EVALUAREA PACIENTULUI CRITIC.

STOPUL CARDIORESPIRATOR.
SUPORTUL VITAL DE BAZA LA ADULT
*Recunoaşterea precoce şi
solicitarea ajutorului.
*Rolul dispecerului și al
comunității *Iniţierea imediată a RCP
*Lipsa răspunsului la poate dubla sau cvadrupla
stimuli şi absenţa supravieţuirea după un SCR,
respiraţiei normale *Dispeceratul medical de
urgenţă îndrumă salvatorul
pentru a putea efectua doar
compresii toracice până la
sosirea ajutorului medical
specializat.30-32
*Suportul vital avansat
cu managementul căilor
aeriene, medicaţie şi
*Defibrilarea precoce în corectarea factorilor
decurs de 3-5 minute de cauzali
la colaps poate duce la o
rată de supravieţuire mai
mare de 50-70% (accesul
public la DEA)
 METODE DE RESUSCITARE CARDIORESPIRATORIE (RCR)

Evolutia de la oprirea cardio-respiratorie la moartea biologica depinde de 3 factori:

• natura bolii ce a cauzat stopul cardiorespirator
• momentul inceperii resuscitarii cardiorespiratorii
• mecanismul de producere a opririi cardiace (aritmic/nonaritmic), responsivitatea la defibrilare.
Suportul vital de bază SVB și DEA
• este importantă interacţiunea dintre dispecerul medical, martorul care
iniţiază manevrele de resuscitare cardiopulmonara (RCP) şi utilizarea în
timp util a defibrilatorului automat extern.
• răspunsul coordonat al comunităţii, care atrage aceste elemente, este
esenţial pentru îmbunătăţirea supravieţuirii pacienţilor care instalează stop
cardiorespirator în afara spitalului.
• dispecerul medical joacă un rol important în diagnosticarea precoce a
stopului cardiac, RCP asistată de dispecer (cunoscute sub numele de RCP
ghidată prin telefon ), precum şi localizarea şi amplasarea unui AED
• care este instruit şi disponibil, trebuie să evalueze victima rapid pentru a
determina dacă victima este inconştienţă şi nu respiră în mod normal, şi
apoi să alerteze imediat serviciile de urgenţă.
 Obiective
siguranta salvatorului, a victimei
şi a persoanelor prezente.
Secvența SVB la
adult
etapele verificării stării de conştientă, deschiderii căilor
aeriene, verificarea respiraţiei şi apelarea dispecerului
medical de urgenţă pot fi realizate simultan sau în
succesiune.

recunoasterea prompta a stopului cardiorespirator, a

stopului respirator

recunoasterea prompta a IMA-infarctului miocardic acut,

AVC- accidentului vascular cerebral, in scopul prevenirii
instalarii stopului cardiorespirator

asigurarea ventilatiei la bolnavul in stop respirator

asigurarea ventilatiei si compresiunilor toracice la

bolnavul in stop cardiorespirator

efectuarea defibrilarii la cei in FiV/TV cu ajutorului

defibrilatorului automat

recunoasterea si tratamentul obstructiei acute de cale

aeriana superioara prin corp strain
Secventele aplicarii suportului vital de baza
sunt:
A. evaluarea primara
B. asigurarea libertatii cailor aeriene
C. compresiile toracice +- respiratii artificiale
Evaluarea primara trebuie sa dureze maxim 30 secunde si presupune:
*siguranta victimei si a salvatorului
*evaluarea starii de constienta
*verificarea permeabilitatii cailor aeriene
*evaluarea respiratiei
Dupa ce s-a asigurat protectia necesara, se verifica starea de constienta a
victimei, scuturand-o usor de umeri si punandu-i o intrebare simpla cu voce
tare. (Ex. Cum va numiti, ce s-a intamplat?) Daca pacientul este victima unei
traume, se incearca sa nu se mobilizeze capul si coloana cervicala.

Deschiderea cailor aeriene si asigurarea permeabilitatii caii aeriene superioare-

CAS
Se face folosind 3 manevre (tripla manevra Saffar):
hiperextensia capului
deplasarea anterioara a mandibulei (subluxatia mandibulei si ridicarea acesteia)
ridicarea barbiei si deschiderea gurii.

Se va indeparta manual orice cauza vizibila de obstructie a CAS (dinti rupti,

corpi straini in cavitatea bucala, proteza dentara), protejandu-va cu manusi!
Daca suspicionati o leziune de coloana cervicala, nu se aplica tripla manevra
Saffar, ci doar subluxatia mandibulei, cu mentinerea capului si gatului in ax.
Evaluarea respiratiei
• Mentinand caile aeriene libere, se verifica respiratia timp de maxim 10 secunde: salvatorul asezat in
genunchi lateral de victima la nivelul umerilor acesteia, va apropia obrazul de gura si nasul victimei cu
privirea orientata spre toracele ei, si va incerca sa: asculte zgomotele respiratorii, sa simta jetul de aer
expirat, sa vada miscarile cutiei toracice.
• Aceasta evaluare primara care dureaza 30 secunde, identifica rapid elementele cu risc vital
imediat care necesita tratament prompt.
In urma evaluarii primare, putem fi in una din urmatoarele situatii (fiecare necesitand o abordare diferita):
• pacient responsiv, constient
• pacient ce nu raspunde la stimulare externa, dar dupa deschiderea CAS respira spontan (alterare a starii
de constienta - coma)
• pacient inconstient care dupa deschiderea cailor aeriene superioare, nu respira (se incep manevrele de
resuscitare)
Metode manuale de deschidere a cailor aeriene:
• hiperextensia capului si ridicarea barbiei: plasand palma stanga pe fruntea victimei se imprima o miscare
de extensie a capului, ridicand in acelasi timp barbia cu 2 degete ale mainii drepte plasate pe menton
• subluxatia anterioara a mandibulei: plasam palmele lateral pe capul victimei si tractionam mandibula spre
anterior la nivelul unghiului mandibulei (plasam mediusul pe ramura verticala a mandibulei si impingem
spre anterior, deschizand in acelasi timp gura cu ajutorul policelor )
B = BREATHING = respiratie, ventilatie

Tehnica respiratiei artificiale gura la gura

• victima este in decubit dorsal pe un plan dur
• se mentine calea aeriana libera prin hiperextensia capului si ridicarea barbiei
• se penseaza narinele victimei
• salvatorul inspira profund si aplica etans gura sa pe cea a victimei
• se insufla progresiv timp de cca 2 secunde o cantitate de aer suficienta pentru expansionarea cutiei
toracice
• dupa terminarea insuflatiei, salvatorul va ridica gura de pe gura victimei, asteapta expirul pasiv al
acestuia (4 sec), apoi mai repeta o insuflatie.
• N.B.: - insuflatia se face lent, in 2 secunde;
• nu vom introduce volume mari de aer/insuflatie, deoarece aerul va destinde stomacul si creste riscul de
regurgitare si aspirare a lichidului gastric in plamani;
• fiecare insuflatie trebuie sa determine o ridicare clara a cutiei toracice (un volum Tidal ~10 ml/kg la un
adult sau ~ 700 – 1000 ml/insuflatie);
• dupa insuflatie, salvatorul va astepta sa se produca pasiv expirul (2 – 4 sec.). deci vor fi efectuate
aprox. 10 insuflatii in 40 – 60 secunde.
• victima care nu răspunde şi nu respiră normal este în stop cardiac şi necesită RCP.
• ar trebui să se suspecteze stopul cardiac la orice pacient care prezintă convulsii şi ar trebui să se
evalueze cu atenţie dacă victima respiră normal
• Apelați serviciul de urgență 112, nu părăsiți victima, puneți telefonul pe speaker
• Dacă aveți ajutoare, trimiteți dupa un defibrilator automat extern. Dacă sunteți singur incepeți
manevrele de resuscitare imediat
• Salvatorii care realizează RCP ar trebui să efectueze compresii toracice pentru toate victimele
aflate în stop cardiac.
• Salvatorii instruiţi să facă RCP ar trebui să combine compresii toracice cu ventilaţii.
• Suportul vital de baza aplicat cat mai precoce (ventilatie gura la gura, compresii toracice externe)
a crescut sansele de reusita a defibrilarii si de supravietuire fara sechele neurologice a bolnavului
cu stop cardiorespirator produs in afara spitalului.
• In cazul stopului cardiorespirator produs in spital, BLS trebuie inceput imediat dar nu trebuie sa
intarzie defibrilarea bolnavilor aflati in FiV, TV.
Tehnica de efectuare a compresiilor toracice externe
1. Efectuaţi compresii “în centrul pieptului” adica jumatatea distantei dintre furculita sternala si
apendicele xifoid
2. Comprimaţi cu o adâncime de cel puţin 5 cm, dar nu mai mult de 6 cm
3. Comprimaţi toracele cu o adâncime de 100-120/ min, cu cât mai puţine întreruperi posibile.
- a doua mana se aseaza peste prima, cu degetele incrucisate si ridicate de pe torace,
- linia umerilor salvatorului este aceeasi cu linia mediosternala a victimei
-nu se indoaie coatele
- poziționați mâinile pe jumătatea inferioară a sternului
- executam in serie 30 compresii toracice, urmate de 2 insuflatii
- daca nu se executa insuflatii, frecventa compresiilor toracice este de 100 -120
compresii /min cu o depresie a toracelui de 5-6 cm
- compresiunea trebuie sa fie ferma, controlata si aplicata vertical
-nu se ridica palmele de pe stern in timpul masajului cardiac extern
-Pauzele pre şi post şoc mai mici de 10 s, şi fracţiunile compresiunilor toracice mai mari
de 60% sunt asociate cu rezultate îmbunătăţite
RCP ar trebui să fie efectuată pe o suprafaţă fermă ori de câte ori este
posibil
• După fiecare comprimare permiteţi revenirea toracelui minimizaţi întreruperile în timpul compresiilor.
• Când se efectuează respiraţii / ventilaţii timp de 1 secundă realizaţi insuflaţia cu un volum suficient pentru a asigura
expansiunea toracelui victimei.
• Nu întrerupeţi compresiile toracice pentru mai mult de 10 s pentru a realiza ventilaţii.
• indiferent daca RCR este efectuata de o persoana sau de 2 persoane, raportul ventilatii/compresii toracice/ventilatii este
30 : 2
2 salvatori :
• o persoana va incepe BLS iar cealalta va merge sa solicite ajutor calificat (112)
• este preferabil ca cei 2 salvatori sa stea de o parte si de alta a victimei
• raportul CT : V este 30 : 2 si se va numara cu voce tare ( si 1, si 2, si 3...)
• se vor mentine deschise tot timpul caile aeriene
• daca cel care executa compresii toracice a obosit, schimbarea pozitiei salvatorilor se va face rapid, cu cea mai mica
intarziere posibila
• Intervalul de timp dintre verificările ritmului Opriţi compresiile toracice la fiecare 2 minute pentru a evalua
ritmul cardiac.
 La bolnavii cu stop cardiorespirator si suspiciune de leziune a coloanei vertebrale cervicale, NU se vor utiliza
pentru deschiderea cailor aeriene manevrele de: hiperextensie a capului si ridicarea barbiei. Este permisa
subluxatia mandibulei, gest efectuat preferabil de catre persoane calificate, concomitent cu mentinerea in ax a
coloanei cervicale.
Defibrilarea realizată în 3-5 minute de la instalarea stopului cardiac poate creşte rata supravieţuirii cu mai mult de
50-70%.
• Defibrilare precoce poate fi realizată cu ajutorul defibrilatorului automat extern.
• Defibrilatoarele automate externe ar trebui implementate în toate spaţiile publice în care există o densitate mare
de populaţie.
• Este extrem de important ca resuscitatorii să acorde o atenţie deosebită la instrucţiunile vocale furnizate de DEA
şi să le urmeze fără nici o întârziere. Instrucţiunile vocale sunt, de obicei programabile, şi se recomandă că
acestea să fie stabilite în conformitate cu succesiunea şocurilor şi timpii de RCP .
• În practică, DEA sunt folosite de către salvatori calificaţi, de aceea setarea implicită a DEA ar trebui să fie pentru
un raport compresii-ventilaţii de 30: 2. În cazul în care (printr-o excepţie)DEA sunt plasate într-un loc unde
salvatori instruiţi nu sunt disponibili sau prezenţi, proprietarul sau distribuitorul poate opta pentru a modifica
setările pentru a se efectua doar compresii.
Alertarea serviciului de urgenţă
112 este numărul de telefon european de urgenţă, disponibil peste tot în UE, în mod gratuit. Este posibil să apelaţi 112 de la
telefoane fixe şi mobile pentru a contacta orice serviciu de urgenţă: ambulanţă, pompieri sau poliţie. Contactul precoce cu
serviciile de urgenţă vor facilita asistenţa dispecerului şi recunoaşterea stopului cardiac, instrucţiuni telefonice cu privire la
iniţierea RCP, interventia medicala de urgenţă /trimiterea primului echipaj de urgenţă, localizarea şi trimiterea după un
DEA.

Atunci când fluxul de sânge se opreşte după stop cardiac, sângele în plămâni şi sistemul arterial
rămâne oxigenat timp de câteva minute. Pentru a sublinia prioritatea compresiilor toracice, este recomandat
ca RCP să înceapă cu compresii toracice, mai degrabă decât cu ventilaţii.
 METODE DE ASIGURARE A PERMEABILITATII CAILOR
AERIENE SI A VENTILATIEI LA PACIENTUL CRITIC

Asigurarea permeabilitatii cailor aeriene se realizeaza prin:

• Metode manuale (tripla manevra Saffar)
• Adjuvanti ai cailor aeriene
• Tehnici avansate de mentinere a caii aeriene
• Metode chirurgicale
A. Metodele manuale - trebuie cunoscute si executate corect de catre toate asistentele
medicale, de catre ambulantieri, pompieri,etc.

A1 extensia capului
A2 ridicarea barbiei
A3 subluxatia mandibulei
A4 extragerea manuala a unor eventuali corpi straini solizi, curatarea manuala a
secretiilor din cavitatea bucala

• Cauza cea mai frecventa de obstructie a cailor aeriene este caderea posterioara a bazei limbii la
pacientul inconstient, de aceea vom incepe intotdeauna cu manevrele de extensie a capului, ridicarea
barbiei, subluxatia mandibulei. Alte cauze de obstructie a cailor aeriene sunt reprezentate de: corpi
straini solizi, vomismente, secretii, sange,etc.

• Metodele manuale de deschidere a cailor aeriene:

- hiperextensia capului si ridicarea barbiei: plasand palma stanga pe fruntea victimei se
imprima o miscare de extensie a capului, ridicand in acelasi timp barbia cu 2 degete ale
mainii drepte plasate pe menton
- subluxatia anterioara a mandibulei: plasam palmele lateral pe capul victimei si tractionam
mandibula spre anterior la nivelul unghiului mandibulei (plasam mediusul pe ramura
verticala a mandibulei si impingem spre anterior, deschizand in acelasi timp gura cu
ajutorul policelor )
B. Adjuvantii caii aeriene sunt reprezentati de:

a) aspiratia caii aeriene superioare (cavitatii bucale)

b) pensa Magill
c) canula orofaringiana (pipa Guedel)
d) canula (sonda) nazofaringiana

a. Aspiratia caii aeriene superioare necesita:

- aspirator (electric/ de picior)
- sonda Yankauer , rigida, de diametru mare
- la sonda Yankauer se poate atasa o sonda moale de aspiratie care sa permita aspiratia pe pipa Guedel

Tehnica :
-se incepe de la comisuri spre mijlocul cavitatii bucale
-se face rapid
-nu se insista foarte mult mai ales la pacientul semiconstient - risc de a produce varsaturi

Aspiratia se face imediat dupa deschiderea manuala a caii aeriene si obligatoriu

inainte de plasarea oricarui echipament necesar permeabilitatii cailor aeriene (pipa
Guedel, masca laringiana, IOT, etc). Trebuie urmata de administrare de O2.

b. Pensa Magill –este o pensa curbata destinata extragerii corpilor straini solizi din caile aeriene
superioare
c. Canula orofaringiana = pipa Guedel are rolul de a mentine
permeabilitatea caii aeriene obtinuta prin tripla manevra Saffar (mentine
limba in pozitie corecta, permitind ventilatia la pacientul inconstient).
Este un tub de plastic, curb, rigid cu un orificiu central ce permite trecerea
aerului dar si aspiratia. Este de marimi diferite - numerele 2-3-4 sunt cele
mai utilizare la adult.
Alegerea dimensiunii corecte a pipei Guedel se face masurind distanta de la
comisura bucala la unghiul mandibulei.

• Tehnica:
-se deschide gura victimei, se curata cavitatea bucala manual/aspiratie
-se introduce pipa Guedel cu concavitatea in sus pana cand atingem
palatul dur cu varful pipei. Apoi rasucim pipa cu 180° astfel incat
concavitatea sa fie orientata in jos si canula sa se muleze pe relieful limbii.
Zona colorata mai rigida a pipei trebuie sa fie intre arcadele dentare.
- plasarea ei poate fi urmata de aspiratie cu sonda moale adaptata la Yaunkuer si
de administrare de O2 pe masca faciala.
-deoarece nu protejeaza impotriva riscului de aspiratie traheobronsica, pacientii
inconstienti vor fi plasati in pozitie laterala de siguranta
d. Canula (sonda) nazofaringiana
Indicatii de utilizare
-sunt tolerate mai bine decit pipa Guedel la bolnavii cu stare de constienta
alterata dar GCS > 8
- la bolnavii cu trismus, cu maxilare inclestate
 
Contraindicatii:
- bolnavi cu traumatisme craniene si suspiciune de fractura de baza de craniu
(risc de leziune cerebrala prin patrunderea sondei in neurocraniu)
- bolnavi cu sindroame hemoragipare
- traumatisme faciale grave cu deschiderea sinusurilor fetei
Diametrul sondei trebuie sa fie aproximativ egal cu diametrul degetului mic al
pacientului iar lungimea ei este egala cu distanta de la tragus la peretele lateral al
narinei
Tehnica de insertie
- se verifica permeabilitatea narinei drepte
- se lubrifiaza extremitatea distala a sondei
- se insera sonda cu extremitatea rotunda, vertical de-a lungul cavitatii
nazale imprimand o usoara miscare de rotatie
- daca intampina rezistenta se scoate sonda si se repeta manevra pe narina
stanga
- varful rotunjit al sondei trebuie sa ajunga in orofaringe, in spatele limbii
 
Pe ambele cai (sonda nazofaringiana sau pipa Guedel) se poate administra
oxigen.
- pe masca faciala
- pe sonda nazofaringiana
Deoarece nici una din cele doua metode nu protejeaza impotriva
riscului de aspiratie, a varsaturilor in caile aeriene, dupa
plasarea lor si administrarea de oxigen, se va pune pacientul in
pozitie laterala de siguranta.
C. Metode avansate de mentinere a caii aeriene superioare
Sunt reprezentate de:
Masca laringiana, I-gel
Combitube- ul
Intubatia orotraheala
Videolaringoscopia
 i. Masca laringiana este formata dintr-un tub marginit la un capat de un balon gonflabil de
forma eliptica, ce astupa etans glota. Ventilatia prin masca laringiana este mai eficienta si mai
usor de efectuat decat ventilatia cu sistem balon-valva-masca. Cu toate ca utilizarea ei nu
garanteaza protectia 100% a cailor aeriene, aspiratia pulmonara se intalneste foarte rar.
 
Tehnica de utilizare a mastii laringiene
• Se alege marimea mastii in funtie de talia pacientului. Se dezumfla complet balonasul şi se
lubrefiază fata exterioara a acestuia (cea care nu in contact cu laringele).
• Pacientul trebuie sa fie in pozitie de decubit dorsal cu capul si gatul in acelasi ax. Ideal, gatul
trebuie usor flectat si capul in extensie.
• Tinandu-se tubul mastii ca pe un creion, acesta este introdus in gura pacientului cu fata capatului
distal orientata catre dinti. Varful este impins cu fata superioara aplicata pe palat pana ce ajunge
la peretele faringian posterior. Apoi masca este presata in spate si in jos pana ce este intampinata
o rezistenta datorata peretelui posterior al hipofaringelui.
• Se conecteaza o seringa la balonas si se umfla cu o cantitate 20-30-40 ml conform inscriptionarii.
• Confirmarea pozitionarii corecte a mastii laringiene se face prin auscultarea pulmonara in timpul
ventilatiei si observarea miscarilor bilaterale ale peretilor toracici.
Pe langa masca laringiana se insera si o sonda/canula orofaringiana pentru a proteja masca.
Avantaje Dezavantaje
- Se introduce repede si usor - Nu prezinta garantie absoluta impotriva
- Marimi variate aspiratiei
- Ventilatie mai eficienta decat cu masca - Nu se recomanda in cazul in care este nevoie de
faciala o presiune foarte puternica
- Se evita laringoscopia - Caile aeriene nu pot fi aspirate
   
 
 Avantaje

ii. Combitube-ul
Este cel mai utilizat in Europa continentala comparativ cu Marea Britanie. Combitubul este un
tub cu lumen dublu cu mod de insertie orb si care asigura ventilatia fie ca varful lui a ajuns in
trahee, fie in esofag.

Tehnica de insertie
• Se aseaza pacientul in decubit dorsal cu capul si gatul in pozitie normala. Se deschide gura
pacientului si se mentine mandibula ridicata (de catre un ajutor.)
• Se unge tubul cu un unguent de uz medical si se introduce orb deasupra limbii pana ce linia neagra
de marcaj ajunge la nivelul dintilor. Poate fi intalnita o rezistenta cand tubul ajunge in hipofaringe si
trece apoi de glota.
• Balonasul mare proximal este umflat cu aproximativ 100 ml aer.
• Se aplica ventilatia mai intai prin tubul esofagian, in timp ce se observa miscarile toracice, se
ausculta ambele hemitorace anterior, sau se observa distensia abdominala.
• Daca nu se ausculta zgomote respiratorii, se ventileaza pe capatul traheal, controlandu-se de
asemenea eficienta ventilatiei prin auscultatie si observatie.
• Daca nu se obtine o ventilatie eficienta din nici una din aceste doua variante, se scoate tubul si se
Avantajeincearca alte metode alternative de asigurare a permeabilitatii cailor aeriene.
- Se introduce repede si usor
- Se evita laringoscopia
- Protejeaza impotriva aspiratiei
-Se poate folosi daca este nevoie de presiuni mari Dezavantaje
- Exista doar doua marimi
- Pericol de ventilatie prin lumen gresit
- Pericol de distrugere a balonaselor la introducere
- Trauma la introducere
- De unică folosinta
iii. Intubatia orotraheala
• Este considerata cea mai buna metoda de asigurare si mentinere a permeabilitatii cailor aeriene.
• Este recomandata atunci cand exista personal instruit sa practice aceasta metoda.
• Este considerata superioara altor metode, datorita capacitatii acesteia de a mentine permeabilitatea si a permite
aspirarea acestora. Ventilatia prin tub se face fara pierderi, chiar atunci cand rezistenta cailor aeriene este crescuta
(edem pulmonar acut, bronhospasm).
• De asemenea, prin sonda trahela se pot administra medicamente.

Tehnica IOT
• Intubarea nu trebuie sa dureze mai mult de 30 secunde si trebuie precedata de ventilatie cu oxigen in
concentratie cat mai mare, cel putin 15 secunde.
• Atunci cand este posibil, trebuie efectuata hiperextensia capului (atentie la posibilitatea unei fracturi
vertebrale cervical, caz in care se mentine alinierea in ax a capului si gatului de catre un ajutor)
• Se deschide gura pacientului cu mana dreapta in timp de mana stanga se tine laringoscopul, facandu-
se o inspectie rapida a cavitatii bucale pentru detectarea unor proteze sau dinti rupti. Se aspira daca
este necesar si se inlatura proteza
• Se introduce laringoscopul pe partea dreapta a limbii, se incarca limba si se tractioneaza spre partea
stanga pt a vizualiza epiglota. .
• Se pozitioneaza varful lamei in santul gloso-epiglotic si se ridica baza limbii. Aceasta produce ridicarea
epiglotei si permite vizualizarea corzilor vocale.
• Intrarea in laringe este de forma triunghiulara. Sonda se introduce numai daca se vizualizeaza intrarea
in laringe. Introducerea sondei se face de-a lungul partii drepte a gurii, urmarind-o pana cand
balonasul a ajuns imediat sub corzile vocale
• Dupa introducerea reusita a sondei in laringe, se umfla balonasul de fixare si se conecteaza capatul
exterior al acesteia la un dispozitiv de ventilatie (balon, ventilator)
• Controlul pozitiei sondei se face prin privirea si auscultarea ambelor hemitorace.
• Fixarea sondei se face cu leucoplast sau bandaj
Avantaje
- Protejeaza caile aeriene impotriva aspiratiei
- Faciliteaza ventilatia si oxigenarea
- Permite aspiratia secretiilor din caile aeriene inferioare
- Asigura o cale de administrare a medicamentelor resuscitarii cardio-pulmonare
- Previne distensia gastrica datorata ventilatiei
- Protejeaza caile aeriene impotriva edemului si compresiei
Dezavantaje
-Necesita instruire speciala si experienta
- Poate agrava obstrucţia aeriana preexistenta (ex. epiglotita)
- Poate determina leziuni locale (dinti, limba, palat moale şi dur, corzi vocale)
- Potential de exacerbare a unei leziuni de coloana cervicala
- Intubatia gresita in esofag, cu risc de varsatura prin distensie gastrica
-Ventilarea unui singur plaman prin introducerea prea adanca a sondei
 
La solicitarea medicului in timpul IOT, asistenta medicala va efectua manevra Selick (compresia cricoidiana).
Rolul manevrei Selick:
- previne regurgitarea continutului gastric si aspiratia traheobronsica in timpul IOT
- aduce glota mai bine in campul vizual al celui care efectueaza IOT
Tehnica manevrei Selick:
- se identifica cartilajul cricoid imediat sub marul lui Adam (cartilajul tiroid)
- se aplica presiunea anteroposterior deplasand cartilajul cricoid inapoi si presand astfel esofagul de vertebra C6
- presiunea se mentine pana cand sonda de IOT a depasit corzile vocale si balonasul a fost umflat
- medicul care intubeaza are controlul acestei manevre (indica cand sa inceapa presiunea si cand trebuie
intrerupta)
Atentie: executata incorect ingreuneaza IOT!
D. Metode chirurgicale de asigurare a caii aeriene
La pacientii la care calea aeriana permeabila si ventilatia nu au putut fi asigurate prin metode anterioare,
vom incerca rezolvarea chirurgicala.
Traheostomia NU este indicata in urgenta (necesita timp, abilitati chirurgicale, echipament specific, este
extreme de sageranda).
Alternative:
acul de cricotirotomie – plasarea unui ac gros (14 sau mai mare) in membrana cricotiroidiana
cricotirotomia chirurgicala
 
Administrarea oxigenului se face in urgenta la toti pacientii hipoxici.
Sunt necesare in acest scop:
- surse de oxigen (statie centrala, butelii de oxigen)
- sisteme de administrare a oxigenului
- administrare pe cateter nazal
- masca faciala simpla de administrare a oxigenului – din plastic cu un relief ce corespunde celui al fetei; se
muleaza la nivelul nasului cu ajutorul unei benzi de metal
- se administreaza in flux de aproximativ 5l/min O2 realizand o concentratie a O2 de 35-50% in aerul
inspirat
- masca faciala cu balon rezervor – furnizeaza o concentratie mai mare de O2 (> de 50%) la un flux de
oxigen redus
- se poate administra O2 si pe acul de cricotirotomie
- pe masca laringiana,combitube pe sonda de IOT se administreaza concentratii mari de O2
- exista si sisteme de administrare a O2 cu flux rapid
- masca Venturi
- masca cu aerosol
- cortul de oxigen