SPORT

SPORT ADAPTAT
ADAPTAT LA
LA
PERSOANLE
PERSOANLE CU
CU
DIZABILITĂŢI
DIZABILITĂŢI
CURS 1
 DEFINIREA TERMENILOR
Infirmitatea (deficienţa)
Absenţa, pierderea sau anormalitatea unei structuri sau
functii (anatomică, fiziologică sa psihologică) a unei
persoane.
 Poate fi vorba de o pierderea anatomica (membru ,
segment, organ) sau de disfuncţionalitate cu/sau fără
pierdere de structura.
 poate fi temporară sau definitivă (a unui organ sau
sistem)
Exemple:
- pierderea unei gambe, a unui deget a unui ochi
- scăderea mobilităţii unei articulaţii
- scăderea forţei musculare a unui grup muscular
- lipsa de coordonare a mişcărilor unor segmente
- scăderea vazului, auzului
- dispnee
Dizabilitatea (incapacitatea)
• Orice restricţie, diminuare, lipsă ori
pierdere (rezultând dintr-o deficienţă) a
capacităţii (abilităţii) de a efectua o
activitate în condiţii considerate ca
normale pentru o fiinţă umană.
Persoană cu dizabilităţi’’
• Orice persoană care nu îşi poate
satisface singură, parţial sau total,
necesităţile unei vieţi individuale normale
şi/ sau sociale, ca rezultat al unei
deficienţe, fie ea congenitale sau nu, la
nivel fizic sau mental.
Caracteristici:
• este consecinţa infirmităţii (deficienţei)
• este reflectarea infirmităţii din punct
de vedere al performanţei funcţionale şi
al activităţii curente.
Exemple:
• dizabilitate de locomoţie , prehensiune,
autoîngrijire, de comunicare,
• Un individ cu o infirmitate cum ar fi
gonartroza / sau absenţa gambei, va avea
o dizabilitate de locomoţie (nu poate urca
o scara, nu poate merge pe un teren
accidentat).
Exemplul 2
• O persoană cu hipertensiune e atinsă de o
hemoragie cerebrală (infirmitate sau deficienţă)
care provoaca o hemiplegie dreapta cu
dificultăţi de mers scriere vorbire (incapacităţi)
. Dacă persoana nu se restabileşte suficient
pentru a duce o viaţă independentă va fi
considerată cu handicap.

• !!!!!!!! Nu orice infirmitate determină şi o

dizabilitate (chelia nu determină dizabilitate)
• !!!!!!! Totdeauna o dizabilitate are la bază
prezenţa unei infirmităţi.
Handicap
• Dificultatea unui individ de a realiza
relaţii normale cu mediul sau de viaţă,
relaţii în conformitate cu vârsta, sexul,
condiţiilor sale sociale şi culturale.
• O persoană prezinta handicap atunci cand
are o infirmitate datorită careia nu poate
face faţă normelor generale şi speciale ale
mediului în care trăieşte, nu se poate
manifesta ca individ cu identităţi
complete si normale.
• Orice handicap este determinat de o
infirmitate.
( I -> D -> H )
• Exemple
handicap de orientare în mediu,
educaţional (de instruire), de mobilitate,
occupaţional, de integrare socială.
• Handicapat nu este egal cu invalid
( persoana care şi-a pierdut parţial/total
capacitatea de muncă pe o durată de timp
din cauza unei boli sau accident cu
reducerea veniturilor realizate prin
muncă).
În sport,
• “dizabilitate” are o altă conotaţie decât în
societate sau în viaţa de zi cu zi.
• Termenul vizează persoanele cu dizabilităţi
temorare sau permanente, ce le
restricţioanează anumite capacităţi fizice sau
mentale, sau participarea la anumite activităţi
dar nu restricţionaeză neapărat implicarea în
sport (o persoană cu paralizie ce depinde de
un scaun rulant pentru mobilizare, are o
dizabilitate fizică permanentă dar, poate fi
de asemenea participant la o competiţie
specifică alergătorilor în scaunul rulant).
 Studiu de caz
• Vlad prezintă o afecţiune oftalmologică
congenitală care a dus la instalarea
deficienţelor retinale, în prezent fiind un
deficient vizual.
- nu poate juca baseball pentru că nu poate
vedea mişcarea mingii pe teren sau a bâtei de
baseball, fiind considerat deficient de vedere.
- dacă este desconsiderat de prieteni şi colegi şi
este tratat ca fiind inferior datorită faptului
că nu poate juca sau urmări jocurile colegilor
lui, în timpul pauzelor sau a orelor de educaţie
fizică şcolare, el este numit “handicapat”.
 Definiţia obiectivele şi organizarea
sportului adaptat
Sportul adaptat constituie o ramură a sportului care
utilizează structuri motrice, reguli specifice, condiţii
materiale şi organizatorice modificate sau create în
vederea satisfacerii nevoile unice ale persoanelor cu
dizabilităţi.
• Obiectivele sportului adaptat:
• maximizarea potenţialului biomotric existent;
• facilitarea exprimării subiecţilor deficienţi conform
propriilor abilităţi şi capacităţi;
• realizarea (în mod implicit) unor efecte terapeutice
sanogenetice (terapie colectivă, recreaţională, sport-
terapie, programe de sănătate);
• adaptarea activităţii sportive în scop recreativ;
• realizarea unor imagini despre grup sau propria persoana
 Sportul adaptat se împarte în două
categorii majore:

• Sportul adaptat în scop terapeutic;

• Sportul adaptat de performanţă.

Organizarea sportului adaptat
• Activităţi sportive cu structură, reguli, condiţii
organizatorice şi materiale asemănătoare cu ramurile
şi probele sportive cunoscute (tirul cu arcul, ridicarea
de greutăţi).
• AS care păstrează structura şi regulile obişnuite dar
beneficiază de condiţii materiale care compensează
într-o anumită măsură deficienţa competitorului
(atletism).
• AS la care participă competitorii cu şi fără
deficienţe, competitorii cu deficienţe având unele
facilităţi regulamentare.
• AS la care participă competitori cu şi fără deficienţe:
toţi se supun unei modificări a probei sau a ramurii
sportive respective.
• AS de tipul „Special Olimpycs” la care participă
exclusiv subiecţi cu deficienţe de acelaşi tip şi grad.
În cadrul şcolilor:
• Sub forma programelor sportive
educaţionale care au loc în cadrul
şcolilor şi includ activităţi sportive
şcolare, extraşcolare sau interşcolare.
Activităţile şcolare
• sunt organizate în şcoală, implică elevi
de la mai multe clase, pot coincide cu
orele de sport din orar, sau pot fi
desfăşurate la sfârşitul orelor de curs.
Competiţiile extraşcolare sau interşcolare
• cuprind reprezentanţi de la mai multe
şcoli, oferind oportunitatea selecţiei
copiilor.
Activităţilor recreaţionale sau de timp
liber
• sub forma programelor nestructurate,
deschise sau ca parte a stilului de viaţă
al individului sau a unui grup de indivizi,
din motive medicale, sau terapeutice
(terapiei recreaţională, terapie
colectivă, sportivă sau de sănătate).
• Jocurile Paralympice şi Special Olympics
au evolat îndeajuns pentru a deveni astăzi
evenimente importante ce se adresează
multiplelor dizabilităţi cu mai mult de
4000 de participanţi din 130 de ţări, ceea
ce le situează printre cele mai mari
evenimente sportive din lume.
 Jocurile Paralimpice
• “Paralympics” - o organizaţie competiţională
de înaltă performanţă la care participă
sportivi cu următoarele categorii de
dizabilităţi:
1. Traumatisme ale coloanei vertebrale
2. Amputaţiile
3. Deficienţi de vedere şi auz
4. Infirmitatea motorie cerebrală (paralizia
cerebrală)
5. Dizabilităţi intelectuale
6. ”Alte dizabilităţi fizice” (care nu fac parte din
categoriile anterioare)
• Competiţii paralimpics se desfăşoară o dată
la 4 ani, numai după şi în acelaşi oraş cu
Jocurile Olimpice.
• Jocurile paralimpice de vară şi de iarnă
sunt competiţiile internaţionale finale pentru
sportivii cu dizabilităţi de clasă mondială
• Jocurile Olimpice de Iarnă vor programa la
Vancouver, în 2010, 5 probe paralimpice, la
care sunt aşteptaţi să participe peste 600 de
sportivi.
• Jocurile Olimpice de Vară se vor desfăşura
în 2012 în Anglia iar în 2016 la Rio de Janeiro.
 Jocurile Special Olympics

• Special Olympics este o organizaţie

internaţională fondată în 1968 de Eunice
Kennedy Shriver
• promovează sportul în rândul persoanelor cu
dizabilităţi intelectuale
• urmăreşte organizarea antrenamentelor şi
competiţiilor sportive pe tot parcursul anului,
într-o varietate de sporturi olimpice, pentru
copiii şi adulţii cu dizabilităţi intelectuale,
pentru toate nivelurile de dizabilitate.
• Special Olympics Romania a luat fiinţă în 2003
ca parte integrantă a mişcării Special Olympics
Internaţional.
Obiectivele urmărite:

• Oferă persoanelor cu nevoi speciale şansa

de a-şi descoperi şi dezvolta potenţialul
şi calităţile sportive prin intermediul
programelor de pregătire şi a
competiţiilor sportive.
• Constituie o experienţă care insuflă
energie, sănătate, încredere în sine şi
bucuria de a trăi.
• În competiţiile Special Olymics accentul
se pune pe actul participării în sine şi pe
bucuria generată de aceasta şi mai puţin
pe obţinerea unor performanţe
competiţionale înalte.
• La nivel internaţional numară peste 2.25
milioane de sportivi de toate vârstele din
aproape 180 de ţări, mai bine de 200 de
programe în 160 de ţări, 26 de discipline
sportive olimpice, peste 1 million de
voluntari, 140,000 de antrenori în toată
lumea şi peste 20,000 de competiţii în
toata lumea in fiecare an.
 CLASIFICAREA SPORTIVĂ ÎN
JOCURILE PARALIMPICE
• Clasificarea sportivă este un proces complex care
urmăreşte încadrarea fiecărui sportiv într-o
anumită clasă/categorie în funcţie de gradul său de
handicap.
• Scopul este de a crea o competiţie corectă pentru
sportivii cu dizabilitaţi diferite.
• Obiective:
– identificarea grupurilor de dizabilităţi apte
pentru participarea competiţională în variate
ramuri sportive;
– gruparea sportivilor în “clase” stabilite în funcţie
de nivelul funcţional raportat la dizabilitate/sau
abilităţile specifice ramurei sportive practicate.
• Clasificarea sportivă poate fi permanentă sau poate
deveni permanentă după un anumit interval de timp.
• În funcţie de ramura sportivă, sportivului îi
este atribuită o clasă sportivă în concordanţă
cu regulile clasificării convenite internaţional
pentru ramura sportivă respectivă.
• O clasă sportivă este o categorie
competiţională, stabilită de Federaţia
Internaţională corespunzătoare.
• Este determinată pe baza unei proceduri care
include:
• o evaluare fizică şi tehnică a sportivului
• observaţia competitorului în cadrul şi în
afara competiţiei
•
• Sportivul are dreptul:

• să conteşte clasa sportivă în care a fost

încadrat el însuşi sau chiar încadrarea
altor sportivi- protest.
• Să aibă obiecţii cu privire la conducerea
procesului de clasificare - apel.
 Sportivii cu paralizie cerebrală prezintă
în general, probleme asociate:
• Epilepsie, deficienţe de vedere,
deficienţe de auz, dizabilităţi
intelectuale
• Aproximativ jumătate din sportivii cu
PC utilizează scaunele cu rotile.
• Sunt clasificaţi în funcţie de gravitatea
deficienţei şi de grupurile musculare
afectate.
Sportivii cu amputaţii
• Clasificarea în funcţie de:
– membrele afectate (inferioare sau
superioare), numărul membrelor
implicate (un singur membru sau două
membre) şi nivelul amputaţiei
(deasupra sau sub articulaţia
genunchiului sau a cotului).
• O serie de sportivi cu amputaţii folosesc
scaunul rulant (tenis în scaun rulant,
baschet în scaun rulant).
• Sportivii cu deficienţe de vedere
• se clasifică pe baza examenului
oftalmologic
• se măsoară cel mai bun ochi şi cel mai bun
nivel de corectare posibilă.
• Sportivii care poartă lentile de contact
sau ochelari de corecţie, trebuie să le
poarte în timpul clasificării, indiferent că
intenţionează sau nu să le folosească în
timpul competiţiei.
Sportivii cu deficienţe de auz

• Clasificarea se realizează pe baza

audiogramelor asociate cu testări
realizate cu diverse aparate.
• Include o singură clasă, surditatea fiind
dată de nivelul decibelilor, pragul dintre
normalitate şi surditate fiind cel de 40
decibeli.
Dizabilitatea intelectuală

• În principal aceşti sportivi sunt apţi

din punct de vedere fizic, doar dacă
dizabilitatea nu rezultă în urma
traumatismelor craniene însoţite de
modificări fizice.
“Les Autres”
• Clasa reuneşte o varietate de dizabilităţi fizice
care nu se încadrează uşor într-o categorie
specifică şi include mai multe afecţiuni.
• Clasificarea sportivă se efectuează printr-o
analiză a funcţionalităţii musculare şi
articulare.
• În cele mai multe ramuri sportive acestă clasă
de competitori concurează cu alte clase de
dizabilităţi stabilite în urma evaluării
funcţionale a execuţie deprinderilor specifice
sportului practicat.
 Clasificarea sportivă în
jocurile Special Olympics
• Foloseşte un sistem de clasificare bazat pe
vârstă sex şi peformanţe anterioare ale
competitorilor.
• Sistemul de clasificare trebuie să se asigure
că nivelul de antrenament şi calităţi fizice ale
sportivului devin factori decisivi în obţinerea
succesului şi nu tipul sau nivelul de
dizabilitate.
• Clasificatorii sunt de obicei medici,
kinetoterapeuţi, fiziokinetoterapeuţi şi alte
persoane abilitate.
• Competitorii sunt împărţiţi în divizii
(grupe valorice) echitabile, atât pentru
sporturile individuale cât şi pentru cele
de echipă, creând astfel posibilitatea
întrecerii sportivilor cu alţi competitori
cu abilităţi similare.
• Diviziile se stabilesc prin concurs
preliminar, pentru a evita obţinerea
unui decalaj valoric prea mare între
participanţi în concursul final.
 Crearea unei divizii echitabile cuprinde
3 paşi:

1. Gruparea participanţilor în funcţie de

sex
2. Gruparea participanţilor în funcţie de
vârstă
3. Gruparea participanţilor în funcţie de
abilităţile sportive
 Gruparea participanţilor în
funcţie de sex
• Împărţirea sportivilor în 2 grupe- masculină şi
feminină
• Sportivele participante se vor întrece între ele
şi sportivii între ei.
• Dacă o echipă care participă la întrecerea de
ştafetă este formată atât din bărbaţi cât şi
din femei, va fi considerată o „echipă
masculină” şi va concura la divizia de bărbaţi.
• Echipele mixte sunt permise şi pot concura
împotriva altor echipe mixte, sau în situaţia în
care nu sunt suficiente echipe mixte pot
concura cu echipele masculine.
 Gruparea participanţilor în
funcţie de vârstă
• Se va lua în considerare vârsta sportivului la
data deschiderii competiţiei.
Grupul de vârstă
INDIVIDUAL 18-11 12-15 16-21 22-29 30+

PE ECHIPE 15 16-21 22+

• Gruparea unei echipe în funcţie de vârstă este

determinată de vârsta celor mai vechi sportivi
componenţi. Se poate stabili un grup suplimentar
dacă există un număr suficient de echipe cu o
vârstă mai mare de 22 ani.
 Gruparea sportivilor în funcţie
de abilităţile sportive

• După etapa preliminară care stabileşte

nivelul performanţelor sportive, se vor
forma divizii care nu vor cuprinde mai
mult de opt echipe prin aplicarea divizării
în funcţie de vârsta echipei în cadrul
fiecărui grup de abilităţi.
Excepţii:
• Dacă nu există suficienţi sportivi într-o
anumită grupă de vârstă, pentru a se putea
crea diviziile se vor combina grupurile de
vârstă.
• Dacă sunt prezente doar 2 echipe
masculine sau feminine în competiţie,
acestea vor concura una împotriva
celeilalte.
• Dacă este înscrisă doar o singură echipă în
grupul de abilităţi sau vârstă, acesta
trebuie să sufere o “divisioning” cu alte
echipe indiferent de vârstă sau nivel de
abilităţi sportive.
 Criteriile sistemului de clasificare
• Clasificarea medicală, în funcţie de natura şi
severitatea dizabilităţii prezente;
• Clasificarea funcţională, în funcţie de nivelul
abilităţilor funcţionale printre care echilibrul,
coordonarea şi abilităţile motorii;
• Clasificarea funcţională pe ramuri sportive
pentru a determina abilităţile funcţionale de a
executa deprinderile specifice diferitelor
sporturi;
• Performanţele anterioare ale sportivului.
 Clasificarea medicală
• Rol -verifică nivelul minim de dizabilitate:
– De exemplu: nivelul de acuitate vizuală pentru un
sportiv orb, nivelul traumatismelor coloanei
vertebrale sau zona unei amputaţii.
• Scopurile examenului medical:
– Autentificarea existenţei handicapului, precizând
natura lui şi topografia acestuia în vederea
stabilirii clasificării sportive.
– Determinarea aptitudinii şi nivelului de practicare a
sportului, depistând eventualele contraindicaţii.
– Să aprecieze recomandarea de practicare a uneia
sau mai multe ramuri de sport ţinând seama de :
vârstă, înclinaţii individuale, topografie a
handicapatului, funcţionalitatea muşchilor, etc.
Conţinutul examenului medical:
• Interviul (antecedentele personale şi
familiale ale individului, istoricul
handicapului, etc)
• Examenul general (greutatea, înălţimea,
presiunea arterială, puls, consult cardiac
şi pulmonar, palpări de viscere, ganglioni)
• Examen referitor la sistemul osteo-
articular cu măsurarea amplitudinilor în
toate articulaţiile, stabilitatea acestora,
unghiuri, etc.
• Examen clinic - bilanţul deficienţei fizice
întâlnite - bilanţul unei paralizii, a unei
amputaţii, a unei deficienţe vizuale, etc. Pentru
un handicapat neurologic bilanţul va cuprinde
forţa (testarea musculară), sensibilitatea,
starea tonusului şi a reflexelor.
• Examen cardiologic pentru toate persoanele,
mai ales pentru cele în vârstă de peste 40 de
ani şi cele care vor să practice un sport mai
solicitant, ca de exemplu powerlifting (haltere
din culcat).
• Teste de adaptare cardiovasculară la efort,
mai ales pentru cei care doresc a practica un
sport care solicită mai mult aparatul CV.
 Sistemul de clasificare
funcţioanală

• Modalitatea de evaluare a execuţiei

anumitor procedee sportive specifice.
• Sistemul funcţional combină informaţia
medicală cu informaţia performanţei
sportive pentru a evalua abilităţile
specifice sportului şi condiţia medicală
necesară în cazul unui eveniment
sportiv.
• Nivelul funcţional primează în faţa
condiţiei medicale.