Sunteți pe pagina 1din 20

ENERGIA VALURILOR

Solutii de captare
Prof.dr.ing.Panaitescu Mariana
Geneza valurilor
• Valurile au origini diferite. În continuare ne vom referi la valurile provocate de vânt, dar trebuie
spus cã existã si alte posibilitãţi de apariţie a valurilor:
• prima este mişcarea corpurilor solide pe suprafaţa apei,
• a doua mişcãrile bruşte ale scoarţei pãmântului, care pot genera aşa numitele valuri singulare,
care au energii enorme si înãlţimi de pânã la 30 m. Valuri de micã amplitudine se pot forma si
datoritã mareelor.
• Energia valurilor are ca bazã energia solarã. Ea este absorbitã de suprafeţele de apã, producând
evaporarea. Distribuţia inegalã a evaporãrii la scarã planetarã, având în vedere existenţa
uscatului, duce la distribuţii inegale de densitate ale stratului inferior al atmosferei . Egalarea
acestor diferenţe se face prin mişcarea aerului dintr-o zonã în alta, sub formã de vânt.
• La rândul lor, vânturile acţioneazã asupra suprafeţelor de apã, transferându-le energia
mecanicã în mod direct, producând valuri.
• Curentul de aer din stratul limitã antreneazã stratul superficial de apã, proporţional cu
intensitatea sa. La o anumitã vitezã, turbulenţele locale produc denivelarea suprafeţei apei,
accentuând transferul de energie, iar prin permanetizarea mişcãrii si prin creşterea vitezei
vântului fenomenul se amplificã; în final transferul de energie de la vânt la suprafaţa apei se
traduce prin apariţia valurilor, mişcãri ondulatorii, cu o dinamicã extrem de complexã, atât ca
repartiţie într-un câmp spaţial, cât si ca evoluţie pe direcţia de propagare.
Energia vântului se transformã în energie hidraulicã, care apare sub trei
aspecte:

• - energia potenţialã a diferitelor particule lichide care se gãsesc


ridicate sau coborâte în raport cu nivelul iniţial de echilibru;
• - energia cineticã a aceloraşi particule în mişcare orbitalã în care
sunt antrenate;
• - energia capilarã datoratã elongaţiei suprafeţei lichidului sub
efectul ondulaţiilor.
• Aceastã formã de energie are pondere mult mai micã decât
celelelte douã, practic neluându-se în consideraţie.
• Unii autori dau si valori minime ale vitezei vântului pentru
producerea valurilor. Pentru ″amorsarea ″ valurilor este necesarã
o vitezã minimã de 0,695 m/s, iar pentru ca ele sã creascã este
suficientã o vitezã de 1,0 ÷1,5 m/s.
Soluţii de captare si valorificare a energiei
valurilor
Soluţia germanã Solutii constructive
• A fost brevetatã în anul 1974 de Harold Kaiser si
constã în transmiterea energiei datã de un volum
mare de valuri de presiune joasã unui volum mic
de lichid auxiliar cãruia i se poate ridica mult
presiunea; sistemul are douã pistoane, unul de
diametru φ = 1000 mm, acţionat de valuri, cuplat
cu unul de 200 mm care pompeazã lichidul
auxiliar. Raportul de amplificare fiind de 21/1, la
valuri cu înãlţimea de 2 m se obţin presiuni de 5 .
105 Pa , care pot actiona o turbinã Pelton la 2300
rot/min, cuplatã cu un generator electric. Pentru
o putere de 1 Kw, turbina ar avea diametrul de
120 mm cu douã ajutaje de φ 7 mm.
Randamentul s-a apreciat la 70% (fig. 1.6).
• O hidrocentralã bazatã pe acest principiu (fig.
1.7), ar fi total imersatã si ar funcţiona ca o
pompã care ar urca apa în bazine amenajate la
înãlţime pe ţãrm:
Solutii de captare
Soluţia englezã
• Prezentatã în 1975 de dr. Stephan Salter constã în plutitoare din
oţel acoperit cu beton (fig. 1.8). Sistemul pluteşte fiind amarat
de fund cu cabluri de oţel. Plutitorul executã o mişcare de
oscilaţie faţã de un sistem fix, lestat; înãlţimea instalaţiei este
de 11 ÷21 m, din care doar 1 m deasupra apei.
• Mişcarea plutitorului pompeazã apa de joasã presiune prin
conducta centralã, cu diametrul de 10 m. Printr-un sistem de
amplificare hidraulicã, se obţine în sistemul de înaltã presiune
energia necesarã pentru acţionarea unei turbine situatã la unul
din capetele dispozitivului. Conductele de înaltã presiune sunt
dispuse în jurul celei de joasã presiune, având fiecare diametrul
de 1 m. Lungimea unei astfel de unitãţi poate ajunge pânã la
1000 m, având în acest caz o putere disponibilã de 50 Mw.
• O altã soluţie englezã de captare o reprezintã un sistem de
plute articulate, cu lungimea paralelã cu frontul valului (fig.
1.9). Între douã plute consecutive se naşte o mişcare de rotaţie
relativã; aceastã rotaţie este preluatã de un sistem hidraulic
cilindru - piston si este transformatã în energia de presiune a
uleiului care, mai departe, este convertitã în energie electricã
printr-un sistem motor hidraulic - electrogenerator
Solutii de captare
Soluţia japonezã
• A fost brevetatã în anul 1965 de Yoshio Masuda si,
ulterior, a fost pusã în aplicare în Marea Japoniei.
Numitã si soluţia pistonului lichid , constã într-un
ponton greu prin mijlocul cãruia strãbate o
conductã în care apa mişcatã de valuri acţioneazã
ca un piston, comprimând şi aspirând aerul de
deasupra ei (fig. 1.10):
• Aerul pune în mişcare turbina care acţioneazã
generatorul electric; sistemul de supape si aparatul
director duc la funcţionarea optimã a turbinei.
• Sistemul trebuie sã fie imobil pe verticalã, pentru a
nu irosi energia de oscilaţie a nivelului apei.
• Astfel de sisteme de mici dimensiuni prevãzute cu
acumulatori sunt folosite ca geamanduri de
semnalizare.
• Centrale de mari dimensiuni, fixate pe fundul mãrii,
în construcţie de cheson, pot furniza energii
considerabile.
Solutii de captare
Soluţia francezã
• În anul 1940 a fost brevetatã soluţia de captator a
lui M. Gianoni si R. Giry si a fost aplicatã în 1956 în
douã amplasamente la Sidi Ferrunch si Pointe
Pascade lângã Alger. Soluţia, numitã si soluţia
diedrului constã într-un radier (dig) de secţiune
curbã care recepţioneazã volumul de apã livrat de
valuri; apa este înmagazinatã într-un bazin aflat în
spatele digului, la un nivel superior nivelului mediu
al mãrii si se reîntoarce în mare printr-un sistem de
turbine rapide de tip bulb. Construcţia prevede si o
concentrare în plan orizontal, prin intermediul unor
diguri de beton de formã convergentã, care mãresc
nivelul în bazin si deci mãresc cãderea turbinei.
Deversarea apei se face prin corpul radierului curb,
care este prevãzut cu clapete de sens, dar si peste
coama radierului (fig. 1.11):
• Caracteristicile dimensionale ale diedrului sunt
prezentate în tabelul 2.1:
Soluţiile româneşti
Plutitor prevãzut cu elice unisens cu pale
autoreglabile Solutia constructiva
• Aceastã soluţie este subiectul Brevetului de
invenţie 79184, a lui Gh. Olaru. Pentru a elimina
sistemul de supape, palele elicei în numãr de 18
au unghi variabil, comandat de însãşi forţa apei;
fiecare palã este prevãzutã cu 2 limitatoare
pentru unghiul palei. Mişcarea de rotaţie este
trimisã printr-un multiplicator de turaţie
generatorului electric
• (fig. 1.12):
• Rotorul unisens este acţionat direct de apã si nu
de aer ca în cazul modelului japonez. La
încercãrile pe model, au rezultat randamente
scãzute de conversie, de circa 11%, ceea ce a
adus la concluzia cã, pentru instalaţii mari ar fi
necesarã comandarea unghiului de incidenţã al
palelor; acest lucru ar aduce însã, evident, la
complicarea instalaţiei sub aspect tehnic.
Solutii romanesti
Modelul cu captator plutitor si generator
liniar extern Turbina cu rotor orizontal în carcasã
• Instalaţia este alcãtuitã din ansamblul de • Reprezintã o soluţie tehnicã specific
construcţie ce susţine partea fixã a româneascã, inspiratã probabil de rotoarele
generatorului liniar de curent si în care se mişcã de vânt tip Savonius cu ax vertical si este
plutitorul antrenat de valuri; plutitorul este rodul unor cercetãri ISPH în anul 1986.
legat la partea superioarã de echipamentul
mobil al generatorului liniar. La partea • Soluţia constã în folosirea unui rotor de
superioarã, o turbinã pneumaticã cuplatã la un turbinã cu ax orizontal si pale radiale
minigenerator rotatativ asigurã curentul de drepte, închis într-o carcasã specialã, care
excitaţie al generatorului liniar. are rolul de a ecrana palele ce se mişcã în
• Randamentul dispozitivului în ansamblu se contracurent si de a lãsa libere palele
estimeazã la 30 - 35%, deoarece mişcarea este atacate favorabil de forţa valurilor. Maşina
convertitã direct în energie electricã si nu mai are o poziţie fixã, astfel cã, atunci când apa
apare turbina. Dezavantajul major este faptul din val coboarã, fluidul pãtrunde în carcasã
cã energia obţinutã are efect pulsator. Modelul prin orificiul superior, iar când apa din val
nu a fost definitivat si probat din cauza urcã, pãtrunderea fluidului se face prin
dificultãţilor legate de generatorul liniar.
orificiul inferior (fig. 1.13):
Studiile australiene
• Australia și-ar putea extrage • Oceanografii au analizat
energia necesară din valuri.
Specialiștii susțin că valurile care modul în care energia
se lovesc în fiecare an de emisă de valuri se
țărmurile din sudul Australiei propagă de-a lungul
conțin destulă energie cât să
alimenteze de trei ori cu energie coastei și câtă se pierde,
țara. Guvernul a aprobat un pentru a-și face o idee
pachet de legi prin care se despre câtă energie
prevede ca până în 2020, 20 %
din electricitate să fie extrasă din poate fi extrasă.
energii regenerabile (cu accent • turbinele subacvatice.
pe exploatarea puterii valurilor).
Turbina subacvatica
• Când curenții apei sunt
puternici, turbina poate
alimenta cu energia electrică
20-30 de locuințe. Față de
puterea vântului (care încă
mai dă bătăi de cap
pecialiștilor), aceștia prezintă
avantajul că pot fi preziși. În
funcție de direcția curenților
care îi pun în mișcare,
turbinele subacvatice își pot
schimba inclusiv orientarea.
Dispozitive plutitoare influentate de frontul
de aer si frontul de valuri
INSTALAŢII DE CAPTARE ȘI VALORIFICARE

• Instalaţie cu plan
Instalaţie cu ponton greu și
înclinat și bazin – poz. 1, piston lichid – poz. 2, tabelul 1
tabelul 1
Alte instalatii de conversie
Instalaţie cu plutitor și valvă clapet pe Instalaţie cu piston acţionat de valuri –
coloană – poz. 6, tabelul 1 poz. 7, tabelul 1
Alte solutii
Principiu pentru turbine subacvatice
Camera compresie a valurilor
Balize
FILM statie de captare a valurilor
• https://www.youtube.com/watch?v=gcStpg3i5
V8&feature=youtu.be