Tulburări de dezvoltare profunde.

Tulburări
nevrotice, comportamentale, emoționale, de
funcționare socială cu debut de obicei în
copilărie și adolescență.
 TULBURĂRI DE DEZVOLTARE PROFUNDE
CONFORM DSM-5, TULBURĂRILE DE SPECTRU AUTIST (TSA) INCLUD
URMĂTOARELE 4 DIAGNOSTICE, ANTERIOR SEPARATE :
a. Autismul
b. Sindromul Asperger
c. Tulburarea dezintegrată din copilărie
d. Tulburarea pervazivă, nespecificată la alte categorii

În prezent, acestea sunt considerate forme de TSA, care se caracterizează prin severitatea și prezența a 2
simptome principale:
• Dereglări de comunicare și interacțiune socială
• Modele repetitive de comportament, interese, activitate.

Conform ICD-10, TSA se manifestă la începutul copilăriei și se caracterizează

prin:
• Anomalii calitative în interacțiunile sociale,
• Abilități de comunicare anormale considerabil și comportamente,
• Interese și activități repetitive restrânse:
 AUTISMUL INFANTIL.

Se manifestă în fragedă copilărie,

afectând funcționarea cotidiană a
pacientului și se caracterizează printr-o
triadă de perturbare a raporturilor sociale
reciproce, abilităților de comunicare,
comportamente și acțiuni repetitive.
SIMPTOME ȘI SINDROAME (DIAGNOSTICUL)

Particularitățile de dezvoltare și comportament la pacienții cu

autism includ următoarele :
- regresul în dezvoltare
- reacții neobișnuite la iritanți
- raporturi sociale diferite de normă
- lipsa reacției cu zâmbet la persoanele cunoscute și la părinți
- reacția neadecvată la durere și traumatisme fizice
- probleme de comunicare verbală și de dezvoltare a limbajului
- lipsa jocului simbolic - comportament repetitiv și stereotipic.
 SINDROMUL RETT

Sindromul Rett (RS) reprezintă o tulburare de

dezvoltare neurodegenerativă, asociată cu
cromozomul Х, legată de mutațiile din gena
MECP2, constatată în principal la pacientele de
sex feminine.
SIMPTOME ȘI SINDROAME (DIAGNOSTICUL)

* Copiii cu RS au, de obicei, o dezvoltare normală în primele 6 luni de

viață. Devierile în dezvoltare „variază de la 4 luni până la 2,5 ani; cel mai
frecvent, de la 6 luni până la 1,5 ani”.
În evoluția maladiei deseori se evidențiază patru stadii .
Stadiul I – regres (stagnare) în dezvoltarea (6 - 18 luni) motricității și a ritmurilor de creștere a capului, lipsa de
interes față de joc, pierderea sau lipsa de contact vizual; hipotonie musculară; răsucirea mâinilor; calm neobișnuit;
respirație reținută cu producere de sunete.

Stadiul II – regres în dezvoltarea neuropsihică (1 - 4 ani): comportament autist; iritabilitate, agitație; mișcări
stereotipice cu mâinile; apnee care alternează cu hiperventilație; sunt posibile convulsii și emiterea unor sunete care
amintesc de echivalentele convulsive, copilul încetează să vorbească; tulburări de somn, strabism periodic.

Stadiul III – (pseudostagnare) (2-10 ani). Se caracterizează prin ameliorarea comportamentului. Apare contactul
emoțional și vizual, abilități de folosire a mâinilor, somnul se îmbunătățește. Apare retardul mintal, dereglări psihice,
mișcări stereotipice cu mâinile, tulburări extrapiramidale, intensificarea rigidității, a bruxismului, ataxiei,
hiperkinezelor. Aceste stări sunt însoțite de disfuncție motorie, scolioză și, eventual, convulsii. Sunt posibile
dificultăți respiratorii; un adaos în greutate mic în condițiile unei pofte de mâncare bune;

Stadiul IV – progresarea dereglărilor motorii (> 10 ani). Contactul vizual se menține. Convulsiile devin mai rare, este
posibilă comunicarea emoțională. Dar apare o reducere accentuată a activității motorii, mersul încetează. Are loc
retardarea în creștere, fără retardare în maturarea sexuală.
 RS se clasifică în 2 tipuri: - clasic - atipic.
Sindromul Rett clasic Sindromul Rett atipic
• - Dezvoltarea precoce fără particularități (5-6 • - Pierderea abilităților digitale
luni)
• - Un perimetru normal al capului la naștere și dobândite
încetinirea creșterii acestuia până la 3 ani • - Pierderea unor cuvinte sau fraze
• - Pierderea abilităților dobândite la vârsta de
până la 3 ani (de vorbire și capacități
dobândite
comunicative) • - Stereotipia mâinilor
• - Deficit mintal evident
• - Capacități de comunicare
• Stereotipii ale mâinilor și limbajului
• - Dereglări de mers (apraxie, dispraxie, timpurii deviante
dereglări ale mișcărilor corpului) • - Încetinirea creșterii capului cu 2
• Diagnosticul este preliminar, până la vârsta de
2-5 ani.
devieri standard
SINDROMUL ASPERGER

Sindromul Asperger (AS) se caracterizează prin:

- degradarea interacțiunilor sociale,

- modele comportamentale repetitive,
- interese restrânse.
SIMPTOME ȘI SINDROAME (DIAGNOSTICUL)

Pentru AS sunt specifice manifestările următoare:

- Dificultăți de a crea și menține legăturile sociale, răceală emoțională

- Dereglări ale capacităților de comunicare (limbajul corpului este interpretat greșit,
gesturile sunt restrânse și deseori eronate)
- Dereglări de vorbire și auz (vorbire pedantă, aspecte stranii în înălțime, intonația,
ritmul vorbirii, înțelegerea incorectă a subtilităților limbii, disonanță auditivă)
- Patologia sensibilității senzoriale (sensibilitate anormală la sunet, simț, gust, vedere,
miros, temperatură, sensibilitate extremă sau redusă la durere, sensibilitate la
alimente).
 TULBURĂRI COMPORTAMENTALE ȘI
EMOȚIONALE CU DEBUT DE OBICEI ÎN
COPILĂRIE ȘI ADOLESCENȚĂ
Tulburare cu Deficit de Atenție/ Hiperactivitate
(ADHD)

modelul persistent de lipsa de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate

care afectează funcționarea sau dezvoltarea.
 Tipul de ADHD
Manifestare combinată: Dacă în ultimele 6 luni sunt îndeplinite ambele
criterii de neatenție și hiperactivitate-impulsivitate.

Manifestare predominantă de inatenție: când, în ultimele 6 luni, sunt

îndeplinite criteriile pentru neatenție, dar criteriile de hiperactivitate-
impulsivitate nu sunt îndeplinite.

Manifestare predominant hiperactivă / impulsivă: când, în ultimele 6 luni,

sunt îndeplinite criteriile de hiperactivitate-impulsivitate, dar criteriile de
neatenție nu sunt îndeplinite.
 Factori de risc
Factori de temperament.
ADHD se asociază cu un nivel scăzut de inhibiție de control și de restricție comportamentală; cu
emotivitate negativă; și/sau cu un nivel ridicat de căutare a noului. Aceste trăsături pot predispune unii
copii la ADHD, dar nu sunt specifice tulburării.

Factori de mediu.
Greutatea foarte mică la naștere (sub 1500 de grame) crește de două-trei ori riscul de ADHD, dar
majoritatea copiilor cu greutate mică la naștere nu dezvoltă ADHD. Deși ADHD se corelează cu fumatul în
timpul sarcinii, această asociere reflectă doar parțial riscul genetic.

Factori genetici și fiziologici.

ADHD are o prevalență crescută printre rudele de gradul I ale indivizilor care au ADHD
 Tulburări de conduită

Tulburări de conduită/comportament sunt diagnosticate atunci

când copilul dă dovadă de modele de comportament persistente și
social grave sau agresive, cum ar fi bătaia excesivă sau intimidarea,
cruzimea față de animale sau de alte persoane, distrugerea
proprietății, furtul, minciuna, absenteismul de la școală și fuga de
acasă.
Tulburări de Comportament Limitate la Contextul Familiei.
Comportamentul agresiv sau disocial este intenționat asupra membrilor de familie și
apare mai ales la domiciliu sau în gospodăria imediată. Furtul de la domiciliu și
distrugerea bunurilor preferate ale anumitor membri de familie sunt tipice. Relațiile
sociale din afara familiei sunt în limitele normalității.

Tulburare de Conduită Nesocializată.

Comportamentul agresiv și disocial este legat de relațiile sărace ale copilului cu alți
copii și grupuri de colegi. Lipsesc prietenii apropiați, este specifică respingerea de către
alți copii, nepopularitatea în școală și sentimentele ostile față de adulți.

Tulburare de Conduită Socializată.

Diagnosticul este aplicat atunci când copilul demonstrează conduită agresivă și
disocială, dar relația cu semenii este adecvată.
Rivalitatea între Frați.
-Un anumit grad de tulburare emoțională care, de obicei, urmează nașterea unui
frate sau unei surori mai tânăr/tinere este manifestat de majoritatea copiilor mici.

-Rivalitatea între frați trebuie să fie diagnosticată doar dacă gradul sau persistența
perturbării este atât de neobișnuită din punct de vedere statistic, cît și asociată cu
tulburări de interacțiune socială.

-Copiii cu tulburări de rivalitate între frați acționează cu ură serioasă față de nou-
născut, în cazuri severe, aceștia afișează comportament fizic vătămător și
concurență persistentă pentru a obține atenția părinților.

-Tratamentul este psihoterapia care se ocupă de structura familiei și acțiuni de

prevenire.
TULBURĂRI DE FUNCȚIONARE SOCIALĂ CU
DEBUT ÎN COPILĂRIE ȘI ADOLESCENȚĂ
 Mutismul electiv.
Patologia reprezintă imposibilitatea de a vorbi cu
voce în anumite situații (la școală), chiar dacă este
posibilă vorbirea în alte condiții (acasă). Conform
DSM-5, acesta face parte din grupul de tulburări de
anxietate, „majoritatea copiilor cu mutism electiv
(ME) se simt neliniștiți”
SIMPTOME ȘI SINDROAME. DIAGNOSTICUL

- De regulă, debutul ME este subit, în perioadele de tranziție ale vieții (prima lună la școală
sau mutarea la casă nouă), pe fundal de stres sau de experiență socială umilitoare, de obicei,
la primele frecventări ale școlii (grădiniței de copii). Cu timpul, gradul de anxietate, de regulă,
crește.

- Deseori se asociază cu alte tulburări de anxietate (fobia socială, anxietatea de separare,

agorafobia și tulburarea de panică).

- De obicei, copilul cu ME desemnează un prieten sau pe un membru al familiei ca traducător

și mediator în comunicare și îi șoptește la ureche ce trebuie să comunice. Părinții sau frații și
surorile deseori vorbesc în locul copilului.

- Îi este greu să vorbească, să râdă, să citească cu voce, să cânte tare în fața oamenilor, în
afara familiei sau a zonei de confort.

- Dezvoltarea vorbirii / limbajului este normală, dar pot fi unele dificultăți de vorbire.
FACTORI DE RISC. EPIDEMIOLOGIE ȘI ETIOLOGIE

*Unii copii dezvoltă ME după un stres (boală, despărțire, tratament crud,

neglijare), care poate favoriza riscul

*ME este diagnosticat mai des la femei, decât la bărbați 2-2,5: 1

*Copiii cu ME sunt expuși unui risc mai mare de a dezvolta alte tulburări de
dezvoltare (enureză, encopreză, dereglare de limbaj și de vorbire), dar și
manifestări anormale de EEG, fapt care are legătură cu o morbiditate
sporită între rudele de gradul întâi și doi
Criteriile diagnostice DSM-5 pentru persoane cu vârste sub 18 ani
pentru Mutism Electiv :

- simptomele trebuie să persiste pe parcursul a cel puțin 6 luni

- acestea nu trebuie să rezulte direct din acțiunea fiziologică a
unor substanțe psihoactive (de exemplu, cafeina) sau din starea
de sănătate generală
- nu trebuie să se explice prin alte tulburări de sănătate psihică
(depresie, psihoză acută)
Terapia nemedicamentoasă.
• Terapia comportamentală este metoda standard în tratamentul ME
• Terapia muzicală (meloterapia)
• Terapia prin joc
• Terapia de interacțiune între părinți și copii
• Terapia psihanalitică de scurtă durată
• Hipnoza
• Terapia comportamentală în două sesiuni cu folosirea aplicațiilor mobile

Terapia medicamentoasă fluoxetina s-a dovedit a fi eficientă în eliminarea

tulburării de anxietate socială și a ME
Bibliografia :

-http://neurologiepediatrica.ro/mutismul-electiv/
-https://www.cdc.gov/ncbddd/adhd/facts.html
-Manualul de Psihiatrie_2021_IUNIE_15.pdf