Structura şi funcţiile ecosistemului

 Conceptul de ecosistem
 Structura ecosistemului
 Structura funcţională
 Structura spaţială
 Funcţiile ecosistemului
 Productivitatea biologică
 Circulaţia substanţei
 Echilibrul ecologic
 Modificarea ecosistemelor în timp
 Clasificarea ecosistemelor

 De citit:
 Bran, Florina, Ioan, Ildiko, Ecologie generală, Editura ASE,
Bucureşti, 2004, pg.110-164
Conceptul de ecosistem

 Ecosistemul este unitatea care include

 toate organismele de pe un teritoriu dat şi care
 interacţionează cu mediul fizic în aşa fel încât
curentul de energie creează
 o anumită structură trofică,
 o densitate de specii şi
 un circuit de substanţe în interiorul sistemului
Structura funcţională

Biotop x Biocenoză
partea abiotică partea biotică
Biotop – Mediul fizic

 Spaţiu
 Delimitarea ecosistemului se realizează prin
ecoton – zonă de tranziţie între două ecosisteme
 Caracteristicile ecotonului
 Biodiversitate ridicată
 Tensiune ecologică
 Componente
 Lumină, temperatură, foc, gravitaţie, orografie,
precipitaţii, presiune
Biotop

 Mediul chimic
 compoziţia chimică a solurilor, bazinelor acvatice
şi a atmosferei
 Aprovizionarea cu macroelemente, reacţia ionică
sau pH, chimismul apei şi aerului
 Mediul fizic + Mediul chimic  Filtru de
biotop
Biocenoza
 Trei sectoare:
 fitocenoza (comunitatea plantelor), cu o contribuţie
determinantă la biomasa ecosistemului;
 zoocenoza (comunitatea animalelor) şi
 microbiocenoza (comunitatea microorganismelor)
 Indivizii speciilor formează populaţii
 Fiecare populaţie se caracterizează prin două
variabile:
 Habitat – mediul de viaţa (fizic şi chimic)
 Nişă ecologică – funcţia populaţiei în ecosistem
 Legea lui Gause
 Interacţiunile dintre populaţii constituie un filtru de
selecţie
Biocenoza - Structura trofică
 Categorii trofice:
producători, consumatori,
A. PIRAMIDA ELTONIANĂ NUMERICĂ

C3
0.1% CONSUMATORI C2 1 individ/ha

descompunători
C1
0.1% 10 indivizi/ha

1% 100 indivizi/ha

98% PRODUCĂTORI PRIMARI 10 000 indivizi/ha

 Piramida trofică B. PIRAMIDA ELTONIANĂ A BIOMASELOR

 Reţeaua trofică 0.01% CONSUMATORI

C3
C2
C1
102 g/m2

0.1% 103 g/m2

 Regimul de hrană 1%

98% PRODUCĂTORI PRIMARI

104 g/m2

106 g/m2

diversificat, respectiv nevoia C. PIRAMIDA ELTONIANĂ ENERGETICĂ

de utilizare cât mai 0.01% CONSUMATORI

C3
C2 20 kcal/m2/an

completă a resurselor de
C1
0.% 200 kcal/m2/an

1% 2 000 kcal/m2/an2

energie determină
98% PRODUCĂTORI PRIMARI 20 000 kcal/m2/an

ramificarea şi intersectarea
lanţurilor trofice
Structura spaţială

 Structura orizontală
 bioskenă, consorţiu, sinuzie
 Structura verticală - stratificare
 Ecosisteme terestre
 Straturile sunt formate de plante
 Ecosisteme acvatice
 Stratificarea este dată de caracteristicile biotopului
 Temperatură
 Lumină
 Concentraţia oxigenului
Funcţiile ecosistemului

 Productivitatea biologică – E
 Circulaţia substanţei – S
 Echilibrul ecologic - I
Productivitatea biologică
 Producţia biologică este sporul
de biomasă realizat de un
sistem biologic (individ, Consumatori

populaţie sau biocenoză) într-

un anumit interval de timp
 Rata productivităţii unui nivel CO2
Descompunători
atmosferic

trofic redă eficienţa în raport cu

nivelul trofic anterior Producători

B + Q > B+ ΔΒ, în care: Material carbonic

de deşeu
B stocul de biomasă pe un
nivel trofic oarecare în - flux de energie liberă

Radiaţia solară
momentul t0;
- flux de carbon

ΔBsporul de biomasă obţinut Fluxurile de energie

după Δt liberă şi de carbon într-
Q cantitate de hrană acceptată un ecosistem
de la nivelul inferior
Productivitatea biologică
 Eficienţa ecologică
 Pentru producţia primară eficienţa ecologică constă în
raportul dintre energia consumată pentru fotosinteză şi
energia primită.
 Pentru consumatori, eficienţa ecologică este dată de
raportul dintre producţia populaţiei de pe nivelul trofic „n” şi
producţia a populaţiei de pe nivelul inferior („n-1”).
 Componente
 Eficienţa valorificării
 Eficienţa asimilării
 Eficienţa producţiei nete
 Eficienţa ecologică se corelează cu diversitatea
populaţiilor de pe un nivel trofic
Productivitatea biologică
 Fluxul de energie se derulează respectând următoarele legităţi:
 Producţia netă scade de la nivelul producătorilor la cel al consumatorilor,
raportul dintre niveluri fiind de 1/10;
 Cantitatea de energie eliminată prin respiraţie raportată la producţia
brută creşte de la nivelul producătorilor primari spre cel al consumatorilor
de rang mai înalt, dat fiind nivelul evolutiv al speciilor;
 Eficienţa utilizării energiei (hranei) disponibile creşte de la nivelul
producătorilor primari spre cel al consumatorilor de ranguri mai înalte
Radiaţia solară
incidentă Respiraţia Respiraţia
118 872 gcal/cm2/an 23 gcal/cm2/an 45 gcal/cm2/an

Descompuneri Descompuneri
3 gcal/cm2/an 65 gcal/cm2/an

Autotrofe Autotrofe Fitofage Fitofage

Producţia brută Producţia netă Producţia brută Producţia netă
111 gcal/cm2/an 68 gcal/cm2/an 15 gcal/cm2/an 10,5 gcal/cm2/an

Nefolosit Nefolosit
70 gcal/cm2/an 7 gcal/cm2/an

Respiraţia
1.8 gcal/cm2/an Descompuneri
urme
Neutilizată
118 761 gcal/cm2/an
Carnivore Carnivore
Producţia brută Producţia netă
3 gcal/cm2/an 1,2 gcal/cm2/an

Nefolosit
1.2 gcal/cm2/an
Echilibrul ecologic
 Menţinerea echilibrului necesită autoreglare pentru
că
 Resursele sunt finite
 Potenţialul de reproducere al populaţiilor este nelimitat
 Soluţii
 reciclare şi
 controlul creşterii
 Prin
 diferenţierea funcţiilor pentru fiecare populaţie, urmată de
 crearea interdependenţei şi
 organizarea într-un sistem cibernetic cu autoreglare
Echilibrul ecologic

 Principalele mecanisme de autoreglare sunt:

 mecanisme de prevenire (feed-before) şi
 mecanisme de corectare (feed-back) care se
bazează pe relaţii diverse, cum sunt relaţiile de:
 reproducere, răspândire, autoprotecţie (ascundere,
homocromie, mimetism), hrană (trofice) şi biochimice
(autotoxicitate)
 Populaţiile se menţin la valori optime ale
efectivelor, valori care corespund capacităţii
de suport a mediului
Echilibrul ecologic
 Menţinerea stării de echilibru dinamic redă
stabilitatea sistemului, caracterizată de următoarele
mărimi:
 constanţă sau lipsa perturbaţiilor;
 persistenţa, capacitatea de supravieţuire în timp a
ecosistemului;
 inerţia sau capacitatea de a rezista perturbărilor;
 amplitudinea, respectiv măsura îndepărtării reversibile de
starea iniţială de echilibru;
 stabilitatea traiectoriei – proprietatea ecosistemelor de a se
îndrepta şi evolua spre o stare particulară pornind de la o
varietate de situaţii
Echilibrul ecologic
 Stabilitate-Diversitate
Stabilitate-Flux de

stabilitate

stabilitate


energie Corelaţie pozitivă

„Niturilor”

 Diversitate-Flux de diversitate diversitate

energie

stabilitate

stabilitate
„Conducător-pasager”
Idiosincrasiei

diversitate diversitate

Relaţia stabilitate-diversitate conform

ipotezelor susţinute de A, MacArthur; B,
Ehrlich&Ehrlich; C, Walker; D, Naem
Surse suplimentare

 Duţu, M., Ecologie – filosofia naturală a vieţii,

Editura Economică, Bucureşti, 1999
 Pârvu, C., Ecologie generală, Editura
Tehnică, Bucureşti, 2000
 Rojanschi, V., Bran, Florina, Grigore, F.,
Diaconu, S., Elemente de economia şi
managementul mediului, Editura Economică,
Bucureşti, 2004
Temă

 “Energia regenerabilă”
 Scurtă prezentare a unei surse de energie
regenerabilă (eoliană, solară, geotermală,
mareelor, biomasă etc.)
 Maximum 500 de cuvinte
 Termen:
 15 Martie 2008
Data viitoare

 Tematică:
 Ecosisteme naturale
 De citit:
 Bran, Florina, Ioan, Ildiko, Ecologie generală,
Editura ASE, Bucureşti, 2004, pg.67-106
 Bran, Florina, Ioan, Ildiko, Trică, Carmen
Lenuţa, Eco-economia ecosistemelor şi
biodiversitatea, Editura ASE, Bucureşti, 2004,
pg.41-70