Dezvoltarea limbajului și a comunicării

la vârsta antepreșcolară – caracteristici

și modalități de stimulare
Otilia
Ignatescu
Educația timpurie – actualitate și necesitate

Egalizarea şansele educative, ţinând cont de

decalajele existente în mediile familiale ale
copiilor.
Dezvoltarea limbajului, a comunicării și a
premiselor citirii și scrierii

Comunicarea înseamnă, conform Micului dicţionar

de terminologie lingvistică, a lui Gheorghe
Costantinescu Dobridor (1980, p. 89) „transmitere
sau schimb reciproc de cunoștințe; transmitere a
informației, a unui mesaj prin intermediul unui
limbaj articulat”.
Comunicarea este de două tipuri: orală, verbală, ce
presupune transmitere de informații prin viu grai, și
scrisă, desemnând transmitere de informație prin
intermediul scrisului.
 Limbaj
Din perspectivă lingvistică, limbajul reprezintă un
sistem de sunete articulate apărut odată cu gândirea,
dezvoltat odată cu ea într-o unitate indisolubilă şi
devenit învelişul material al acesteia; într-un sens
lărgit, acesta desemnează un sistem de semne de orice
fel, care îndeplineşte o funcţie de cunoaştere şi de
comunicare în activitatea oamenilor, mijloc general de
realizare a comunicării(Gheorghe Costantinescu
Dobridor, Mic dicţionar de terminologie lingvistică,
1980, p. 265).
 Funcţiile limbajului/comunicării (după
Roman Jakobson

• Funcţia expresivă – emiţător, locutor;

• Funcţia conativă – receptor, destinatar;
• Funcţia poetică – mesaj;
• Funcţia fatică – canal de comunicare;
• Funcţia referenţială – referent, realitate,
context;
• Funcţia metalingvistică – cod;
 Producerea limbajului/Achiziția limbajului -
teorii
Problema producerii limbajului şi funcţionării sale a
preocupat şi-i preocupă în continuare nu numai pe
lingvişti, ci şi pe psihologi, antropologi, neurologi,
biologi ş.a., aceştia studiind fundamentarea biologică a
limbajului uman, deosebit de cel animal. Problema dacă
achiziţionarea limbajului este specifică numai omului
sau dacă ea poate fi întâlnită şi la alte specii a suscitat
numeroase discuţii şi puncte de vedere.
 Producerea limbajului/Achiziția limbajului -
teorii
Se pot identifica în literatura de specialitate două teorii

majore ale ce explică dezvoltarea limbajului: teoria

învățării și teoria nativistă.
 Behaviorismul - teorie care pune la baza psihologiei

comportarea nediferenţiată a omului şi a animalului faţă de

un stimul exterior organismului şi conform căreia copilul
achiziţionează limbajul răspunzând stimulilor exteriori,
mediului.
 Producerea limbajului/Achiziția limbajului -
teorii
Pe de altă parte, considerat o facultate general umană

(facultate, capacitate a oamenilor de a comunica între ei şi

de a-şi exprima gândirile, sentimentele, dorinţele etc.),
limbajul face parte, în opinia unor învăţaţi precum René
Descartes sau Noam Chomsky, din zestrea biologică a
omului, învăţarea limbii materne reprezentând manifestarea
şi dezvoltarea acestei facultăţi în forma ei primară, ca
urmare a unor condiţii sociale determinate.
 Producerea limbajului/Achiziția limbajului -
teorii
Promotorii teoriei învățării susțin că achiziția limbajului este
determinată de întărire și imitație. Astfel, vorbirea copilului poate
fi favorizată de comportamentul adulților, care să ofere modele, să
stimuleze producțiile verbale ale copilului prin apreciere,
încurajare, recompensă etc.
În timp ce lingvistul Chomsky susţinea ideea caracterului specific
şi înnăscut al structurilor lingvistice la copil, Piaget apăra teza că
structurile limbajului copilului nu sunt nici înnăscute, nici
dobândite, ci că ele rezultă din interacţiunea dintre un anumit nivel
de dezvoltare cognitivă şi un anumit mediu lingvistic şi social.
Aceste puncte de vedere sunt o dovadă în plus a complexităţii
limbajului, ce se situează în ultima vreme în centrul unor cercetări
interdisciplinare (precum neurolingvistica, ce antrenează
psiholingvistica, lingvistica, neurobiologia).
Dezvoltarea limbajului și a comunicării:
importanță, tipologii, stadii
Este evident faptul că limbajul reprezintă un
indicator important al dezvoltării copilului, deoarece
prin limbaj copilul își exprimă, comunică nivelul de
cunoașterea a lumii înconjurătoare, își face înțelese
nevoile și interacționează cu cei din jur.
Fiecare etapă din dezvoltarea personalității copilului,
fiecare componentă avute în vedere, analizate, influențate
prin intervenții reglatorii contribuie la o evoluție firească,
progresivă, armonioasă a copilului, a cărui adaptare la
cerințele societății actuale devine astfel mai lesne de
realizat.
 Dezvoltarea limbajului și a comunicării:
importanță, tipologii, stadii
Limbajul este cel care permite comunicarea experienţei
(senzorial-perceptive, logice, imaginate sau afective), dar şi
interrelaţionarea socială (limbajul fixează experienţa cognitivă
şi organizează activitatea).
În psihologie sunt descrise trei feluri de limbaj: a)limbajul mic,
„primitiv”, de circulaţie restrânsă (între copil şi cei din mediul
apropiat); acest limbaj dispune de cuvinte onomatopee, de
holofraze, de cuvinte circumstanţiale de circulaţie restrânsă;
b)limbajul situativ încărcat cu cuvinte concrete, cu structură
gramaticală, format din exclamaţii, forme verbale eliptice şi
gestică; c)limbajul contextual cu vorbire desfăşurată ce are un
text şi un context discret.
Dezvoltarea limbajului și a comunicării:
importanță, tipologii, stadii
 Se vorbeşte, în general, despre stadii de dezvoltare în
achiziţionarea limbajului de către copil. Acestea nu reprezintă
etape rigide, în realitate constatându-se o mare flexibilitate şi
varietate:
1. stadiul prelingvistic
• etapa gânguritului(4-6 luni)
• etapa primului cuvânt (de la 4 sau 6 luni la 12 sau 18 luni)
2. stadiul holofrastic (comprimarea unui enunţ într-un singur
cuvânt) - (18 la 24 de luni)
3. stadiul sintactic (2-5 ani)
4. stadiul avansat (peste 5 ani)