Navigatie fluviala si ape interioare

CURSUL 1
Navigaţia fluvială, definiţii
• Apele interioare sunt de două feluri:
a) ape maritime (interioare) cuprinse între ţărmul mării şi
liniile de bază ale mării teritoriale;
• ţărm: fâșie de pământ situate de-a lungul unei mări
• linii de bază: liniile celui mai mare reflux de-a lungul
țărmului sau, după caz, liniile drepte care unesc punctele
cele mai avansate ale țărmului, inclusiv ale țărmului dinspre
larg al insulelor, ale locurilor de acostare, amenajărilor
hidrotehnice și ale altor instalații portuare permanente
• marea teritorială: cuprinde fâșia de mare adiacentă țărmului
ori, după caz, apelor maritime interioare, având lățimea de
12 mile marine (22.224 m), măsurată de la liniile de bază
b. lacuri naturale sau artificiale, râuri, fluvii şi
canaluri.
• Navigaţia fluvială şi pe ale interioare se caracterizează prin
următoarele:
• căile navigabile pe ape interioare sunt de regulă sinuoase, limitate
în lăţime ceea ce reprezintă o bună cunoaştere a rutei şi pricepere
în manevra navei;
• adâncimea apei variază rapid de la un loc la altul şi chiar în acelaşi
loc în timp foarte scurt;
• curentul apei, contracurenţii şi anafoarele (deplasările circulare ale
maselor de apă) influenţează puternic asupra direcţiei de
deplasare, vitezei şi manevrei navei;
• efectul de sugere ce apare în locuri înguste datorită completării
cantităţii de apă dislocuită de elicele navelor mari impune restricţii
de viteză şi manevră pentru evitarea abordajelor sau avariilor la
instalaţiile şi bunurile aflate la maluri sau pe calea navigabilă;
• corpuri plutitoare sau imerse, sloiuri de gheaţă ce se
deplasează sau staţionează pe calea navigabilă impun luarea
unor măsuri preventive pentru evitarea avariilor la corpul
navei; acestea îngreunează desfăşurarea navigaţiei ajungându-
se uneori până la întreruperea ei;
• nivelurile excepţionale (ridicate sau scăzute) datorită
precipitaţiilor sau secetei, furtunile sau vânturile puternice,
ceaţa, întunericul nopţii sau luminile ocazionale de la maluri
produc greutăţi mari pentru conducere în siguranţa a navei;
• diversitatea mijloacelor plutitoare aflate pe calea navigabilă
precum şi pregătirea neomogenă a personalului navigant ridică
probleme pentru siguranţa navigaţiei;
• relieful malurilor, curbele căii navigabile împiedică atât
vizibilitatea directă cât şi folosirea echipamentelor radar de
navigaţie.
 NOŢIUNI DE HIDROLOGIE ŞI HIDROGRAFIE FOLOSITE ÎN NAVIGAŢIA PE APE INTERIOARE

• Hidrologia este ştiinţa care studiază

caracteristicile apelor din natură şi variaţia
acestora în timp şi spaţiu.
•  Hidrografia este ştiinţa care se ocupă cu
descrierea fizico-geografică a apelor.
• Principalele noţiuni de hidrologie şi de morfografie şi
morfometrie fluvială folosite în navigaţia pe ape interioare
sunt:
• bazin hidrografic, teritoriul în care coexistă şi se dezvoltă
ape de aceeaşi natură
• albie, suprafaţa terenului ocupată de apă, malul fiind
uscatul ce o limitează ;
• nivel, linia după care suprafaţa apei taie malurile;
• linie batimetrică, linia punctelor de aceeaşi adâncime;
adâncimea apei sau înălţimea nivelului faţă de fund în
acelaşi loc variază în timp datorită depunerilor sau
modificării cantităţilor de apă, poziţia nivelului la un
moment dat se precizează în raport de un nivel de
referinţă numit etiaj;
• cotă hidrografică, înălţimea nivelului la un moment dat
faţă de etiaj; cota hidrografică se exprimă în centimetri
sau hidrograde;
• hidrogradul reprezintă a zecea parte din diferenţa dintre
cota cea mai mare şi cota cea mai mică înregistrată în
decursul anilor într-un anumit loc (staţiune hidrometrică)
măsurătorile fiind făcută pe mira hidrometrică; staţiunea
hidrometrică este amplasate în locurile ce prezintă interes
în navigaţie (porturi, intersecţii de căi navigabile);
• şenal, suprafaţa de apă pe care se poate naviga în mod
obişnuit;
• mal: poate fi concav (scobit) sau convex (cap, promotoriu)
fiind malul drept şi malul stâng după sensul de curgere;
• semnal de navigaţie, gabaritele semnalului sunt
precizate în documentele nautice sau pe indicatoarele
de pe calea navigabilă:
• lăţimea (în metri);
• adâncimea la etiaj (în centimetri);
• înălţimea de liberă trecere la poduri, la cabluri, la
conducte (în metri);
• raza de curbură pentru curbele axei şenalului la diferite
niveluri (în metri);
• unghiul la centru al curbelor (în grade); aceste gabarite
sunt determinate pentru un nivel de referinţă (etiaj
hidrologic sau etiaj de navigaţie si regularizare ENR);
• albia, canalul de curgere al unei ape curgătoare,
funcţie de pantă:
• albie minoră sau matca râului, cuprinde apă cea
mai mare parte din timp, la debite medii; albia
minoră este alcătuită din partea de jos, patul albiei
şi cele două maluri; în patul albiei se formează
canalul de etiaj corespunzător debitelor minime;
• albie majoră, de inundaţie sau luncă, conţine albia
minoră şi lunca, se extinde dincolo de albia minoră
în cazul viiturilor;
• nivel maxim de inundaţie;
• nivel normal de curgere;
• etiaj, media celor mai joase niveluri absolute
într-o perioadă mare de timp (de regulă 50 ani);
pot exista şi niveluri excepţionale mai joase (sub
etiaj), dar şi pentru aceste niveluri adâncimea
apei nu este nulă ci are o anumită valoare;
• etiajul de navigaţie şi regularizare – ENR, nivelul
ce se poate întâlni cu o frecvenţă de 94%,
anual; în unele documente nautice parametrii
curbelor de pe şenal sunt precizaţi şi pentru
nivelurile ce se pot realiza cu frecvenţa anuală
de 30% respectiv 50%;
• talveg, linia imaginară care uneşte punctele de
cea mai mare adâncime corespunde firului
apei, linia vitezei maxime de curgere,
delimitează graniţa teritorială când fluviul
curge între două ţări;
Albie şi etiaj - profil transversal
• adâncime, distanţa pe verticală dintre nivel şi fundul
apei (se măsoară prin sondaje şi se exprimă in metri
sau picioare);
 Nivelul apei Variaţia Temperatura
Localitatea Km
(cm) (cm) (°C)

Sulina 0 104 3 21,8

Tulcea 71 381 5 21,8
Isaccea 103 465 5 21,5
Galaţi 150 591 7 21,5
Brăila 170 619 9 21,5
Hârşova 253 640 8 21,5
Cernavoda 300 606 10 21,5
Călăraşi 370 598 0 21,0
Olteniţa 430 621 -9 21,0
Giurgiu 493 623 -14 20,8
Zimnicea 554 621 -19 21,0
Turnu Măgurele 597 562 -26 20,6
Corabia 630 551 -24 20,8
Bechet 679 611 -23 20,6
Rast 738 566 -20 20,9
Calafat 795 540 -12 20,7
Cetate 811 584 -14 21,0
Gruia 851 564 -10 22,0
Drobeta - Turnu Severin 931 863 10 22,0
Orşova 954 2.200 80 22,0
Drencova 1015 798 30 22,0
Moldova Veche 1048 710 10 22,0
Baziaş 1072 614 0 22,0
 Adâncime Adâncime
Sector
(pic) (m)

Bara Sulina 25,00 7,62

Sulina-Tulcea 25,00 7,62

Tulcea-Isaccea 25,00 7,62

Isaccea-Reni 25,00 7,62

Reni-Galati 25,00 7,62

Galaţi-Brăila 25,00 7,62

– pantă, înclinarea spre aval a suprafeţei cursului de apă, se
exprimă în cm/km sau mm/km, unghiul format de un
segment al albiei şi planul orizontal;
– perimetrul udat, suprafaţa de apă până la oglinda apei;
– coeficient de meandrare;
– coeficient de ramificare;
– diferenţa de nivel, diferenţa dintre două nivele consecutive;
– secţiunea transversală a albiei, suprafaţa secţiunii
transversale;
– forma secţiunii transversale (formă geometrică simplă sau
complexă);
– bară, depunerea aluvionară la gura de vărsare a fluviului în
mare, are forma semicirculară cu concavitatea spre gura
fluviului;
– grind, mică ridicătură de teren de formă alungită, rezultată
din depunerile aluvionare ale unei ape curgătoare;
– ostrov, insulă fluvială formată în urma unui proces
de acumulare ;
– braţ, ramificație a cursului principal al unei ape
curgătoare;
– canal principal, secundar
– indicator miliar (kilometric), stâlp din beton
pe care sunt înscrise valorile în km sau mile
(cifre albe pe fond negru pentru canalul
principal şi cifre negre pe fond alb pentru
canalul secundar).
• şenal navigabil, calea navigabilă, suprafaţa de apă pe care se poate naviga în
mod obişnuit, pe tot timpul anului sau numai într-un anumit interval de timp; el
ocupă partea din lăţimea cursului de apă care are o adâncime navigabilă
suficientă; în general şenalul navigabil urmează linia talvegului; şenalul navigabil
are traseul continuu, lăţimea minimă necesară deplasării şi încrucişării
drumurilor navelor şi adâncimea necesară pentru asigurarea pescajului maxim a
celei mai mari nave admise pentru navigaţie în zonă; lăţimea şenalului este în
funcţie de numărul de nave sau de lăţimea con-voaielor care se pot încrucişa pe
un anumit sector al căii navigabile, asi- gurându-se şi un spaţiu de siguranţă între
nave; adâncimea navigabilă minimă de pe şenalul navigabil trebuie sî fie egală
sau mai mare decât pescajul maxim al navei de calcul, la care se adaugă rezerva
pilotului;
• şenal navigabil este acea parte a fluviului amenajată şi balizată astfel să
garanteze securitatea navigaţiei. În general, navigabilitatea canalului este
determinată prin gabaritul său minim (lărgime, adâncime, raion de curbură)
raportată la etiajul navigabil şi de reglare (ENR), şi prin înălţimea liberă a paselor
navigabile a podurilor şi a cablurilor aeriene, raportată la nivelul înalt navigabil
(HNN).
Aceste repartiţii ale vitezelor în albia căii navigabile
determină anumite condiţii de deplasare a navelor şi
convoaielor, astfel:
• în condiţii de curs rectiliniu, în navigaţie aval, folosim
coama cursului realizând astfel o viteză mărită (curenţi
purtători);
• în condiţii de curs rectiliniu, în navigaţie amonte,
folosim partea de drum navigabil din drepta sau stânga
coamei pentru menţinerea unei viteze crescute
(curenţi contrari);
• efectul maxim de derivă este realizat de către curenţii
de travers care acţionează în condiţiile navigaţiei prin
curbe.
Navigatie fluviala si ape interioare

CURSUL 2
Navigaţia fluvială.
Caracteristici principale
• Caracteristica principală a navigaţiei fluviale
este aceea că navele sau convoaiele de nave
se deplasează în permanenţă în condiţii de
curent. Înţelegerea unor asemenea
condiţionări presupune cunoaşterea mişcării
apei prin albiile apelor curgătoare, cu
implicarea fiecărui aspect analizat asupra
deplasării navelor fluviale în aceste condiţii.
• Mişcarea apei prin albia unui curs de apă curgătoare are loc sub
acţiunea forţei gravitaţionale, în condiţiile existenţei unei pante.
Lipsa pantei cauzează lipsa scurgerii sau oprirea ei când panta
devine nulă. Curgerea prin albie sau pe panta unui versant (apă
de şiroire) este cu atât mai rapidă, cu cât panta este mai mare,
şi deci componenţa greutăţii proprii apei, pe direcţia pantei
este mai mare.
• Mişcarea (curgerea) apei prin albia unui curs de apă curgătoare
nu depinde numai de mărimea pantei, ci şi de calitatea patului
albiei. Albia alcătuită dintr-un material cu granulometrie fină
uşurează curgerea, iar cea alcătuită dintr-un material grosier o
frânează. Asperităţile albiei constituie ceea ce în hidraulică şi în
hidrologie se numeşte rugozitatea albiei. Cu cât rugozitatea este
mai mare, cu atât viteza apei va fi mai mică, evident, în
condiţiile aceloraşi valori de pantă.
• Pentru navigaţia fluvială viteza mare de curgere însemnă dificultăţi de
ordin tehnic şi economic.

Dificultăţile de ordin tehnic sunt:

• reducerea vitezei de deplasare a convoaielor de nave la marş în amonte;
• reducerea capacităţii de guvernare a convoielor de nave la marş în aval;
• guvernare dificilă în zone cu rugozitate pronunţată datorită apariţiei
anafoarelor, contracurenţilor;
• înscrierea cu dificultate în drumul navigabil datorită derivei pronunţate
atât pentru aval (cădere) cât şi pentru amonte (pendulare).

• Dificultăţile de ordin economic sunt:

• necesitatea creşterii puterii de propulsie şi implicit, a consumului specific
de carburanţi, pentru aceeaşi cantitate de marfă transportată;
• creşterea timpilor de navigaţie pentru distanţe egale.
•   masei de apă care se deplasează prin albie acţioneză:
Asupra
• forţa gravitaţională;
• forţa Coriolis;
• forţa centrifugă.

• a. Forţa gravitaţională constituie principala forţă care determină mişcarea

apei în râuri. Printr-o albie cu pantă si rugozitate uniforme, mişcarea apei
are o viteză uniformă, datorită lucrului mecanic generat de forţa de
gravitaţie asupra masei de apă ce se deplasează printr-un punct superior
al cursului spre altul inferior.
• Modul de acţiune a acesteia poate fi demonstrat astfel: pe un plan
înclinat sub un unghi , o picătură de apă A cu greutatea G se va deplasa
pe secţiunea de înclinare a planului. Forţa G în se descompune în două
componente: P1 perpendiculară pe planul înclinat şi P2 paralelă cu planul
înclinat, care produce scurgerea apei, unde:

•
•• Forţa Coriolis se manifestă în toate albiile apelor curgătoare ca
 
urmare a faptului că mişcarea masei de apă este influenţată de
mişcarea de rotaţie a Pământului. Acestă forţă acţionează
perpendicular pe direcţia mişcării apei în albie şi determină
abaterea acesteia spre dreapta în emisfera nordică şi spre stânga în
emisfera sudică. Efectul acţiunii forţei Coriolis se concretizează prin
modificarea pantei secţiunii transversale a albiei, cu o eroziune mai
intensă a malului drept în emisfera nordică şi a celui stâng în
emisfera sudică.
• Forţa centrifugă se manifestă în sectoarele cu meandre - acolo unde
există raze de curbură. Malul concav (exterior curburii) este acela
care suportă acţiunea forţei centrifuge Pc, a cărei valoare poate fi
calculată cu relaţia:
•  
• unde: m este masa apei V - viteza apei; R - raza de curbură a
cursului de apă, meandrului
• Sub acţiunea acestei forţe oglinda apei, în
secţiune transversală este uşor înclinată, mai
ridicată în partea spre malul concav şi mai
joasă spre malul convex. Mişcarea curenţilor
în secţiune albiei fluviului este reprezentată în
figura:
Pentru navigaţia fluvială cele trei forţe determină apariţia
următoarelor fenomene cu impact negativ:
• accentuarea derivei în cazul navigaţiei prin zonele de
curbură ale căii navigabile;
• creşterea cantităţii de aluviuni transportate ce generează
praguri în zonele de depunere;
• creşterea instabilităţii patului albiei ca urmare a eroziunii,
ceea ce produce modificări dese ale drumului navigabil;
• necesitatea instituirii unor reguli speciale de drum pe
anumite sectoare datorită limitelor de adâncime şi de
lăţime ale drumului navigabil;
• sinuozitatea căii navigabile implică manevrarea continuă
a instalaţiei de guvernare precum şi o vigilenţă sporită.
• Mişcarea apei prin albie nu este aceeaşi pe întreg
parcursul. Ea se poate schimba de la un capăt la altul al
cursului, în funcţie de modificarea pantei, a adâncimii şi
deci a vitezei apei. Mişcarea poate fi laminară, ca şuviţele
de curent paralele, în care rezistenţele din albie sunt
direct proporţionale cu viteza curentului apei. De
asemenea, mişcarea poate fi şi dezordonată (turbulentă),
fără fire de curent paralele, în care vitezele sunt direct
proporţionale cu pătratul vitezei curentului.
• Trecerea de la mişcarea laminară la cea turbulentă, pe
acelaşi sector de albie, se face prin trecerea de la o viteză
mai mică la una mai mare, în jurul unei viteze critice.
Viteza critică se realizează în funcţie de mai mulţi factori:
• mărimea materialelor din albie (a galeţilor);
• panta curgerii pe sectorul respectiv;
• adâncimea apei.

Vitezele critice nu se realizează de regulă pe fluvii. Asemenea

curgere pe Dunăre a existat în perioada dinaintea construirii
barajului “Porţile de Fier I” şi în prezent în zona Dervent, datorită
obstacolelor din albie (stânci naturale, construcţii).

În cazul curgerii turbulente, viteza este mereu variabilă, în orice

punct al curentului de apă, atât ca valoare, cât şi ca direcţie. Viteza
cursului de apă este în funcţie de corelaţia care există între
componenţa forţei gravitaţionale şi forţele de rezistenţă, care se
nasc prin frecarea apei cu albia.
• Componenţa forţei gravitaţionale depinde de
panta profilului longitudinal al albiei, iar
rezistenţa, de mărimea rugozităţii ei. Datorită
forţei de rezistenţă şi în funcţie de variaţia
pantei, apa îşi va menţine o viteză de curgere
neaccelerată. În cazul mişcării turbulente,
schimbarea direcţiei şi valorilor vitezei, dă
naştere vârtejurilor (anafoarelor).
• Mişcarea turbulentă prezintă câteva particularităţi
şi anume:
• viteza apei scade brusc în apropierea fundului şi a
malurilor;
• vectorul vitezei are direcţie variabilă în orice punct
al cursului de apă, dar tendinţa este spre direcţia
principală a cursului, indiferent sub ce unghi;
• pe timpul curgerii apei, rezistenţa este
proporţională cu pătratul vitezei curentului;
• mişcarea turbulentă a apei nu depinde de
vâscozitatea ei.
Pentru navigaţia fluvială mişcarea turbulentă a
apei generează următoarele dificultăţi:
• instabilitate de drum a convoaielor, în special a
celor cu tonaj şi gabarit mici;
• suprasolicitarea instalaţiilor de guvernare
pentru menţinerea pe drumul optim a
convoaielor;
• suprasolicitarea legăturilor între navele din
convoi, care trebuie să formeze un ansamblu
rigid pe timpul navigaţiei.
• În funcţie de rectiliniaritatea sau sinuozitatea albiei, în
fluxul de apă iau naştere diferite tipuri de curenţi:
• elicoidali, la coturile meandrelor, cu rotire în sensul acelor
ceasornicului, în cazul coturilor de curbură spre stânga şi
sens trigonometric pentru coturile de curbură spre dreapta.
Explicaţia acestor curenţi este relativ simplă. La coturi, din
cauza forţei centrifuge, care creşte odată cu pătratul vitezei
de curgere, apar înclinări ale oglinzii de apă către centrele
de curbură. În aceste porţiuni acţionează concomitent şi
forţele de greutate ale maselor de apă. Compunerea
forţelor arată că spre suprafata apei (oglinda) apar forţe
capabile să dirijeze particulele de apă spre malul concav, iar
spre fund apar forţe capabile să dirijeze particulele de apă
spre celălalt mal.
• Presiunea exercitată de curetul apei asupra corpului navei fluviale care se
deplasează printr-o anumită porţiune de cale navigabilă este
dependentă de viteza de curgere. Curgerea apei prin albie este un
fenomen complex, fapt dovedit de pulsaţia dezordonată a vitezelor în
orice punct al curentului de apă. Vectorii vitezelor îşi schimbă permanent
direcţia şi mărimea, oscilând în jurul unor valori medii. În cazul analizei
valorile “vitezelor punctuale”dintr-o măsurătoare de debit, aşezate pe o
“verticală de viteză” şi pe întreaga secţiune activă a unui curs de apă, se
constată o mare variaţie a acestora şi, în acelaşi timp, o anumită legitate
în re-partiţia lor, atât pe vreticală cât şi pe orizontală.
• Prin reprezentarea la scară, sub formă vectorială, a valorilor vitezelor
determinate pe o “verticală de viteză” prin unirea extremităţilor acestor
vectori, obţinem o curba de repartiţie a vitezelor pe verticală, numită
“hodograf” sau “epură de viteză”. Această epură, care se poate numi şi
“diagramă de repartiţie a vitezei apei pe verticală” are forme foarte
variate, in funcţie de factorii care influenţează curgerea prin albie (fig. a,
b, c).
• Pentru navele fluviale este importantă repartiţia vitezelor
de la suprafaţa apei până la adâncimea unor pescaje
maxime de 250...270 cm., deci în zona în care vitezele cresc
de la suprafaţă spre fundul albiei. Curbele ce cuprind
repartiţia vitezelor de valori constante poartă numele de
izotahe.
• Analiza izotahelor arată că viteza maximă de curgere se află
în zona coamei şi ca toate izotahele sunt deschise la
suprafaţa apei, situaţie care se regăseşte pe cursurile de
apă în condiţii de curgere liberă. În condiţii de pod de
gheaţă aceste izotahe iau aspectul unor linii curbe închise,
iar axa vitezelor maxime coboară undeva la mijlocul
secţiunii poziţionându-se în funcţie de valoarea rugozităţii
patului albiei sau a feţei inferioare a gheţii.
Aceste repartiţii ale vitezelor în albia căii navigabile
determină anumite condiţii de deplasare a navelor şi
convoaielor, astfel:
• în condiţii de curs rectiliniu, în navigaţie aval, folosim
coama cursului realizând astfel o viteză mărită (curenţi
purtători);
• în condiţii de curs rectiliniu, în navigaţie amonte,
folosim partea de drum navigabil din drepta sau stânga
coamei pentru menţinerea unei viteze crescute
(curenţi contrari);
• efectul maxim de derivă este realizat de către curenţii
de travers care acţionează în condiţiile navigaţiei prin
curbe.
Navigatie fluviala si ape interioare

CURSUL 3
Navele fluviale, fluvial-maritime şi
porturile fluviale
• Porturile interioare au diferite forme de
organizare, de proprietate, domenii de
activitate, dimensiuni, și legături de transport
cu zonele adiacente lor.
• Diversitatea și, prin urmare, rolurile diferite
pe care le joacă sistemele de transport,
lanțurile de aprovizionare sau de dezvoltare
regionala au contribuit la dezvoltarea căreia
fac parte duc la lipsa consens de mulți ani,
chiar și în ceea ce privește definirea acestora
• In Europa există porturi interioare de diferite
dimensiuni și caracteristici diferite ce ilustrează scara
diversitatii lor.
• De la porturi mici, private, cu o singură entitate, cu
un debarcader a unei funcții cheie de transport
(portul Bydgoszcz - cifra de afaceri pentru un volum
de mărfuril de câteva mii de tone pe an) la porturi
public-private cu mai multe actori economici, cu o
entitate de management și funcții obiective și
spațiale dezvoltate (Duisburg - 131 milioane tone în
2017).
• Transportul fluvial reprezintă un sector
strategic al României, dat fiind că porturile
fluviale alături de portul Constanţa, joacă un
rol important în activitatea de comerţ exterior
şi tranzit al mărfurilor prin România.
• Dunărea şi portul Constanţa constituie puncte
de intrare din şi spre Orientul Mijlociu şi
Orientul Îndepărtat.
• România are 1.075 de kilometri de Dunăre,
adică 40% din totalul sectorului navigabil al
fluviului, ce asigură legătura directă cu nouă
state europene, 20 de porturi fluviale (din care
în Brăila, Galaţi, Tulcea şi Sulina pot opera şi
nave maritime) şi două canale navigabile
Dunăre - Marea Neagră şi Poarta Albă - Midia,
care fac legătura cu portul Constanţa şi cu
Marea Neagră.
• Nava este o constructie speciala, etansa,
capabila sa pluteasca si sa se deplaseze pe
apa intr-o directie voita,cu o viteza stabilita si
cu un scop determinat: transport de marfuri si
pasageri, lucrari hidrotehnice, cercetare
stiintifica, pescuit, agrement etc.
• Coca este partea principala a navei care
asigura exploatarea acesteia corespunzator
cerintelor navigatiei si destinatiei.
• CLASIFICAREA NAVELOR FLUVIALE DUPA DESTINATIE

Navele fluviale se clasifica in doua categorii principale: propulsate si

nepropulsate, care la randul lor se impart dupa destinatie in grupe de nave.

Nave propulsate
• Grupa navelor propulsate destinate efectuarii transportului fluvial:
remorcherele de linie, impingatoarele de linie, barjele si slepurile
autopropulsate, tancuri autopropulsate.
• Grupa navelor pasagere fluviale: pasagere clasice, pasagere rapide,
hidrobuzele, bacurile de traversare autopropulsate, feriboturile.
• Grupa navelor fluviale propulsate cu destinatie speciala care cuprinde:
nave scoala, nave de salvare, nave hidrografice, nave de semnalizare,
nave spargatoare de gheata.
• Grupa navelor fluviale tehnice: dragi, salande, macarale plutitoare, etc;
• Grupa navelor fluviale de serviciu: remorchere de manevra, pilotine, nave
de stins incendiul, nave de bunkeraj, salupe pentru diverse servicii.
• Nave nepropulsate
• Grupa navelor nepropulsate de transport:
slepurile, barjele, ceamurile, tancurile,
pletinele.
• Grupa navelor nepropulsate destinate
pasagerilor si personalului: pontoane de
acostare, pontoane dormitor, bacuri mici de
trecere pasageri si mijloace auto.
• Grupa navelor nepropulsate tehnice: dragi,
salande, deroseze, macarale plutitoare,
tancuri de bunkeraj, pontoane atelier.
Petrolier fluvial ieşind din cala navei
Baco-Liner 3
Portul Mineralier Galaţi
• Federatia Europeana a porturilor fluviale si de ape
interioare (European Federation of Inland ports - EFIP)
reunește aproape 200 de porturi interioare și autorități
portuare din 18 țări ale Uniunii Europene, Elveția,
Serbia și Ucraina.
• EFIP servește drept „punct nodal” între porturile
interioare și instituțiile europene. În acest sens, EFIP
face schimb de informații cu privire la evoluțiile recente
ale politicilor către membrii săi. Și, în același timp, EFIP
informează factorii de decizie europeni despre ceea ce
se întâmplă în porturile interioare. În cele din urmă,
EFIP asigură schimbul de informații și opinii între
membrii săi.
• R.A. Administratia Zonei Libere Sulina administreaza o suprafata
de 175,5117ha, inclusa in intravilanul orasului, compusa dintr-
un numar de 2 perimetre, amplasate atat in zona orasului, cat si
in jurul bazinuluimaritim de tranzit.
    In perimetrul 1 si in zona amenajata a perimetrului 2, care au
statut de zona libera, sunt amplasate lucrari de infrastructura:
•   - cheuri, platforme, accese rutiere,          

       - cladiri cu destinatie administrativa,

        - spatii comerciale,

        - depozite, retele de energie electrica,

         -  alimentare cu apa si canalizare.

• Perimetrul 2, zona neamenajata este compusa
din:
1.339.510 m2 teren neamenajat, parte din teren
   provenind din dragarea bazinului maritim de
tranzit;

  bazinul maritim de tranzit in suprafata de

330.850 mp si o adancime de 7 m;

  bazinul fluvial destinat navelor de agreement si

    pescaresti, in suprafata de 50.150mp.
• Port Docuri S.A. Galati
Pozitie geografica:amplasat pe malul stang al
Dunarii, Mm 80; Frontul de cheu se intinde pe o
suprafata totala de 1.500 ml. din care 500 m la
Dunare iar restul fiind aferent bazinului portuar
existent;
Tehnologie eficienta de exploatare portuara
Capacitati de depozitare multiple precum si mijloace
mecanice pentru ridicat, transportat si pentru
stivuirea marfurilor.
Utilitati: energie electrica, apa, gaze naturale
• Facilitati portuare
• Suprafata totala a portului este de 169.331,00 mp

• Accesul in port se face pe cale rutiera, cale ferata (normala si larga) si pe cale fluviala:
• Reteaua de drumuri - permite atat tranzitul marfurilor standard cat si a celor agabaritice si este
conectata la reteaua nationala de drumuri si sosele.

• Calea ferata - are o lungime de 2.619 metri, impartita dupa cum urmeaza:
- 1.313 m sina de cale ferata pentru receptie/livrare
- 1.206 m front pentru incarcare/descarcare
- 100 m de cale ferata larga pentru incarcarea/descarcarea vagoanelor provenind din C.S.I.
Manevrarea vagoanelor in incinta portului se executa utilizand propria locomotiva.

• Calea fluviala
- accesul se poate face cu barje, nave fluviale si nave maritime de max. 8.000 tdw (capacitatea si
pescajul navelor admise la operare depind in exclusivitate de adancimea maxima a Dunarii
inregistrata la Bara Sulina.
- portul beneficiaza de 7 dane, dupa cum urmeaza: 3 dane de cate 120 m lungime situate de-a
lungul Dunarii si 4 danede cate 90 - 110 m lungime situate in bazinul portuar.
- 1 dana de 130 m lungime este situata in bazinul portuar si este specializata in cereale .
• Port Braila

Pozitie geografica: port fluvio-maritim, amenajat pe malul stang al Dunarii, la km 170.

Utilitati: energie electrica, apa, gaze naturaleCai de acces: cale ferata, drum rutier
Portul se compune din urmatoarele zone:

Zona veche a portului Braila asezata de-a lungul malului Dunarii are urmatoarele sectoare:
- intre km 173 si 172+200 este zona neoperativa, cu mal natural;
- intre km 172+200 si km 171 cu lungimea de 1200 m, malul este prevazut cu cheu pereat si
cuprinde danele 1-14, destinate micilor ambarcatiuni si de agrement precum si navelor
maritime (zona "Bai");
- in aval de km 171 se afla cinci dane cu lungimea de 400 m, prevazute cu cheu inclinat ce au
in dotare patru pontoane de acostare destinate navelor de pasageri, fluviale si de turism;
- dana maritima destinata marfurilor generale, cu cheu inclinat prevazut cu 2 pontoane
pentru incarcare nave maritime;
- zona Trans-Europa-Braila - situata la km 170 - port Braila la danele 23-24 cu adancime
minima 7,5 m;
- danele 25- 28 sunt fluvialo-maritime, in lungime de 550m, cu cheu inclinat, adancime
minima in dana de 6 m.

Bazinul "Docuri Braila" a carui gura de intrare se afla la km 169+100, este prevazut cu un
front portuar in lungime de 1475 m. 

Adancimea minima in bazin este - 7,5m.

• Port Industrial Tulcea
• Portul este situat pe Dunare la km 73,05Tehnologie eficienta de exploatare portuaraCapacitate de
stocare:
- dana maritima: 8600 mp (9000 kg/mp)
- dana fluviala 3000 mp (4000 kg/mp)

• Utilitati: energie electrica, apa, gaze naturaleEchipamente portuare:1. Macarale de tip cheu:
- 3-20 tf/32m/carlig;
- 16 tf/32 m/graifer

Alte caracteristici ale portului industrial:

• Numar bazine: 1Impingatoare 2Terminal pasageri: lungime cheu 100 m
Zona tarmurilor operationale:
- suprafata maritima 7150 mp
- suprafata fluviala 950 mp

Adancimea apei:
- dana maritima 7,5 m
- dana fluviala minim 3,0 m

Numar cheuri:
- doua dane maritime
- o dana fluviala

Lungime cheu:
- dana maritima 230 m;
- dana fluviala 100 m
 •Parcursul mărfurilor se stabileşte prin
însumarea parcursurilor parţiale dintre tonele
de marfă transportate de fiecare navă fluvială
în fiecare voiaj şi distanţa pe care se
efectuează transportul.
Pt/km
 • Pt / km = parcursul mărfurilor în tone/kilometru
• Gi = greutatea mărfurilor transportate de fiecare
navă în fiecare voiaj
• di = distanţa pe care se efectuează fiecare
transport
Acest indicator se centralizează pe întreaga flotă
fluvială (după ce a fost stabilit pe fiecare navă fluvială
în parte), exprimând sursa propriu-zisă a veniturilor
realizate de flota fluvială. Cu cât parcursul mărfurilor
este mai mare şi durata staţionărilor mai mică, cu atât
va fi mai mare şi numărul de voiaje, respectiv
veniturile realizate vor creste.
• Indicatorii cantitativi se referă la volumul activităţii de transport
planificat şi realizat. Principalii indicatori cantitativi (de volum) sunt:
mărfuri transportate (expediate), parcursul mărfurilor, distanţa medie
de transport, volumul total al transporturilor de mărfuri, venituri brute
(exprimate într-o monedă de circulaţie internaţională) din
transporturile de marfă efectuate cu flota proprie. Cu unele excepţii,
modul de stabilire al acestor indicatori cantitativi este similar cu cel
utilizat în cadrul celorlalte modalităţi de transport (feroviar, auto,
maritim etc.).
• Pentru traficul fluvial, volumul transporturilor se determină prin
relaţia:
• Vf =Vmarfa · K

• Vf = volumul mărfurilor transportate pe fluviu

• Vmb = volumul mărfurilor transportate
• K = coeficientul de creştere al activităţii economice a beneficiarilor
deserviţi de mijloacele de transport fluviale
Navigatie fluviala si ape interioare

CURSUL 4
Dunărea arteră europeană de
navigaţie interioară
• DUNĂREA. CARACTERISTICILE PRINCIPALE ALE
BAZINULUI HIDROGRAFIC AL DUNĂRII

• DUNĂREA – ARTERĂ FLUVIALĂ A EUROPEI

Dunărea este cel mai important fluviu european care se

varsă în Marea Neagră. În antichitate, Dunărea a fost
cunoscută sub numele simbolic Mateus, râul aducător
de noroc, fluviul cel larg şi adânc, nume folosit de
fenicieni sau Istros de greci şi Danubius de romanii,
care i-au cunoscut cursul superior şi mijlociu, denumire
ce s-a întins cu timpul asupra întregului fluviu şi care se
con-sideră a fi de origine tracică.
• Dunărea reprezinta nu numai calea de
legătură cea mai uşoară, ci bazinul său era şi
un inepuizabil rezervor de produse (grâu,
miere, animale, lemn, peşte) necesare
ţinuturilor mediteraneene. Grecii şi mai târziu,
romanii şi bizantinii au fost interesaţi de
aceste pământuri, au construit drumuri, cetăţi,
şi porturi pentru a-şi asigura o exploatare
puternică şi sigură a bogăţiilor.
• Ca arteră de intensă circulaţie în toate timpurile,
Dunărea a cunoscut peri-oade de avânt sau de regres
urmare a situaţiilor politice şi militare din Europa.
Geto-dacii navigau pe cursul mijlociu al fluviului, iar
corăbierii greci pe Dunărea maritimă. Odată cu
cucerirea Daciei de către romani, pe Dunăre se
dezvoltă o adevărată flotă comercială romană.
• Primele cinci secole ale mileniului XX au reprezentat o
perioadă înfloritoare datorită prezenţei corăbierilor
veneţieni şi genovezi pe apele marelui fluviu.
Expansiunea otomană a limitat navigaţia dar, după
pacea de la Adrianopol (1829) se redă libertatea
navigaţiei pe Dunăre.
• Astăzi, regimul de navigaţie este reglementat de Comisia
Internaţională a Dunării, cu sediul la Budapesta, iar
pentru Dunărea de Jos de A.F.D.J. (Administraţia Fluvială
a Dunării de Jos).
• Dunărea, ca importantă cale de navigaţie uneşte statele
europene: Germania, Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria,
Serbia, România, Bulgaria, Ucraina, Moldova.
• Dunărea izvorăşte de pe versantul oriental al munţilor
Pădurea Neagră din Germania prin râurile Brigach şi Breg,
are o lungime de 2.857 km (în linie dreaptă 1.630 km),
dintre care 2.588 km navigabili şi este al doilea fluviu din
Europa şi al 17-lea din lume ca lungime Brigach este un
curs de apă în landul Baden - Württemberg, Germania; în
orașul Donaueschingen, se contopește cu râul Breg, dând
naștere fluviului Dunărea 
• Dunărea îşi culege afluenţii de pe un teritoriu de 817.000
km2, aproximativ 1/13 din suprafaţa continentului, culege
120 de afluenţi, din care 34 navigabili. Distanţele de-a lungul
firului apei sunt marcate prin borne hidrometrice de la
Galaţi, kilometrul 150, în amonte şi prin borne miliare de la
Galaţi, Mila 180, în aval până la Sulina, Mila 0.
• Cumpăna de ape este linia care separă bazinele hidrografice
vecine, unind punctele cu cele mai ridicate altitudini. În plan,
aceasta reprezintă perimetrul bazi-nului hidrografic, cu un rol
foarte important în calcularea coeficientului de formă a
bazinului. Delimitarea bazinului hidrografic prin cumpăna de
ape se face pe baza hărţilor topografice.
• Cumpăna apelor unui bazin hidrografic trecând prin punctele
cele mai înalte (culmi de munţi, coline, dealuri) aparţine şi
bazinelor învecinate.
• Dunărea se împarte în trei sectoare:
• Dunărea de sus, de la izvoare, km 2.863 până la
Gonyu, km 1.791 (lungimea totală de 1.072
km);
• Dunărea de mijloc, de la Gonyu, km 1.791 până
la Drobeta-Turnu Severin km 931 (lungimea
totală de 830 km);
• Dunărea de jos, de la Drobeta-Turnu Severin,
km 931, până la Sulina, km 0 (lungimea totală
de 931 km).
• Dunărea se varsă în mare prin cele trei braţe principale:
– Chilia, 117 km;
– Sulina, 63 km;
– Sfîntu Gheorghe, 109 km.
• Delta Dunării se află în partea de est a României, la
gura de vărsare a Dună-rii în Marea Neagră. A fost
inclusă în anul 1990 de UNESCO în circuitul rezer-ţiilor
mondiale ale biosferei. în cadrul programului "Omul şi
Biosfera" – MAB UNESCO şi, de asemenea, a fost
inclusă în Lista Patrimoniului Universal Cultural şi
Natural UNESCO. Delta Dunării are o lungime şi o
lăţime aproximativă de 100 km şi o populaţie grupată
în 15 localităţi şi două oraşe: Tulcea şi Sulina şi o
suprafaţă de 3.500 km2.
• Rezervaţia Biosferei Delta Dunării este unica deltă din
lume, declarată rezer-vaţie a biosferei în 1990, una dintre
cele mai mari zone umede din lume - ca habitat al
păsărilor de apă.
• Rezervaţia Biosferei Delta Dunării este delimitată de
următoarele puncte:
• 28º10’50’’ longitudine estică (Cotul Pisicii);
• 29º42’45’’ longitudine estică (Sulina);
• 45º27’ latitudine nordică (braţul Chilia, km 43);
• 44º20’40’’ latitudine nordică (Capul Midia).
• Rezervaţia Biosferei Delta Dunării are o suprafaţa de
580.000 ha, 2,5 % din suprafaţa României (locul 22 între
deltele lumii şi locul trei în Europa, după Volga şi Kuban).
• Cele trei sectoare ale Dunării pot fi caracterizate astfel:
• Dunărea de Sus:
– se întinde de la izvoare până la Gonyu, km 1791 și cuprinde
următoarele unități fizico-geografice: Alpii Elvețieni și
Austrieci, zona prealpina și ba-zinul Vienei;
– suprafața bazinului în acest sector este de 131.300 km2, iar
forma sa alun-gită, cu un pronunțat caracter de asimetrie
datorită numeroșilor afluenți al-pini de pe partea dreaptă a
Dunării;
– reţea hidrografică de tip alpin;
– afluenţii alpini transportă o mare cantitate de aluviuni în albia
Dunării, formând bancuri de nisip;
– creşterea apelor se produce în perioada iulie - septembrie;
– nivelul minim în perioada ianuarie - aprilie;
• Principalele subdiviziuni ale acestui sector sunt,
din punct de vedere al condiţiilor de navigaţie
situaţia se prezintă astfel:
• Ulm-Regensburg 209 km
• Regensburg-Passan 153 km
• Passau-Linz 91 km
• Linz-Viena 206 km
• Viena-Devia 49 km
• Devia-Gonyu 89 km
• 797 km navigabili;
• 275 km nenavigabili.
• .Dunărea de mijloc:
unitate geografică unică în genul său și cuprinde vasta câmpie joasă a Ungariei,
înconjurată din toate părțile de munți și bazinele Panonic și Transilvan;
suprafața bazinului crește cu 445.418 km2, însumând la Turnu Severin 576.718
km2. Forma bazinului este aproximativ ovală, simetrică cu o dezvoltare maximă
în dreptul zonei de confluența cu Tisă. În această porțiune Dunărea primește
afluenți mari de pe ambele maluri;
• reţea hidrografică de câmpie mai puţin ramificată, cu variaţii mari de debit şi
de nivel;
• albie relativ sinuoasă şi puţin ramificată;
• în aval de Moldova Veche se bifurcă în braţul Galubăţ şi braţul Coronim, care
se reunesc la stânca Babacaia;
• din punct de vedere al condiţiilor de navigaţie situaţia se prezintă astfel:
• Gonyu-Budapesta 144 km
• Budapesta-Moldova Veche 599 km
• Moldova Veche-Drobeta Turnu-Severin 177 km
• 860 km navigabili
• existenţa complexului hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier care a
creat condiţii bune pentru siguranţa navigaţiei;
Caracteristici ale Barajului Porţile de Fier:
• lăţimea fluviului 1.000 m;
• nivelul apei se ridică la 33 m faţă de nivelul mării;
• lac de acumulare cu lungimea de 150 km;
• caracteristici al ecomplexul Porţile de Fier:
• două hidrocentrale;
• două ecluze cu dublu sens;
• în amonte şi în aval porturi de aşteptare cu peste
2 km de diguri;
• ecluzele au următoarele caracteristici: lungime
310 m; lăţime 34 m; înălţime 4,5 m la prag.
• Dunărea de Jos:
• se întinde din aval de Porțile de Fier până la
vărsarea în Marea Neagră şi drenează Zona
Munților Balcani, a Carpaților Meridionali, a
Carpaților de Curbură, a Carpaților Orientali,
Podișul Moldovei, precum și Câmpia Dună-rii de
Jos;
• reţea hidrografică bogată formată din afluenţi
scurţi de pe partea stângă (Nera, Cerna, Jiul,
Oltul, Vedea, Teleormanul, Argeşul, Ialomiţa,
Siretul şi Prutul) şi afluenţii după partea dreaptă
(Timocul, Lomul, Ogastrul).
• Bazinul hidrografic al Dunării în acest sector este
asimetric, fiind mai mult dezvoltat pe partea
stângă. Această caracteristică se observă și în
aspectul morfologic al albiei fluviului, malul drept
fiind înalt, cu o înfățișare generală de platou
colinar, ce se înalță local cu 200 m. Malul stâng
este mai jos și se prezintă sub formă de câmpie
întinsă ce cuprinde în interiorul sau numeroase
brațe, lacuri și bălți.
• Afluenții de pe dreapta sunt Timok, Lom, Ogasur,
Vid, Ozna, Ianța, Lomul de Jos, ce își au izvoarele în
Balcani. Nivelul și debitul apelor crește primăvara
și la începutul verii, ca urmare a topirii zăpezilor.
• Sectorul românesc al Dunării a fost divizat din punct
de vedere al caracteristicilor fizico-geografice în
patru sectoare astfel: Sectorul muntos (Baziaș –
Drobeta Turnu Severin), sectorul de Câmpie
(Drobeta Turnu Severin – Silistra), sectorul brațelor
(Silistra – Brăila) și sectorul marin (Brăila – Marea
Neagră).
• Din punct de vedere navigației, între Silistra și
Giurgeni, fluviul prezintă unele caracteristici naturale
defavorabile, cum sunt numeroasele despletiri,
ostroavele și întinsurile, dar mai ales pragurile
subacvatice cu adâncimi reduse ce constituie puncte
critice pentru navele cu pescaj mai mare de 2 m.
• După numai 3,5 km de la confluența cu brațul
Borcea, Dunărea se bifurcă din nou. Către est
pornește brațul Măcin, având lungimea 97 km,
cuprinse între 150 m - 400 m și adâncimi de
peste 1,60 m pe care se navigă cu greutate, nu
atât din cauza adâncimilor mici, cât a coturilor
foarte strânse de la Turcoaia și Măcin. De la km
95 al acestuia se bifurcă în braţul Vâlciu (lung de
40 km) ce se varsă în brațul principal al fluviului
la km 196 și care, având adâncimi mai mari de
2,5 m și lățimi de 150 m, permite navigația în
tot timpul anului.
• Brațul principal al fluviului întâlnit în unele lucrări de specialitate sub
numele de Dunăre Nouă, face, după difluenţa cu brațul Măcin un
curs ușor curbat către vest revenind apoi către nord. Are adâncimi
de peste 5 m, permițând o navi-gație normală și în perioadele cu ape
scăzute. În acest sector se află cele trei treceri permanente peste
fluviu, ce leagă Dobrogea de Câmpia Română: trecerea rutieră și de
cale ferată Cernavodă-Fetești și podul rutier Giurgeni - Vadul Oii.
• După unirea cu brațul Măcin (km 170), Dunărea curge din nou printr-
o albie unică, sinuoasă care își schimbă orientarea către est după
numai 20 km.
• Lățimea fluviului cuprinsă între 600 şi 1.200 m și adâncimea
șenalului navigabil de peste 8,5 metri (la Cotul Pisicii de 30 m)
permit o bună navigație a navelor maritime cu un tonaj la 65.000
tdw, chiar și în perioadele cu ape scăzute. Caracteristica albiei pe
această porțiune este reprezentată de adâncimea sa treptată,
ajungând în unele locuri la adâncimi sub nivelul mării.
• Sectorul Brăila-Sulina (Dunărea maritimă) cu
lungimea de 170 km cuprinde albia principală
a Dunării până la Ceatal Izmail (km 80),
precum şi braţele Tulcea şi Sulina. De la Brăila
la Ceatal Izmail, Dunărea curge într-o albie
adâncă, cu o lăţime de 350...1.200 m. La
Ceatal Izmail începe Delta, în acest punct albia
se bifurcă în cele două braţe Chilia şi Tulcea.
Braţul Tulcea are lăţimea de la 200 m la M 43
la 500 m, la M 41, este sinuos şi formează
curbe pronunţate - la Tulcea).
• La Ceatal Sfântu Gheorghe - M 34 începe
braţul Sulina, malurile braţului sunt joase şi
acoperite cu dale de ciment pe o distanţă de
peste 75% din lungimea canalului, lăţimea
acestuia fiind de 120 m.
•  
• La Sulina, pentru ieşirea la mare prin bara
Sulina, există un canal mărginit de două diguri
orientate spre est apoi uşor spre sud-est.
• La bara Sulina se execută dragaj permanent
pentru a se menţine adâncimea de 21
picioare. Pe Sulina între M 34 şi M zero pe
ambele maluri din loc în loc sunt construite
epiuri pentru concentrarea şi dirijarea
debitului de apă şi a curentului înspre axa
şenalului.
• Sectorul Brăila-Sfîntu Gheorghe nu prezintă dificultăţi
pentru navigaţie, lăţimea pe braţul Sfîntu Gheorghe
fiind de aproximativ 300 m.
• Viteza curentului între Baziaş şi Marea Neagră
variază între 2,3 - 4,5 km/h. Viteza medie în sectorul
Brăila-Sulina este de 3,4 km/h.
• Începând de la Ceatalul Ismail, fluviul se desparte în
brațele Chilia și Tulcea, ultimul bifurcându-se după
numai 17 km brațele Sulina și Sfântu Gheor-ghe.
Astfel înainte de vărsarea în mare, Dunărea dă
naștere cele mai impunătoare dintre realizările sale,
delta-mirificul spațiu creat ca o perlă la despărțirea
de continent.
• Brațul Sulina (63 km, cu o prelungire în mare prin diguri
laterale de încă aproximativ 8 km) se ramifică din
brațul Tulcea la mila 34, Ceatal Sf. Gheorghe.
Meandrele sale, cunoscute sub denumirea de „marele
M”, au fost tăiate printr-un canal de navigație
scurtându-se traseul Sulina-Tulcea cu 15 km. Lățimile
medii ale brațului sunt cuprinse între 120 – 200 m, iar
adâncimile pe șenalul navigabil sunt întreținute prin
dragaj la minimum 7,3 m (24 pic.). Preluând 17% din
apele Dunării și având debit mediu de 500 m3/sec,
permite deplasarea navelor maritime cu un pescaj de
până la 6 m, asigurând legătura celor două mari porturi
fluviale Brăila și Galați, cu mările și oceanele lumii.
•  
Navigatie fluviala si ape interioare

CURSUL 5
Navigaţia pe Dunăre
SEMNALE PLUTITOARE ŞI DE COASTĂ PENTRU BALIZAJUL
ŞENALULUI. DESCRIERE. SEMNIFICAŢIE. SEMNE PENTRU
REGLEMENTAREA NAVIGAŢIEI PE APE INTERIOARE.
DESCRIERE. SEMNIFICAŢIE. SIMBOL GRAFIC

Balizajul reprezintă un complex de acţiuni, dispozitive

speciale şi materiale prin care se asigură marcarea
întregului parcurs navigabil al unei căi navigabile
interioare.

Şenalul navigabil este balizat după sistemul lateral,

folosindu-se semnale plutitoare şi de coastă.
• Dunărea navigabilă este balizată în sistemul
lateral, indicându-se poziţia limitelor şenalului
navigabil în raport cu drumul unei nave care
urmează şenalul.
• Malul drept şi malul stâng, respectiv, limita
dreaptă şi stângă a şenalului navigabil se
consideră pentru navigaţia în aval
• Limitele şenalului navigabil sunt balizate astfe
• a.pentrul: limita dreaptă şi a pericolelor de pe
malul drept cu (figura)
• geamandură roşie cilindrică, şcondru sau jalon
roşu (pe geamandurile necilindrice, şcondrii
sau jaloane se montează semn cilindric roşu);
• lumină ritmică roşie, perioadă 3,5 sec. (0,7
sec. lumină roşie, 2,8 sec. întuneric).
• pentru limita stângă şi a pericolelor de pe
malul stâng cu:
• geamandură verde, şcondru sau jalon verde
(pe geamandurile neconice şcondrii sau
jaloane se montează semn conic verde);
• lumină ritmică verde, perioadă 3,5 sec., (0,7
sec. lumină verde, 2,8 sec. întuneric).
• bifurcaţia şenalului, joncţiunea şenalului şi
diferite pericole situate în limitele şenalului se
balizează cu:
• geamandură sferică cu benzi orizontale roşii şi
verzi, şcondru, jalon cu benzi orizontale roşii si
verzi prevăzute cu semn sferic cu benzi
orizontale roşii şi verzi;
• lumină albă intermitentă, perioadă 1sec. (0,5
sec. lumină albă, 0,5 sec. întuneric);
• La navigaţia în aval acest semnal poate fi lăsat
atât la babord cât şi la tribord.
• Locurile de staţionare se balizează astfel:
• la malul drept: cu geamandură luminoasă de
dreapta (cilindrică vopsită în roşu şi
inscripţionată cu litera P), lumină roşie,
perioadă 4,0 sec.(2.0 sec. lumină roşie, 2,0 sec
întuneric);
• la malul stâng: cu geamandură luminoasă de
stânga (cilindrică vopsită în verde şi
inscripţionată cu litera P), lumină verde,
perioadă 4,0 sec.(2.0 sec. lumină verde, 2,0 sec
întuneric).
• Poziţia şenalului în raport cu malurile se
balizează costier astfel:
• la malul drept: far roşu prevăzut cu panou
pătrat vopsit în roşu mărginit de două benzi
orizontale albe, lumină ritmică roşie, perioada
5,5 sec. (0,7 sec. de lumină roşie şi 4,8 sec.
întuneric);
• la malul stâng: far verde prevăzut cu panou
pătrat vopsit jumătate verde jumătate alb,
lumină ritmică verde, perioada 5,5 sec. (0,7 sec.
de lumină verde şi 4,8 sec. întuneric);
• Traversarea şenalului de pe un mal pe celalalt se
balizează astfel:
• la malul drept lumina galbenă prevăzută cu
panou în dungi galben şi negru, lumina galbenă
cu sclipiri de o perioadă 5,0 sec. (0,7 lumină
galbenă, 2,8 sec. întuneric);
• la malul stâng lumină galbenă prevăzută cu
panou în dungi galben cu negru, lumină galbenă
cu sclipiri de o perioadă 3,5 sec. (0,7 lumină
galbenă, 2,8 sec întuneric).
• Traversarea şenalului se poate face
printr-o manevră:
• - simplă;
• - lungă.
• Aliniamentele de traversare sunt semnalizate
astfel:
• aliniament de traversare de la malul drept:
• Punctele periculoase şi obstacolele se balizează costier
astfel:
• la malul drept: cu semnal costier, triunghi alb, mărginit cu
bandă roşie, cu vârful în jos;
• la malul stâng: cu semnal costier, triunghi alb, mărginit cu
bandă verde, cu vârful în sus.

• Trecerea posibilă pe ambele părţi se balizează cu:

• far prevăzut cu două panouri triunghiulare albe vârf la vârf
mărginite cu bandă roşie cel de sus şi cu bandă verde cel
de jos, lumină albă, perioadă 5.0 sec. (2,5 sec. lumină albă
şi 2,5 sec. întuneric).
• Pilele podurilor se balizează folosind
geamandurile roşii sau verzi ce indică limita
dreaptă sau stângă a şenalului plasate în
amonte şi aval de pile pe pilele podurilor se
montează reflectoare radar.
• Liniile aeriene se marchează cu reflectore
radar montate chiar pe ele sau cu reflectoare
radar instalate pe geamanduri galbene dispuse
în pereche în apropiere de fiecare mal.
•  
Navigatie fluviala si ape interioare

CURSUL 6
Reguli de navigaţie pe Dunăre
• Semnalele folosite în reglementarea navigaţiei pe
ape interioare se împart în:
• semnale principale:
• semnale de interzicere
• semnale de obligaţie
• semnale de restricţie;
• semnale de recomandare
• semnale de indicaţie.
•  
• b.semnale auxiliare.
•  
• Semnalele de interzicere reglementează situaţiile de interzicere:
- de trecere
- de depăşire:
- a oricărei depăşiri
- depăşire numai între convoaie
- de întâlnire şi de depăşire
- de staţionare
- de a ancora sau de a lăsa să se târască ancore, parâme sau lanţuri
- de a se lega la mal
- de a întoarce
- de a provoca valuri
- de a trece în afara spaţiului indicat
- de a trece, dar fiind pregătit de marş
- a navigaţiei navelor cu autopropulsor
- a navigaţiei ambarcaţiunilor de sport sau agrement
- practicării schiului nautic;
- a navigaţiei navelor care nu sunt nici autopropulsate, nici cu vele.
SEMNALELE DE INTERZICERE

Semnalele de interzicere reglementează situaţiile de interzicere:

- de trecere

- de depăşire:
- a oricărei depăşiri

- depăşire numai între convoaie;

- de întâlnire şi de depăşire

- de staţionare

- de a ancora sau de a lăsa să se târască ancore, parâme sau lanţuri

- de a se lega la mal

- de a întoarce

- de a provoca valuri
- de a trece în afara spaţiului indicat

- de a trece, dar fiind pregătit de marş

- a navigaţiei navelor cu autopropulsor

- a navigaţiei ambarcaţiunilor de sport sau agrement

- practicării schiului nautic;

- a navigaţiei navelor care nu sunt nici autopropulsate, nici cu vele.

SEMNALELE DE OBLIGAŢIE

Semnalele de obligaţie reglementează activităţile obligatorii astfel:

- obligaţia de a urma direcţia indicată prin săgeată

- obligaţia de a încrucişa şenalul situat la babord sau la tribord

- obligaţia de a opri
- obligaţia de viteză

- obligaţia de atenţie

- obligaţia de a emite semnal sonor

- obligaţia de asigurare de a nu manevra astfel încât să se stânjenească alte
nave
- obligaţia de a intra în legătură radio.
SEMNALELE DE RESTRICŢIE

Semnalele de restricţie avertizează asupra unor situaţii deosebite (restricţii):

- adâncimea apei limitate

- înălţimea liberă deasupra suprafeţei apei limitată

- lăţimea pasei sau a şenalului limitate

- restricţii diverse de navigaţie

- şenalul este îndepărtat de mal.

SEMNALELE DE RECOMANDARE

Semnalele de recomandare arată:

- trecerea recomandată

- recomandarea de a se ţine în spaţiul indicat

- îndreptarea în sensul indicat de săgeată sau de lumină.

SEMNALELE DE INDICAŢIE

Semnalele de indicaţie arată:

- permisiunea de trecere

- traversarea cu o linie electrică

- un baraj
- bac în mişcare

- permisiune de ancorare sau staţionare

- loc de întoarcere
 - reglementarea afluenţilor căii navigabile urmate

- de prevenire
- permisiunea navigaţiei cu diferite mijloace (navă autopropulsată,
sport, agrement, vele etc.)

Semnalele auxiliare (facilităţi: apă, telefon, VHF) sunt folosite pentru a da

un plus de informaţii suplimentare referitoare la distanţe, lumini etc. referitoare la
unele semnale principale.
• REGULI DE STAŢIONARE PE APE INTERIOARE
• REGULI SPECIALE DE NAVIGAŢIE
• APLICABILE PE SECTORUL MARITIM AL DUNĂRII

• Pe timpul navigaţiei pe ape interioare navele sunt nevoite

să şi staţioneze. Alegerea locului de staţionare presupune
cunoaşterea zonei în aşa fel încât staţionarea să se facă
cât mai aproape de mal funcţie de pescaj, pentru a nu
împiedica desfăşurarea normală a navigaţiei.
• Navele, grupările de nave şi de materiale plutitoare,
instalaţiile plutitoare, pe timpul staţionării trebuie să fie
solid ancorate sau legate ţinând cont de curent, valuri,
variaţia nivelului apei, pentru a nu constitui un pericol şi
pentru a nu stânjeni navigaţia în zonă.
• REGULILE DE STAŢIONARE PE APE INTERIOARE

• Pe apele interioare locurile de staţionare sunt

desemnate prin semnalele de indicaţie care
au următoarele semnificaţii:

• semnalul E5 permitere de staţionare la ancoră

sau legat la mal
• semnalul E 7.1 zona de staţionare pentru
ancorarea şi descărcarea autovehiculelor
• Faţă de aceste situaţii reglementate mai sus, există o serie de alte semnale când
staţionarea nu este permisă.
•
• De regulă, navele şi materialele plutitoare ansamblate şi instalaţiile plutitoare nu pot
să staţioneze pe calea navigabilă acolo unde de regulă, staţionarea este interzisă.
•
• Celelalte situaţii când staţionarea nu este posibilă sunt:
• în sectoarele stabilite de organele competente
• în sectoarele interzise semnalizate cu semnalul de interzicere
• sub poduri şi liniile electrice de înaltă tensiune
• în trecerile înguste şi în apropierea lor, sau în sectoarele care pot deveni înguste din
cauza staţionării navelor;
• la intrările şi ieşirile din căile afluenţilor
• pe traseul bacurilor
• pe traseul de acostare şi plecare de la debarcader
• în sectoarele de întoarcere
• în dreptul unei nave care semnalizează staţionarea interzisă datorită încărcăturii sale
• în sectoarele marcate la o distanţă de semnal indicată pe aceasta.
• REGULILE DE ANCORARE

• Ancorarea pe apele interioare este posibilă în

locurile semnalizate cu semnalul Permitere de a
ancora
• Faţă de acestea, situaţiile de mai sus, se prevăd şi
situaţiile când ancorarea nu este posibilă astfel:
• în sectoarele unde, de regulă, ancorarea este
interzisă
• în sectoarele semnalizate cu semnalul Ancorarea
interzisă.
• REGULILE DE LEGARE

• Legarea navelor, a materialelor plutitoare

ancorate şi a instalaţiilor plutitoare este permisă
în zonele semnalizate corespunzător
• Faţă de situaţiile de mai sus se prevăd şi situaţiile
când legarea la mal nu este posibilă astfel:
• în sectoarele unde, de regulă, legarea este
interzisă
• în sectoarele semnalizate cu semnalul de
interzicere.
• LOCURILE DE STAŢIONARE

• Locurile de staţionare se aleg respectând semnificaţia semnalelor de

permisiune prezentată mai sus respectând partea şenalului navigabil,
distanţa indicată, sectorul indicat, numărul de nave indicat, iar în lipsa altor
prevederi staţionarea se va face începând de la mal pa parte ape care este
instalat semnalul.
• Locul de staţionare poate fi delimitat şi cu semnale plutitoare, geamanduri
roşii (de dreapta) şi geamanduri verzi (de stânga).
• Staţionarea în zonele semnalizate este permisă numai acelor categorii de
nave la care se referă semnalul, pe partea unde este instalat semnalul şi
respectând distanţele regulamentare minime în cazul transportului de
materiale inflamabile (10 m) şi materiale explozibile (50 m).
• Navele care staţionează în şenal sunt obligate să asigure o pază
permanentă care să poată lua rapid măsurile regulamentare eficace în caz
de nevoie.
Navigatie fluviala si ape interioare

CURSUL 7
NAVIGATIA PE APELE INTERIOARE
EUROPENE
 APELE INTERIOARE OLANDEZE

• Tarile de Jos (Olanda, dupa una din regiunile

lor) reprezinta o monarhie constitutionala, stat
membru fondator al Beneluxului si al Uniunii
Europene, situat in nord-vestul Europei, in
vecinatatea Marii Nordului, Belgiei si a
Germaniei, incluzand alaturi de Regatul Tarilor
de Jos si cateva colonii.
• Provinciile Unite Olandeze si-au declarat
independenta fata de Spania in anul 1579; in
timpul secolului al XVII-lea au devenit o putere
comerciala maritima, cu asezari si colonii in
intreaga lume. Dupa o ocupatie franceza de 20
de ani, in 1815 s-a format Regatul Tarilor de Jos.
In 1830 Belgia s-a separat si a format singura un
regat. Olanda a ramas neutra in Primul Razboi
Mondial, dar a fost invadata si ocupata de catre
Germania in cel de-al Doilea Razboi Mondial.
• Olanda, natiune moderna si industrializata, este
si un mare exportator de produse agricole.
• In octombrie 2010, Antilele Olandeze s-au dizolvat
si cele mai mici 3 insule – Bonaire, Saint Eustatius si
Saba au devenit municipii in structura
administrativa a Olandei. Insulele mai mari ale Simt
Maarten si Curacao s-au alaturat Olandei si Arubei
ca tari constituente, formand Regatul Olandei.
• Un sfert din teritoriul Țărilor de Jos se află sub
nivelul mării cu altitudine medie, statul având cea
mai joasă altitudine din lume, suprafata 33. 893
km² uscat si 7.650 km² apa.
• Este una dintre țările cele mai dens populate din
lume, avand o densitate de 404,1 loc/ km²
• Deschiderea ei la Marea Nordului in nord si nord-
vest este foarte larga avand o lungime a coastei
de 451 km.
• Cele mai importante porturi din Olanda sunt:
Rotterdam, Amsterdam, Ijmuiden, Moerdijk,
Terneuzen, Vlissingen
• Olanda este traversata si situata la gura de
varsare a trei rauri europene foarte importante:
Rin, Mass si Scheldt
• Cai navigabile interioare de 6.000 km
• Rinul este una dintre caile fluviale cele mai
circulate din Europa. De la izvoare pana la
varsare are o lugime de 1.230 km, din care 883
km sunt navigabili. Bazinul hidrografic al Rinului
insumeaza 198.735 km2 , cursul inferior
(aproape de delta) avand un debit mediu de
2.330 m³/s, apropiat de debitul de apă al Nilului.
Debitul minim de 600 m³/s a fost măsurat în anul
1947.
• Fluviile Rin, Main și Dunăre formează un culoar
de trecere fluvial între Marea Neagră și Marea
Nordului.
• Fluviul Rin reprezinta una dintre cele mai frecventate
cai navigabile din lume.
• Zilnic, prin orase importante ca Mainz, Cologne,
Karlsruhe, trec aproximativ 1000 de nave. Volumele
transportate se ridica la aproximativ 200 de milioane de
tone, la frontiera germano-olandeza. In ceea ce
priveste traficul de pe sectiunea olandeza a raului,
volumul de marfuri transportate pe Rin pot fi estimate
la 310 milioane de tone.
• Strabatut zilnic poate fi estimata la aproximativ 6.900
de nave, ceea ce reprezinta o capacitate de transport
de 10 milioane de tone, din care 1.200 sunt barje
impinse, 4.400 nave de marfa cu motor si 1.300 tancuri.
Lungimea in KM Afleunt pe mal stang Localitate Afluent pe mal drept Lungime (Km)

    Rin   1230

82 Waal   Lek 62

    Dinslaken Emscher 84

    Wesel Lippe 228

    Duisburg Ruhr 217

103 Erft Neuss    

    Dusseldorf Dussel  

    Leverkusem Wupper 114

    Nierderkassel Sieg 153

83 Ahr Sinzig    

    Irlich Wied 140

545 Mosel Koblenz    

    Lahnstein Lahn 242

    Lorch Wisper 30

    Mainz-Kostheim Main 524

    Stockstadt Modau 44

    Biblis Weschinitz 60

    Mannheim Neckar 367

295 Aare Koblenz(CH)    

    Bodensee    

  Vorderrhein Reichenau Hinterrhein  

• Rinul traverseaza importante orase din Olanda
sub diferite denumiri. Strabate Arnhem sub
numele de „Nederrijn”, orasul Nijmegen prin
numele „Waal”, prin orasul Utrecht prin
numele de „Kromme Rijn” si orasul Rotterdam
prin numele „Nieuwe Maas”.
Canalele care le formeaza raul Rin pe teritoriul
Olandei sunt:
-Canalul Maas-Waal (partea est-centrala)
-Canalul Amsterdam-Rin (partea centrala)
-Canalul Scheldt-Rin (partea sud-vestica)
• Maas-Waal este un canal situat in partea est-
centrala a teritoriului olandez, care realizeaza
legatura dintre raul Maas si raul Waal. Canalul
are o lungime aproximativa de 13,5 kilometri.
Acesta mai face legatura si intre provinciipe
Gelderland, Limburg si Barbantul de Nord.
• Cateva poduri importante construite peste
canalul Maas-Waal sunt: Industrieweg,
Neerbosscheweg, Graafseweg, Hatertseweg,
Blankenbergseweg.
• Canalul Amsterdam-Rin a fost inaugurat la
data de 21 mai in anul 1952, si reprezinta o
cale navigabila artificiala creata ca o legatura
intre Waal, cel mai mare distribuitor al Rinului
la gura de varsare si portul din Amsterdam.
Canalul conduce prin puncte urbane
importante cum ar fi orasele Utrecht si
Nieuwegein si ajunge la Raul Waal langa Tiel.
• Avand o lungime de 72 de kilometri canalul
reprezinta cea mai scurta ruta de transport
existenta intre capitala olandeza si zona Ruhr.
• Canalul Scheldt-Rin (Schelde-Rijn Kanaal) care
traverseaza atat Belgia cat si Olanda conecteaza
Raurile Scheldt cu Rin dar si orasele Antwerp cu
Volkerak.
• Traverseaza oartea de est a localitatii Zuid-
Beeland unde este traversata de o cale ferata.
De asemenea mai este traversata de 3 poduri
rutiere de-a lungul orasului Tholen.
• Meuse ( franceza) sau Maas (olandeza) este un rau de mari
dimensiuni care izvoraste pe teritoriul statului francez,
traverseaza Belgia, si ajunge sa se verse in Marea Nordului pe
teriotoriul Olandei.
• Maas izvorăște din partea nordică a Podișului Langres din
Franța și se varsă în Marea Nordului. Din zona Podișului
Langres, din estul Franței, izvorăsc mai multe ape curgătoare
importante ale Europei Occidentale. În afară de Maas, din
această regiune izvorăsc și râurile Sena și Mosela. Meusese
îndreaptă de aici către nord, traversând teritoriile din nord-
estul Franței și pe cele din sudul Belgiei. Lângă Namur, își
unește apele cu râul Sambre, curgând mai departe, către est,
în direcția orașului belgian Liège și traversând granița dintre
Belgia și Olanda, la sud de Maastricht. În apropiere de
Rotterdam, se varsă în Marea Nordului printr-o deltă cu multe
brațe (alimentată și de apele Rinului).
• Raul Maas a marcat granita de vest a Sfantului
Imperiu Roman de la crearea sa in secolul al IX-
lea pana la anexarea Alsaciei si Lorena de catre
Franta prin Tratatul de la Westfalia in 1648, si
intr-o oarecare masura, pana in 1792, cand
Prince-Bishopric de Liege, de asemenea a fost
anexata la Franta. Portiunea din Belgia, mai exact
regiunea Walloon, a fost prima zona complet
industrializata din Europa continentala.
• Cea mai mare parte din bazinul raului Maas se
afla pe teritoriul Valoniei, din suprafata de
36.000 km2 , aproximativ 12.000 km2 , apoi
urmeaza Franta cu 9.000 km2 , Olanda 8.000
km2 , Germania 2.000 km2 , Regiunea
Flamanda 2.000 km2 si Luxemburg cu doar
cativa km2 .
• Peste raul Maas exista construite numeroase poduri rutiere si in jur de 32 de
puncte de trecere cu feribotul. Acesta este navigabil pe o parte substantiala din
lungimea sa totala. In Olanda si Belgia, raul este parte a infrastructurii majore de
navigatie interioara, care leaga zonele portuare Rotterdam-Amsterdam-Anvers
pentru zonele industriale in amonte, si anume locatiile: Hertogenbosch, Venlo,
Maastricht, Liege si Namur. Intre Maastricht si Maasbracht exista o sectiune pe
care nu se poate naviga, insa se poate alege o ruta ocolitiare de 36 de kilometri
pe Canalul Juliana. La sud de Namur, si mai mult in amonte, pe rau se pot
deplasa numai nave mai mici, exemplu fiind barjele de pana in 100 de metri
lungime.
• Din localitatea Givet, raul este canalizat pe o distanta de 272 de kilometri. Maas,
din locul aceasta canalizat obisnuia sa fie numit "Canal de l'Est - Branche Nord”,
insa a fost recent rebotezat in "Canal de la Meuse".
• Caile navigabile pot fi utilizate doar de barje de mici dimensiuni, care se
utilizeaza pentru comert. Dimensiunile maxime pot fi aproximativ 40 de metri
lungime si doar putin peste 5 metri latime. Doar un amonte fata de orasul
Commercy "Canal de la Meuse" intra in legatura cu Canalul Marne-Rin, prin
intermediul unui canal scurt de diversiune.
• Pe teritoriul olandez, raul Maas trece prin orasele Maastricht, Roemond si Venlo.
• Asemenea raului Maas, raul Scheldt izvoraste
in Franta, traverseaza Belgia si se varsa in
Marea Nordului de pe teritoriul Olandei in
partea de sud-vest.
• Acesta are o lungime de 350 de kilometri si un
suprafata a bazinului de 21.860 km2.
• Numele Scheldt provine dintr-un adjectiv
derivat care isi are originile in engleza veche,
traducandu-se ca „superficial”.
• Impreuna cu Rinul de Jos si Maas, se scurge intr-una dintre
cele mai populate zone din lume. Ca o cale navigabila, cu
numeroasele sale canale de ramura si a afluentilor navigabili,
pe malurile acestuia se creeaza zone inclusiv agricole
importante: Campia Flandrei, Centrele de textile din Belgia,
Bazinele din nordul Frantei si complexul industrial de Lille-
Roubaix-Tourcoing.
• Afluentii principali ai raului Schelde sunt Scarpe si Lys pe
partea stanga (vest) si Dender si rupel pe partea dreapta
(est). La gura de varsarea a avut anterior doua canale Schelde
de Est respectiv Schelde de vest (Ooster si Westerschelde),
separate de catre insulele Noord, Zuidbeveland si Walcheren,
dar in 1866 Schelde de Est a fost sigilat de un dig pentru o
cale ferata spre gara Vlissingen din Olanda.
• Datorita cursului sau canalizat distanta pe care se poate
naviga este de aproximativ 200 km pe teritoriul Belgiei
si 63 km pe teritoriul Frantei. Printre orasele bine-
cunoscute pe care le traverseaza raul Scheldt se
numara: Cambrai, Valenciennes in Franta si Tournai,
Oudenaarde, Gent si Anvers in Belgia.
• Cel mai aglomerat sector a raului Scheldt se afla intre
Anvers si Gent, aici unde de-a lungul raului se afla mai
multe puncte industriale importante. Deasupra orasului
Cambrai raul nu este navigabil. Din Gent Canalul Gent-
Terneuzen ofera acces direct la Schelde de Vest, de
asemenea si micul canal Gent-Ostende este o legatura
spre Marea Nordului.
• Izvoarele raului Scheldt se afla in localitatea Gouy, in
departamentul Aisne din partea de nord a Frantei.
Acesta curge spre nord prin Cambrai si Valenciennes
urmand sa intre in Belgia in apropierea localitatii
Tournai. In Ghent, unde primeste unul dintre
principalii sai afluenti, Lys ia o directie catre est.
Langa Antwerp, cel mai mare oras pe langa care
trece, Scheldt curge spre vestul Olandei
indreptundu-se spre varsarea in Marea Nordului.
• Mai multe canale cum ar fi Canalul Albert fac
posibila comunicarea raului cu Rin, Maas, Sena, dar
si cu zonele industriale din jurul Bruxelului, Liege,
Lille, Dunkrik si Mons.
• Nieuwe Maas („New Meuse”) este un afluent al
Rinului si al raului Maas in provincia Olanda de
Sud. Se formeaza de la combinarea raurilor Noord
si Lek, si curge spre vest traversand Rotterdam.
Cursul lui se sfarseste la vest de oras, acolo unde
intalneste Oude Maas („Old Maas”), in apropiere
de Vlaardingen, si impreuna formeaza Het Scheur.
• Nieuwe Maas are o lungime de 24 de kilometri si
curge prin unele dintre zonele cele mai dens
populate și dezvoltate în Țările de Jos. De-a lungul
malurile sale sunt numeroase porturi și industrii.
Delta Rin-Maas-Scheldt
• O data cu varsarea acestor 3 rauri importante din
Europa in Marea Nordului, ele formeaza o delta cu o
importanta deosebita pe pe continentul european.
• Delta Rin-Maas-Scheldt sau Helinium este o delta de
rau pe teritoriile statelor Olanda si Belgia formata de
raurile Rin, Scheldt si Maas.
• Mai ales ca o cale navigabila care pare a fi un flux
continuu ce isi poate schimba denumirea de 7 ori:
Rin; Bijlands Kanaal; Nederrijin; Lek; Nieuwe Maas;
Het Scheur; Nieuwe Waterweg; iar apoi varsarea in
Marea Nordului.
• Importanta economica a Deltei Rin-Maas-Scheldt
este una enorma, deoarece cele trei rauri
reprezinta cai navigabile interioare importante.
De asemenea Delta reprezinta intrarea dinspre
Marea Nordului spre statele vestice dar si central-
europene.
• Porturi importante prin care Delta Rin-Maas-
Scheldt leaga Marea Nordului de statele
europene si tot odata faciliteaza transportul
maritim sunt: Rotterdam, Anvers, Vlissingen,
Amsterdam (prin Canalul Amsterdam-Rin) si Gent
(prin Canalul Gent-Terneuzen).
• Faptul ca cele trei rauri mari converg la un
moment dat si se varsa in mare este ceva
deosebit in sine. Peisajul deltei Rin-Maas-Scheldt
este alcatuit dintr-un sistem complex de trei
estuare ale celor 3 rauri. Din punct de vedere
ecologic reprezinta un sistem si un peisaj foarte
dinamic, cu ecosisteme bogate si diferentiate
semnificativ.
• In trazitia de la mare la uscat sunt o sumedenie
de variabile: de la maree joasa la maree inalta, de
la apa sarata la apa dulce.
• Marginea Deltei este marcata de o serie de
porturi importante, inclusiv de cele doua mari
porturi din Europa: Anvers si Rotterdam.
Combinatia dintre principalele porturi, care
fiecare separat joaca un rol important in
comertul mondial maritim, face ca regiunea sa
functioneze de de parte ca cel mai mare port
mondial. Acest flux de marfuri produs prin
intermediul comertului maritim transforma zona
intr-un adevarat motor economic al Europei.
Navigatie fluviala si ape interioare

CURSUL 7
NAVIGATIA PE APELE INTERIOARE
EUROPENE
 APELE INTERIOARE OLANDEZE

• Tarile de Jos (Olanda, dupa una din regiunile

lor) reprezinta o monarhie constitutionala, stat
membru fondator al Beneluxului si al Uniunii
Europene, situat in nord-vestul Europei, in
vecinatatea Marii Nordului, Belgiei si a
Germaniei, incluzand alaturi de Regatul Tarilor
de Jos si cateva colonii.
• Provinciile Unite Olandeze si-au declarat
independenta fata de Spania in anul 1579; in
timpul secolului al XVII-lea au devenit o putere
comerciala maritima, cu asezari si colonii in
intreaga lume. Dupa o ocupatie franceza de 20
de ani, in 1815 s-a format Regatul Tarilor de Jos.
In 1830 Belgia s-a separat si a format singura un
regat. Olanda a ramas neutra in Primul Razboi
Mondial, dar a fost invadata si ocupata de catre
Germania in cel de-al Doilea Razboi Mondial.
• Olanda, natiune moderna si industrializata, este
si un mare exportator de produse agricole.
• In octombrie 2010, Antilele Olandeze s-au dizolvat
si cele mai mici 3 insule – Bonaire, Saint Eustatius si
Saba au devenit municipii in structura
administrativa a Olandei. Insulele mai mari ale Simt
Maarten si Curacao s-au alaturat Olandei si Arubei
ca tari constituente, formand Regatul Olandei.
• Un sfert din teritoriul Țărilor de Jos se află sub
nivelul mării cu altitudine medie, statul având cea
mai joasă altitudine din lume, suprafata 33. 893
km² uscat si 7.650 km² apa.
• Este una dintre țările cele mai dens populate din
lume, avand o densitate de 404,1 loc/ km²
• Deschiderea ei la Marea Nordului in nord si nord-
vest este foarte larga avand o lungime a coastei
de 451 km.
• Cele mai importante porturi din Olanda sunt:
Rotterdam, Amsterdam, Ijmuiden, Moerdijk,
Terneuzen, Vlissingen
• Olanda este traversata si situata la gura de
varsare a trei rauri europene foarte importante:
Rin, Mass si Scheldt
• Cai navigabile interioare de 6.000 km
• Rinul este una dintre caile fluviale cele mai
circulate din Europa. De la izvoare pana la
varsare are o lugime de 1.230 km, din care 883
km sunt navigabili. Bazinul hidrografic al Rinului
insumeaza 198.735 km2 , cursul inferior
(aproape de delta) avand un debit mediu de
2.330 m³/s, apropiat de debitul de apă al Nilului.
Debitul minim de 600 m³/s a fost măsurat în anul
1947.
• Fluviile Rin, Main și Dunăre formează un culoar
de trecere fluvial între Marea Neagră și Marea
Nordului.
• Fluviul Rin reprezinta una dintre cele mai frecventate
cai navigabile din lume.
• Zilnic, prin orase importante ca Mainz, Cologne,
Karlsruhe, trec aproximativ 1000 de nave. Volumele
transportate se ridica la aproximativ 200 de milioane de
tone, la frontiera germano-olandeza. In ceea ce
priveste traficul de pe sectiunea olandeza a raului,
volumul de marfuri transportate pe Rin pot fi estimate
la 310 milioane de tone.
• Strabatut zilnic poate fi estimata la aproximativ 6.900
de nave, ceea ce reprezinta o capacitate de transport
de 10 milioane de tone, din care 1.200 sunt barje
impinse, 4.400 nave de marfa cu motor si 1.300 tancuri.
Lungimea in KM Afleunt pe mal stang Localitate Afluent pe mal drept Lungime (Km)

    Rin   1230

82 Waal   Lek 62

    Dinslaken Emscher 84

    Wesel Lippe 228

    Duisburg Ruhr 217

103 Erft Neuss    

    Dusseldorf Dussel  

    Leverkusem Wupper 114

    Nierderkassel Sieg 153

83 Ahr Sinzig    

    Irlich Wied 140

545 Mosel Koblenz    

    Lahnstein Lahn 242

    Lorch Wisper 30

    Mainz-Kostheim Main 524

    Stockstadt Modau 44

    Biblis Weschinitz 60

    Mannheim Neckar 367

295 Aare Koblenz(CH)    

    Bodensee    

  Vorderrhein Reichenau Hinterrhein  

• Rinul traverseaza importante orase din Olanda
sub diferite denumiri. Strabate Arnhem sub
numele de „Nederrijn”, orasul Nijmegen prin
numele „Waal”, prin orasul Utrecht prin
numele de „Kromme Rijn” si orasul Rotterdam
prin numele „Nieuwe Maas”.
Canalele care le formeaza raul Rin pe teritoriul
Olandei sunt:
-Canalul Maas-Waal (partea est-centrala)
-Canalul Amsterdam-Rin (partea centrala)
-Canalul Scheldt-Rin (partea sud-vestica)
• Maas-Waal este un canal situat in partea est-
centrala a teritoriului olandez, care realizeaza
legatura dintre raul Maas si raul Waal. Canalul
are o lungime aproximativa de 13,5 kilometri.
Acesta mai face legatura si intre provinciipe
Gelderland, Limburg si Barbantul de Nord.
• Cateva poduri importante construite peste
canalul Maas-Waal sunt: Industrieweg,
Neerbosscheweg, Graafseweg, Hatertseweg,
Blankenbergseweg.
• Canalul Amsterdam-Rin a fost inaugurat la
data de 21 mai in anul 1952, si reprezinta o
cale navigabila artificiala creata ca o legatura
intre Waal, cel mai mare distribuitor al Rinului
la gura de varsare si portul din Amsterdam.
Canalul conduce prin puncte urbane
importante cum ar fi orasele Utrecht si
Nieuwegein si ajunge la Raul Waal langa Tiel.
• Avand o lungime de 72 de kilometri canalul
reprezinta cea mai scurta ruta de transport
existenta intre capitala olandeza si zona Ruhr.
• Canalul Scheldt-Rin (Schelde-Rijn Kanaal) care
traverseaza atat Belgia cat si Olanda conecteaza
Raurile Scheldt cu Rin dar si orasele Antwerp cu
Volkerak.
• Traverseaza oartea de est a localitatii Zuid-
Beeland unde este traversata de o cale ferata.
De asemenea mai este traversata de 3 poduri
rutiere de-a lungul orasului Tholen.
• Meuse ( franceza) sau Maas (olandeza) este un rau de mari
dimensiuni care izvoraste pe teritoriul statului francez,
traverseaza Belgia, si ajunge sa se verse in Marea Nordului pe
teriotoriul Olandei.
• Maas izvorăște din partea nordică a Podișului Langres din
Franța și se varsă în Marea Nordului. Din zona Podișului
Langres, din estul Franței, izvorăsc mai multe ape curgătoare
importante ale Europei Occidentale. În afară de Maas, din
această regiune izvorăsc și râurile Sena și Mosela. Meusese
îndreaptă de aici către nord, traversând teritoriile din nord-
estul Franței și pe cele din sudul Belgiei. Lângă Namur, își
unește apele cu râul Sambre, curgând mai departe, către est,
în direcția orașului belgian Liège și traversând granița dintre
Belgia și Olanda, la sud de Maastricht. În apropiere de
Rotterdam, se varsă în Marea Nordului printr-o deltă cu multe
brațe (alimentată și de apele Rinului).
• Raul Maas a marcat granita de vest a Sfantului
Imperiu Roman de la crearea sa in secolul al IX-
lea pana la anexarea Alsaciei si Lorena de catre
Franta prin Tratatul de la Westfalia in 1648, si
intr-o oarecare masura, pana in 1792, cand
Prince-Bishopric de Liege, de asemenea a fost
anexata la Franta. Portiunea din Belgia, mai exact
regiunea Walloon, a fost prima zona complet
industrializata din Europa continentala.
• Cea mai mare parte din bazinul raului Maas se
afla pe teritoriul Valoniei, din suprafata de
36.000 km2 , aproximativ 12.000 km2 , apoi
urmeaza Franta cu 9.000 km2 , Olanda 8.000
km2 , Germania 2.000 km2 , Regiunea
Flamanda 2.000 km2 si Luxemburg cu doar
cativa km2 .
• Peste raul Maas exista construite numeroase poduri rutiere si in jur de 32 de
puncte de trecere cu feribotul. Acesta este navigabil pe o parte substantiala din
lungimea sa totala. In Olanda si Belgia, raul este parte a infrastructurii majore de
navigatie interioara, care leaga zonele portuare Rotterdam-Amsterdam-Anvers
pentru zonele industriale in amonte, si anume locatiile: Hertogenbosch, Venlo,
Maastricht, Liege si Namur. Intre Maastricht si Maasbracht exista o sectiune pe
care nu se poate naviga, insa se poate alege o ruta ocolitiare de 36 de kilometri
pe Canalul Juliana. La sud de Namur, si mai mult in amonte, pe rau se pot
deplasa numai nave mai mici, exemplu fiind barjele de pana in 100 de metri
lungime.
• Din localitatea Givet, raul este canalizat pe o distanta de 272 de kilometri. Maas,
din locul aceasta canalizat obisnuia sa fie numit "Canal de l'Est - Branche Nord”,
insa a fost recent rebotezat in "Canal de la Meuse".
• Caile navigabile pot fi utilizate doar de barje de mici dimensiuni, care se
utilizeaza pentru comert. Dimensiunile maxime pot fi aproximativ 40 de metri
lungime si doar putin peste 5 metri latime. Doar un amonte fata de orasul
Commercy "Canal de la Meuse" intra in legatura cu Canalul Marne-Rin, prin
intermediul unui canal scurt de diversiune.
• Pe teritoriul olandez, raul Maas trece prin orasele Maastricht, Roemond si Venlo.
• Asemenea raului Maas, raul Scheldt izvoraste
in Franta, traverseaza Belgia si se varsa in
Marea Nordului de pe teritoriul Olandei in
partea de sud-vest.
• Acesta are o lungime de 350 de kilometri si un
suprafata a bazinului de 21.860 km2.
• Numele Scheldt provine dintr-un adjectiv
derivat care isi are originile in engleza veche,
traducandu-se ca „superficial”.
• Impreuna cu Rinul de Jos si Maas, se scurge intr-una dintre
cele mai populate zone din lume. Ca o cale navigabila, cu
numeroasele sale canale de ramura si a afluentilor navigabili,
pe malurile acestuia se creeaza zone inclusiv agricole
importante: Campia Flandrei, Centrele de textile din Belgia,
Bazinele din nordul Frantei si complexul industrial de Lille-
Roubaix-Tourcoing.
• Afluentii principali ai raului Schelde sunt Scarpe si Lys pe
partea stanga (vest) si Dender si rupel pe partea dreapta
(est). La gura de varsarea a avut anterior doua canale Schelde
de Est respectiv Schelde de vest (Ooster si Westerschelde),
separate de catre insulele Noord, Zuidbeveland si Walcheren,
dar in 1866 Schelde de Est a fost sigilat de un dig pentru o
cale ferata spre gara Vlissingen din Olanda.
• Datorita cursului sau canalizat distanta pe care se poate
naviga este de aproximativ 200 km pe teritoriul Belgiei
si 63 km pe teritoriul Frantei. Printre orasele bine-
cunoscute pe care le traverseaza raul Scheldt se
numara: Cambrai, Valenciennes in Franta si Tournai,
Oudenaarde, Gent si Anvers in Belgia.
• Cel mai aglomerat sector a raului Scheldt se afla intre
Anvers si Gent, aici unde de-a lungul raului se afla mai
multe puncte industriale importante. Deasupra orasului
Cambrai raul nu este navigabil. Din Gent Canalul Gent-
Terneuzen ofera acces direct la Schelde de Vest, de
asemenea si micul canal Gent-Ostende este o legatura
spre Marea Nordului.
• Izvoarele raului Scheldt se afla in localitatea Gouy, in
departamentul Aisne din partea de nord a Frantei.
Acesta curge spre nord prin Cambrai si Valenciennes
urmand sa intre in Belgia in apropierea localitatii
Tournai. In Ghent, unde primeste unul dintre
principalii sai afluenti, Lys ia o directie catre est.
Langa Antwerp, cel mai mare oras pe langa care
trece, Scheldt curge spre vestul Olandei
indreptundu-se spre varsarea in Marea Nordului.
• Mai multe canale cum ar fi Canalul Albert fac
posibila comunicarea raului cu Rin, Maas, Sena, dar
si cu zonele industriale din jurul Bruxelului, Liege,
Lille, Dunkrik si Mons.
• Nieuwe Maas („New Meuse”) este un afluent al
Rinului si al raului Maas in provincia Olanda de
Sud. Se formeaza de la combinarea raurilor Noord
si Lek, si curge spre vest traversand Rotterdam.
Cursul lui se sfarseste la vest de oras, acolo unde
intalneste Oude Maas („Old Maas”), in apropiere
de Vlaardingen, si impreuna formeaza Het Scheur.
• Nieuwe Maas are o lungime de 24 de kilometri si
curge prin unele dintre zonele cele mai dens
populate și dezvoltate în Țările de Jos. De-a lungul
malurile sale sunt numeroase porturi și industrii.
Delta Rin-Maas-Scheldt
• O data cu varsarea acestor 3 rauri importante din
Europa in Marea Nordului, ele formeaza o delta cu o
importanta deosebita pe pe continentul european.
• Delta Rin-Maas-Scheldt sau Helinium este o delta de
rau pe teritoriile statelor Olanda si Belgia formata de
raurile Rin, Scheldt si Maas.
• Mai ales ca o cale navigabila care pare a fi un flux
continuu ce isi poate schimba denumirea de 7 ori:
Rin; Bijlands Kanaal; Nederrijin; Lek; Nieuwe Maas;
Het Scheur; Nieuwe Waterweg; iar apoi varsarea in
Marea Nordului.
• Importanta economica a Deltei Rin-Maas-Scheldt
este una enorma, deoarece cele trei rauri
reprezinta cai navigabile interioare importante.
De asemenea Delta reprezinta intrarea dinspre
Marea Nordului spre statele vestice dar si central-
europene.
• Porturi importante prin care Delta Rin-Maas-
Scheldt leaga Marea Nordului de statele
europene si tot odata faciliteaza transportul
maritim sunt: Rotterdam, Anvers, Vlissingen,
Amsterdam (prin Canalul Amsterdam-Rin) si Gent
(prin Canalul Gent-Terneuzen).
• Faptul ca cele trei rauri mari converg la un
moment dat si se varsa in mare este ceva
deosebit in sine. Peisajul deltei Rin-Maas-Scheldt
este alcatuit dintr-un sistem complex de trei
estuare ale celor 3 rauri. Din punct de vedere
ecologic reprezinta un sistem si un peisaj foarte
dinamic, cu ecosisteme bogate si diferentiate
semnificativ.
• In trazitia de la mare la uscat sunt o sumedenie
de variabile: de la maree joasa la maree inalta, de
la apa sarata la apa dulce.
• Marginea Deltei este marcata de o serie de
porturi importante, inclusiv de cele doua mari
porturi din Europa: Anvers si Rotterdam.
Combinatia dintre principalele porturi, care
fiecare separat joaca un rol important in
comertul mondial maritim, face ca regiunea sa
functioneze de de parte ca cel mai mare port
mondial. Acest flux de marfuri produs prin
intermediul comertului maritim transforma zona
intr-un adevarat motor economic al Europei.
• De la Port St Louis 5 zile (220 km, 15 ecluze) la
Port la Robine
• Din Grau du Roi / Port Camargue 4 zile (100km,
14 ecluze) la Port la Robine
• Din Frontignan / Sete 2 zile (53 km, 14 ecluze) la
Port la Robine
• Din Port la Nouvelle o zi (39 km, 14 ecluze) la
Port la Robine - pescaj de 1.3m
• Raul Somme
• Izvoraste din Fonsomme în departamentul Aisne la 86 m
deasupra nivelului mării, la sud-vest a orasului Fervaques
Farm Motte si 126 m. Valea sa formează un complex de
râuri, mlastini, iazuri si canale. Râul îsi păstrează întreaga sa
lungime orientarea tectonice spre vest sau vest-nord-vest
descrie multe meandre.
• Lungimea râului este de 245 km.
• Somme curge în canalul Golfului Somme între Crotoy si
Saint-Valery-sur-Somme. Cursul natural al Somme este dat
de un estuar, Crotoy, dar situatia în golful acestei plaje
orientat spre sud a dus la o deviere artificială de pe Somme
spre portul Saint-Valery-sur-Somme.
• Sena este un fluviu din nordul Frantei, ce izvorăste în
Burgundia, având cursul spre est apoi spre vest, si se
varsă la Le Havre în Marea Mânecii.
• Râul are o lungime de 776 km, cu un bazin hidrografic
de 75.000 km², fiind după lungime pe locul trei din
Franta. Orasele principale traversate de Sena sunt
Paris, Troyes si Rouen.
• Pricipalii afluenti din nord sunt: Aube, Marna si Oise,
iar din sud, Yonne si Eure si afluenti: Loing, Essonne,
Epte, Andelle si Risle.
• Canale de legătură cu: Escaut, Meuse, Rin, Saône si
Loara. Cursul râului prin provincia Normandia face o
curbură mare, Sena este pe o distană de 120 km
navigabilă pentru nave mari.
• Canal du Midi este un canal francez se
conectează râul Garonne la Marea Mediterană.
Cu Canal de Garonne oferă o cale navigabilă din
Oceanul Atlantic la Marea Mediterană.
• Garonne Canal, numit Canal lateral 2. Este un canal de
dimensiuni mici, datând din secolul al XIX-lea, care se
conecteaza la Toulouse Castets-en-Dorthe (Gironde)
aproape de Bordeaux . Este extinderea esentială a
Canal du Midi care se conecteaza la Toulouse Marea
Mediterană. Totul formează canalul celor două mări
dintre Marea Mediterană si Oceanul Atlantic.
• De-a lungul a 193 km, acesta este conectat în amonte
la Canal du Midi din Toulouse, initial pe malul drept al
râului Garonne si se deschide în Garonne la Castets-
en-Dorthe (Gironde), 54 km sud-est de Bordeaux,
unde râul este navigabil prin efectul de maree.
Navigatie fluviala si ape interioare

CURSUL 9
Navigaţia pe apele interioare nord
americane
• Căile navigabile interioare ale Statelor Unite
includ peste 40.000 km de ape navigabile. O
mare parte din căile navigabile importante din
punct de vedere comercial ale Statelor Unite
constau în sistemul râului Mississippi - râul
Mississippi și căile navigabile de legătură.
• În America de Nord, fluviile cele mai folosite pentru
navigație sunt Mississippi și Missouri, iar cele mai
importante canale sunt cele din St. Lawrence, care unește
Ontario și St. Lawrence; canalul Sault Sainte Marie, între
Superior și Huron; canalul care leagă Chesapeake de Ohio;
canalul New York; și canalele dintre North Allegheny și Erie.

• Lungimea căilor navigabile navigabile în Statele Unite este

de peste 36.072 km. Sistemul fluvial Mississippi, cel mai
mare dintre toate, are mai mult de 8.000 de kilometri de căi
navigabile cu adâncimi de 3 metri sau mai mult, inclusiv ruta
principală a râului de la Minneapolis la Golful Mexic - o
distanță de peste 12.880 de kilometri. Missouri, un afluent
al Mississippi, este navigabil pe 1.216 km până la Sioux City,
Iowa.
• Calea navigabilă St. Lawrence:
• St. Lawrence, cu marile lacuri, formează un traseu comercial foarte
important în inima Americii de Nord. Cu toate acestea, râul este
dependent de gheață timp de aproximativ patru luni pe an
• Navele mari oceanice pot trece aproximativ o mie de kilometri până la
Montreal; dar aici mărfurile trebuie transbordate către nave mai mici,
deoarece canalele făcute pentru aceasta nu au o adâncime de 3-5
metri.
• Sfântul Laurențiu pătrunde în ocean printr-un estuar adânc, dar
navigația este dificilă de prevalența ceaților și de rapiditatea curentului.
Valea Sfântului Laurențiu este fertilă și toată lungimea este locuita.
• Un alt canal a fost realizat pentru a evita căderile Niagara, deși o mare
parte a comerțului este deviat la Buffalo către Canalul Erie și ruta
Mohawk-Hudson către New York.
• Sault Sainte Marie sau 500 de canale au fost necesare ca urmare a
existentei apelor repezi din aceasta zonă, dintre Lacul Superior și Lacul
Hudson, traficul pe aceste canale fiind foarte mare.
• .
• O valoare principală a căilor navigabile interioare
este capacitatea lor de a transporta în mod eficient
volume mari de mărfuri în vrac care se deplasează pe
distanțe mari. Remorcherele împing barje cuplate
cate 4 sau 6 pe căi navigabile mai mici și până la
peste 40 de barje pe râul Mississippi sub confluența
sa cu râul Ohio. Un convoi din 15 barje este unul
obișnuit pe râurile mai mari cu ecluze , cum ar fi
râurile Ohio, Mississippi Superior, Illinois și
Tennessee. Astfel de convoaie reprezintă un mod de
transport extrem de eficient, transportând
aproximativ 22.500 de tone de marfă ca o singură
unitate, echivalentă cu aproximativ 225 de vagoane
de cale ferată sau 870 de camioane.
• Barjele sunt potrivite pentru transportul unor cantități mari de mărfuri în vrac
și materii prime la un cost relativ scăzut. Sistemul de căi navigabile interioare
și intracostale gestionează anual aproximativ 630 de milioane de tone de
marfă, sau aproximativ 17% din volumul total de marfă interurbană. Acestea
sunt materii prime sau produse primare fabricate care sunt de obicei
depozitate pentru prelucrare sau consum ulterioare sau transbordate.

• Cărbunele are cel mai mare volum transportat pe căile navigabile interioare,
mai mult de 20% din cărbunele consumat pentru a produce electricitate.
• Petrolul este următoarea categorie de marfa ca mărime, incluzând țiței,
benzină, motorină, combustibil pentru avioane, păcură grea și asfalt.
• Un alt grup mare include cereale și alte produse agricole, dintre care
majoritatea se deplasează pe căi navigabile către porturi de pe râul
Mississippi inferior sau râul Columbia pentru export. Șaizeci la sută din
exporturile agricole din SUA sun t transportate pe căi navigabile interioare.
• Alte mărfuri majore sunt agregatele, cum ar fi piatra, nisipul și pietrișul
utilizate în construcții; produse chimice, inclusiv îngrășăminte; minereuri
metalice, minerale și produse, precum oțelul.
• Căile navigabile interioare și intracostale americane deservesc în
mod direct 38 de state, cat și statele de pe malul Atlanticului,
coasta Golfului și nord-vestul Pacificului. Expeditorii și consumatorii
din aceste state depind de căile navigabile interioare pentru a
transporta aproximativ 630 de milioane de tone de marfă evaluată
la peste 73 de miliarde de dolari anual. Statele de pe coasta
Golfului și de-a lungul Midwest și Ohio Valley depind în special de
căile navigabile interioare și intracostale. Texas și Louisiana
expediază fiecare o marfă de peste 10 miliarde de dolari anual, în
timp ce Illinois, Pennsylvania, Virginia de Vest, Kentucky,
Mississippi, Alabama și Washington între 2 și 10 miliarde de dolari
anual. Alte opt state expediază marfa de cel puțin 1 miliard de
dolari anual. Potrivit cercetărilor, această marfă se deplasează cu o
economie medie de transport de 10,67 dolari pe tonă mai mare
decat costul transportului prin moduri alternative. Acest lucru se
traduce prin peste 7 miliarde de dolari anual în economii de
transport către economia Statelor Unite.
• Râul Columbia este singurul râu de pe coasta de vest (și,
fără îndoială, întreaga coasta Pacificului de Nord-America)
care este navigabil pe o lungime semnificativă. Râul este
dragat în mod regulat, iar barjele pot ajunge până la
interior până la Lewiston, Idaho printr-un sistem de ecluze;
cu toate acestea, există restricții stricte de proiectare
dincolo de confluența cu râul Willamette. Râurile
Sacramento și San Joaquin, râul Snake și râul Umpqua sunt
exemple de alte râuri de pe coasta de vest care sunt
dragate pentru navigație. Nivelurile abrupte și debitele
variabile ale majorității celorlalte râuri de pe Coasta de
Vest le fac nepotrivite pentru ambarcatiunile mari. De
asemenea, majoritatea râurilor mari de aici sunt îndiguite,
adesea în mai multe locuri, pentru a furniza apă pentru
hidrocentrale și alte utilizări.
• Majoritatea râurilor și canalelor navigabile din Statele Unite se află
în jumătatea de est a țării, unde terenul este mai plat și clima este
mai umedă. Sistemul râului Mississippi, inclusiv calea navigabilă
intracoastală a Golfului (GIWW), conectează porturile de pe coasta
Golfului, cum ar fi Mobile, New Orleans, Baton Rouge, Houston și
Corpus Christi, cu porturi majore interioare, inclusiv Memphis,
Kansas City, St. Louis, Chicago , St. Paul, Cincinnati și Pittsburgh.
Râul Mississippi de Jos, de la Baton Rouge la Golful Mexic, permite
transportului maritim să se conecteze cu traficul de barje, făcând
astfel acest segment vital atât pentru comerțul intern, cât și pentru
cel exterior al Statelor Unite. Sistemul râului Mississippi este
conectat la calea navigabilă Illinois, care continuă până la calea
navigabilă Great Lakes și apoi la calea Saint Lawrence. Multe alte
râuri din est sunt, de asemenea, navigabile, inclusiv râurile
Potomac, Hudson și Atchafalaya, care sunt toate dragate.
• Râul Kennebec până la lacul Moosehead
• Râul Penobscot până la confluența ramurii Est și Vest la Medway, Maine
• Lacul Umbagog
• Râul Merrimack până la Concord, New Hampshire
• Râul Connecticut până la Pittsburg, New Hampshire
• Lacul Champlain
• Lacul Memphremagog
• Râul Ompompanoosuc până la mile 3.8
• Waits River to Mile 0.9
• Râul Negru până la mile 25 în Craftsbury, Vermont
• Râul Battenkill până la Mile 50 în Manchester, Vermont
• Râul Lamoille până la mile 79 în Greensboro, Vermont
• Râul Missisquoi până la mile 88,5 în Lowell, Vermont
• Otter Creek la mile 63,8 în Proctor, Vermont
• Râul Winooski până la Marshfield, Vermont
• Râul Moose de la râul Passumpsic până la granița Victory, Vermont
• Râul Nulhegan, inclusiv ramura de est, ramura neagră și ramura galbenă
• Paul Stream
• Râul Passumpsic și ramura sa de est până la East Haven, Vermont
• Râul Wells până la lacul Groton
• Râul Alb
• Marile Lacuri americane
• Marile Lacuri formează un grup de cinci lacuri
cu apă dulce din America de Nord, având o
suprafață totală de 245.000 km2, fiind cea mai
mare suprafață de apă dulce. Din punct de
vedere al volumului însă, sistemul Marilor
Lacuri se situează pe locul 2, după Lacul Baikal,
acesta fiind cel mai adânc lac din lume: -1637
m. Diferența de altitudine dintre lacuri este de
cca. 110 m, cea mai mare parte din ea
înregistrându-se la trecerea dintre Lacul Erie și
Lacul Ontario prin Cascada Niagara.
• Marile Lacuri sunt un rezervor important de apă
pentru SUA și Canada. Prin creșterea populației
din această regiune a crescut și gradul de
poluare, iar un alt factor de dezechilibru
ecologic este aducerea în regiune a unor specii
străine de animale și plante. În anul 1978 s-a
semnat între SUA și Canada un acord de
protecție a apelor.
Marile Lacuri
• Lacul Superior (Lake Superior)
• Lacul Michigan (Lake Michigan)
• Lacul Huron (Lake Huron)
• Lacul Erie (Lake Erie)
• Lacul Ontario (Lake Ontario)

• Din cauza suprafețelor mari de apă, pe lacuri se înregistrează

maree. Singurul lac care se găsește în întregime pe teritoriul SUA
este Lacul Michigan, celelalte sunt traversate de granița canadiano-
americană. Marile Lacuri se varsă în Oceanul Atlantic prin fluviul
Sfântul Laurențiu. Prin Canalul Navigabil Illinois și Intracoastal
Waterway s-a realizat posibilitatea navigării cu vaporul până pe
fluviul Mississippi.
• În Marile Lacuri se află peste 35.000 de insule
respectiv grupe de insule. În partea canadiană
a Lacului Huron (Lake Huron) se găsește de
pildă insula Manitoulin cu suprafața de 2.766
km2, fiind cea mai mare insulă dintr-un lac, de
pe glob.
• Golfuri mari și corpurile de apă semnificative aferente
• Lacul Nipigon, legat de lacul Superior de râul Nipigon,
• Green Bay este un braț al lacului Michigan, de-a lungul coastei de sud a
peninsulei superioare a Michigan și a coastei de est a Wisconsin. Este separat
de restul lacului de Peninsula Door din Wisconsin, de Peninsula Garden din
Michigan și de lanțul de insule dintre ele, toate formate de escarpamentul
Niagara.
• Lacul Winnebago, conectat la Green Bay de râul Fox, servește ca parte a căii
navigabile Fox – Wisconsin și face parte dintr-un sistem mai mare de lacuri din
Wisconsin
• Golful Grand Traverse este un braț al lacului Michigan de pe coasta de vest a
Michiganului, fiind unul dintre cele mai mari porturi naturale din Marile Lacuri.
Golful are o peninsulă mare și o insulă majoră cunoscută sub numele de Power
Island.
• Golful Georgian este un braț al lacului Huron, care se întinde spre nord-est de
lac, în întregime în Ontario. Golful, împreună cu extensiile sale înguste de vest
ale Canalului de Nord și strâmtoarea Mississagi, este separat de restul lacului
de Peninsula Bruce, Insula Manitoulin și Insula Cockburn, toate acestea fiind
formate și de Escarpamentul Niagara.
• Lacul Nipissing, conectat la Golful Georgian de French River, are
doua Insule vulcanice Manitou și Golful Callander, care au fost
formate de o erupție violentă, de origine profundă. Lacul se află în
Ottawa-Bonnechere Graben ,.
• Lacul Simcoe, legat de Golful Georgian de râul Severn, servește ca
parte a Trent – ​Severn Waterway, o rută de canal care traversează
sudul Ontario între lacurile Ontario și Huron.
• Lacul St. Clair, legat de lacul Huron la nord de râul St. Clair și de
lacul Erie la sud de râul Detroit. Deși are o suprafață de 17 ori mai
mică decât Lacul Ontario și este inclusă rareori în listele Marilor
Lacuri, ocazional se fac propuneri pentru recunoașterea sa oficială
ca Mare Lac, ceea ce ar afecta includerea acestuia în proiecte de
cercetare științifică etc. în legătură cu „Marile Lacuri”.
• Golful Saginaw, o extensie a lacului Huron în peninsula inferioară
a Michiganului, alimentată de râurile Saginaw și alte râuri, are cea
mai mare zonă umedă de apă dulce învecinată din Statele Unite.
• Marile Lacuri au, de asemenea, mai multe
peninsule între ele, inclusiv Peninsula Door,
Peninsulele Michigan și Peninsula Ontario.
Unele dintre aceste peninsule conțin chiar și
peninsule mai mici, cum ar fi Peninsula
Keweenaw, Peninsula Thumb, Peninsula Bruce
și Peninsula Niagara. Localitatile includ Grand
Rapids și Detroit în Michigan, împreună cu
Londra, Hamilton, Brantford și Toronto în
Ontario.
• Conexiunea cu oceanul
• Deși calea navigabilă Saint Lawrence și cea a Marilor Lacuri
le fac accesibile navelor oceanice, navele maritime mari nu
se încadrează prin ecluzele acestor rute fac au transport
maritim de containere sa fie limitat.
• Cea mai mare parte a transportului este în vrac cu nave de
tip Seawaymax sau mai mici pe întregul lac și spre Atlantic.
Navele mai mari se limitează la navigatia numai pe Marile
lacuri. Numai șlepurile pot accesa sistemul Illinois
Waterway care oferă acces la Golful Mexic prin râul
Mississippi. În ciuda dimensiunilor lor mari, secțiuni mari
din Marile Lacuri îngheață iarna, întrerupând majoritatea
transporturilor din ianuarie până în martie. Unele
spărgătoare de gheață parcurg lacurile, menținând rutele e
de navigație deschise si pentru alte perioade de timp.
• Marile Lacuri sunt, de asemenea, conectate prin Chicago
Sanitary and Ship Canal cu Golful Mexic prin râul Illinois
(de la râul Chicago) și râul Mississippi. O cale alternativă
este prin râul Illinois (din Chicago), până în Mississippi, în
susul Ohio și apoi prin calea navigabilă Tennessee –
Tombigbee (o combinație a unei serii de râuri, lacuri și
canale), până la Mobile Bay și Golful Mexic. Traficul
comercial remorcat și barje este intens.
• De asemenea, ambarcaţiunile de agrement pot intra sau
ieși din Marile Lacuri prin Canalul Erie și râul Hudson din
New York. Canalul Erie se conectează la Marile Lacuri la
capătul estic al lacului Erie (la Buffalo, New York) și la
partea de sud a lacului Ontario (la Oswego, New York).
• Cu excepția cazului în care apa este înghețată în timpul iernii, peste 100 de
nave de transport lac operează continuu pe Marile Lacuri, care rămân un
coridor major de transport pe apă pentru mărfurile vrac. Calea navigabilă
Marile Lacuri leagă toate lacurile; calea mai mică Saint Lawrence Seaway leagă
lacurile de oceanele atlantice. Unii transportatori de lacuri sunt prea mari
pentru a utiliza calea maritimă și operează numai pe calea navigabilă și lacuri.

• Peste 170 milioane de tone nete de mărfuri uscate în vrac sunt transportate pe
Marile lacuri. Aceasta sunt, în ordinea volumului: minereu de fier, cereale și
potasiu. Minereul de fier și o mare parte din piatră și cărbune sunt utilizate în
industria siderurgică. Există, de asemenea, un anumit trafic de mărfuri lichide
și containerizate, dar majoritatea navelor containerizate nu pot trece prin
ecluzele de pe calea Saint Lawrence-
• Există patru poduri pe Marea Lacuri, altele decât Lacul Ontario, din cauza
costului. Podul Blue Water Bridge are, de exemplu, are o înălțime de peste 150
de picioare și o lungime de peste un kilometru.

• Principalele porturi de pe Marile Lacuri includ Duluth-Superior, Chicago,

Detroit, Cleveland, Twin Harbors, Hamilton și Thunder Bay.
• Canada are aproape 800 000 km2 de apă dulce în
limitele sale. Lacurile care alcătuiesc cea mai
mare parte a acestei zone întinse sunt
interconectate prin sisteme fluviale. Fluviul
Mackenzie, care drenează o suprafață de 1.
870.000 km2, este al șaptelea cel mai mare
sistem fluvial din lume. Mai bine cunoscut este
râul St Lawrence-Marea Lacurilor, care se întinde
pe jumătate de continent. Folosind căile
navigabile interioare ale Canadei, este posibil să
călătoriți pe apă, cu canoe, de la Québec până la
coasta arctică în nord-vestul extrem, și chiar peste
munți până la coasta Pacificului.
• Canalul Lachine, construit între 1821 și 1825, și ocolind
raurile rapide de pe St Lawrence în amonte de
Montréal, a fost primul canal l care a fost terminat.
Planificat de comercianții din Montréal, a necesitat
investiții substanțiale de fonduri publice înainte de
finalizare. Celelalte canale din această perioadă
timpurie, cele 3 canale ale râului Ottawa (1819-34) și
Canalul Rideau (1826-32), au fost planificate și
construite pentru a oferi o cale navigabilă militară
alternativă între Montréal și Kingston după războiul din
1812, deci plătite de guvern, chiar dacă erau folosite
mai degrabă pentru comerț decât pentru traficul militar.
• Canalele râului Ottawa au fost utilizate până în 1961,
când au fost scufundate de barajul hidroelectric
Carillon din Hydro-Québec. Navigatia rămâne posibilă
printr-o nouă ecluza adiacentă centralei Carillon.
Canalul Rideau este încă în uz regulat, în esență așa
cum a fost construit acum peste 150 de ani. Raurile
rapide de pe râul Richelieu, în amonte de St-Jean,
Québec, au fost ocolite de Canalul Chambly (1833-43).
Cu o ecluza la St-Ours, lângă Sorel, navele aveau acces
de la St Lawrence la Lacul Champlain și deci la Canalul
Champlain (SUA) și râul Hudson. Dar ecluzele înguste
de pe Canalul Chambly (lățime de doar 7,1 m) erau și
sunt încă un blocaj în această cale navigabilă
internațională.
• Astăzi, St Lawrence Seaway, care încorporează
cel de-al patrulea canal Welland, este unul
dintre puținele mari canale de nave din lume,
care transportă mărfuri din și către restul lumii
și către și din inima continentului nord-
american. Marile servicii de nave de pasageri
din anii anteriori au dispărut aproape toate,
locul lor fiind acum ocupat (în special pe
canalele mai mici) de ambarcațiunile de
agrement private.
Navigatie fluviala si ape interioare

CURSUL 10
Navigaţia pe apele interioare sud americane
https://www.wwinn.org/
https://
www.wwinn.org/brazil-inland-waterways
http://worldcanals.org/english/stham.html
• America de Sud este un continent traversat de
Ecuator, cu majoritatea suprafeței în emisfera
sudică. America de Sud este situată între Oceanul
Pacific și Oceanul Atlantic. Este legată, geologic
vorbind, de America de Nord prin Istmul Panama,
relativ de puțin timp. Anzii Cordilieri, fiind un lanț
muntos activ, se desfășoară pe întreaga lungime a
continentului, în vest; suprafețele din estul
Anzilor sunt acoperite de păduri tropicale și
formează vastul bazin al râului Amazon. În partea
centrală a continentului situat la est de Anzii
Cordilieri se află pampasul sud american.
Din punct de vedere al suprafeței, America de Sud
se situează pe locul 4, cu o suprafață de
17.820.900 km² (12% din suprafața Terrei). Se
întinde de-o parte și de alta a Ecuatorului și a
tropicului Capricornului și este legată prin.
Continentul se extinde în lungime pe 7.400 km,
începând din Nord, de la Marea Caraibelor și până
în Sud, la capul Horn. Lățimea maximă de 5.160
km, este atinsă între Ponta do Seixas, pe coasta
braziliană a Atlanticului, și Punta Parinas, pe
coasta peruană a Pacificului.
Hidrografia Americii de Sud este foarte bogată, în
nord, în centru și mai puțin în sudul țării. Cel mai
mare fluviu ca întindere dar și ca debit este fără
nici o îndoială
Amazonul, urmat de Parana, Tocanins, Madeira,
Ucayali, Orinoco, Pilcomayo, Uruguay. Principalul
loc de vărsare a fluviilor și râurilor este Oceanul
Atlantic, dar și Marea Antilelor.
• Amazonul este fluviul cu cel mai mare debit din lume, care
înregistrează la vărsare în estuarul său valoarea de 219,000 m³/s,
respectiv fluviul cu cel mai extins bazin hidrografic din lume
(6,915,000 km²), acoperind cinci țări ale Americii de Sud: Brazilia
(62.4%), Peru(16.3%), Bolivia (12.0%), Columbia (6.3%) și
Ecuador (2.1%). Fluviul Amazon, la fel ca Dunărea, curge de la
vest spre est, paralel cu Ecuatorul.
• În prezent, Amazonul ocupa locul al doilea în lungime, și este cel
mai mare curs de apă dulce al Terrei, datorită a două
caracteristici de bază: debitul de apă și suprafața bazinului
hidrografic.
• Izvoarele Amazonului se găsesc în masivul peruan Nevado
Mismi, la 175 km de Oceanul Pacific, la 190 km nord-vest de
lacul Titicaca și la 110 km nord de orașul peruan Arequipa,
găsindu-se pe râul Apurimac, care este afluentul lui Ucayali, care
la rândul său este afluent al Amazonului.
• Cursul superior, reprezentat prin Ucayali și Maranon,
se înscrie în regiunea muntoasă, andină, cu văi
înguste, îndeosebi a Maranonului, care curg paralel cu
țărmul Pacificului pe o vale de natură tectonică, cu
pante mari, ceea ce conferă râurilor viteze de scurgere
mari în comparație cu cele din Câmpia Amazoniei.
Amazonia, care are o lungime, de la vest la est, de
4.380 km, o pantă extrem de mică 0,003 % (la vest
160 m. alt. și la est 0 m), corespunde unei zone de
subsidență în care s-a acumulat un volum enorm de
sedimente (circa 4.000 m grosime). Râurile afluente, la
ieșirea din podișurile vecine, constituite din roci dure,
formează numeroase cascade și repezișuri care le
conferă un potențial hidroenergetic ridicat.
• Cu toate că forma bazinului se poate asemăna cu o frunză în care
nervura principală (Amazonul) colectează numeroși afluenți pe
ambele părți, se poate remarca o disimetrie evidentă - în sensul că pe
partea dreaptă (din sud) vin mai mulți afluenți și destul de mari (de la
vest la est Jur, Purus, Madeira, Tapajos, Xingu și, discutabil, Tocantins),
în comparație cu partea stângă (Napo, Ica-Putimayo, Jupura, Rio
Negro). Se estimează că Amazonul colectează circa 1.000 afluenți mai
importanți, dintre care 20 au peste 1500 km lungime fiecare. Între
Manaus și Anzi, Amazonia are forma unei pâlnii largi de 2.000 km,
limitată la sud de Madeira și la nord de Rio Negro. Panta foarte
scăzută în această parte favorizează divagarea apelor, formând un
păienjeniș de meandre, brațe moarte, grinduri instabile. Lățimea
apelor Amazonului propriu-zis are 2 km la Iquitos și 5 km către
Manaus, iar adâncimea apei între 20 și 50 m. În aval de Manaus,
datorită apropierii podișurilor Guianei și Braziliei, lățimea Câmpiei
Amazonia se restrânge în unele locuri la 200-300 m, determinând și
un proces de eroziune pe verticală mai mare, fapt ce conduce la o
adâncime maximă a apei în albie, la Obidos, de circa 80 m.
Cursul inferior
• În sectorul inferior, către Oceanul Atlantic, la circa 400 kilometri
după confluența cu Xingu, râul se împarte în mai multe brațe
(furos), separând insule care se constituie într-o deltă de un tip
aparte (cea mai mare din lume, de circa 100.000 km2). Această
deltă este limitată la nord-vest de brațul principal, Amazonul
propriu-zis, iar la sud-est de brațul Para în care se varsă apele
râului Tocantins. Dintre insulele cele mai importante incluse în
așa-zisa deltă menționăm: Grande de Gurupa, Caviana, Janaucu,
Mexiana și Marajo, cea mai mare (40.154 km2). Apele brațului
Para cu cele ale lui Tocantins formează estuarul numit Bahia de
Marajo, pe malul căruia se găsește portul Belem, fondat în 1616,
cel mai important pentru navigația de pe Amazon. Lățimea
albiei, în cursul inferior, variază între 15 și 20 km, iar înainte de
deltă între 80 și 150 km, adâncimea apelor scade la 20-25 m, dar
suficientă pentru navigația vaselor maritime.
• Navigația pe Amazon și afluenții săi însumează
circa 50.000 km, pe fluviul aceasta practicându-
se cu vase de tonaj maritim până la Manaus și
cu vase mai mici, pe 4.200 km, până la cascada
Pongu de Manscriche, situată pe Maranon, la
ieșirea acestuia din Anzi.
• Rio Negro are lungimea de 2.253 Km, el este unul din cei mai
importanți afluenți ai fluviului Amazon.
• El are izvorul în Columbia de sud-est provincia Guainia unde este
denumit „Río Guainía” unde are la început cursul în direcția est,
formând graniță cu Venezuela unde poartă ambele denumiri „Río
Guainía” și „Rio Negro” aici prin brațul de canalizare Brazo Casiquiare
la lui „Río Casiquíare” are legătură cu fluviul Orinoco. In apropiere de
ecuator primește apele afluentului Rio Uaupés, face o cotitură spre
statul federal Amazonas dinBrazilia în apropierea statului federal
Roraima primește apele lui „Rio Branco”. La 300 de km după vărsarea
afluentului „Uaupés” fluviul intră într-o regiune joasă devine mai
domol, se lățește atingând o lățime inundabilă de 20 de km și se
împarte în mai multe brațe, la Manaus se varsă în Amazon. Culoarea
neagră a fluviului se datorează acizilor humici și fluvonici precum și
nisipului care provine din bazinul de colectare al lui care are suprafața
de 720.114 km². Datorită conținutului apei și cursului domol apa lui
este puțin oxigenată cea ce explică imposibilitatea dezvoltării în apele
lui a larvelor de țânțari și lipsa malariei în regiune.
• Râul Madeira este o cale navigabilă majoră în America de Sud,
de aproximativ 3,250 km lungime. El străbate Bolivia și Brazilia.
• Madeira este cel mai mare afluent al Amazonului, atât în
volum și lungime, și este cel mai mare afluent din lume.
• Precipitațiile medii inter-anuale cu privire la bazinele mari
variază de la 750 la 3.000 mm, întregul bazin superior al râului
Madeira are parte de 1705 mm. Extremele de precipitații sunt
între 490 și 7.000 mm. Pe cursul superior, Madeira are un
debit mediu de 18.000 de metri cubi pe secundă, adică 536 km
cubi/an, aproximativ jumătate din debitul fluviului Congo.
Contribuția medie inter-anuală a Anzilor Bolivieni este de 4170
de metri cubi pe secundă, adică 132 km cubi/an, reprezentând
25% din debitul din bazinul superior al râului Madeira. Pe
cursul aproape de Amazon, debitul mediu al râului Madeira
crește până la 31200 de metri cubi pe secundă.
• Fluviul Paraguay este un fluviu mare în America de Sud, care
trece prin Brazilia, Bolivia, Paraguay și Argentina. El curge pe
aproximativ 2,621 km (1,629 km) de la izvoarele sale din statul
brazilian Mato Grosso la confluența acestuia cu râul Paraná la
nord de Corrientes.
• Izvorul Paraguay este la sud de Diamantino în statul Mato
Grosso din Brazilia. Rezultă un curs general, spre sud-vest,
trecând prin orașul brazilian de Cáceres. Apoi se deplasează
într-o direcție în general spre sud, prin Pantanal, orașul
Corumbá și apoi aproape de granița cu Brazilia, Bolivia pe o
distanță scurtă în statele brazilian Mato Grosso și Mato Grosso
do Sul.
• Din orașul Puerto Bahia Negra, Paraguay, râul formează granița
dintre Paraguay și Brazilia, curge aproape spre sud, până la
confluența cu râul Apa.
• Paraná este un fluviu cu lungimea de 3.998 km, dacă este considerat
împreună cu Río de la Plata măsoară 4.288 km lungime, fiind al doilea
după lungime după Amazon din America de Sud.
• Fluviul izvorăște în Brazilia, el se formează prin confluența lui Rio
Grande ( 1.360 km) cu Rio Paranaíba (1.070 km) în lacul Ilha-Solteira
(1195 km²) care se află în tringhiul format de granița statelor Minas,
Gerais, Săo Paulo și Mato Grosso do Sul. La câțiva kilometri de la
ieșire din lacul Ilha-Solteira, traversează lacul Jupia, care este un lac
de acumulare. Urmează un curs spre sud de-a lungul munților Serra
de Maracaju, unde va forma câteva cascade, traversează statele Săo
Paulo, Paraná și Mato Grosso. Formează graniță naturală între Brazilia
și Paraguay, traversând frecvent lacuri de acumulare ca Três-Lagoas,
Porto-Primavera, și Ilha-Grande. Înainte de vărsarea afluentului
Iguazú se află lacul Itaipú, fluviul va forma în continuare graniță între
Paraguay și Argentina. Ultimii 500 km traversează Argentina în
apropiere de vărsare în Río de la Plata este o regiune cu smârcuri și
prin unire cu Río Uruguay (1790 km) formează Río de la Plata(290
km) care se varsă la Montevideo în Atlantic.
• Orinoco este un fluviu cu un debit de 35.000 m³/s, fiind ca mărime
clasat pe locul patru în lume și după Amazon pe locul doi în America
de Sud. Orinoco se află situat în nordul Americii de Sud, în statele
Venezuela și Columbia. El are lungimea de 2.010 km, iar dacă se
consideră și ramura de la izvor "Río Guaviare", atunci atinge lungimea
de 3.010 km. Debitul mare al fluviului se explică prin cantitatea mare
de precipitații anuale între 1.000 mm și peste 4.000 mm ca și
suprafața mare a bazinului de colectare de aproape 1.000.000 km².
Cursul lui Orinoco se află în Anzii Cordilieri, aproape de ecuator, ca.
2/3 pe teritoriul Venezuelei și o treime în Columbia. În regiunea
Orinoco predomină pădurile ecuatoriale și regiunile de savană umedă
zorul se află la altitudinea de 1.047 m deasupra n.m. la "Cerro
Delgado Chalbaud" în munții "Sierra Parima" (1500 m) (2°19′5″N,
63°21′42″W)
• Orinoco are o lungime de 2.010 km, cu Río Guaviare 3.010 km. Cursul
lui Orinoco este subîmpărțit în tronsoane, regiunea izvoarelor se află
în munții Sierra Parima (1500 m) un lanț muntos (350 km) care se
întinde din sud vestul Guyanei până la granița Venezuelei cu Brazilia.
• Principalele brațe de vărsare ale lui Orinoco în
Atlantic: Río Grande, Río Mañano, Caño
Macareo.
• Xingu este un râu situat în centrul şi nordul
Braziliei. Are mai multe izvoare şi curge spre nord
prin nord-estul statului Mato Grosso şi prin
centrul statului Para, vărsându-se în fluviul
Amazon. Deşi are aproximativ 2.100 km lungime,
este navigabil pe o lungime de doar 201 km în
amonte de vărsarea în Amazon.
• Pe cursul mediu al râului există mai multe
cascade, pe o distanţă de 644 km. Din 1950,
Parcul Naţional Xingu a funcţionat ca rezervaţie
pentru indienii brazilieni, inclusiv Tchikao, care
erau pe cale de dispariţie.
• Apele interioare braziliene
• Lungime: 60.000 km de căi navigabile interioare
• Navigabilitate: 13.000 km, pe Amazon până la Iquitos
• Țările traversate:
Brazilia, (Peru, Ecuador, Columbia pentru sursele Amazonului)
• Autoritatea de navigație interioară:
Ministerul brazilian al transporturilor
http://www.transportes.gov.br/conteudo/766
• Trafic: 45.000.000 t / an, dar potențialul sistemului ar putea
ajunge la aproximativ 180 de milioane de tone
• Căile navigabile interioare din Brazilia au un potențial
ridicat, dar sunt în prezent subutilizate. Transportul pe căi
navigabile interioare este astăzi limitat în principal la bunuri
agricole și minerale.
• Parana-Paraguay
• Lungime: 3442 kilometri, cu 2.202 km până la granița cu Paraguay și Argentina
• Navigabilitate: nu este navigabil pe toată lungimea fluviului. Proiectul
Hidrovia, estimat la 1 miliard de dolari, ar trebui să garanteze navigația zi și
noapte pe râuri pe tot parcursul anului pentru convoaiele
• Țările traversate: Brazilia, Paraguay, Bolivia, Argentina, Uruguay
• Autoritatea de navigație interioară: CIH Comité Intergubernamental de la
Hidrovía Paraguay-Paraná http://www.sspyvn.gov.ar/hparana_paraguay.html
• Trafic: aproximativ 20 000 000 tone / an
• Calea navigabilă interioară Paraguay-Paraná este una dintre cele mai extinse și
importante axe continentale de integrare politică, socială și economică. Din
punct de vedere istoric, are bazinele colonizării din America Latină. Trece prin
jumătate din America de Sud.

Are un mare potențial de transporta producția de soia, precum și de produse

minerale (minereu de fier și mangan) și combustibili, dar sunt necesare
investiții. Această regiune produce astăzi aproximativ 50% din soia din lume. Din
acest motiv, un acord internațional de navigație a fost stabilit în regiune, odată
cu crearea în 1989 a Comitetului interguvernamental CIH.
Navigatie fluviala si ape interioare

CURSUL 11
Navigaţia pe apele interioare asiatice
https://www.wwinn.org/china-inland-waterways
https://www.wwinn.org/india-inland-waterways
https://www.wwinn.org/the-mekong
• Asia este cel mai întins continent (ocupă 30%
din suprafaţa uscatului terestru) şi cel mai
complex din punct de vedere fizico-
geografic.Are cea mai lungă coastă (62. 750
km)
• Asia este mai mult un termen geografic decât un continent
omogen. Nu există o separare fizică logică între Asia şi Europa
( Europa este privită şi ca o extensie peninsulară a Asiei) prin
convenienţă a fost considerată ca limită Munţii Ural.
Continentul este mărginit de către Oceanul Arctic (Marea
Kara, Marea Laptev, Marea Siberiei de Est) în partea nordică,
Oceanul Pacific (Marea Bering, Marea Okhotsk, Marea Chinei
de Est, Marea Chinei de Sud) în est, Oceanul Indian (Marea
Arabiei, Golful Bengal) în sud, mările interioare ale Oceanului
Atlantic (Marea Mediterană, Marea Neagră) şi Europa în vest.
Este separat de America de Nord de Strâmtoarea Bering (35
km) iar de Australia prin Marea Arafura şi Marea Timor.
Istmul Suez uneşte Asia de Africa, Canalul Suez şi Marea
Roşie fiind agreată ca limită dintre cele două. Strâmtorile
Bosfor şi Dardanele separă Anatolia de Peninsula Balcanică.
• Apele Asiei, strâns legate de relief şi climă,
prezintă o repartiţie neuniformă, cu regiuni
bogate în ape (Siberia, Asia de Sud, Sud-est şi Est)
şi regiuni aproape lipsite de ape (Asia Centrală şi
de Sud-vest). În acest ultim caz (deşerturile Asiei
Centrale, Pen. Arabe, Pod. Iran) se impune
caracterul areic (lipsit de scurgere) sau endoreic
(cu scurgere spre lacuri interioare: Lacul Aral,
Marea Moartă).
• În cadrul acestui continent se găsesc unele
dintre cele mai lungi râuri ale lumii. Spre
Oceanul Arctic se varsă o serie de fluvii mari
(Obi, Yenisey, Lena) care au izvoare în regiunea
muntoasă din sudul Siberiei, traversează
podişurile şi câmpiile siberiene şi se termină
prin estuare (Obi, Yenisey) sau delte (Lena).
Acestea au un regim pluvional şi glaciar, un
regim de scurgere cu ape mari în anotimpul
cald (dat de topirea zăpezilor şi gheţurilor),
îngheţ în timpul iernii şi inundaţii datorate
dezgheţurilor mai timpurii din cursul superior.
• Cele mai importante fluvii care se scurg spre Pacific
sunt Amur, Huang He, Chang Jiang şi Mekong care
prezintă caracteristici diferite impuse de regiunile
pe care le străbat. Fluviile Amur şi Huang He
străbat regiuni cu o climă rece (temperaturi
negative iarna) care dau fenomene de îngheţ şi
debite mai mari vara. Huang He se remarcă prin
debitul mare de aluviuni (care provin din Podişul
de Loess) care au înălţat continuu patul albiei şi au
produs numeroase inundaţii. Chang Jiang şi
Mekong au izvoare în Tibet şi străbat regiuni cu o
climă musonică care impun creşteri semnificative
de debit în timpul verii.
• Spre Oceanul Indian se orientează Tigru, Eufrat,
Indus, Gange, Brahmaputra, Irrawaddy sau
Salween. Tigrul, Eufratul (cu izvoare în Podişul
Armeniei) şi Indusul, deşi străbat regiuni uscate,
au apă datorită alimentării din zăpezi şi gheţari.
Celelalte fluvii (la care se pot adăuga Godavari,
Mahanadi sau Krishna, care străbat Podişul
Deccan) au un debit bogat vara, datorită ploilor
musonice, şi mai redus iarna. Nu trebuie neglijat
nici aportul din topirea zăpezilor şi gheţarilor,
pentru cele cu izvoare în Tibet şi Himalaya.
• Marea Mediterană şi Marea Neagră primesc o
serie de râuri care, deşi nu sunt foarte mari, au
o mare importanţă pentru regiunile pe care le
străbat. Se pot aminti: Orontes, Litani (din
Levant), Ceyhan, Sakarya, Kizik Irmak (Turcia),
Rioni (Georgia).
• Lacurile sunt numeroase, inegal distribuite în
teritoriu şi cu origini diferite. Printre cele mai
mari se numără: Marea Caspică, lacul Aral,
Lacul Balkhash, L. Baykal, L.Tuz, L.Van, L.Sevan
(Armenia), L. Urmia (Iran) sau L.Khanka (la
graniţa dintre Rusia şi China).
• Chang Jiang (Yangtze) este cel mai lung râu al
Asiei (6ţ300 km) şi al treilea din lume, Marea
Caspică este cel mai întins lac din lume (386.400
km2, împreună cu Kara Bogaz), Lacul Baykal
(1.620 m) cel mai adânc, iar Lacul Tuz (329 g/l) şi
Marea Moartă (322 g/l) sunt cele mai sărate.
• Gangele (Ganga), fluviul sfânt al hinduşilor, are izvoare
în Himalaya şi, după 2700 km, se varsă în Golful
Bengal printr-o deltă. Cel mai important afluent este
Yamuna (Jumna), afluent pe partea dreapta, ce curge
paralel cu Gangele pe mai bine de 1000 km şi
găzduiește pe malurile sale oraşele Delhi şi Agra.
Regimul de scurgere al Gangelui este determinat de
topirea zăpezilor şi gheţarilor din Himalaya şi de ploile
musonice, care face ca cele mai mari debite şi niveluri
să fie înregistrate în a doua parte a lunii august.
Debitul său mediu anual, la intrarea în deltă, este de
circa12.500 m3/s. Este navigabil pe 1450 km, intens
utilizat pentru irigaţii şi parţial valorificat
hidroenergetic (pe afluenţii Gangelui).
• Obi este fluviul cu cel mai lung estuar: 800 km
lungime, 30-90 km lățime și 10-12 m
adâncime, este situat in vestul Siberiei,
Federația Rusă. Fluviul izvorăște din Munții
Altai, prin izvoarele Biia și Katun, și curge pe
direcția aproximativă S-N, prin întinsa câmpie
a Siberiei de Vest, vărsându-se ca și Enisei în
Marea Kara - Oceanul Înghețat, printr-un
imens estuar. Fluviul are lungimea de
5.410km.
• Fluviul Lena este un fluviu în Siberia, al 10-lea ca lungime
din lume și care are cel de-al 9-lea bazin hidrografic din
lume. Izvorăște de la 1.640 m altitudine din Munții Baikal,
în sudul Podișului Central Siberian, 20 km vest de Lacul
Baikal. Lena curge către nord-est, având afluenți râurile
Kirenga și Vitim. De la Iakuțk, Lena intră în zona câmpiilor
joase, este întâlnit de râul Oliokma și curge către nord
până în apele sale se varsă de pe malul drept râul Aldan.
Lanțul muntos Verhoiansk îl deviază către nord-vest. După
ce primește pe cel mai important afluent al său de pe
malul stâng, Viljuj, își croiește drum direct către nord,
vărsându-se în Marea Laptev din componența Oceanul
Arctic, depunându-și sedimentele la sud-vest de Insulele
Noi Siberiene, printr-o deltă cu o suprafață de 10.800m².
• Fluviul Amur are o lungime de 2.824 km fiind
fluviul cel mai lung în China și Rusia care se varsă
în Oceanul Pacific de nord. De la data de 27 august
1689 fluviul după multe conflicte politice și
militare din trecut este în prezent graniță naturală
dintre China și Rusia.
• Fluviul ia naștere la 65 km în vest de Mohe (oraș
situat la nord-vest de Munții Hinggan din provincia
chineză Heilongjiang) formându-se prin confluența
râurilor Argun și Shilka, formând mai departe o
graniță naturală pe o distanță de ca. 2000 km,
având ca afluenți râurile Huma, Seja și Songhua.
• Length: Navigable rivers 110 000 km (Yangtze 6 418 km with 3,000 km suitable for
navigation by vessels)
• Navigability: In the southern part of the country, rivers have large and stable and are ice-
free all the year round, thus navigation is flourishing; in the northern part, rivers have
small and unstable discharges and are frozen in winter, therefore the development of
waterborne transportation is constrained. 5800 km are navigable for 1000 ton class
vessels.
• Countries crossed: China
• Inland navigation authority: China Ministry of transport http://www.moc.gov.cn/
• Traffic: 850 000 000 t/year on the Yangtze (1st waterway in the world for the transport
of goods) 1 200 000 000 000t/year in China
• Facts of importance:
• China is a country with long water transportation tradition.

• The Yangtze interconnects with many lakes, railways, trunk highways and seaborne
traffic, they form the largest communications and transportation network and have a
very important economic position in China. The growth of container traffic (textile and
hardware products) has dominated overall traffic growth on the inland waterway
system.
• Fluviul Galben (Huang he) este un fluviu în
nordul Chinei, Asia de Est. După Yangtze ocupă
în China locul doi ca lungime, fiind
controverse, existând o diferență de 4 585 km
cu privire la lungimea pe care o are. Fluviul are
suprafața bazinului de colectare de 945.065
km².
• Izvorul fluviului se află pe podișul Tibet, la
circa 200 de km nord de mijlocul liniei aeriene
dintre Lhasa și Xining.
• Yangtze sau Chang Jiang, este al treilea fluviu
din lume ca lungime, măsurând peste 6.000 de
kilometri, dintre cate 2.800 kilometri
navigabili. Este cel mai lung fluviu din Asia și al
treilea din lume din punct de vedere al
debitului de apă (după Amazon și Congo).
Cursul lui se află în întregime pe teritoriul
Chinei. Se varsă în Marea Chinei de Est la 23
km nord de orașul Shanghai. Prin Marele
Canal Chinez este legat de fluviul Huang He.
• Mekong Lenght 4900km
Navigability: Seasonal variations in water (low water season
sometimes 50% less traffic in upper Mekong). Hydropower
development on the river is expected to increase water levels
during the dry season.
• Countries crossed: China, Myanmar, Thailand, Lao PDR,
Cambodia and Vietnam
• Inland navigation authority:
Mekong River Commission http://www.mrcmekong.org/
• Traffic:nMore than 3 000 000 tonnes/year (containers
included)
• Main goods transported: Wood, agricultural products
(vegetables, rice, fruits..), construction materials,
hydrocarbons, fertilizers, rubber, containers.
• Mekong este cel mai lung fluviu din Asia de
Sud-est. Izvoarele sale se află în Munții Tangla
(culmea Tanggula) din Podișul Tibet, la o
înălțime de aproximativ 5.200 m. Părăsind
teritoriul Chinei, Mekong marchează granița
dintre Myanmar și Laos, și mai departe înspre
sud, dintre Laos și Thailanda, iar apoi
traversează Câmpia Cambodgiei, pentru a
forma pe teritoriul Vietnamului o deltă întinsă
prin care se varsă în Marea Chinei de Sud.
• Length:n 4900km
• Navigability:
• Seasonal variations in water (low water season sometimes 50% less traffic in upper
Mekong). Hydropower development on the river is expected to increase water levels
during the dry season.
• Countries crossed: China, Myanmar, Thailand, Lao PDR, Cambodia and Vietnam
• Inland navigation authority: Mekong River Commission http://www.mrcmekong.org/
• Traffic:
• More than 3 000 000 tonnes/year (containers included)
• Main goods transported:
• Wood, agricultural products (vegetables, rice, fruits..), construction materials,
hydrocarbons, fertilizers, rubber, containers.
• Facts of importance:
• For thousands of years, the Mekong River has been an important transportation link
for people and goods. Today it is becoming an important link in international trade
routes and it is becoming an attraction for tourism (about 250 0000 tourist cruise
passengers take trips on the Mekong every year). Recent efforts have been done to
improve navigation 24h/year and new international navigation agreements have
been settled between the different countries crossed.
•
• Eufratul este un mare râu ce formează limita
vestică a Mesopotamiei, limita estică a
acesteia fiind constituită de un alt mare râu,
Tigrul. Atât Eufratul cât și Tigrul izvorăsc în
Turcia și se varsă, reunite, pe teritoriul Irakului,
în Golful Persic.
• Eufratul este cel mai lung fluviu din vestul
Asiei. El are o lungime de aproximativ 2.780
km. Se formează prin confluența a două râuri,
Kara (Eufratul apusean), care izvorăște din
Podișul Armeniei din estul Turciei, la nord de
Erzurum și Murat (Eufratul răsăritean), care
izvorăște dintr-o zonă aflată la sud-vest de
Muntele Ararat, la nord de Lacul Van. Cursul
superior al râului este caracterizat de canioane
și defilee . Râurile Kabur și Balih se varsă în
Eufrat în Siria răsăriteană.
• Length: 4,332 km have been declared as
National Waterways (Ganga 2597km)
• Navigability: To be optimized
• Countries crossed: India, Bangladesh
• Inland navigation authority: Inland Waterways
Authority of India (IWAI)
http://www.iwai.nic.in/
• Traffic: About 70 000 000 tons/year
• Indul, cel mai lung curs de apă din Asia de Sud,
își începe călătoria sub numele de Sengge Chu,
în Munții Gangdise Shan din lanțul
Transhimalaya. Izvoarele sale se află pe
teritoriul Chinei, nu departe de granița cu
Nepalul. Fluviul șerpuiește apoi pe teritoriul
brăzdat de râpe adânci al fostului Regat al
Kashmirului( în prezent disputat de India și
Pakistan), care aparține acum în mare măsură
Indiei.
• India
• 4,332 km have been declared as National
Waterways (Ganga 2597km)
• Navigability: To be optimized
• Countries crossed: India, Bangladesh
• Inland navigation authority: Inland Waterways
Authority of India (IWAI) 
http://www.iwai.nic.in/
• Traffic: About 70 000 000 tons/year
• Gangele este un fluviu al subcontinentului
indian, care curge de-a lungul câmpiei cu
același nume din nordul Indiei, ajungând până
în Bangladesh.
• Este al doilea mare fluviu de pe subcontinentul
indian în ceea ce privește debitul. Fluviul, lung
de 2.510 km, izvorăște din ghețarul Gangotri,
din provincia indiană Uttaranchal, din centrul
munților Himalaya, și se varsă în golful
Bengalului, prin vasta deltă din Sunderban.
• Brahmaputra este un fluviu transfrontalier și unul
dintre fluviile importante din Asia.
• De la originea sa în sud-vestul Tibetului cu
denumirea de Tsangpo Yarlung, curge spre sudul
Tibetului și străpunge munții Himalaya prin niște
chei mari și după curge spre Arunachal Pradesh
(India). Acesta curge spre sud-vest prin Valea
Assam ca Brahmaputra și spre sud, prin
Bangladesh, ca Jamuna (a nu fi confundat cu
Yamuna de India). Acolo se contopește cu Gange
pentru a forma cea mai mare deltă din lume.
Brahmaputra are 2.896 km lungime și are o
importanță deosebită pentru irigații și transport.
• Marea Caspică este cel mai mare lac pe Pământ, așezat la
hotarul Europei și Asiei și este numit mare datorită
dimensiunilor sale foarte mari. Marea Caspică reprezintă
un lac lipsit de scurgere, iar apa în el este salină, de la 0.05
% la gura de vărsare a râului Volga până la 11-13 % în
partea sud-estică. Nivelul apei variază de la un an la altul,
în prezent fiind aprox. 28 m sub nivelul Oceanului Planetar.
Suprafața Mării Caspice (fără Kara Bogaz Gol) măsoară
371.000 km², iar adâncimea ei maximă este de 1025 m.
• Marea Caspică este amplasată la hotarul dintre cele două
părți le Eurasiei: Europa și Asia. După formă amintește de
litera latină "S". Marea Caspică se întinde de la nord la sud
pe aprox. 1200 km (36°34' - 47°13' lat. N); de la vest la est
- de la 195 la 435 km, în medie, 310 – 320 km (46° - 56°
long. E).
• Lungimea liniei de țărm a Mării Caspice se
estimează ca fiind de 6.500 – 6.700 km; până la
7000 km dacă luăm în considerație și insulele. Pe
cea mai mare parte a teritoriului, malurile Mării
Caspice sunt joase și netede. În partea de nord,
acestea sunt tăiate de deltele fluviilor Volga și
Ural, sunt joase și mlăștinoase, iar apa este
acoperită în multe locuri cu tufișuri și verdeață.
Țărmul estic este dominat de maluri calcaroase,
după care se întind pustiuri și semipustiuri.
• Navigația este destul de dezvoltată.
Principalele rute sunt Baku – Aktau, Baku –
Turkmenbași și Mahacicala – Aktau. Marea are
legătură cu Marea Azov prin râul Volga, Don și
Canalul Volga-Don.
• Lacul Baikal este situat în sudul Siberiei (Rusiei).
Este un lac cu apă dulce (reprezintă cea mai
mare rezervă de apă dulce din lume 23.000 km³)
și este cel mai adânc lac de pe glob (1.637 m).
Deși este greu de imaginat, conține 10% din
rezervele de apă potabilă ale lumii (exceptând
ghețarii). Lacul Baikal pe lângă faptul că este cel
mai adânc lac din lume, poate fi considerat și cel
mai vechi prin cei circa 20-25 milioane ani de
existență (exclusiv Marea Caspica și Lacul Aral) și
unul dintre "muzeele vii", în care trăiesc
aproximativ 800 specii de animale și 245 specii
de plante endemice, proprii lui.