PROBAȚIUNEA

 NOȚIUNI INRODUCTIVE
Noţiunea de probaţiune este folosită în mod oficial în ordonanţa guvernului României nr. 92/2000. Are ca
scop corectarea comportamentului infractorilor şi reintegrarea acestora în societate.
Probaţiunea apare ca o sancţiune însă nu este vorba de o pedeapsă ci de un proces asistenţial al individului
infractor în vederea reintegrării sociale.

Definiţie: Probaţiunea este o modalitate de sancţiune având un fundament socio-pedagogic caracterizat printr-o
combinaţie între supervizare şi asistenţă, scopul principal fiind acela de a oferi fiecărui subiect posibilitatea de
a se reintegra în mediul social la libera sa dorinţă şi fără riscul de a încălca din nou legea.
 Probaţiunea reprezintă un sistem de supervizare şi monitorizare a comportamentelor unor infractori
nepericuloși ca alternativă la închisoare.
Se bazează științific pe teoriile și metodele științifice din psihologie, sociologie, criminologie, etc.

Măsurile de recuperare a infractorilor au la bază un studiu individualizat care cuprinde:

 Analiza infracțiunii.

 Evaluarea psihologică a infractorului și cunoașterea antecedentelor comportamentale ale acestuia.

 Identificarea motivelor , cauzelor posibile a intențiilor autorului faptei.

 Identificarea atitudinii față de infracțiune a autorului.

 Evaluarea riscului pe care infractorul îl prezintă pentru comunitate.

 
O ISTORIE A PROBAȚIUNII ÎN ROMÂNIA

În literatura de specialitate, probaţiunea este definită ca o modalitate de sancţionare cu fundament

socio-pedagogic, caracterizat printr-o combinaţie între supraveghere şi asistenţă. Ea este aplicată în
comunitate delicvenţilor selecţionaţi în funcţie de personalitatea lor criminologică, scopul principal fiind acela
de a oferi subiectului posibilitatea de a-şi modifica atitudinea faţă de viaţa în societate şi de a se reintegra în
mediul social, la libera sa dorinţă şi fără riscul de a încălca din nou norma penală (Tomic şi Kalageropoulos).

Implementarea elementelor de probaţiune în România a început prin înfiinţarea în 1996, în cadrul

Penitenciarului Arad a unui proiect pilot în scopul aplicării unor metode şi tehnici moderne de lucru cu
infractorii minori şi tineri, în vederea reabilitării sociale a acestora. Ulterior, s-au înfiinţat prin ordin al
ministrului Justiţiei a încă 10 centre experimentale de probaţiune în 8 judeţe ale ţării şi în municipiul Bucureşti;
acestea erau coordonate de către Serviciul de Probaţiune (septembrie 1998), respectiv Direcţia de Reintegrare
Socială şi Supraveghere (noiembrie 2000) din Ministerul Justiţiei.
FUNCŢIONAREA SERVICIILOR DE PROBAŢIUNE

Serviciile de Probaţiune funcţionează conform următoarelor principii:

 imparţialitatea, deschiderea şi respectul faţă de toate persoanele aflate în evidenţa acestui serviciu;

 modificarea atitudinilor şi comportamentului infractorilor;

 sprijinirea şi încurajarea permanentă a persoanelor aflate în evidenţă de a se reintegra în societate şi de a-

şi asuma responsabilitatea propriilor acţiuni;

 reconcilierea dintre infractori şi comunităţile din care aparţin;

 nedisciminarea persoanelor.
Serviciile de Probaţiune au următoarele responsabilităţi:
 oferirea de sprijin instanţelor de judecată în etapa individualizării pedepsei prin întocmirea referatelor de evaluare

cu privire la inculpaţi;
 supravegherea executării sancţiunilor neprivative de libertate de către persoanele condamnate, în sarcina cărora

instanţa de judecată a impus respectarea anumitor măsuri sau obligaţii;

 asistenţa şi consilierea persoanelor condamnate la pedepse neprivative de libertate, în funcţii de nevoile şi

problemele identificate ale acestora (se acordă la cerere);

 conceperea, implementarea şi promovarea unor programe eficiente de supraveghere a infractorilor în comunitate;

 derularea unor programe de resocializare a persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate, anterior şi

ulterior liberării acestora, în scopul însuşirii unui comportament prosocial;

 acordarea de suport comunităţii în vederea diminuării defectelor negative ale săvârşirii de infracţiuni asupra

victimelor;
 atragerea şi implicarea altor instituţii şi organizaţii, precum şi a societăţii civile, în scopul utilizării unor metode

constructive de răspuns la problematica fenomenului infracţional.

 Personalul Serviciului de Probaţiune

Potrivit Ordinului ministrului Justiţiei nr. 1296/2002 poate fi consilier de probaţiune, şef de serviciu de
reintegrare socială şi supraveghere sau inspector de reintegrare socială şi supraveghere, persoana care
îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
 are cetăţenia română şi domiciliază în România;

 are capacitate deplină de exerciţiu;

 cunoaşte limba română scris şi vorbit;

 are vârsta minimă de 25 de ani;

 este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei;

 este apt din punct de vedere psihologic;

 nu are antecedente penale şi se bucură de o bună reputaţie;

este licenţiat în asistenţă socială, psihologie, sociologie, pedagogie, teologie, medicină sau drept ori este a

absolvent al unei forme de învăţământ postuniversitare în domeniul reintegrării sociale a infractorilor şi

supravegherii acestora;
 a absolvit cursurile de reintegrare socială organizate de Ministerul Justiţiei sau au efectuat 150 de ore de

voluntariat în cadrul Serviciului de Reintegrare Socială şi Supraveghere;

a câştigat concursul organizat pentru ocuparea funcţiei pentru care a concurat.
 PROCESUL DE EVALUARE ÎN SISTEMUL PROBAȚIUNII

Evaluarea este un proces dinamic de colectare, analiză și interpretare a datelor. Pentru ca evaluarea să fie
eficientă, ea trebuie atent planificată, stabilindu-se atât scopul propus cât și obiectivele operaționale ale
evaluării.

În practică, atunci când ne gândim la procesul de evaluare trebuie să avem în vedere câteva aspecte cheie:

1. Adunarea de informații despre client.

2. Exploatarea faptelor, sentimentelor, gândurilor și conduitei clientului.

3. Clarificarea și identificarea nevoilor și a problemelor clientului, a motivației pentru schimbare.

4. Înțelegerea în context social, familial a situației clientului.

 În analiza sistemului în probațiune întâlnim 3 tipuri de evaluare definite în funcție de momentul când
aceasta are loc, și anume:
1. Evaluarea inițială - se realizează cu două finalități distincte care uneori se întrepătrund :
 Întocmirea referatului de evaluare

 Schițarea unui plan de intervenție

2. Evaluarea continuă - este folosită în perioada intervenției

3. Evaluarea finală - este realizată la încheierea supravegherii și se referă la modul în care condamnatul
a îndeplinit obligațiile impuse în sarcina sa de către instanță precum și la eficiența metodelor și
tehnicilor utilizate de către consilierul de probațiune.
Planificarea evaluării

Înainte de a demara procesul de evaluare trebuie să ținem seama de câteva principii care stau la baza unei
activități eficiente cu clientul:

 Este necesar să ținem seama de impactul posibil a evaluării asupra persoanei.

 Este importantă implicarea cât mai activă în cursul evaluării, relația între client și consilier trebuind să fie

una de parteneriat.
 O evaluare echilibrată trebuie să acopere atât punctele slabe ale clientului cât și resursele acestuia.

 
 Momentele planificării evaluării
 
1. Stabilirea scopului evaluării - stabilirea scopului este necesar de a oferi judecătorului o analiză a modului de
comportament infracțional al persoanei precum și a modului cum se poate acționa asupra acestor factori.

2. Alegerea metodelor pe care le vom folosi pentru culegerea informațiilor, lecturarea dosarului de cercetare
penală a clientului care poate fi inculpat, condamnat, etc. Dosarul de penitenciar conține informații importante.

3. Stabilirea surselor de informații (dosarul penal, anchetele sociale de la primării, documentele de evidență,
cazierul, locuri de muncă).

4. Stabilirea timpului pe care îl avem la dispoziție pentru realizarea evaluării.

 
 STABILIREA RELAȚIEI PROFESIONALE CU CLIENTUL

În primul rând NU este infractor infractorul decât după ce este judecat și are sentință definitivă.
Iar relația profesională consilier-persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare trebuie să se desfășoare
într-un cadru procedural și etic determinat de reglementări legislative, dar și metodologii specifice.
  Conform legii 129/2002 privind aprobarea și completarea ordonanței guvernului 92/2000 în procedura
consilierii trebuie respectate mai multe reguli astfel:
Șeful serviciului de probațiune va desemna un consilier pentru culegerea de informații și întocmirea
referatului de evaluare.
Primind spre soluționare cazul consilierul de probațiune stabilește de îndată (da nu mai târziu de 5 zile de la
data primirii solicitării) locul data și ora primei întrevederi cu clientul.
Prima întrevedere trebuie să aibă loc în termen de 7 zile de la data primirii solicitării.
Întocmește referatul și îl înaintează instanței de judecată în termen de 14 zile de la data solicitării.
Din punct de vedere al locului și spațiului de desfășurare dintre client și consilier Se au în vedere
următoarele:
 Interviul și alte activități se pot desfășura în biroul serviciului de integrare social.

 Se pot desfășura și la domiciliul persoanei consiliate.

 Într-un spațiu pus la dispoziție de către inspectoratul județean de poliție în cazul în care persoana se află în

arestul poliției.
 Într-un spațiu pus la dispoziție de către penitenciar în cazul în care persoana se află în această instituție.
 În biroul serviciului de reintegrare socială consilierul trebuie să creeze o ambianță favorabilă
desfășurării în bune condițiuni a interviului. Consilierul trebuie să asigure pe cât posibil că sunt înlăturate
sursele de zgomot care ar distrage atenția persoanei intervievate. Consilierul este bine să întrerupă
funcționarea telefonului fix sau mobil și să-și anunțe colegii că în acea perioadă desfășoară un interviu pentru
a nu fi întrerupt. Trebuie să existe mobilier adecvat. Consilierul nu trebuie să se uite foarte des la ceas.
În cazul în care interviul din motive obiective se desfășoară într-un birou în care sunt mai mulți
consilieri relația între consiliat și acesta se face la o distanță cât mai mică pentru a se păstra o anumită
confidențialitate dar și pentru a nu i se distrage atenția de stimulii din jur.
 
Se folosesc întrebări Deschise !!!
 Principii și valori pe care trebuie să le aibă consilierii în activitatea de elaborare a referatului de
evaluare
 
Principiile și valorile ce trebuie să caracterizeze activitatea consilierului este nevoia de a fi înglobate într-o
cultură organizațională proprie și să se reflecte în atitudini ale acestuia.
1. Unul din principiile importante în activitatea de întocmire a referatului este onestitatea.
2. Confidențialitatea - se referă direct la confidențialitatea dintre consilier și consiliat.
3. Principiul respectării dreptului la autodeterminare - a câștiga încrederea persoanei consiliate ; consilierul
trebuie să nu determine la consiliat false așteptări privind situația sa.
4. Respectul ca atitudine politicoasă a consilierului privind nediscriminarea, privind relațiile intra-familiare
față de anumite valori umane ale clientului.
5. Acceptanța - acceptarea
Categorii de beneficiari ai supravegherii
 
Persoanele de care s-au dispus măsurile prevăzute de art.86 din codul penal alineatul 1, literele a-d , sunt
măsuri de supraveghere și obligații ale condamnatului:
1. Să se prezinte la datele și orele fixate.
2. Să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință precum și orice deplasare din
aceste locuri care depășesc 8 zile precum și întoarcerea.
3. Să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă
4. Să comunice inforomații de natură a fi controlate și evaluate mijloacele lui de existență.
 
 Persoanele față de care s-au dispus una ori mai multe dintre obligațiile prevăzute de articolul 86/3
(aliniatul 3, literele A la F) și acestea sunt următoarele:

1. Să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare.

2. Să nu schimbe domiciliul ori să nu depășească limitele teritoriale stabilite decât în condiții fixate de
instanță.
3. Să nu frecventeze anumite locuri stabilite.
4. Să nu intre în legătură cu anumite persoane.
5. Să nu conducă nici un autovehicul sau anumite vehicule.
6. Să se supună măsurilor de control tratament sau îngrijire în special în scopul dezintoxicării.
 Minorii față de care s-au dispus una sau mai multe dintre obligațiile prevăzute de articolul 103 aliniat 3
litera de la A-C:

1. Să nu frecventeze anumite locuri stabilite.

2. Să nu intre în legătură cu anumite persoane.
3. Să presteze o activitate neremunerată într-o instituție de interes public fixată de instanță cu o durată între 50
și 200 de ore de maximum 3 ore/zi după programul de școală în zilele nelucrătoare și în vacanță.
 ETAPELE(PAȘII) SUPRAVEGHERII

 
Conținutul concret al supravegherii presupune o anumită procesualitate ceea ce înseamnă că această
activitate se derulează pas cu pas într-o ordine logică care îi asigură coerență și continuitate.
Pașii în supraveghere sunt următoarele :
1. Încredințarea supravegherii
2. Înștiințarea și convocarea clientului
3. Pregătirea primei întrevederi
4. Prima întrevedere
5. Întocmirea planului de supraveghere și realizarea demersurilor necesare
6. Monitorizarea și evaluarea permanentă a cazului
7. Încheierea supravegherii
 ÎNTOCMIREA PLANULUI DE SUPRAVEGHERE ȘI
REALIZAREA DEMERSURILOR NECESARE

 
Conform articolului 21 aliniatul 2 din regulamentul de organizare și funcționare al Probațiunii în termen de
5 zile de la data primirii hotărârii judecătorești consilierul responsabil de caz are obligația de a întocmi un plan de
supraveghere al cărui conținut va fi în concordanță cu măsurile și obligațiile impuse de instanță infractorului.
Părțile planului de: introducere, infracțiunea săvârșită, numărul hotărârii instanței de judecată, sancțiunea
aplicată, măsurile și obligațiile impuse/stabilite de instanță perioadei de supraveghere, mențiunea exactă a datei
începerii supravegherii și data încetării acestuia.
 Nevoile și problemele identificate - se fac referiri la acele nevoi/probleme care au relevanță și cu care se
confruntă clientul privind riscul de recidivă. Prin urmare este necesară să se aprecieze care sunt acele lipsuri
sau dezechilibru din viața clientului care îi pot influența comportamentul în sensul comiterii de noi infracțiuni.
Acestea constituie priorități ale intervenției. De asemenea trebuie luate în considerare atât punctul de vedere al
consilierului în legătură cu această perspectivă cât și punctul de vedere al clientului. Există cazuri în care
consilierul tinde să perceapă excesiv anumite probleme nevoi ale clientului fără ca acestea să aibă vre-o
semnificație pentru client. Un asemenea punct de vedere trebuie evitat în planul de supraveghere. Există unii
factori care trebuie avuți în vedere în raport cu comportamentul infracțional. Aceștia sunt:
1. Factori protectivi.
2. Factori favorizanți.
3. Modalitatea de estimare a riscului de recidivă.
Factorii la care se raportează evaluarea riscului de recidivă sunt de două feluri:
1. Factori statici - nemodificabili asupra cărora nu se poate interveni (de ex. vârsta, sexul)
2. Factori dinamici - sunt variabili, asupra cărora se poate interveni (ex. locul de muncă, anturajul, forma de pregătire
profesională)
Factorii statici și dinamici pot fi la rândul lor protectivi sau favorizanți în raport cu comportamentul infracțional .
Factorii protectivi sunt acei factori care dacă se regăsesc la nivelul unei persoane scad probabilitatea ca acea să mai comită
infracțiuni. (ex. existența unui loc de muncă, dorința de conformitate la autoritatea publică, înfiriparea unor legături afective
chiar și ca prieteni)
Factorii favorizanți sunt acei factori care sunt identificați la nivelul unei persoane și care determină o probabilitate crescută
ca acea persoană să comită o infracțiune. (ex. lipsa locului de muncă).
Există o multitudine de factori favorizanți. Pentru a putea fi identificați trebuie avute cunoștințe variate în domeniul
criminologiei, sociologiei, psihologiei și cu această ocazie vă invit a le studia.
Modalitatea de estimare a riscului de recidivă în concret ca parte a planului de intervenție presupune în primul rând
identificarea factorilor statici și dinamici, protectivi și inhibatori prin analiza informațiilor avute și culese. Problema este că
în România nu există în prezent un instrument valid de evaluare a riscului, astfel încât estimarea riscului de recidivă se face
cu multă subiectivitate și cu un grad destul de mare de aproximație.
  
METODELE UTILIZATE PENTRU ASIGURAREA
ÎNDEPLINIRII MĂSURILOR STABILITE DE INSTANȚĂ

Pentru a supraveghea modul de respectare de către client a măsurilor și obligațiilor impuse de instanță,
consilierul responsabil de caz poate utiliza diverse metode cum ar fi următoarele:
1. Colaborarea cu familia consiliatului.
2. Colaborarea cu voluntarii comunitari, reprezentanți ai societății civile precum și cu ONG-uri în domeniu.
3. Vizite la domiciliul clienților.
4. Legătura permanentă cu instituțiile care pot fi utile în vederea reintegrării (Oficiile de Muncă, Unități OJF
care fac cursuri de calificare, Organele Ministerului de Interne - Poliția de Proximitate, etc. )
 Cerințele de formă ale planului de supraveghere sunt in Art. 23 din Regulament și sunt următoarele:
1. Antetul serviciului de reintegrare socială.
2. Ștampila unității și semnătura consilierului responsabil de caz.
3. Elemente de procedură care constau în adrese de la unitățile de specialitate folosite, cum ar fi de la
psihologi, sociologi, medici, etc.
4. Trebuie ca procedură să i se aducă consiliatului la cunoștință planul de supraveghere și să i se înmâneze o
copie acestuia; se întocmește un proces verbal de predare a planului cu ocazia semnării lui.
REALIZAREA DEMERSURILOR NECESARE
SUPRAVEGHERII
După întocmirea planului este necesar să se ia o serie de măsuri pentru începerea activității de
supraveghere propriu zise astfel:
1. Identificarea și contactarea persoanelor care pot furniza informații în legătură cu clientul. Înainte de a
contacta persoanele trebuie să apreciem dacă nu pot fi unele consecințe negative pentru client .
2. Identificarea pe plan local a institutelor de învățământ care organizează cursuri necesare clientului.
3. Identificarea pe plan local a unităților sanitare în scopul recuperării toxicomanilor și a alcoolicilor,
includerea persoanelor supravegheate în programe ale acestora dacă este cazul.
4. În cazul în care minorul are impusă obligația de a presta o activitate neremunerată într-o instituție de interes
public este necesar a se realiza următoarele:
Identificarea în cel mai scurt timp a instituției interesate și încheierea cu acesta a unui protocol de colaborare.
Transmiterea către instanță a activităților executate și neremunerate prestate în folosul comunității de către
client .
BIBLIOGRAFIE
1. Durnescu, I. (2011). Probaţiunea. Teorii, legislaţie şi practică. Bucureşti: Polirom

2. Fieraru D., P. (2008) Condiţiile Deţinuţilor din Romania înaintea aderări la Uniunea Europeana. Iaşi:
Lumen

3. Oancea, G., Faur, A. (2011). Programe de reabilitare comportamentală în serviciile de probațiune. În

Durneascu, I. (coord.). Probațiunea: Teorii, legislație și practică. Iași: Editura Polirom.

4. Sandu, M. (2011). Supravegherea și asistența post penală. În Durneascu, I. (coord.). Probațiunea:

Teorii, legislație și practică. Iași: Editura Polirom.