Cotul

Gilda Mologhianu
 Anatomia cotului
 Articulatia
humerocubitala,
humeroradiala,
radiocubitala
 Trohleartroza
Anatomia cotului
Anatomia cotului
Anatomia cotului
Anatomia cotului
Anatomia cotului
Anatomia cotului
Anatomia cotului
Anatomia cotului
Semiologie

Simptome:
subiectiv
 Durere;
 Impotenta
functionala;
Obiectiv:
 Inspectie;
 Palpare;
 Mobilizare: pasiva/
activa.
 Semiologie

 Cubitus valgus/
varus; flexum;
 Tumefactie;
 Hipotrofie/atrofie;
 Limitare de
amplitudine de
miscare/
hipermobilitate.
 Cauze de durere / disfunctie in
patologia cotului
 epicondilita laterala/ mediala;
 Patologia articulatiei cotului: colectii
lichidiene, eroziuni, osteofite- PR, artroza;
 Afectiuni posttraumatice: entorse,
subluxatii, luxatii, fracturi, SDRC tip I, etc;
 Afectiuni neurologice: SNP, SNC.
 Diagnostic
 Clinic;
 Paraclinic: imagistic - Rx, RMN, ecografie,
artroscopie, EMG;
 Laborator: sindrom biologic inflamator,
sindrom imunologic, acid uric, fosfataza
alcalina, calcemia, etc.
 Diagnostic diferential al durerii de
umar
 Dureri iradiate/referite din:
1. Afectari cervicale: HDC, spondiloza,
sindrom de compresie toracica, afectare
de plex brahial, tumori medulare
cervicale;
2. Afectari somatice de vecinatate: umar,
pumn, mana;
3. Dureri referite de cauza viscerala:AP, IM,
pericardite,
Evaluarea deficitului functional in
suferinta cotului
 Patologie

1. Epicondilita laterala: cotul “tenismanului”;

2. Epicondilita mediala: cotul “jucatorului de golf;
3. Bursita olecraniana, cubitala ( intre tend distal
biceps si tuberozitatea radiusului);
4. Artrita de cot ( PR);
5. Artroza cotului;
6. Cotul posttraumatic: entorse, luxatii, fracturi,
rupturi tendinoase: triceps brahial +/- sindrom
de tunel cubital, rupturi biceps brahial, leziuni
de nervi, de vase- ischemie antebrat
Volkmann, SDRC I.
 Epicondilita laterala si mediala
 Epicondilita laterala si mediala sunt
rezultatul unor activitati repetitive care
utilizeaza excesiv musculatura
supinatorie si pronatorie : golful,
tenisul, sofatul excesiv, utilizarea
mouse-ului.
 Clinic: sensibilitate crescuta la palpare
la nivelul epicondilului afectat, durerea
exacerbandu-se la miscarea de
extensie si supinatie a antebratului
pentru epicondilita laterala si la
miscarea de flexie si pronatie pentru
epicondilita mediala
 Paraclinic: ecografia ms:
arii hipoecogene in tendonul comun al
extensorilor/flexorilor, hiperecogenitati,
calcifieri, modificare dimensiuni tend,
rupturi partiala/totale;
Epicondilita laterala
 Tratament

Obiective generale

• combaterea durerii
• refacerea mobilităţii ( AM) si stabilitatii cotului
•• reintegrarea cotului în gestualitatea cotidiană
reintegrarea cotului în lanţul kinetic al membrului
superior
 Tratament farmacologic
 General: AINS, antialgic, decontracturant;
 Local: topic, infiltratii peri- si
intraarticulare;
 Chirurgical: cot posttraumatic, neuropatii
de incarcerare ( cubital).
 Tratament
 Punerea in repaus a segmentului
implicat si evitarea activitatilor care
exacerbeaza afectiunea;
 Utilizarea benzilor de “contraforta”
(benzi purtate distal de cot, peste
portiunea cea mai voluminoasa a
musculaturii antebratului), preconizate
a micsora fortele transmise cotului in
cursul efortului,
 Tratamentul medicamentos: AINS,
infiltratii cu corticoizi;
 Fizioterapia: crioterapia (masaj cu
gheata), termoterapia, electroterapia,
laserterapia, masaj cu tehnici de MTP,
kinetoterapie;
 ESWT
 Acupunctura
 Tratament chirurgical
 Bursita olecraniana

 Bursita olecraniana apare

secundar traumelor repetate
la nivelul cotului, in artrita
reumatoida, in guta.
 La examinarea clinica se
percepe o colectie fluctuenta
la nivelul olecranului,
dureroasa la palpare.
 Bursita poate avea si cauza
infectioasa, cel mai frecvent
incriminat fiind stafilococul
auriu. In acest caz este
indicata aspiratia si cultura
lichidului aspirat.
Artroza cotului
 Tratament nonfarmacologic
 Chirurgical: cot posttraumatic, neuropatii de
incarcerare ( cubital);
 Terapii alternative: acupunctura, homeopatie;
 Recuperarea :
 Recomandarea de catre medicul specialist;
 Evaluarea clinico-functinala;
 Conceperea si aplicarea programului fizical-
kinetic.
 Obiective de recuperare cot

 Combaterea durerii;
 Combaterea tulburarilor trofice si vasomotorii;
 Recuperarea mobilitatii ( AM);
 Recuperarea stabilitatii ( FM);
 reintegrarea cotului în gestualitatea
cotidiană;
 reintegrarea cotului în lanţul kinetic al
membrului superior.
Chestionarul DASH
 Mijloace
 Electro-, termo-, Laser;
 Kinetoterapie: obiective:
 Cresterea AM prin tehnici de inhibitie activa:
Hold relaxe, hold relaxe –contraction, intinderi
cu prudenta;
 Th de tonifiere mm izometrica si izotonica
rezistiva cu rezistente progresive;
 Th de facilitare;
 Terapie ocupationala;
 Ortezare;
 Balneoterapie.
Tonifiere izometrica
Stretching de supinatori si pronatori
Stretching de biceps brahial
Tonifiere de prono-supinatori
Tonifiere de bicepsi brahiali
Ex cu banda elastica
Ex cu gantere
Ortezarea
 Traumatismele cotului
 Fracturi;
 Luxatii;
 Entorse;
 Contuzii, plagi,
arsuri,
 Leziuni de
nervi, vase.
 Clasificarea fracturilor de cot

a)     Fracturile paletei
humerale:
 fracturile juxtaarticulare
ale paletei humerale;
 fracturile articulare ale
paletei humerale;
 fracturile condililor
humerali
·        fractura condilului
extern
·        fractura capitelului
 fracturile de epicondil
 Clasificarea fracturilor de cot

 b) Fracturile extremitatii

proximale a radiusului:
           -fracturile capului
radial
          -fracturile gatului radial
c) Fracturile extremitati
proximale a cubitusului:
          -fracturile olecraniene
          -fracturile apofizei
coronoide
 Clasificarea luxatiilor de cot   
1.  Luxatiile recente :
a) luxatia posterioara a oaselor (frecventa)
 -luxatia postero interna
 -luxatia postero externa
b)  luxatia anterioara a oaselor (rara)
 -luxatia interna
 -luxatia externa
c) luxatii izolate ale unui singur os;
d) luxatii divergente (fiecare os al antebratului este
dislocat in alta parte)
2. Luxatii vechi ale cotului – stabilizarea deplasarii
fragmentelor osoase fie din cauza nereducerii la
timp, fie din cauza ireductibilitatii prin manevrele
ortopedice duce la diformitatii cu grav prognostic
functional.
**luxatiile cotului se intalnesc  mai ales la copil in
raport de 81%iar la adolescenti si adulti in raport
de 1 la 7 fata de luxatiile de umar, care sunt cele
mai frecventa si carora le urmeaza in ordine.
 Clasificarea entorselor de cot

1.Entorse usoare –intinderi de ligamente

si /sau capsule;
2.Entorse moderate – ruptura partiala de
ligamente si/sau capsule;
3.Entorse grave –rupturi totale ce duc la
mobilizarea anormala a articulatiei;
 Leziuni de nervi periferici
a)     Leziunile primare sunt cele care apar odata cu
traumatismul (fractura, luxatie, contuzii, plagi,
compresii), fiind determinate direct de agentul
traumatizant.
b)    Leziunile secundare apar nu datorita traumatismului in
sine, ci manipularilor sau transportului intempestiv al
traumatizatului, unei compresii de nerv ulterioare prin
gips, bandaj, un hematom, un fragment osos mobilizat .
c)     Leziunile tardive apar prin prinderea nervului in
cicatricea tesutului, in calus, manifestandu-se dupa luni
si uneori chiar ani de la traumatismul initial.
 Tratament
Obiective:
 Combaterea durerii;
 Combaterea tb vasomotorii si trofice;
 Recuperarea mobilitatii ( AM);
 Recuperarea stabilitatii;
 Reintegrarea cotului în gestualitatea cotidiană;
 Reintegrarea cotului în lanţul kinetic al
membrului superior.
 Mijloace de tratament

 Conservator: imobilizare cu durata variabila in

aparat gipsat sau orteza in fracturi fara
deplasare, cot in flexie 90 grade;
 Chirurgical: fracturi cu deplasare si basculare.
 Recuperator:
A. Precoce;
B. Tardiv;
 Recuperarea precoce
Troficitatea tesuturilor
Unde electromagnetice de inalta frecventa pulsate
(diapulse),pentru grabirea consolidarii fracturii,a
cicatrizarii plagilor, pentru cresterea circulatiei si
reabsorbtia hematoamelor, aplicatii zilnice in primele zile,
apoi 2-3 aplicatii pe saptamana.
Pozitionarea membrului superior, evitandu-se
declivitatea prelungita, cu scop circulator antiedem,
exercitii de pompaj ale mainii.
Masaj si drenaj limfatic ( manual si presoterapie) pe
segmentele neimobilizate.
 Recuperarea precoce
Mentinerea mobilitatii ( AM) articulatiilor
neafectate
Indiferent de gravitatea leziunilor cotului, ca
si de tipul de contentie ales de ortoped, pot si
trebuie sa fie mobilizare restul articulatilor
membrului superior.
In general contentia cotului lasa libere:
umarul, pumnul,degetele care vor fi mobilizate
pasiv, pasiv-activ si activ.
Recuperarea dupa suspendarea
imobilizarii
!!! Cotul este o articulatie care dezvolta cu cea
mai mare usurinta redori stranse si ireductibile.
Combaterea durerii:
tratament farmacologic,
electroterapie antialgica, trofica,
termoterapie, MDF, Laser, masaj sedative;
Combaterea tulburarilor vasomotorii si trofice
 Recuperarea dupa suspendarea
imobilizarii
Kinetoterapia
Refacerea mobilitatii articulare:
Majoritatea specialistilor containdica in recuperarea cotului
mobilizarii pasive si tractiunile (valabil pentru miscarea de
flexie-extensie si mai putin pronatie-supinatie).
Mobilizarile pasive si intinderile pot determina inflamatie
articulara, ca si mici rupturi ale tesuturilor periarticulare, cu
formarea consecutiva de hematoame.
intinderea pasiva dezvolta contractii simultane ale
antagonistilor, care se vor opune si mai mult mobilizarii.
Kinetoterapie activa: exercitii de «inhibitie activa»
Recuperarea dupa suspendarea
imobilizarii
Cresterea fortei musculare:
Exercitii analitice pentru toate grupele musculare,
izometrice si izotone cu rezistente progressive;
Recastigarea fortei flexorilor cotului(bicepsul brahial,
brahialul anterior, lungul supinator) este mult mai
importanta decat a extensorilor (tricepsul brahial),
deoarece gravitatia poate cobora antabratul, dar se opune
flexiei.
Hidrokinetoterapia,
Biofeedbackul EMG,
Electrostimularea
 Complicatii
Cele mai frecvente complicatii :
redoarea articulara,
osteomul,
retractia Volkmann (miozita ischemica),
Afectare de nervi: cubital, radial, median,
musculocutan (sindrom motor, senzitiv si
vasculotrofic).
 Sindromul de compartiment
 Sindromul Volkmann sau sindromul de
compartiment sau este definit printr-o
ischemie regionala difuza posttraumatica,
cauzata de cresterea presiunii intrun
compartiment musculofascial inextensibil.
Apare aproape exclusiv la nivelul
antebratului si gambei.
 Simptomatologie:
 Faza de debut (reversibila): - Durere disproportionata cu leziunile pacientului,
parestezii, durere intensa provocata prin palpare;
 Faza de staza (poate fi ireversibila):
 Durerea in grupele musculare afectate cu caracteristicele descrise mai sus se va
extinde rapid distal de la locul initial al leziunii la degete unde devine intensa.
 Volumul zonei creste semnificativ comparabil cu cea sanatoasa,( Se masoara diametrul
segmentului afectat comparativ cu cel sanatos)
 Consistenta grupelor musculare care este patognomonica pentru sindromul de
compartiment este lemnoasa. Pielea este stralucitoare, sub tensiune si cu desen venos
evident.
 Afectarea neurologica: senzitiva si motorie cuprinde paresteziile urmate de hipoestezie
localizata mai intii distal de degete si care se extinde centripet.
 Afectarea motorie consta din imposibilitatea de a efectua activ tipurile de miscari
generate de contractile muschilor din zona afectata.
 Pulsurile arteriale periferice pot fi normale, reumplerea patului unghial (pulsul capilar)
poate fi prezenta.
 Faza sechelara - retractie tendinoasa: extensie metacarpofalangiana, flexie
interfalangiana si, in final, flexia radiocarpului, redoare articulara mergand pana la
aspectul de anchiloza, parestezii, pareze, paralizii, atrofie musculara, cutanata si
subcutanata.
 Diagnosticul pozitiv
 Diagnosticul clinic = usor, pe baza
inspectiei si palparii, precum si pe baza
semnelor clinice.
 Semnele caracteristice sunt: Redoare
articulara, Scaderea fortei musculare
Pierderea abilitatii miscarilor, Impotenta
functionala severa, Pozitii vicioase ale
degetelor.
 Tratament
 Scopul principal este de a reda intr-o cat mai mare
masura capacitatea functionala a mainii.
 Obiective terapeutice
 Reducerea durerii, Combaterea procesului inflamator
 Castigarea mobilitatii articulare
 Obtinerea stabilitatii articulare Cresterea fortei musculare.
1. Profilactic: respectarea principiilor de reducere si
imobilizare
2. Tratament de urgenta: largirea aparatului gipsat
3. Tratament medicamentos: analgezice, vasodilatatoare,
AINS, musculorelaxante, simpaticolititice, tratament
antibiotic injectabil
4. tratament chirurgical – fasciotomie