orală a gingiei
interdentare.
 Lamboul mucos în
cazul intervenţiei
respective se detaşează
doar pe întreaga
adâncime a pungilor, şi
anume, până la nivelul
osului alveolar.
 Suprafaţa radiculară denudată este minuţios prelucrată,
supusă surfasajului cu chiurete Gracey. Hemostaza este
asigurată prin tamponarea gingiei cu şerveţele de tifon,
îmbibate cu soluţie de peroxid de hidrogen de 3%.
 În multe cazuri,
lichidarea pungilor
parodontale de la
suprafaţa distală a
ultimilor molari, implică
dificultăţi tehnice din
cauza particularităţilor
anatomo-topografice
specifice.
 Pungile parodontale
distale sunt excizate cu
un bisturiu Kirkland sau
cu o lanţetă cu poziţia
variabilă a lamei.
 Efectuarea gingivectomiei posterior de ultimul dinte la
maxilarul inferior şi, mai cu seamă — la maxilarul
superior, este adesea dificilă din cauza prezenţei în zona
respectivă a unei gingii considerabil îngroşate.
 Excizia gingiei printr-o incizie orizontală nu este
justificată în astfel de cazuri, deoarece duce la formarea
unei suprafeţe extinse a plăgii cu o vindecare
îndelungată.
 Acest lucru poate fi evitat prin realizarea unor incizii
verticale convergente de pe suprafaţa vestibulară şi cea
palatinală (sau — linguală) a pungii parodontale.
 Porțiunea cuneiformă (în formă de pană) a gingiei este
îndepărtată, marginile rămase ale lambourilor se subţiază
din interior şi se suturează prin sutură nodulară separată.
TOALETA SI PROTECTIA PLAGII:
 Ser fiziologic.
 Gluconat de clorhexidina
0,12%.
 Ciment fara eugenol (nu
produce reactii si se foloseste
pentru protectia plagii, se aplica
pe zona operata prin modelarea
cu degetele lubrifiate cu
vaselina, se intareste dupa 10-
15 minute.
 Suprafaţa-plagă a gingici în alte segmente este închisă prin pansament
parodontal pe o perioadă de 10-14 zile.
 Epitelizarca suprafeţei plăgii debutează peste câteva zile după realizarea
intervenţiei chirurgicale.
 Epitelizarea completă se finalizează peste 2 săptămâni (Engler și coaut.,
1966). În această perioadă se formează atașamentul dento-gingival. Respectiv,
fibroblastele originare din țesutul supraalveolar, învecinat cu suprafaţa
dintelui, proliferează cu formarea de țesut conjunctiv nou (Waerhaug, 1955).
 Dacă procesele reparative (de regenerare) se produc în apropiere de suprafaţa
radiculară liberă de depuneri dentare, se formează o margine gingivală, care
nu diferă prin nimic de gingia sănătoasă.
 Este important ca înălțimea gingiei libere după vindecarea plăgii să se poate
deosebi în regiunea diferitor dinţi.
 Refacerea gingiei libere noi în procesul de vindecare a suprafeţei-plagă este
însoţită de creşterea marginei gingivale în direcţia coronară de la linia inciziei,
şi acest lucru duce la formarea fantei gingivale.
 Vindecarea completă a gingiei după gingivectomie apare după 4-5 săptămâni,
deşi suprafaţa gingiei poate arăta destul de sănătoasă în 2 săptămâni
(Ramfjord și coaut., 1966.). În procesul de vindecare a gingiilor se poate
remarca o remodelare uşoară a crestei apofizei alveolare, ceea ce este decelat
roentgenologic.
GINGIVECTOMIA RADICALA
 Gingivectomia radicală combină în sine gingivectomia
simplă, completată prin nivelarea marginii (rebordului)
alveolare, cu scop de a transfera resorbţia osoasă
verticală în una orizontală.
 Indicaţie pentru gingivectomia radicală este prezenţa
resorbţiei verticale neregulate a osului alveolar, atunci
când este necesar să se prelucreze nu doar pungile
gingivale, dar şi cele intraosoase.
TEHNICA DE REALIZARE A
GINGIVECTOMIEI RADICALE:
 Tehnica intervenţiei respective a fost descrisă de către J. Muller în 1929,
şi este similară cu cea din gingivectomia simplă, însă incizia orizontală
se face cu 2 mm mai inferior de adâncimea indicată a pungii
parodontale.
 Parţial, gingia este îndepărtată dupa o incizie orizontală (sau câteva
arcate).
 În acest caz, se denudează osul şi, parţial, — pungile osoase. Osul
alterat este îndepărtat cu o freză, piatră sau chiuretă, netezind şi
nivelând marginea alveolară. Sunt îndepărtate granulaţiile şi resturile de
tartru. Plaga este închisă cu un tampon cu iodoform, care este fixat de
dinți sau - este aplicat un pansamentul de protecţie.
 Dezavantajul gingivectomiei radicale constă în efectul cosmetic precar,
deaceea, aceasta se recomandă a fi realizată doar în segmentele laterale.
Pe lângă aceasta, pungile osoase nu sunt nici pe departe a fi complet
distruse, iar prelucrarea lor este făcută fără un control vizual suficient.
NOTIUNE DE GINGIVOPLASTIE.
 Gingivoplastie se numeşte reconturarea gingiei pentru a
crea un contur mai fiziologic, care s-ar înălța treptat (lin)
în zonele interdentare și ar cobori la suprafeţele
vestibulară şi linguală / palatinală a dintelui.
 La efectuarea gingivoplastiei, țesutul în zonele
interdentare este subțiat pentru a crea un contur mai
armonios cu căi interproximale de pasaj al bolului
alimentar. De obicei, gingivectomia şi gingivoplastia
sunt realizate simultan.
INDICATII:
 Pungi supraosoase;
 Zonă adecvată de gingie keratinizată;

 Pungi parodontale cu o adâncime mai mare de 3 mm;

 Prezenţa unei pierderi osoase orizontale şi absența necesităţii de


a recurge la osteochirurgie;
 Proliferare a gingiei;

 Zone cu acces redus;

 Topografia inestetică sau asimetrică a gingiei;

 Cu scop de a crea condiţii pentru erupția dintelui;

 Cu scop de a crea condiţii pentru o protezare adecvată;

 Cu scop de a crea un contur gingival fiziologic după o gingivită


ulcerativă necrotizantă acută şi manevre operatorii cu lambou.
CONTRAINDICATII:
 Zonă inadecvată (insuficientă) de gingie keratinizată;
 Pungi parodontale, care se extind mai apical de linia
joncţiunii muco-gingivale;
 Necesitatea de a realiza o osteochirurgie rezectivă sau
inductivă;
 Inflamaţie severă şi edem manifest al țesuturilor;

 Regiuni estetic importante;

 Vestibul mic şi creastă externă oblică proeminentă;

 Prezenţa unor pungi intraosoase;

 Nivelul precar de igienă a cavităţii orale.


METODE:

 Conventional (cu maner si lama de bisturiu).


 Bisturiu electric.

 Instrumente rotative.

 Laser terapeutic.
TEHNICA REALIZĂRII
GINGIVOPLASTIEI:

 După efectuarea intervenţiei chirurgicale de tipul


gingivectomiei, în regiunea apofizei alveolare dinspre
vestibular se recoltează pilitură de os alveolar, necesară
pentru plastia marginii alveolare.
 Pilitura este mărunţită și plasată în soluţie izotonă de
clorură de sodiu împreună cu antibiotice.
 După aceasta, pilitura este impregnată cu sânge, iar masa
formată serveşte pentru umplerea pungilor osoase.
Lambourile muco-periostale mobilizate se poziţionează
la loc şi sunt fixate cu suturi în fiecare spaţiu interdentar.
 Firele de sutura se scot dupa 7-8 zile.Vindecarea clinica
survine dupa 7-10 zile.
 Cu scop de a reduce retracția gingiilor, Lukyanenko V.I.
(1977) s-a refuzat de secţiunile verticale ale membranei
mucoase.
 Merită de acordat atenţie posibilităţii de a deplasa
lamboul muco-periostal de pe segmentele vecine
(adiacente) ale procesului alveolar.
 Lamboul este mobilizat şi fixat de marginile plăgii prin
suturi.
 În ultimii ani, a căpătat popularitate aplicarea
grefoanelor alogene libere ale mucoasei bucale,
transplantate în regiunea defectelor segmentelor excizate
ale mucoasei.
Multumesc pentru atentie!!!!

S-ar putea să vă placă și