Economia biosferei

 Biosfera componentă a mediului

 Biosferă – Ecosferă
 Limite
 Compartimente funcţionale ale biosferei
 Circulaţia materiei – cicluri biogeochimice
 Transferul de energie
 Mecanismul informaţional

 De citit:
 Bran, Florina, Ioan, Ildiko, Ecologie generală, Editura
ASE, Bucureşti, 2004, pg.67-106
 Bran, Florina, Ioan, Ildiko, Ecosferă şi politici ecologice,
Editura ASE, Bucureşti, 2002, pg.13-24
 Biosfera – componentă a mediului
 Biosferă – Ecosferă
 Interpretarea 1
• viaţă1+viaţă2+…+viaţăn = biosferă
• (viaţă1 x mediu1)+(viaţă2 x mediu2)+…+(viaţăn x mediun) = ecosferă
• Biosfera este una din componentele ecosferei
 Interpretarea 2 – principiul unitate viaţă-mediu
• viaţă1 = viaţă1 x mediu1
• viaţă1+viaţă2+…+viaţăn = biosferă
• Biosferă este sinonim cu ecosferă
 Limite
 Limitele spaţiale
• Popularea planetei este condiţionată de intensitatea iradierii solare
 Limitele fizice
• Temperatură, pH, presiune atmosferică, presiune hidrostatică
 Limitele chimice
• sulf, hidrogen sulfurat, dioxid de sulf, hidrocarburi, carbonat de sodiu
 Compartimentele funcţionale ale
biosferei

O2

CO2

Organisme vegetale
Săruri
minerale

Materie
Organisme erbivore
organică

Organisme carnivore

Organisme cu rol de
descompunere

- organisme - fluxuri minerale

- fluxuri de energie
- etape fără
viaţă - fluxuri de
substanţă organică

 Acelaşi organism poate să aparţină mai multor compartimente funcţionale

Circulaţia materiei

 Activitatea biochimică a sistemelor vii

se manifestă prin realizarea, în raport
cu mediul, a două funcţii esenţiale:
 Concentrarea selectivă
 Dispersarea selectivă
Circulaţia materiei

 Concentrarea (acumularea) se realizează prin:

 Concentrarea selectivă a elementelor biogene (C, H, O, N,
P, şi S) în biomasă
 Concentrarea unor substanţe din mediul de viaţă pentru
sporirea şanselor de supravieţuire (ex. plantele halofile)
 Acumulare biogeochimică sub formă de depozite
sedimentare – zăcăminte de cărbune, petrol, gaze naturale,
sulf, guano, fosforite, salpetru
 Acumularea biogeochimică a unor substanţe care nu pot fi
metabolizate de organisme – metale grele, pesticide
 Dispersarea selectivă a elementelor se realizează prin
 Deplasarea organismelor cu mobilitate ridicată (ex. păsările
migratoare)
 Descompunerea materiei organice (95-97% din biomasă se
transformă, după moarte, în gaze)
Circulaţia materiei

 Ciclul biogeochimic al unui element

reprezintă etapele de transformare,
fizică şi chimică, şi de transfer
dintr-un înveliş geografic în altul
prin intermediul organismelor vii.
Cicluri biogeochimice
Carbonul

CO2
atmosferă şi hidrosferă
637 x 109 t
0.00097%

producători
(organisme autotrofe)
acidul carbonic
38 200 x 109 t
consumatori 0.058%
(organisme heterotrofe)
substanţă organică
moartă
66 x 109 t depozitul de carbonat
0.00010% de calciu
62 000 000 x 109 t
95.0%
combustibili fosili
3 230 000 x 109 t
4.9%
Cicluri biogeochimice
Oxigenul

O2 O2
(CH2O)

FOTOSINTEZĂ Ciclul biogeochimic RESPIRAŢIE

al carbonului

CO2
H2O H 2O

(CH2O)

Ciclul biogeochimic
al hidrogenului
H2O
H2O

O2 (CH2O) O2

FOTOSINTEZĂ Ciclul biogeochimic

al oxigenului RESPIRAŢIE

H 2O H 2O
CO2
 Transferul de energie

 Principala sursă de energie a biosferei este energia

solară
 Căldura
 Energia termică contribuie direct la desfăşurarea
proceselor fiziologice cum sunt: fotosinteza,
respiraţia, transpiraţia, creşterea şi dezvoltarea
 Lumina
 Este valorificată în procesul de fotosinteză, prin care
se transformă în energie biochimică
• Valoarea energetică a alimentelor
 Transferul de energie

 Fotosinteza constituie cel mai grandios proces de transformare

energetică de pe Terra.

+ΔG

P C1 C2 C3
P – Producători
C – Consumatori
-ΔG – Modificarea potenţialului
energetic -ΔG1 -ΔG2 -ΔG3 -ΔG4
 Mecanismul informaţional

 Transmiterea, stocarea şi diversificarea informaţiei sunt esenţiale pentru

existenţa materiei vii
 Mecanismul informaţional se manifestă prin:
 Coordonarea proceselor fundamentale
 Autoreglare
 Reproducerea
 Adaptare
 Strategia supravieţuirii este o strategie informaţională
 Capacitatea omului de a gestiona informaţia a înlăturat orice competiţie
ca urmare a timpului de reacţie mult mai scurt şi mult mai puţin
dependent de timpul de reproducere.
 Continuarea diversificării informaţiei, valorificarea stocului informaţional
acumulat depind de modalităţile cele mai eficiente de gestionare a
acestei resurse, justificând dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi o
societate bazată pe cunoaştere
Surse suplimentare

 Duţu, M., Ecologia – filosofia naturală a vieţii,

Editura Economică, Bucureşti, 1999
 Murphy, M.O., O’Neill, A.J. (eds.), Ce este viaţa?
Următorii 50 ani. Speculaţii privind viitorul biologiei,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1999
 Pârvu, C., Ecologie generală, Editura Tehnică,
Bucureşti, 2000
 Schrödinger, E., Ce este viaţa?. Spirit şi materie,
Editura Politică, Bucureşti, 1980
Data viitoare:

 Tematică:
 Structura şi funcţiile ecosistemului
 De predat:
 tema “Entropia în viaţa noastră” –
29 februarie 2008
 De citit:
 Bran, Florina, Ioan, Ildiko, Ecologie
generală, Editura ASE, Bucureşti, 2004,
pg.110-164