OBEZITATEA

Obezitatea - tulburare cronicǎ de nutriţie a sugarului, copilului

şi adolescentului caracterizată prin acumularea de grăsime în
ţesutul adipos sau în alte ţesuturi şi organe, ca rezultat al
dezechilibrului balanţei energetice.
 Prevalenţa bolii este ȋn creștere: conform OMS 22 milioane copii
cu vȃrsta sub 5 ani sunt obezi, prevalența triplȃndu-se ȋn ultimii
30 ani și depǎșind pe cea a subnutriției.

 Ȋn Romȃnia prevalența variazǎ ȋntre 5,5-14,3%.

 Pentru copiii supraponderali care au un părinte obez, riscul de a

deveni adulţi obezi este mai mare comparativ cu copiii
normoponderali.

 Dacă ambii părinţi sunt obezi, riscul copilului de a deveni obez

este de 80%. 80% dintre adolescenţii obezi vor deveni adulţi
obezi.
Obezitatea - boalǎ plurifactorialǎ:
factorii favorizanţi:
 factori prenatali: starea de nutriție a mamei, DZ matern,
dibetul gestational, rematuritatea, dismaturitatea
 factori perinatali: climatul rece la naştere
 factori post-natali: intensitatea procesului de creştere a
grăsimii corporale până la vârsta de 1 an, alimentaţia cu
formulă de lapte de la naştere, greutatea la vârsta
adolescenţei.

Pe fondul predispozitiei genetice intervin factorii de mediu actual:

alimentația tip fast-food, sucurile dulci, sedentarismul, etc.

Mecanismele fiziopatologice ale obezităţii sunt complexe şi sunt

determinate de excesul de ţesut adipos, în special la nivel visceral.

Cele mai importante perturbări întâlnite în obezitate sunt ale

homeostaziei glucozei şi insulinei, dislipidemia şi hipercortizolemia.
Perioadele critice pentru dezvoltarea obezităţii:

-perioada prenatală;

-perioada de rebound a adipozităţii

-adolescenţa.
 Tablou clinic

Datele antropometrice caracteristice obezităţii sunt:

greutate în exces faţă de talie, exces de greutate faţă de greutatea ideală a
vârstei;
talie normală sau chiar crescută faţă de media vârstei;
circumferinţa braţ mediu superioară valorilor vârstei;
grosimea ţesutului adipos subcutanat crescută faţă de valorile normale
vârstei;
maturaţia sexuală şi somatică (vârsta osoasă) normale sau accelerate.

Aspectul somatic: depunere de grăsime generalizată, simetrică, mărire de

volum şi distensie a abdomenului.
 Tablou clinic

 probleme psihologice: imagine proastă referitoare la propria persoană,

sentimente de inferioritate şi respingere din partea colectivităţii de copii
de aceeaşi vârstă, depresie, frustrare, tendinţă la comportament
antisocial, imaturitate în relaţiile familiale şi sociale, hiperdependenţă.

 simptome legate de supraîncărcarea mecanică reprezentată de excesul

ponderal: dezadaptare cardio-circulatorie, oboseală, polipnee şi dispnee
la eforturi moderate, edeme în ortostatism la membrele inferioare,
dureri articulare.

 modificări cutanate: achantosis nigricans, intertrigo, iritaţie

tegumentară la nivelul plicilor, prurit, abcese, acnee.

 tulburări nespecifice: cefalee, vertij, astenie, meteorism, constipaţie,

digestie dificilă, tulburări menstruale la adolescente.
Date de laborator şi paraclinice

metabolismul glucidic: peste 50% dintre copiii obezi au toleranţa scăzută la

glucoză.

metabolismul lipidic: hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie, nivele

crescute ale LDL şi apolipoproteinei B, scăderea HDL şi apolipoproteinei A-
I.

metabolismul proteic: creştere moderată a proteinelor serice, a α2- şi β-

globulinelor.

profilul hormonal: un număr crescut de cazuri prezintă nivele serice

crescute de insulină şi cortizol.

funcţia tiroidiană: în general, normală.

echilibrul hidro-electrolitic şi acido-bazic: retenţia de sodiu şi excreţia de

potasiu sunt crescute, iar excreţia de aldosteron este semnificativ crescută.
Diagnostic diferenţial

În cazul unei suspiciuni de obezitate genetică sau endocrinologică,

diagnosticul diferenţial:
sindromul Laurence-Moon-Biedl Bardet,
sindromul Prader - Willi,
sindromul Albright (pseudohipoparatiroidism),
sindromul Cushing,
sindromul Stein - Leventhal,
sindromul Frolich, sindromul Klinefelter,
sindromul Mauriac, glicogenoza Von Gierke.
Complicaţiile obezităţii:

complicaţii ortopedice: genu valgum, picior plat, boală Blount, coxa vara,
epifizita capului femural, necroza aseptică de cap femural, hiperlordoză, dureri
ale membrelor inferioare după ortostatism prelungit.

complicaţii metabolice: dislipidemie, hiperinsulinism, rezistenţă la insulină,

diabet zaharat tip II, hiperuricemie(rar).

complicaţii hormonale: hiperandrogenemie, tulburări ale ciclului menstrual,

hipercorticism reactiv.

complicaţii respiratorii: sindroame de hipoventilaţie, apneea obstructivă din

timpul somnului, astmul bronşic.Forma extremă de manifestare a sindromului
de hipoventilaţie alveolară este sindromul Pickwick.

complicaţii cardio-vasculare: hipertensiune arterială, hipertrofie ventriculară

dreaptă, ateroscleroza coronariană sau generalizată.
Complicaţiile obezităţii:

complicaţii digestive: steatoză hepatică, litiază biliară, colecistită.

complicaţii psihologice: deficite neuro-cognitive, sentimente de inferioritate,

conflicte familiale, izolare socială, dificultăţi şcolare,absenteism, imaturitate
emoţională şi psihică.

complicaţii endocrine: boală polichistică ovariană.

complicaţii cutanate: infecţii cutanate micotice şi bacteriene, tulburări trofice

ale membrelor inferioare, displazii unghiale.
 Tratament

Tratamentul dietetic rămâne mijlocul terapeutic de bază.

Regimul de slăbire în perioada de creştere şi dezvoltare trebuie să

asigure desfăşurarea normală a acestora, motiv pentru care nu pot fi
depăşite anumite valori minime ale aportului caloric şi proteic al dietei:

110 calorii/kgc/zi la sugarul sub 6 luni şi 90 calorii/kgc/zi la sugarul

între 6-12 luni;

60 calorii/kgc/zi din greutatea ideală pentruă la copilul preşcolar şi

şcolar sub 12 ani;

1000 calorii /zi la adolescent în perioada de slăbire şi 1200 calorii/zi

după perioada iniţială de minimum o lună.
Tratament

La cei mai mulţi copii obezi se obţin rezultate favorabile prin scăderea
aportului caloric anterior cu 30%.

Conţinutul dietei în principii nutritive: 20% proteine, 40% glucide, 40%

lipide.

Se recomandă 5-6 mese/zi, cu următoarea repartiţie a caloriilor:

20% la micul dejun,
30% la prânz,
20% la cină
15% la 2 gustări în varianta cu 5 mese/zi sau câte 10% la 3 gustări în
varianta cu 6 mese/zi.

Dieta este adecvată în cazul inducerii unei scăderi ponderale de 0,5-2

kg/săptămână.
Tratament

La sugarul obez: scopul tratamentului nu este reducerea greutăţii, ci

încetinirea ratei de creştere ponderală în raport cu creşterea taliei.

Activitatea fizică: deţine un rol important în programul de slăbire prin

realizarea unei discordanţe între aportul caloric şi cheltuielile energetice
crescute.

Activitatea fizică va fi aleasă în funcţie de personalitatea, preferinţele şi

aptitudinile copilului.

Terapia comportamentală: are ca scop corectarea obiceiurile care au

determinat excesul ponderal şi promovarea unui stil de viaţă sănătos.

Tratamentul medicamentos: are un rol minor.

Tratamentul chirurgical: tehnicile chirurgicale recomandate adultului nu

sunt adecvate copilului.
Evoluţie şi prognostic

Profilaxia trebuie să înceapă încă din perioada prenatală prin

identificarea părinţilor cu risc familial crescut pentru obezitate.

Factorii care pot influenţa evoluţia şi prognosticul obezităţii sunt:

etiologia: obezitatea endocrină este mai refractară la terapia
dietetică comparativ cu obezitatea exogenă;
severitatea: gradele mai severe răspund mai slab la terapie şi au
risc mai mare de complicaţii;
durata evoluţiei: pe măsura învechirii bolii, obiceiurile alimentare
sunt mai greu influenţabile de măsurile terapeutice;
vârsta: perioadele critice în dezvoltarea obezităţii sunt perioada de
sugar, preşcolar şi adolescent;
răspunsul la tratamentul dietetic.
Rezultatele favorabile ale regimului de slăbire sunt reprezentate de:

scăderea valorilor tensiunii arteriale,

îmbunătăţirea funcţiei cardiace,
reducerea numărului de apnei/oră,
creşterea saturaţiei sanguine în oxigen şi a capacităţii pulmonare,
diminuarea hiperglicemiei şi a hiperinsulinemiei bazale şi post-
prandiale şi reducerea insulinorezistenţei,
ameliorarea simptomatologiei osteo-articulare
creșterea calității vietii.