TRANSPORTUL PACIENTULUI

PEDIATRIC CRITIC
 ISTORIC
 În SUA transportul neonatal la centre superioare
datează din anii 1960
 Programe similare pentru copii mai mari au fost

deschise din anii 1980.

 În Romania:

- Ordonanța de urgență 126/2003 stabilește norme

ale transportului neonatal
- Ordinul Nr. 1091 din 7 septembrie 2006 stipulează
protocoale de transfer interclinic al pacientului
critic
 DEFINITII
1. pacient critic - pacient cu funcţiile vitale instabile sau cu
afecţiuni care pot avea complicaţii ireversibile necesitând
investigaţii, intervenţii şi/sau îngrijiri medicale speciale
acordate de către o echipă complexă, pluridisciplinară, într-o
clinică sau secţie de terapie intensivă generală sau
specializată;
2. transfer interclinic - transferul unui pacient între două
unităţi sanitare, din care unitatea sanitară care primeşte
pacientul este de un nivel de competenţă şi/sau dotare mai
mare decât unitatea sanitară care trimite pacientul;
3. spital sau unitate sanitară trimiţătoare - oricare unitate
sanitară cu paturi al cărei personal medical decide transferul
unui pacient către o altă unitate sanitară cu paturi în vederea
asigurării unor îngrijiri medicale de grad mai înalt de
complexitate din cauza lipsei de competenţă şi/sau dotare
necesară;
4. spital sau unitate sanitară primitoare - spital regional,
spital judeţean sau o clinică universitară care poate asigura
îngrijirile complexe şi complete unui pacient transferat
pentru o anumită patologie;
 Pacientul instabil sau cu potenţial ridicat de agravare pe
durata transportului care necesită transfer interclinic la o
unitate specializată, trebuie să beneficieze de o modalitate
de transport optimă care să asigure transferul în siguranţă
şi în timp util.

Transportul poate fi:

- către spital;
- către alte secții și spitale;
- către centrele de diagnostic și tratament;
- către blocul operator.

Transportul efectuat în condiții neadecvate poate avea efecte dăunătoare,

chiar fatale asupra bolnavului

Transportul poate fi:

 primar;
 secundar.
Categorii de diagnostic ale copiilor
transportați

Cauze Trauma
Cardiace 22%
7%

Altele
9%

Cauze
Respiratorii
32%
Cauze
Neonatale
15%
Cauze
Neurologice
15%
 Transportul primar
 Transportul primar este transportul bolnavilor sau al
accidentaților de la domiciliu, locul accidentului sau locul
de muncă către spital.
 Transportul are ca scop evitarea durerilor, combaterea
șocului și supravegherea bolnavului.
 Transportul se face cu brancardă, autosalvarea, elicopterul
sau avionul (în cazuri foarte grave).

Transportul secundar
 Transportul secundar reprezintă transportul de la un spital
la altul, de la spital la domiciliul pacientului, de la o secție
la alta sau dintr-un salon în altul.
Asistenta:
- va participa activ;
- va pregăti psihic pacientul;
- îl va ajuta să se îmbrace în lenjerie curată;
- îi va asigura o poziție comodă;
- va monta sonda vezicala, va efectua la nevoie clismă;
- va controla aparatele de imobilizat sau hemostază;
- asistenta însoțește bolnavul, ia cu ea o trusă de urgență și
documentația bolnavului (bilet de transfer, foaie de analize,
foaie de observație);
- în caz de dureri va administra calmante la recomandarea
medicului;
- asistenta va rămâne cu bolnavul până la predare;
- după transportul bolnavilor contagioși mijlocul de transport
va fi dezinfectat.
 Transportul secundar în incinta spitalului
 Numeroși bolnavi nu se pot deplasa singuri (bolnavi în

stare de șoc, în stare de stupor, în stare de comă,

obnubilați, astenici, febrili, bolnavi cu insuficiență
respiratorie, bolnavi suspecți sau confirmați cu infarct
miocardic, bolnavi psihici, bolnavi cu tulburări de
echilibru, pacienți cu boli ale membrelor inferioare,
bolnavi care sunt aduși din sala de operație.
Ei pot fi transportați cu:
- căruciorul sau fotoliul rulant – pentru bolnavi cu afecțiuni
articu-lare, traumatisme, leziuni paralitice ale membrelor
inferioare; uneori pentru a fi transportaţi cu fotoliul rulant
 sunt necesare două asistente pentru ajutor;

- patul rulant – pentru afecțiuni grave;

- ascensorul.
 Transportul cu brancarda
- targa se va acoperi cu pătură și cearceaf;
- uneori poate avea pernă;
- se va folosi până la mijlocul de transport
motorizat;
- pacientul se va așeza comod cu capul puțin ridicat;
- poziția pacientului se va adapta în funcție de
afecțiune:
 în caz de insuficiență circulatorie periferică
pacientul se va așeza cu capul coborât și
picioarele ridicate;
 în stările comatoase pacientul se va așeza în
poziția drenajului postural
(decubit ventral sau semiventral) pentru a
preveni aspirarea secrețiilor bucofaringiene sau
căderea limbii (pot provoca tulburări de
respirație);
 în caz de traumatisme craniene sau toracice
pacientul se va așeza în poziție șezândă;
 în caz de traumatisme abdominale pacientul se
va așeza în decubit dorsal cu genunchii flectați;
 Transportul cu autosalvarea

- este un mijloc de transport motorizat;

- mașina este echipată cu aparate de respirație artificială,
oxigenoterapie și alte aparate necesare menținerii funcțiilor
vitale (suport pentru perfuzii);
- în timpul transportului asistenta va supraveghea pacientul.
 Transport aerian

 Transportul aerian se va utiliza în cazul în care nu se poate asigura

un transfer potrivit pe cale terestră sau în cazul în care timpul de
transfer pe cale terestră este mai lung decât permite starea
pacientului ducând la agravarea acestuia sau la instalarea unor
complicaţii ireversibile.
 In luarea deciziei cu privire la transportul aerian, trebuie avute in
vedere de asemenea circumstantele legate de prezenta unui aeroport
sau heliport la nivelul centrului de la care se face transferul.
 Contraindicatiile transportului pe calea aerului includ:
- pacient in stop cardiac
- pacient in stare terminala
- pacient instabil ce necesita o procedura salvatoare de viata (ex.
laparotomie) ce poate fi efectuata la spitalul in care se afla
- pacient stabil care poate fi transportat cu alt mijloc medicalizat,
factorul timp nefiind de importanta majora.
 Criteriile de transfer al pacientului
pediatric netraumatizat
1. status neurologic alterat sau în curs de agravare;
2. insuficienţă respiratorie;
3. detresă respiratorie care nu răspunde la tratamentul
efectuat, asociată cu una dintre următoarele condiţii:
- cianoză;
- retracţii musculare (moderate/severe);
- apnee;
- stridor (moderat/sever);
- respiraţii patologice (gasping, respiraţie acidotică etc.);
- status astmaticus;
4. copii necesitând intubaţie endotraheală şi/sau protezare
ventilatorie;
5. disritmii grave;
6. insuficienţă cardiacă;
7. şoc care nu răspunde corespunzător la tratamentul instituit;
8. copii care necesită oricare dintre următoarele:
- monitorizarea presiunii intracraniene;
- monitorizarea presiunii venoase centrale, a presiunii arteriale invazive sau
a presiunii în artera pulmonară;
- administrarea de medicamente vasoactive;
9. hipotermie sau hipertermie severă;
10. insuficienţă hepatică;
11. insuficienţă renală, acută sau cronică, care necesită dializă imediată.

Alte criterii:
a) înec incomplet, cu pierderea stării de conştienţă, semne vitale instabile
sau probleme respiratorii;
b) status epilepticus;
c) muşcătură de şarpe;
d) ingestie sau expunere la substanţe toxice cu potenţial pericol vital;
e) tulburări electrolitice severe;
f) tulburări metabolice severe;
g) deshidratare severă;
h) infecţii cu potenţial pericol vital, sepsis;
i) copii a căror stare generală necesită măsuri de terapie intensivă;
j) orice copil al cărui medic consideră că există beneficiu posibil în cazul
transferului de urgenţă la un centru specializat în terapie intensivă
pediatrică.
 Criteriile de transfer al pacientului pediatric
traumatizat
A. Criterii fiziologice/fiziopatologice:
a) status neurologic alterat sau în curs de agravare;
b) detresă sau insuficienţă respiratorie;
c) copii care necesită intubaţie endotraheală şi/sau suport
ventilator;
d) şoc, compensat sau necompensat;
e) leziuni care necesită transfuzii sanguine;
f) copii care necesită oricare dintre următoarele:
- monitorizarea presiunii intracraniene;
- monitorizarea presiunii venoase centrale, a presiunii
arteriale invazive sau a presiunii în artera pulmonară;
- administrare de medicaţie vasoactivă.
2. Criterii anatomice:
a) fracturi şi plăgi penetrante profunde la nivelul
extremităţilor, complicate prin leziuni neurovasculare sau
sindrom de compartiment;
b) fracturi a două sau mai multe oase lungi (femur, humerus);
c) fracturi ale scheletului axial;
d) suspiciune de fractură a coloanei vertebrale, mielică sau
amielică;
e) amputaţii traumatice cu potenţial pentru reimplantare;
f) traumatism craniocerebral asociat cu oricare dintre
următoarele:
1. scurgere de lichid cefalorahidian;
2. fracturi deschise ale extremităţii cefalice;
3. fracturi cu înfundare ale extremităţii cefalice;
4. indicaţii pentru monitorizarea presiunii intracraniene;
g) plăgi penetrante la nivelul capului, gâtului, toracelui,
abdomenului sau bazinului;
h) fracturi majore la nivelul bazinului;
i) traumatism închis semnificativ la nivelul toracelui sau al
abdomenului.
3. Alte criterii:
a) copii care necesită terapie intensivă;
b) copii care necesită intervenţii chirurgicale
complexe;
c) orice copil al cărui medic consideră că
există beneficiu posibil în cazul transferului
deurgenţă la un centru specializat în traumă
sau/şi în terapie intensivă pediatrică.
4.Criterii în cazul arsurilor (termice sau
chimice): copilul trebuie transferat la un centru
cu capacitate de a trata copiii cu arsuri, inclus
fiind în criteriile care urmează:

a) arsuri de gradele II şi III ale unei suprafeţe mai mari de

10% din suprafaţa corporală la copii cu vârsta sub 10 ani;
b) arsuri de gradele II şi III ale unei suprafeţe mai mari de
20% din suprafaţa corporală la copii cu vârstă de peste 10
ani;
c) arsuri de gradul III ale unei suprafeţe mai mari de 5% din
suprafaţa corporală, indiferent de vârsta copilului;
d) arsuri ce implică următoarele:
 semne sau simptome de leziuni de inhalare;
 detresă respiratorie;
 faţa;
 urechile (arsuri ce implică grosimea completă a
urechii, canalul auditiv sau timpanul);
 cavitatea bucală şi faringele;
 arsuri profunde sau excesive ale mâinilor,
picioarelor, organelor genitale, articulaţiilor
majore sau perineului;
e) leziuni sau arsuri prin curent electric
(inclusiv fulgerare);
f) arsuri asociate cu traumatisme sau alte
condiţii medicale ce pot complica starea
copilului.
 FIŞA MEDICALĂ  de transfer interclinic al pacientului
critic 

 Aceasta fişa se completează de către medicul care solicita

transferul şi  se trimite spitalului care urmează sa
primească pacientul la numere de fax    prestabilite şi/sau
la adresa de e-mail prestabilita.

 În caz de urgenta    medicul solicitant poate înmana

fişa echipajuiui care efectuează transferul    la
predarea pacieniului, el fiind obligat sa  o trimită 
spitalului    primitor. 

 O copie a acestei    fise rămâne în serviciul care solicita

transferul.  Formularul poate fi printat de pe site, rubrica
UZ INTERN.   
Spitalul care solicita transferul:
 Secţia/c.g.______________
 Medicul_______________________________________

- _Date de contact  medic: tel fix/int./ tel

mobil_________________  
- parafa                                LS c.garda
 Pacientul:    Nume_____ prenume __ sex___ varsta

  Domiciliu în judeţul_localitate_  str.    nr._ apt._ etaj

tel.___________________    
 Persoana de contact din partea pacientului:  Nume____
prenume__în calitate de_____ tel___________    
 Data la care se realizează transferul   (zi/luna/an)   

 Ora la care s-a solicitat autorizarea transferului de

către unitatea    primitoare (ora-minut)    
  Modalitatea de solicitare : ■ telefonic           ■ fax   
Spitalul/Clinica la care este trimis pacientul:
________________________________________
_______
 Transferul a fost autorizat la spitalul primitor    
 Secţia__________________________________________
 Medicul_________________   
 Date de contact ale medicului: tel fix_________
int._______ tel mobil______    Ora la care s-a primit
autorizarea transferului de către unitatea    primitoare (ora-
minut)     
 ■ Transferul încă nu a fost autorizat de spitalul primitor,
însă cazul    constituie o urgenta majoră ce nu poate
aştepta autorizarea transferului.   
 În aceasta situaţie medicul din spitalul care trimite
pacientul are    obligaţia de a informa spitalul primitor
în cel mai scurt timp posibil, înaintea sosirii
piacientului la destinaţie, fie prin informarea
unităţii  de primire a urgentelor sau direct a medicului
de garda la secţia la care    este trimis pacientului.    
 Istoric / anamneza:    

 Diagnostic / diagnostic prezumptiv:

 Motivele solicitării de transfer interclinic:    Pacient

instabil transferat la o unitate sanitară cu nivel de
competenta……….  şi/sau dotare mai mare decât unitate
sanitară care trimite pacientul.   

 Transfer după stabilizare, în vederea asigurării unor

îngrijiri medicale de      un grad mai complex decât cel
care poate fi asigurat în aceea unitate      sanitară din cauza
lipsei de competenta şi/sau dotare necesară.      
Starea actuala a pacientului (înaintea efectuării
transferului):     
 Constient:   ■   GCS
 Inconstient: ■   GCS
 Intubat endo-traheal:        
■   Sonda mărime______        
■   Cu balonas;        
■   Fără balonas;        
■   Fixată la ______ cm la nivelul comisurii bucale;        
■   Balonasul umplut cu____ml. aer;        
■   Balonasul umplut cu____ ml ser fiziologic/apa (pentru
transport             aerian le mare înălţime);     
■ Are crico-tirotomie;     
■ Are traheostomie;     
■ Ventilat mecanic:        
■ Ventilator (controlat__asistat__VM__FR__VT__FiO2);        
■ Balon;    
Este stabil hemodinamic:          
 Puls/ TA/Temperatura centrala    
Este instabil hemodinamic:          
 Puls/ TA/Temperatura centrala      
 Are drenaj toracic:        
 Drept /stg     cu/fara valva Heimlich 
 Imobilizat;        
 Guler cervical; 
 Back-board;        
 Saltea vacuum;            
Are acces IV periferic: branula       
■ Memb. sup. stg.dr. canule utilizate ____ G._____G.              
■ Memb. inf. stg. /dr. canule utilizate ____G._____G.            
Are acces IV central:        
- Subclavicular;        
- Jugular intern;        
- Jugular extern;     
■ Are acces intra-osos:         ■ Memb. inf. stg;         ■ Memb. inf. dr.     
■ Are sonda nazo/oro - gastrica   __da/nu;     
■ Are sonda urinara__da/nu;     
 Medicatie anestezica:  ….cale admin…doza ________                          
 Medicatie inotropa:  ….cale admin…doza        
 Medicatie sedativa:  ….cale admin. ___doza___________
 Medicatie analgetica: ….cale admin. ___doza___________          
 Soluţii perfuzabile:   1. ______ ml/ora    
 Sânge şi derivate izogrup:   Grup sg/ Rh, ml/ora______            
 Alte medicamente:    ….cale admin. ___doza___________

 Ora la care s-a efectuat ultima evaluare înaintea

transferului:
1. medic___(ora-minut)                 2. asistent__(ora-minut)    
 Calea de transfer:    Aer:              Terestru:               Alt    
 Ora la care s-a solicitat efectuarea transferului de către serviciul de   
ambulanta/unitatea SMURD_____(ora/minut)    
 Tipul de echipaj:      Terapie Intensiva Mobila:       Urgenta cu
medic:                            Urgenta cu asistent:    
 Echipajul medical care efectuează transferul:    
Medic:      Asistent:     Alt personal:    
 Date contact echipaj:     Tel mobil 1:   Ind. radio:         Dispecerat:    
 Mijlocul de transport: ■ Ambulanta tip C;      ■ Ambulanta tip B;      ■
Elicopter;      ■ Avion;      ■ Altul _________    
 Ora la care echipajul şi pacientul părăsesc unitatea trimitatoare
Documente anexate:   
■ Copie/original (se taie ceea ce nu corespunde) foaia de
observatie,    inclusiv fişa prespitaliceasca de la
ambulanta care a adus bolnavul la c. garda;/ inscris reg
c.garda   
■ Radiografiile pacientului;   
■ CT (inclusiv filme sau CD cu imaginile);   
■ RMN (inclusiv filme sau CD cu imaginile);   
■ Angiografie (incluiv filme sau CD cu imaginile);   
■ Test sarcina;   
■ Rezultate examene biochimice /hematologice /raport
toxicologic;   
■ Acordul pacientului/apartinatorilor
Nu este obligatoriu în cazurile de urgenta!