LEGENDA FLORILOR DE

PRIMĂVARĂ
De Ana Vasile
În vremea în care zmeii umblau slobozi pe pământ furând
domnițe neasemuit de frumoase, trăiau patru vânturi:
Vântoasa de iarnă, Vânticelul de primăvară,Vânturașul de
vară și Vântul de toamnă.
Zâna Zorilor le chemă într-o zi la sfat. Acolo le dădu
fiecăruia câte ceva de scuturat: Vântoasei fulgii de nea,
Vânturașului poamele verii, iar Vântului frunzele calde și
arămii. Doar Vânticelul nu avea nimic de scuturat. Întristat,
începu să plângă.
Deodată, o Zână impresionant de frumoasă apăru în
mijlocul lor. Avea părul auriu ca spicul copt de grâu,
ochi ca albăstrelele și rochia de un roz pal. Aceasta îi
spuse:
-Nu mai plânge! Vei primi cava de scuturat: florile!
Și făcu un semn cu mâinile ei delicate. Apărură niște
copăcei care aveau pe rămurelele lor niște floricele
gingașe.
De atunci, Vânticelul avu ceva de scuturat: florile
primăverii, care aveau să-i bucure pe toți!