Universitatea „Dunărea de Jos" Galați

Facultatea de Medicină și Farmacie

Specializarea Medicină Dentară

GERONTOLOGIE
Lucrari practice

7
• Evaluarea pacientului vârstnic edentat total
unimaxilar în vederea protezării supraimplantare
• Menținerea rezultatelor tratamentelor protetice.
Resorbtiile osoase la nivelul aparatului dento-maxilar sunt
reprezentate de următoarele manifestări:

• Sunt generalizate si se produc in paralel cu cele de la alte

nivele ale scheletului osos.

• Sunt mai accentuate în absenta dintilor: determina involutia

crestelor edentate.

• Insertia frenurilor ajunge pe muchia crestelor edentate:

deranjeaza stabilitatea funcțională a protezelor totale
•Determina inversarea rapoartelor osoase dintre crestele maxilare si
mandibulare edentate total:

 rezorbtia crestelor este centripeta la maxilar si

 centrifuga mandibular ceea ce are repercursiuni ulterioare asupra
protezarii

• Osul spongios este mai afectat decat osul cortical

• Calitatea osului este modificată prin osteoscleroză

• Pierderile osoase ale crestelor edentate: sunt mai accentuate în cazul
spațiilor edentate rezultate în urma pierderii mai multor dinți vecini (nu se
cunoaste exact cauza) raportate la pierderea osoasă consecutivă unei
edentatii unidentare.

• Refacerea arcadelor dentare pierdute prin edentatie pune serioase

probleme la varstnic,din cauza dificultatilor în realizarea stabilitatii
protezelor, în dimensionarea verticală a etajului inferior, din cauza
aspectului fizionomic modificat o data cu vârsta ce nu poate fi refacut
complet, a dificultăților în igienizarea și întretinerea protezelor fie din
necunoasterea tehnicii și mijloacelor de realizarea a ei, fie din cauza
particularitatilor caracteristice vârstei a –IIIa.
 În medicina dentară modernă, există numeroase metode de
protezare a edentatiilor maxilare cat si cele mandibulare și tot mai
mulți pacientii se prezintă la medicul dentist, fie pentru implant
dentar, fie pentru proteza,

 Supraprotezarea pe implanturi, presupune realizarea unei

proteze sustinută de implanturi endoosoase , folosindu-se mai
ales în situatiile în care protezele clasice nu se pot realiza.
 Pentru acest tip de protezare se opteaza mai des la pacientii edentați total,
neprotezați o lungă perioadă de timp , la care s-a produs o resorbție osoasă
masivă, unde o proteză clasică nu ar avea stabilitate în timpul masticației.

 Fixarea protezei pe implate se poate face prin mai multe tipuri de sisteme, capse,
culise, telescoape, magneți, sistem ce se alege în functie de fiecare caz în parte.

 Pentru realizarea acestui tip de protezare avem nevoie de doua faze, una
chirurgicala si una protetica.
 Protezele clasice oferă un zâmbet deosebit, cu aspect natural.

 Această proteză este realizată din materiale foarte durabile și rezistă

foarte mult în timp daca îngrijirea lor este corecta.

 În mod uzual, protezele sunt purtate Între 5 – 10 ani, timp în care pot fi
necesare diverse manopere de ajustare.

 Ele corecteaza si alte probleme, de la fonație la masticație, pentru cei

mai mulți pacienți.
 Pacienții edentați total, cu resorbție osoasă accentuate a crestei alveolare
mandibulare, întâmpină dificultăți în masticație și sunt frecvent nesatisfăcuți de
protezele totale confecționate, până nu de mult unica metodă de tratament pentru
astfel de situații clinice.

 Proteza totală poate avea o bună menținere și stabilitate, care poate mulțumi
pacientul, cu toate acestea supraprotezarea pe implanturi dentare pare să
îmbunătățească considerabil funcția masticatorie, prin cresterea forței ocluzale și
eficientizarea funcției triturante.

 În prezent, tratamentul cu ajutorul implanturilor dentare pentru supraprotezare

este bine documentat, are un numar redus de contraindicații din punct de vedere
medical, este însă un tratament prea scump pentru mulți pacienți vârstnici.
Resorbția osului alveolar la pacientul vârstnic.

Rezorbția crestei alveolare localizată sau generalizată este un

fenomen accelerat în primele 2–4 luni de la extracția dentară,
urmând apoi o încetinire graduală de–a lungul timpului, cea mai
accentuată resorție osoasă producându–se însă în primul an
postextractional.

Viteza și direcția rezorbției osului alveolar nu sunt similare la

maxilar și mandibulă, schimbări mai rapide și mai dramatice
producandu–se la mandibulă.

 La mandibulă rezorbția osoasă este însoțită de creșterea

circumferinței arcului dentar, iar la maxilar rezorbția concentrică
duce la micșorarea circumferinței arcadei dentare, ceea ce va
determina necesitatea realizării unor rapoarte ocluzale inverse în
regiunea posterioarå, pentru asigurarea stabilității protezelor.
 Viteza și intensitatea rezorbției osoase este influențată de mai mulți
factori, cum ar fi vârsta, sexul (mai accentuată la femei), osteoporoza,
patologia glandei tiroide, medicația de un anumit tip, stilul de viață în
general, precum și de factorii locali (oral și protetic).

 De regulă, datorită rezorbției osoase, gaura mentonieră și nervul

alveolar inferior ajung så fie situați pe muchia crestei alveolare și
alături de atrofia musculară și scăderea secreției salivare, fac ca
purtarea protezei mandibulare să devină o experiență dureroasă.

 Ca o consecință a rezorbției osoase, localizarea inserției

mușchilor mandibulari se realizează aproape de muchia crestei,
dislocând proteza.
 În studii longitudinale efectuate, Atwood & colab. au arătat o medie
anuală a reducerii înălțimii crestei alveolare mandibulare în regiunea
anterioară de aproximativ 0.4 mm, datorată schimbărilor fiziologice.
 Rezorbția osoasă în regiunea anterioară a mandibulei în situația
supraprotezării pe implanturi dentare este de 0,5mm pe o perioadå
de 5 ani, iar pe termen lung resorbția crestei alveolare rămâne de 0,1
mm/an.
 Valoari similar ale rezorbției osoase se înregistrează și în situația
punții dentare pe implanturi. [3]
 În situația supraprotezării, transferul sarcinilor ocluzale la osul
mandibular trebuie dispersat între implanturile dentare și creasta
reziduală, sistemul de retenție influențând valoarea relativă a
sarcinilor.
 Când este utilizată o bară fixată prin două implanturi, forma barei și
secțiunea acesteia vor influența transmiterea sarcinilor ocluzale
 Barele cu secțiune ovală sau rotunjită permit miçcări verticale și
rotaționale, spre deosebire de cele cu sectiune dreptunghiulară, care
transmit sarcina ocluzală cu precădere implanturilor și mai putin
crestei alveolare distale.

 Rata ridicată a succesului înregistrat, utilitatea și fiabilitatea

supraprotezelor pe implanturi dentare a fost demonstrată și este o
optiune adecvată de tratament, în special pentru pacienții vârsnici
edentați total mandibular.

 Utilizarea unui sistem specific de ancoraj nu poate fi recomandat, tipul

de conector pare să aibă influentă minoră, iar alți parametri, cum ar fi
condițiile anatomice și morfologice, adaptarea suprastructurii și tipul de
ocluzie tind să influențeze alegerea unui anumit sistem de retentie
VA MULTUMESC !!!