Craniu

Asis univ.
Nona Gîrlescu
• Corpul uman prezintă trei axe:
• longitudinală, craniocaudală, perpendiculară pe sol;
• sagitală, dorsoventrală, perpendiculară pe suprafeţele majore ale
trunchiului şi membrelor;
• transversală, care uneşte punctele corespunzătoare drept şi stâng,
respectiv medial şi lateral, ale unui segment al corpului
Asis univ. Nona Gîrlescu

Planurile anatomice
• Planul (sagital) median (planum medianum) este vertical, cu direcţie
anteroposterioară şi se trasează prin axa sagitală a organului truncal
pe care îl împarte în două „jumătăţi” relativ simetrice
numite„jumătăţi” antimere (Fig. 1-4).
• Planurile sagitale (plana sagittalia) sunt paralele cu cel median
(parasagitale) şi se pot trasa prin orice reper de interes anatomic faţă
de care restul elementelor sunt situate lateral sau medial.

Planurile frontale (plana frontalia) sunt verticale, paralele cu fruntea,
perpendiculare pe planul median şi se pot trasa prin orice reper
anatomic faţa de care celelalte structuri sunt situate anterior sau
posterior.
Planurile orizontale (plana horisontalia) sunt paralele cu solul şi
perpendiculare pe planurile verticale. Faţa de un plan orizontal,
elementele anatomice pot fi situate superior sau inferior

Termeni de orientare anatomică
• Median (medianus, a, um) defineşte structuri situate în planul mediosagital;
• Dreapta (dexter, dextra, dextrum)/ Stânga (sinister, sinistra, sinistrum) definesc
poziţia structurilor anatomice antimere.
• Cranial (cranialis, e) – spre craniu; Caudal (caudalis, e) – spre coadă (în anatomia
comparativă), spre segmentul terminal al trunchiului; Superior (superior, ius,
oris, comparativ de la superus) – mai sus, deci „mai superior” constituie o
exprimare pleonastică, aceasta trebuind evitată; Inferior (inferior, ius, oris,
comparativ de la inferus) – mai jos; Dorsal (dorsalis, e) – către spate; Ventral
(ventralis, e) – către „burtă”, partea opusă spatelui; Posterior (posterior, ius,
oris, comparativ de la posterus) – înapoi, îndărăt; Anterior (anterior, ius, oris,
comparativ de la anterus) – înainte; Medial (medialis, e) – către planul
mediosagital; Lateral (lateralis, e) – către partea opusă planului mediosagital.
• La nivelul organelor apendiculare Proximal (proximalis, e) – către rădăcina membrelor;
Distal (distalis, e) – către extremitatea liberă a membrelor; Radial (radialis, e) – către
marginea radială a antebraţului care în timpul pronaţiei devine succesiv anterioară şi
medială, dar anatomic rămâne radială; Ulnar (ulnaris, e) - către marginea ulnară a
antebraţului care în poziţie anatomică priveşte posterior şi medial în supinaţie; Tibial
(tibialis, e) – către marginea tibială a gambei. Se va evita termenul medial; Fibular
(fibularis, e) – către marginea fibulară a gambei. Se va evita termenul lateral. Ventral
(ventralis, e) – pentru membrul superior indică faţa de flexie, iar pentru membrul
inferior indică faţa situată în continuarea feţei ventrale a trunchiului; Dorsal (dorsalis, e)
– pentru membrul superior indică faţa de extensie, iar pentru membrul inferior indică
faţa situată în continuarea feţei dorsale a trunchiului; Palmar (palmaris, e) – către faţa
palmară a mâinii; Dorsal (dorsalis, e) – către faţa dorsală a mâinii; Plantar (plantaris, e) –
către faţa piciorului care se sprijină pe sol; Dorsal (dorsalis, e) – către faţa dorsală a
piciorului.
• La nivelul capului şi gâtului Frontal (frontalis, e) – către frunte;
Occipital (occipitalis, e) – către ceafă; Bazal (basalis, e) – către baza
craniului sau a creierului; Oral (oralis, e) – către gură sau care
aparţine gurii; Rostral (rostralis, e) – către extremitatea incipientă a
tubului neural şi intestinului primitiv, uneori sinonim cu cranial.

Mişcările în articulaţii
• Flexia (flexio, -onis) – mişcarea de angulare a segmentelor organului truncal şi membrelor;
• Extensia (extensio, -onis) – mişcarea inversă, de repunere în axul longitudinal a segmentelor organului truncal şi membrelor;
• Adducţia (adductio) – mişcarea de apropiere a extremităţilor superioare de corp, a extremităţilor inferioare de planul
mediosagital, a degetelor mâinii de medius şi a degetelor piciorului de degetul al II-lea;
• Abducţia (abductio,-onis) – mişcarea inversă, de îndepărtare a extremităţilor superioare de corp, a extremităţilor inferioare de
planul mediosagital, a degetelor mâinii de medius şi a degetelor piciorului de degetul al II-lea;
• Rotaţia laterală (rotatio lateralis) – mişcarea de torsiune axială a unui segment de membru în sens mediolateral;
• Rotaţia medială (rotatio medialis) – mişcarea de torsiune axială a unui segment de membru în sens lateromedial;
• Pronaţia (pronatio,-onis) – mişcarea de torsiune în jurul axei transcapitale radio-ulnare care face ca palma să privească posterior;
• Supinaţia (supinatio,-onis) – mişcarea inversă, care aliniază oasele antebraţului şi face ca palma să privească anterior;
• Inversia (inversio,-onis) – mişcarea de ridicare a marginii mediale a piciorului, care face ca planta să privească medial;
• Eversia (eversio,-onis) – mişcarea de coborâre a marginii mediale a piciorului, care face ca planta să privească lateral;
• Protruzia (protrusio,-onis) – mişcarea specifică articulaţiei temporomandibulare care face ca mentonul să se deplaseze anterior;
• Retruzia (retrusio,-onis) – mişcarea specifică articulaţiei temporomandibulare care face ca mentonul să se deplaseze posterior

Sagittal
Frontal
(Coronal)
Squamous
Lambdoid
Sutures
Frontal
Frontal View
Parietal
Frontal View
Temporal
Frontal View
Nasal
Frontal View
Vomer
Frontal View
Zygoma
Frontal View
Maxilla
Frontal View
Mandible
Frontal View
Frontal
Lateral View
Parietal
Lateral View
Temporal
Lateral View
Nasal
Lateral View
Zygoma
Lateral View
Maxilla
Lateral View
Mandible
Lateral View
Occipital
Lateral View
Mastoid Process
Lateral View
OSUL FRONTAL (OS FRONTALE)
• os lat, pneumatizat, pe linia mediană, în partea anterosuperioară
a cr, etaj anterioare bolta şi baza craniu, se articulează cu:
• oasele P, posterosuperior;
• osul Sf, postero-inferior;
• osul Et, inferomedial;
• oasele nazale, lacrimale, zigomatice şi cu maxilele, inferior.
• Osul frontal participă la formarea calvariei, a foselor cerebrale
anterioare, a orbitelor şi a cavităţilor nazale.

• izolat se orientează astfel:
• ▪ superior – faţa care prezintă impresiuni girale şi creste cerebrale;
• ▪ anterior – faţa convexă
• alcătuit din scuamă,

dispusă vertical şi din
partea orbitonazală,
dispusă orizontal.

Scuama osului F (squama frontalis) convexă anterior
• faţa externă (facies externa) acop de capătul F al
msc occipitofrontal 1 zonă mediană, 2 zone laterale.
zona mediană
▪ sutura metopică (vestigiul traiectului de fuziune a
centrilor de osificare ai scuamei)
▪ glabella deprimată, mediană, între arcurilor
supraciliare sub extremitatea distală a suturii
metopice, la 1 cm deasupra suturii frontonazale
zonă laterală
▪ tuberozitatea frontală convexă anterior, cu
dimensiuni variabile care reproduce cu aproximaţie
convexitatea lobului frontal al emisferei cerebrale;
▪ linia temporală (linea temporalis) continuă
marginea post a procesului zigomatic, două ramuri
• superioară fascia muşchiului temporal;

• ◦ inferioară fasciculele anterioare ale muşchiului
temporal.

• ▪ faţa temporală (facies temporalis)
situată postero-inferior, sub linia
temporală, netedă, concavă antero-
inferior şi convexă posterosuperior, care
participă la formarea planşeului fosei
temporale şi pe care se inseră fasciculele
anterioare ale muşchiului temporal;
• ▪ arcul superciliar (arcus superciliaris)

proeminenţă osoasă rotunjită, alungită
superolateral, concavă inferior, mai
evidentă medial, cu extremitatea
laterală ştearsă, a cărei dezvoltare este
proporţională cu gradul de
pneumatizare al sinusului frontal.

faţa internă (facies interna) concavă
▪ foramen caecum (foramen caecum) inferior, median,
format conţine o prelungire a durei mater
▪ creasta osului frontal (crista frontalis) deasupra
foramenului caecum-superior, mediosagital, pe o
distanţă de 3-4 cm şi pe care se inseră falx cerebri;
▪ şanţul sinusului sagital superior (sulcus sinus
sagittalis superioris) mediosagital, form peretele
superior al ac. Mg: se inseră falx cerebri, cu foramine
minime ale venelor comunicante diploice.
▪ foveole granulare (foveolae granulares), depresiuni
date de vilozităţile arahnoidiene (corpusculii lui
Pacchioni), lateral de şanţ;
▪ impresiuni girale (impressiones gyrorum), depresiuni
rotunjite, puţin adânci, separate de creste cerebrale
(juga cerebralia) şterse, determinate de reliefurile
sulcogirale ale polului frontal al emisferei cerebrale;
▪ şanţuri arteriale ramificaţiile frontale ale art
meningeale mijlocii.

marginea orbitonazală
▪ marginea nazală median, formă de
potcoavă, postero-inferior, care se
întinde între cele două procese nazale
drept şi stâng şi se artic inferior cu
oaselor nazale şi lateral, cu procesele F
ale maxilelor şi cu oasele lacrimale;
▪ margini supra-orbitale: lateral; intre
procesul nazal si cel zigomatic, concavă
inferior, rotunjită, ăn treimea medială
este întreruptă de:
incizura supra-orbitală mănunchiul
neurovascular supra-orbital, închisă inferior =
foramenul supra-orbital
incizura frontală mai medial, mănunchiul
neurovascular supratrohlear, uneori = foramenul
frontal
procesul zigomatic (processus
zygomaticus) se articulează cu
procesul F al osului zygomatic,
formă de piramidă
triunghiulară cu:
◦ faţa medială, orbitală, care participă la formarea
peretelui lateral al orbitei în zona fosei lacrimale;
◦ faţa anterioară, plană, netedă, subcutanată;
◦ faţa posterioară, temporală, care limitează anterior fosa
temporală;
◦ marginea medială care continuă marginea supra-orbitală
şi formează unghiul superolateral al aditusului orbital;
◦ marginea inferioară, scurtă, care se articulează cu aripa
mare a osului sfenoid şi procesul orbital al osului
zigomatic;
◦ marginea laterală care se continuă cu porţiunea iniţială a
liniei temporale.

marginea parietosfenoidală
limitează posterior, lateral şi
inferior scuama osului frontal şi
prezintă:
▪ segment parietal, se articulează cu marginile frontale ale oaselor
P form sutura coronală. În acest segment marginea
parietosfenoidală este convexă posterior, dinţată, groasă şi
prezintă un profil oblic postero-inferior astfel încât tăblia internă o
depăşeşte posterior pe cea externă cu 5-8 mm.
▪ segmente sfenoidale, lateral. se articulează cu marginea
superioară a aripii mari a osului sfenoid, formând sutura
frontosfenoidală.

• Partea orbitonazală (plafonul
orbitelor, pereţilor sup şi lat ai cavităţi
nazale, planşeu foselor cerebrale
anterioare):
zona nazo-etmoidală (pars nasalis) ocupă
regiunea mediană, a părţii orbitonazale, are
forma unui „diapazon” cu deschiderea posterior
şi este formată dintr-o parte anterioară şi
mediană, cu caracter de jugum, anteroposterior,
ea prezintă:
• spina nazală, subţire, dirijată antero-inferior,
formată dintr-o lamă orizontală şi alta sagitală,
cu dispoziţie cruciformă. Lama orizontală, se
articulează cu oasele nazale şi procesele
frontale ale oaselor maxilareformează plafonul
foselor nazale. Lama verticală se artic cu oasele
nazale şi osul etmoid
• spina etmoidală proemină posterior, se artic cu
marginea anterioară a cristei galli;
• incizură etmoidală (incisura ethmoidalis)
forma literei U, cu deschiderea posterior
Zona orbitală (pars orbitalis) lateral,
fiecare lamă formează ¾ anterioare ale
plafonului orbitei:
▪ faţa inferioară, (orbitală) (facies orbitalis), netedă,
concavă:
◦ fosa glandei lacrimale partea laterală a acestei
feţe, se găseşte glanda lacrimală.
◦ fovea trohleară medial, posterior marginii supra-
orbitale, se inseră trohleea muşchiului oblic superior al
globului ocular
▪ faţa superioară, (cerebrală), convexă, care prezintă
impresiuni girale şi creste cerebrale şanţuri arteriale fine
determinate de ramurile arterei meningeale anterioare;
▪ marginile anterioară şi laterală care formează cu
scuama un unghi drept în secţiune sagitală şi, respectiv,
transversală şi corespund marginii inferolaterale a
lobului frontal;
▪ marginea sfenoidala, posterioară, care se articulează
cu marginea anterioară a aripii mici a osului sfenoid
▪ marginea medială delimitează lateral incizura
etmoidală

• Sinusurile frontale (sinus frontalis) sunt două cavităţi aerice situate în grosimea osului frontal,
la joncţiunea dintre scuamă şi partea orbitonazală. Ele se dezvoltă individual, asimetric şi
variabil în urma procesului de pneumatizare, care are originea în unităţile ostiomeatale
etmoidale corespunzătoare, care se deschid în meaturile mijlocii ale foselor nazale. În secţiune
sagitală, sinusul frontal are formă de piramidă triunghiulară şi prezintă:
• peretele anterior (chirurgical), gros, în raport cu planurile regiunii frontale;
• peretele posterior (cerebral), subţire, uneori incomplet sau dehiscent, care corespunde
spaţiilor meningeale ale fosei cerebrale anterioare şi lobului frontal;
• peretele medial (septal), care separă cele două sinusuri, subţire, de obicei deplasat paramedian
spre sinusul mai puţin dezvoltat;
• baza, alcătuită din două segmente:
• ◦ lateral (orbital), dispus orizontal, de formă triunghiulară cu baza orientată medial;
• ◦ medial (fronto-etmoidal), oblic inferomedial, care se adânceşte în partea medială şi formează
infundibulul sinusal. Acesta se continuă cu canalul frontonazal care se deschide în partea
anterioară a meatului mijlociu al foselor nazale;
•  marginea superolaterală care se formează prin unirea pereţilor anterior şi posterior, are
contur policiclic

• Variante anatomice
• persistenţa suturii metopice (8%) (Fig. 9-5 A);
• absenţa sinusurilor frontale, bilateral sau unilateral (Fig. 9-5 A);
• prezenţa uni sau bilaterală a foraminelor supra-orbital şi frontal

OSUL ETMOID (OS ETHMOIDALE)
• os neregulat, median, situat în partea anterioară a bazei craniului care participă la formarea foselor
craniană anterioară şi olfactivă şi se extinde distal în profunzimea masivului facial unde contribuie la
formarea cavităţilor nazale şi a orbitelor
• se articulează cu:
• osul frontal, superior;
• osul sfenoid, posterior;
• oasele palatine, posterior şi inferior;
• oasele nazale, anterior;
• maxilele şi oasele lacrimale, lateral;
• osul vomer, inferior
• izolat, care se obţine cu dificultate, se orientează astfel:
• superior – procesul median vertical, scurt şi triunghiular;
• anterior – structurile de tip alar ale acestuia

• formă complexă şi
neregulată fiind alcătuit
din labirinturile
etmoidale, unite printr-
o structură orizontală
de tip „jugum”, lama
cribriformă, sprijinită
pe o structură mediană
de rezistenţă, lama
perpendiculară

Lama cribriformă (lamina cribrosa)
• Dispusă orizontal între cele două labirinturi etmoidale, are formă patrulateră,
alungită anteroposterior, este subţire, străbătută de numeroase foramine şi
prezintă
• faţa superioară formată din (Fig. 10-2):
• ▪ zona mediană, reprezentată de crista galli (crista galli), o proeminenţă
mediosagitală, verticală, turtită lateral, de formă triunghiulară cu baza inferior
fuzionată cu lama cribriformă. Procesul crista galli este inclus în totalitate în
grosimea segmentului iniţial al falx cerebri şi prezintă:
• feţele laterale care participă la delimitarea foselor olfactive;
• marginea anterioară, mai scurtă, mai groasă, aproape verticală, care se termină
prin două lame dispuse în plan frontal, aripile cristei galli (ala cristae galli).

• marginea posterioară, lungă, subţire, oblică postero-inferior, care se şterge
treptat şi se termină cu o proeminenţă osoasă evazată sub formă de spatulă
cu convexitatea posterior, spina sfenoidală (spina sphenoidalis), care se
articulează cu spina etmoidală a osului sfenoid (Fig. 10-3);
• vârful, ascuţit, situat superior.
• zonele laterale, alungite anteroposterior, concave sagital şi transversal, mai
înguste în partea anterioară. Fiecare zonă laterală formează planşeul fosei
olfactive, se numeşte şanţ olfactiv şi are raporturi cu bulbul şi tractul
olfactiv.

• Fiecare zonă laterală este traversată de:
• unităţile canaliculare olfactive, prin care fosa nazală comunică cu fosa olfactivă.. Aceste
unităţi canaliculare conţin axonii eferenţi ai neuronilor olfactivi care, în traiectul lor spre
bulbul olfactiv, se asociază în mănunchiuri a căror grosime creşte spre faţa superioară a
lamei cribriforme
• fisura etmoidală, situată în vecinătatea feţei laterale a cristei galli, prin care trece nervul
terminal şi teaca sa durală;
• foramenul etmoidal anterolateral faţă de fisura etmoidală prin care trece mănunchiul
neurovascular nazociliar.
• zona laterală prezintă în treimea anterioară şanţul nervului etmoidal anterior. În treimea
posterioară, adiacent incizurii etmoidale, se găseşte şanţul nervului etmoidal posterior

Lama perpendiculară (lamina
perpendicularis)
• se desprinde în plan mediosagital de pe linia mediană a feţei inferioare a lamei cribriforme şi participă la
formarea segmentului anterosuperior al septului nazal (Fig. 10-6). Este subţire, netedă, are formă
pentagonală şi prezintă:
• feţele laterale dreaptă şi stângă participă la formarea pereţilor mediali ai foselor nazale (Fig. 10-6). Pe
fiecare faţă se găsesc şanţuri arteriale, orientate antero-inferior, determinate de ramurile septale ale
arterei nazopalatine şi şanţuri fine, ascendente, pentru nervul terminal şi fibrele nervilor olfactivi.
• marginea superioară este orizontală şi fuzionează cu faţa inferioară a lamei cribriforme.
• marginea anterosuperioară oblică antero-inferior, prezintă două aripi laterale ce delimitează un şanţ
care se articulează cu spina nazală a osului frontal şi cu oasele nazale.
• marginea antero-inferioară mai groasă, oblică postero-inferior, se articulează cu cartilajul septului nazal.
• marginea postero-inferioară, oblică posterosuperior, se articulează cu osul vomer.
• marginea posterosuperioară oblică postero-inferior, se articulează cu creasta feţei anterioare a corpului
osului sfenoid

Labirintul etmoidal (labyrintus
ethmoidalis)
• structură antimeră ataşată marginii laterale a lamei cribriforme,
situată în profunzimea scheletului feţei; Fiecare labirint format din
cavităţi osoase, cu pereţi subţiri, care comunică cu fosa nazală prin
foramine; Are formă paralelipipedică neregulată, este mai voluminos
posterior şi inferior şi prezintă
• Faţa laterală= lama orbitală (lamina orbitalis), subţire, transparentă,
care formează cea mai mare parte din peretele medial al orbitei. Ea se
articulează superior cu lama orbitală a osului frontal, inferior cu
maxila şi procesul orbital al osului palatin, anterior cu osul lacrimal şi
posterior cu faţa anterioară a corpului osului sfenoid.

• Faţa superioară se articulează cu osul frontal, participă la formarea
joncţiunii pneumatizate craniofaciale şi este traversată de canalele
etmoidale anterior şi posterior. În partea anterioară, contribuie la
formarea canalului frontonazal, care se deschide în infundibulul
etmoidal (infundibulum ethmoidale) al meatului mijlociu al fosei
nazale
• Faţa anterioară este îngustă şi se articulează cu osul lacrimal
• Faţa posterioară, se articulează cu faţa anterioară a corpului osului
sfenoid şi cu procesul orbital al osului palatin şi formează suturile
pneumatizate etmoidosfenoidale şi etmoidopalatine

• Faţa medială (nazală) participă la formarea peretelui lateral al cavităţii
nazale şi prezintă două zone:
• olfactivă, situată superior, delimitează, împreună cu treimea superioară
a septului nazal, culoarul olfactiv al foselor nazale. În această zonă, faţa
medială a labirintului prezintă numeroase şanţuri verticale determinate
de nervii olfactivi; În treimea posterioară acest spaţiu se îngustează şi
formează, împreună cu faţa anterioară a corpului osului sfenoid, recesul
sfeno-etmoidal în care se deschide sinusul sfenoidal.
• meatoturbinală, de pe care se desprind două lame osoase subţiri,
torsionate mediolateral în jurul axului anteroposterior: conca nazală
superioară (concha nasalis superior) şi conca nazală mijlocie (concha
nasalis media)

• Conca nazală superioară (Fig.10-9) are dimensiuni reduse şi este
situată în partea posterosuperioară a feţei mediale. Marginea sa
superioară are o direcţie oblică postero-inferior, extremitatea sa
anterioară corespunde aproximativ mijlocului lamei cribriforme, iar
cea posterioară se proiectează în recesul sfeno-etmoidal care o
separă de faţa anterioară a corpului osului sfenoid. Faţa laterală a
concăi superioare delimitează, împreună cu faţa medială a labirintului
etmoidal, meatul nazal superior (meatus nasi superior), în care se
deschid celulele etmoidale posterioare. Faţa medială este oblică
inferomedial, spre septul nazal închizând inferior pasajul olfactiv

• Conca nazală mijlocie (Fig.10-9) este mai voluminoasă, extinsă în sens sagital, depăşeşte
atât anterior cât şi posterior faţa medială a labirintului etmoidal. Marginea superioară,
concavă inferior, prezintă o pantă anterioară, scurtă, oblică posterosuperior şi alta
posterioară, mai lungă, oblică postero-inferior. Marginea inferioară este mai groasă şi mai
recurbată superolateral. Capul concăi nazale mijlocii depăşeşte anterior lama cribriformă şi
se articulează cu procesul frontal al maxilei, iar coada se articulează cu lama perpendiculară
a osului palatin şi proemină în cadrul coanal. Faţa sa laterală delimitează cu faţa medială a
labirintului etmoidal meatul nazal mijlociu (meatus nasi medius) (Fig. 10-10) unde se
găsesc aperturile sinusurilor frontal şi maxilar şi foraminele celulelor etmoidale anterioare.
La nivelul meatului mijlociu, faţa medială a labirintului etmoidal prezintă în partea
anterioară un şanţ oblic postero-inferior, infundibulul etmoidal (infundibulum ethmoidale),
iar posterior bulla etmoidală (bulla ethmoidalis), proeminenţă determinată de cea mai
voluminoasă celulă a grupului etmoidal mijlociu (Fig. 10-10). Faţa medială delimitează
împreună cu septul nazal segmentul superior al spaţiului interseptoturbinal.
• Uneori, pe faţa medială a labirintului etmoidal, deasupra concăi superioare, se poate găsi
conca nazală supremă (concha nasalis suprema) (cornetul lui Santorini) care delimitează
meatul nazal suprem

• Faţa inferioară este îngustă şi prezintă trei zone:
• ▪ anterioară, care formează sutura pneumatizată etmoidomaxilolacrimală;
• ▪ mijlocie, care traversează hiatusul maxilar, de pe care se detaşează, oblic postero-inferior, procesul
uncinat (processus uncinatus) alcătuit din:
• ◦ baza, aderentă la faţa inferioară a labirintului etmoidal;
• ◦ vârful care se articulează cu procesul etmoidal al concăi nazale inferioare, trimite posterosuperior
prelungirea posterioară şi participă împreună cu aceasta la delimitarea foraminelor sinusale maxilare
accesorii;
• ◦ marginea anterioară care participă la delimitarea fontanelei sinusale anterioare;

• ◦ marginea posterioară care delimitează cu bula etmoidală, şanţul uncibular în care se deschide canalul
fronto-etmoidal.
• ▪ posterioară, care se articulează cu lama perpendiculară a osului palatin şi formează sutura
etmoidopalatină.

• Celulele etmoidale reprezintă unitatea structurală şi funcţională a labirintului etmoidal
care asigură creşterea şi modelarea feţei de tip uman, realizarea structurilor de
rezistenţă mediofaciale şi a cavităţilor pneumatizate, paranazale cu rol fonator. O celulă
etmoidală este formată dintr-un perete osos, periferic, subţire, care circumscrie o
cavitate aerică. Celulele etmoidale sunt organizate pe principiul unităţii ostiomeatale,
conform căruia gruparea funcţională şi topografică a celulelor este dependentă de
foramenul (ostium) din meatul mijlociu prin care acestea se ventilează. (Fig.10-11)
Grupele celulare sunt separate prin lamele osoase mai groase, numite lamile etmoidale,
care sunt ancorate la rădăcina concăi mijlocii, traversează labirintul etmoidal de la faţa
medială la cea laterală şi îi asigură rezistenţa. Anatomochirurgical, celulele etmoidale se
clasifică în:
• ▪ celule etmoidale anterioare (cellulae ethmoidales anteriores), tributare meatului
mijlociu, care se deschid prin 1-2 foramine situate în hiatusul semilunar;
• ▪ celule etmoidale posterioare (cellulae ethmoidales posteriores) care se deschid
printr-un foramen comun în meatul superior. Dintre acestea, se individualizează celula
sfeno-etmoidală superioară Onodi (Fig. 10-9.) care proemină în cavitatea sinusului
sfenoidal şi poate avea raporturi cu canalul optic
• Variante anatomice 1. Conca nazală supremă (21 %). (Fig. 10-9) 2.
Concha bullosa – pneumatizarea excesivă a capului concăi nazale
mijlocii (18 %). 3. Celule etmoidale supranumerare extinse în oasele
peretelui lateral al fosei nazale. 4. Procese unciforme aberante ca
formă, mod de terminare şi articulare cu oasele periantrale.

OSUL SFENOID (OS
SPHENOIDALE)
• os neregulat, median, situat în centrul bazei craniului,
în partea posterioară a joncţiunii pneumatizate
craniofaciale. El prezintă un aspect endocranian care
participă la formarea foselor cerebrale anterioară,
mijlocie şi posterioară şi altul exocranian care
participă la formarea orbitelor, a cavităţilor nazale şi
a foselor temporală, infratemporală şi
pterigopalatină.
• Se articulează cu:
• oasele frontal şi etmoid, anterior;
• oasele zigomatice, anterolateral;
• oasele temporale şi parietale, lateral;
• osul occipital, posterior;
• oasele palatine şi vomerul, inferior.

• Orientare spaţială
• Osul sfenoid izolat se orientează astfel:
• superior – faţa segmentului central al
osului care prezintă o fosă profundă;
• anterior – faţa segmentului central al
osului care prezintă două aperturi
separate de o creastă mediană.
• alcătuit din corp, situat pe linia
mediană, care conţine sinusurile
sfenoidale şi din trei perechi de
procese cu caracter alar, aripile mici,
aripile mari şi procesele pterigoide.
Privit din faţă, evocă aspectul de liliac
sau de „bufniţă în zbor” (M. Dufour).

• Corpul osului sfenoid (corpus sphenoidale) are
formă aproximativ cubică:
Faţa superioară, patrulateră pe care se găsesc, în
sens anteroposterior
• ▪ spina etmoidală care se articulează cu spina
sfenoidală a lamei cribriforme a osului etmoid;
• ▪ jugumul sfenoidal (jugum sphenoidale),
suprafaţă netedă, patrulateră, limitată lateral de
bazele aripilor mici, anterior de procesul etmoidal
al jugumului sfenoidal care se articulează cu spina
sfenoidală a lamei cribriforme şi posterior de o
creastă transversală numită limbul sfenoidal
(limbus sphenoidalis). Pe linia mediană prezintă o
creastă ştearsă care corespunde fisurii
interemisferice, iar lateral şanţurile olfactive
(sulci olfactorii), anteroposterioare, puţin adânci
care au raporturi cu tracturile olfactive.

▪ şanţul prechiasmatic (sulcus prechiasmaticus), dispus
transversal, raport cu faţa ventrală a chiasmei optice
▪ tuberculul selar (tuberculum sellae) care limitează
anterior fosa hipofizară;
şaua turcească (sella turcica), o depresiune adâncă,
concavă superior, care conţine în profunzime fosa
hipofizară (fossa hypophysialis), -glanda hipofiză. este
alcătuită din:
◦ versant anterior, pe care se găsesc, în sens
anteroposterior, şanţul transversal al sinusului coronar
anterior (intercavernos),
◦ versant posterior, format din dorsum-ul selar (dorsum
sellae), o lamă osoasă patrulateră, oblică postero-inferior,
Marginile laterale prezintă superior incizura nervului
oculomotor şi inferior incizurile nervului abducens şi a
sinusului petros inferior

• Faţa laterală, oblică inferolateral este
alcătuită din trei zone:
• ▪ pre-alară, situată anterosuperior, care
formează peretele medial al orbitei,
posterior lamei orbitale a osului etmoid;
• ▪ radiculocanaliculară, intermediară,
formată, în sens supero-inferior din
alternanţa canalelor aripei mari cu rădăcinile
osoase care le delimitează:
• ▪ postalară, situată postero-inferior, concavă,
sub forma unui şanţ puţin adânc, determinat
de artera carotidă internă, şanţul carotidian
(sulcus caroticus), care prezintă:

Osul sfenoid – faţa posterioară.

Corpul osului
Asis univ.sfenoid - faţa anterioară
Nona Gîrlescu
• Faţa posterioară este zona cea mai lată a
corpului osului sfenoid şi este alcătuită
dintr-un segment median, patrulater, care
ocupă două treimi din această faţă şi se
articulează cu partea bazilară a osului
occipital formând sincondroza sfeno-
occipitală şi două segmente laterale care
prezintă:
• lingulele sfenoidale;
• porţiunile iniţiale ale şanţurilor carotidiene
drept şi stâng tuberculul pterigoid;
• apertura posterioară a canalului pterigoid;
• ala minima, Luschka, structură lamerală
antimeră cu marginea posterioară liberă
care se întinde de la creasta sfenoidală
până la tuberculul pterigoid
• Faţa anterioară
▪ zona mediană, reprezentată de
creasta osului sfenoid (crista
sphenoidalis), care se
articulează cu marginea
posterosuperioară a lamei
perpendiculare a osului etmoid
şi participă la formarea septului
nazal. Extremitatea sa
superioară fuzionează cu spina
etmoidală, iar cea inferioară se
uneşte cu creasta feţei inferioare
a corpului osului sfenoid şi
formează rostrumul sfenoidal.

• Faţa anterioară
▪ zona intermediară, concavă anterior, care
prezintă apertura sinusului sfenoidal (apertura
sinus sphenoidalis) şi formează versantul
posterior al recesului sfeno-etmoidal. Inferior,
faţa anterioară a corpului osului sfenoid este
formată dintr-o lamă osoasă subţire, concavă
posterosuperior, conca osului sfenoid (concha
sphenoidalis) Aceasta prezintă:
◦ partea verticală, patrulateră, care aparţine
feţei anterioare;
◦ partea orizontală, triunghiulară, care aparţine
feţei inferioare.
• Conca sfenoidală este înglobată, fără limite de
demarcaţie, în peretele antero-inferior al
corpului osului sfenoid şi reduce inferolateral
dimensiunile aperturii sinusale.
▪ zona laterală, etmoidală, care se articulează
cu faţa anterioară a labirintului etmoidal,
realizând joncţiunea pneumatizată sfeno-
etmoidală

Faţa inferioară care prezintă trei zone
• ▪ mediană, pe care se găseşte creasta sfenoidală inferioară care
se articulează cu
• marginea superioară a osului vomer la nivelul schindilezei
sfenovomeriene, delimitează canalul sfenovomerian median
(canalis vomerorostralis) (Fig.11-6) prin care trece o venulă
comunicantă. Creasta formează partea inferioară a rostrumului
osului sfenoid (rostrum sphenoidale);
• ▪ intermediară, alcătuită dintr-o suprafaţă anteromedială,
triunghiulară, netedă, considerată parte componentă a concăi
sfenoidale şi alta posterolaterală, rugoasă, străbătută în sens
anteroposterior, de:
• ◦ şanţul vomerovaginal, situat medial, care se articulează cu
aripa osului vomer, procesul vaginal al aripii interne a procesului
pterigoid şi procesul sfenoidal al lamei perpendiculare a osului
palatin şi formează canalul vomerovaginal (canalis
vomerovaginalis) prin care trece o ramură faringiană a arterei
nasopalatine (Fig. 11-6);
• ◦ şanţul palatovaginal, situat lateral, care se articulează cu
procesul vaginal al aripii mediale a procesului pterigoid şi
procesul sfenoidal al lamei perpendiculare a osului palatin şi
formează canalul palatovaginal (canalis palatovaginalis) prin
care trece mănunchiul neuro-arterial palatovaginal.

• ▪ laterală, formată din trei
segmente:
• ◦ posterior care corespunde
rădăcinii mediale a procesului
pterigoid şi canalului pterigoid
care poate proemina pe
planşeul sinusului sfenoidal;
• ◦ intermediar, neted, concav,
care formează semiconturul
superior al canalului
sfenopalatin;
• ◦ anterior, rugos, care se
articulează cu procesul
sfenoidal al osului palatin.
• ▪ laterală, formată din trei
segmente:
• ◦ posterior care corespunde
rădăcinii mediale a procesului
pterigoid şi canalului pterigoid
care poate proemina pe
planşeul sinusului sfenoidal;
• ◦ intermediar, neted, concav,
care formează semiconturul
superior al canalului
sfenopalatin;
• ◦ anterior, rugos, care se
articulează cu procesul
sfenoidal al osului palatin.
Aripile mici (alae minores)
procese antimere, de formă triunghiulară, cu dispoziţie
orizontală şi direcţie mediolaterală, care se desprind de pe
părţile anterosuperioare ale zonelor radiculare ale feţelor
laterale ale corpului osului sfenoid :
• faţa superioară este netedă, cu impresiuni girale minime
şi prezintă în partea medială relieful canalului optic.
Formează partea posterioară a fosei craniene anterioare şi
are raport cu faţa orbitală a lobului frontal al emisferelor
cerebrale;
• faţa inferioară de asemenea netedă, concavă inferior,
formează partea posterioară a plafonului orbitei şi
delimitează, împreună cu marginea medială a aripii mari,
fisura orbitală superioară (fissura orbitalis superior);
• marginea anterioară este dinţată şi se articulează cu
marginea sfenoidală a părţii orbitale a osului frontal
marginea posterioară concavă posterolateral, ascuţită şi
netedă, are raport cu porţiunea iniţială a fisurii laterale a
emisferei cerebrale; Asis univ. Nona Gîrlescu
• baza situată medial, ataşată la zona
radiculară a feţei laterale a corpului osului
sfenoid printr-o rădăcină anterosuperioară,
orizontală care se continuă fără limită de
demarcare cu aripa mică şi alta postero-
inferioară, oblică superolateral, care se
termină pe faţa inferioară a acesteia. Cele
două rădăcini delimitează canalul optic
(canalis opticus) prin care trec nervul optic şi
artera oftalmică. Posterolateral faţă de
apertura centrală, endocraniană, a canalului
optic, la extremitatea medială a marginii
posterioare, se găseşte procesul clinoid
anterior (processus clinoideus anterior) (Fig.
11-2). Acesta se dirijează posteromedial spre
şaua turcească şi marginea sa medială
limitează anterolateral şanţul carotidian. Pe
marginea sa laterală şi pe vârf se inseră fibre
ale tentorium cerebelli;
• vârful este ascuţit, îndreptat lateral şi se
articulează cu aripa mare a osului sfenoid şi
partea orbitală a osului frontal.
Aripile mari (alae majores)
procese antimere, de formă neregulată,
aplatizate craniocaudal, concave
posterosuperior, care se desprind de pe părţile
postero-inferioare ale feţelor laterale ale
corpului sfenoidal prin trei rădăcini, anterioară,
intermediară şi posterioară, între care se
delimitează foraminele rotund şi oval Fiecare
aripă mare prezintă un segment orizontal care
aparţine bazei craniului şi altul vertical care
aparţine calvariei.
• prezintă o faţă internă, endocraniană sau
cerebrală, care participă la formarea fosei
craniene mijlocii şi alta externă, exocraniană,
foarte neregulată, cu creste ascuţite care o
împart în suprafeţe cu valoare funcţională
diferită care aparţin foselor temporală,
infratemporală şi pterigopalatină şi peretelui
lateral al orbitei
• Faţa internă (facies cerebralis), cerebrală este
alcătuită dintr-un segment posteromedial,
orizontal şi altul anterolateral, vertical, care
descriu un unghi diedru obtuz deschis
posterosuperior, se continuă progresiv şi
formează partea anterioară a fosei cerebrale
mijlocii. În ansamblu, faţa cerebrală este
concavă posterosuperior, cu numeroase
impresiuni girale, creste cerebrale şi prezintă:
• ▪ şanţul ramurii anterioare a arterei
meningeale mijlocii, situat aproximativ la
unirea pătrimii laterale cu trei pătrimi mediale
ale acestei feţe
• ▪ foramenul rotund (foramen rotundum), un
canal scurt, de 4-5 mm, oblic inferolateral,
situat între rădăcinile anterioară şi
intermediară ale părţii verticale a aripii mari,
care se deschide în fosa pterigopalatină. Prin
foramenul rotund trece nervul maxilar.

• ▪ foramenul oval (foramen ovale) situat
posterolateral, pe partea orizontală a
aripii mari, este un canal lung de 7-8
mm, oblic posterolateral, prin care trec
nervul mandibular, artera meningeală
medie şi uneori, nervul petros mic;
• ▪ foramenul venos (foramen venosum)
(al lui Vesalius), situat anteromedial faţă
de foramenul oval, prin care trece o
venă comunicantă între sinusul cavernos
şi plexul pterigoid ▪ foramenul spinos
(foramen spinosum) situat
posterolateral faţă de foramenul oval,
prin care trec vasele meningeale mijlocii
şi ramura meningeală a nervului
mandibular;
• ▪ foramenul petros (foramen petrosum)
(al lui Arnold), situat medial faţă de
foramenul spinos, prin care trece nervul
petros mic.
• Faţa externă (exocraniană) străbătută de patru creste:
• ▪ zigomatică (crista zygomatica), oblică inferomedial, care se articulează cu procesul
orbital al osului zigomatic şi împarte segmentul vertical al feţei exocraniene într-o
suprafaţă medială, orbitală şi alta laterală, temporală. Creasta zigomatică se termină
inferior cu tuberculul crestei zigomatice (tuberculum cristae zygomaticae) care
proemină în aria fisurii orbitale inferioare.
• ▪ orbitală (crista orbitalis), care se întinde de la tuberculul crestei zigomatice la
rădăcina superioară a aripii mari a osului sfenoid, formează conturul superior al fisurii
orbitale inferioare şi separă suprafeţele orbitală şi maxilară;
• ▪ infratemporală (crista infratemporalis), orizontală, care începe pe marginea laterală
a aripii mari, la limita dintre porţiunea orizontală şi cea verticală, se dirijează antero-
inferior separând feţele temporală şi infratemporală şi se termină anterior prin
tuberculul sfenoidal (tuberculum sphenoidale);
• ▪ maxilară (crista maxillaris), care începe la nivelul tuberculului sfenoidal, se dirijează
inferomedial spre faţa anterioară a procesului zigomatic şi separă feţele
infratemporală şi maxilară
• Aceste creste împart faţa exocraniană a aripii mari în patru suprafeţe:
• ▪ orbitală (facies orbitalis), netedă, verticală, de formă patrulateră, dirijată
anterolateral, care formează două treimi posterioare ale peretelui lateral al
orbitei şi este limitată de:
• ◦ sutura frontosfenoidală, superior;
• ◦ creasta orbitală, inferior;
• ◦ marginea anterosuperioară a aripii mari la nivelul semiconturului inferior
al fisurii orbitale superioare, medial;
• ◦ creasta zigomatică, lateral.
• ▪ temporală (facies temporalis), convexă, netedă, verticală, care participă la
formarea peretelui medial al fosei temporale. Pe ea au originea fibrele
anterioare ale muşchiului temporal şi este limitată de:
• ◦ suturile frontosfenoidală şi parietosfenoidală, superior;
• ◦ creasta infratemporală, inferior;
• ◦ sutura sfenozigomatică, anterior;
• ◦ sutura sfenotemporală, posterior.
• ▪ infratemporală (facies infratemporalis), orizontală, concavă inferior,
prezintă originea capătului superior al muşchiului pterigoidian lateral şi este
limitată de:
• ◦ creasta infratemporală, anterolateral;
• ◦ creasta maxilară şi rădăcina laterală a procesului pterigoid,
anteromedial;
• ◦ marginea laterală a aripii mari, lateral;
• ◦ marginea posterioară a aripii mari, posterior.
• ▪ maxilară (facies maxillaris), concavă inferior, formează plafonul fosei
pterigopalatine lateral faţă de foramenul rotund şi este limitată de:
• ◦ creasta orbitală, superior;
• ◦ creasta maxilară, inferior;
• ◦ tuberculul marginii zigomatice şi tuberculul sfenoidal, lateral;
• ◦ semiconturul medial al foramenului rotund, medial Asis univ. Nona Gîrlescu
• Marginea posterioară Marginea posterioară se întinde
de la faţa laterală a corpului sfenoidului până la spina
sfenoidală. Este neregulată, oblică posterolateral şi
prezintă, în sens mediolateral:
• ▪ lingula osului sfenoid (lingula sphenoidalis), o
lamelă osoasă subţire şi ascuţită, care se dirijează
posterolateral şi prezintă:
• ◦ faţă medială care formează, împreună cu vârful
părţii petroase a osului temporal şi cu corpul osului
sfenoid, apertura internă a canalului carotidian
(apertura interna canalis carotici); ◦ faţă laterală care
delimitează anteromedial foramenul lacerum.
• ▪ zonă rugoasă care formează marginea laterală a
foramenului lacerum;
• ▪ zonă rugoasă, cu un versant superior care se
articulează cu marginea anterioară a porţiunii
petroase a osului temporal şi altul inferior, exocranian,
liber, pe care se inseră porţiunea cartilaginoasă a tubei
auditive;
• ▪ spina sfenoidală (spina ossis sphenoidalis) rezultată
din unirea marginilor posterioară şi laterală şi pe ea se
inseră ligamentele sfenomandibular, pterigospinos,
anterior al ciocanului şi muşchiul tensor al timpanului. Asis univ. Nona Gîrlescu
• Marginea laterală (margo
squamosus) Marginea laterală
este concavă posterolateral, se
articulează cu scuama osului
temporal şi este alcătuită dintr-un
segment posterior, ascendent,
oblic anterolateral, care ţine de la
spina osului sfenoid până la
creasta sfenotemporală şi altul
anterior, vertical, care ţine de la
creasta sfenotemporală până la
intersecţia suturală pterică.
• Marginea medială Fuzionează cu
faţa laterală a corpului osului
sfenoid prin rădăcinile anterioară,
intermediară şi posterioară.
• Marginea
anterosuperioară
(orbitofrontală)
• Prezintă două segmente:
• ▪ medial care formează
semiconturul inferior al
fisurii orbitale superioare;
• ▪ lateral (frontoparietal),
gros, rugos, oblic
superolateral şi posterior,
care se evazează lateral
sub forma suprafeţei
frontale, triunghiulară cu
vârful la creasta
zigomatică, care se
articulează cu oasele Asis univ. Nona Gîrlescu
• Procesele pterigoide (processus
pterygoidei)
• Sunt structuri antimere, dispuse
vertical, în partea posterioară a
scheletului feţei, la joncţiunea
cervicofacială
• Fiecare proces pterigoid este ataşat la
faţa inferioară a corpului osului
sfenoid prin rădăcinile medială şi
laterală, separate de canalul pterigoid
şi este alcătuit din lama laterală
(lamina lateralis), oblică
posterolateral şi din lama medială
(lamina medialis), mai îngustă şi mai
lungă, care delimitează fosa
pterigoidă. În ansamblu, procesul
pterigoid prezintă: Asis univ. Nona Gîrlescu
• Baza procesului pteriogoid reprezintă
extremitatea aderentă a procesului pterigoid
şi este formată din (Fig.11-11):
• ▪ rădăcina medială, subţire, oblică
inferolateral, care se detaşează din zona
laterală a feţei inferioare a corpului sfenoidal;
• ▪ rădăcina laterală, groasă, oblică
inferomedial, care fuzionează cu rădăcina
intermediară a aripii mari a osului sfenoid;
• ▪ canalul pterigoid (canalis pterygoideus),
prin care trece mănunchiul neurovascular
omonim, traversează postero-anterior baza
procesului şi prezintă:
• ◦ apertura posterioară, situată la nivelul
foramenului lacerum, mascată inferomedial
de un tubercul proeminent situat în
continuarea marginii posterioare a lamei
mediale pe care se inseră fascia
faringobazilară;
• ◦ traiect, postero-anterior, orizontal, adesea
proeminent pe planşeul sinusului sfenoidal;
• ◦ apertura anterioară, evazată sub formă de
estuar pe peretele posterior al fosei
pterigopalatine. Asis univ. Nona Gîrlescu
• Superomedial, de pe baza procesului pterigoid se desprinde procesul vaginal
(processus vaginalis), o lamă triunghiulară, subţire, cu dispoziţie orizontală, care
prezintă:
• ▪ faţa inferioară, străbătută de şanţul palatovaginal (sulcus palatovaginalis),
care participă la formarea plafonului cavităţii nazale în zona coanală. În partea
laterală, această faţă devine rugoasă şi se articulează cu procesul sfenoidal al
osului palatin care transformă şanţul în canal palatovaginal prin care trece
mănunchiul neurovascular faringian.
• ▪ faţa superioară care prezintă şanţul vomerovaginal (sulcus vomerovaginalis) şi
se articulează cu aripa osului vomer şi faţa inferioară a corpului osului sfenoid,
formând canalul vomerovaginal (canalis vomerovaginalis) prin care trece
ramura faringiană a arterei sfenopalatine.

• Faţa anterioară Este convexă şi prezintă trei zone
• ▪ laterală (infratemporală), concavă vertical şi plană transversal, care
participă la formarea peretelui medial al fosei infratemporale şi se
continuă superior cu faţa infratemporală a aripii mari a osului sfenoid. Pe
ea se găseşte originea capătului inferior al muşchiului pterigoidian lateral.
• ▪ intermediară (pterigomaxilară), alcătuită din două segmente:
• ◦ superior, liber, care formează peretele posterior al fosei pterigomaxilare
sub foramenul rotund, prezintă apertura anterioară a canalului pterigoid
şi se continuă superomedial cu suprafaţa maxilară a aripii mari;
• ◦ inferior care prezintă, în sens lateromedial:
• - suprafaţă laterală, rugoasă, care se articulează cu tuberozitatea maxilei;
• - incizura pterigoidiană (incisura pterygoidea) în care se înscrie procesul
piramidal al osului palatin;
• - suprafaţă medială, rugoasă, care se articulează cu lama perpendiculară
a osului palatin şi completează posteromedial canalul palatin mare.
• ▪ medială (nazală), care formează peretele lateral al cavităţii nazale în
partea posterioară juxtacoanală.
• Faţa posterioară Este reprezentată de
fosa pterigoidă (fossa pterygoidea), o
depresiune adâncă, ovoidală, cu axul
mare vertical, completată inferior de
procesul piramidal al osului palatin, în
care se găseşte originea muşchiului
pterigoidian medial
• Marginea posterolaterală
• Aparţine lamei laterale a procesului
pterigoid, este ascuţită, neregulată, şi
prezintă la unirea treimii superioare cu
două treimi inferioare procesul
pterigospinos al lui Civinini (processus
pterygospinosus) pe care se inseră
ligamentul pterigospinos, iar superior
acestuia, procesul suprapterigospinos
pe care se inseră ligamentul omonim,
componentă a fasciei pterigoidiene. Asis univ. Nona Gîrlescu
• Marginea posteromedială Aparţine lamei mediale
a procesului pterigoid, este subţire şi pe ea se
inseră marginea anterioară a fasciei faringobazilare
şi are originea muşchiul constrictor superior al
faringelui. În treimea superioară această margine
se bifurcă şi delimitează fosa scafoidă (fossa
scaphoidea), o depresiune alungită, cu axul mare
orientat inferomedial şi anterior, în care se găseşte
originea muşchiului tensor al vălului palatin.
Corespunzător extremităţii inferioare a fosei
scafoide, pe marginea posterioară se găseşte şanţul
tubei auditive (sulcus tubae auditivae), de care
aderă extremitatea faringiană a tubei auditive
cartilaginoase. Extremitatea inferioară a marginii
posteromediale se prelungeşte inferolateral cu
hamulusul pterigoidian (hamulus pterygoideus),
un proces subţire, rotunjit, recurbat lateral, pe a
cărui faţă anteromedială se găseşte şanţul
hamulusului pterygoidian (sulcus hamuli
pterygoidei) cu rol de hipomohlion pentru
tendonul muşchiului tensor al vălului palatinAsis univ. Nona Gîrlescu
• Extremitatea distală Prezintă incizura pterigoidă (incisura
pterygoidea), triunghiulară cu baza inferior, care se articulează cu
procesul piramidal al osului palatin
• Fisura orbitală superioară (fissura orbitalis superior)
• Reprezintă spaţiul cuprins între aripile mare şi mică ale osului sfenoid
prin care cavitatea craniană comunică cu orbita. Are formă
caracteristică, de virgulă cu extremitatea mai voluminoasă dispusă
inferomedial şi posterior şi axul mare orientat inferior, posterior şi
medial şi prezintă:
• ▪ marginea superioară, formată de faţa inferioară a aripii mici a osului
sfenoid;
• ▪ marginea inferioară, reprezentată de marginea superioară a aripii
mari, care prezintă un segment medial, oblic ascendent superolateral
şi un segment lateral, îngust, aproape orizontal. La limita dintre cele
două segmente se găseşte o spină pe care se inseră tendonul comun,
inelar, de origine al muşchilor drepţi ai globului ocular.
• ▪ baza, situată inferomedial şi posterior, formată de faţa laterală a
corpului osului sfenoid între rădăcina postero-inferioară a aripii mici şi
rădăcina anterosuperioară a aripii mari;
• ▪ vârful, situat superolateral şi anterior, format prin juxtapunerea celor
două aripi sfenoidale separate de suprafaţa sfenoidală a osului frontal.
• Prin fisura orbitală superioară trec nervii cranieni oculomotor,

trohlear, abducens, ramurile nazală, frontală şi lacrimală ale nervului
oftalmic (V1), venele oftalmice superioară şi inferioară şi ramura
meningeală anterioară a arterei lacrimale. Asis univ. Nona Gîrlescu
Sinusurile sfenoidale (sinus sphenoidales)
• două cavităţi aerice, neregulate, inegale, situate în interiorul corpului osului sfenoid, separate de un sept cu
formă variabilă, de cele mai multe ori deviat de la linia mediană. Fiecare sinus sfenoidal are formă cubică şi
prezintă:
• ▪ peretele superior, în raport cu chiasma optică şi cu loja glandei hipofize;
• ▪ peretele inferior care corespunde peretelui superior al fosei nazale, rădăcinilor procesului pterigoid şi
canalului pterigoid;
• ▪ peretele anterior care aparţine plafonului fosei nazale corespunzător zonei concale a corpului osului
sfenoid şi formează versantul posterior al recesului sfeno-etmoidal. Pe el se găseşte apertura sinusului
sfenoidal.
• ▪ peretele posterior care are raport variabil cu şaua turcească şi glanda hipofiză, iar în cazul unui sinus mare,
poate ajunge până la sincondroza sfeno-occipitală;
• ▪ peretele lateral care prezintă, în sens craniocaudal şi anteroposterior, relieful canalului optic, al şanţului
sinusului cavernos şi al şanţului carotidian şi are raport cu extremitatea medială a fisurii orbitale superioare şi
polul temporal al emisferei cerebrale;
• ▪ peretele medial, reprezentat de septul intersinusal.

• În funcţie de gradul pneumatizării, sinusurile pot fi mici (hipopneumatizate), mijlocii
(normopneumatizate) şi mari (hiperpneumatizate), extinse în structurile osoase din jur
determinând recesuri sau bule (Fig.11-12). Cele mai frecvente extensii pneumatizate
interesează:
• ▪ vomerul (recesul septal, bula sfenovomeriană);
• ▪ partea posterioară a labirintului etmoidal (recesul etmoidal);
• ▪ canalul optic (recesul superior);
• ▪ aripa mică a osului sfenoid (recesul superolateral);
• ▪ procesul orbital al osului palatin (recesul palatinal);
• ▪ aripa mare a osului sfenoid (recesul inferolateral);
• ▪ baza procesului pterigoid (recesul pterigoid);
• ▪ partea bazilară a osului occipital, până la foramen magnum (recesul posterior şi
posterosuperior).
• Gradul de dezvoltare al sinusului sfenoidal se apreciază în funcţie de raportul cu şaua
turcească şi poate fi minim, concal, când sinusul este situat în întregime înaintea şeii
turceşti, preselar, selar sau postselar.AsisÎnuniv.
mod excepţional sinusul sfenoidal poate lipsi.
Nona Gîrlescu
• ▪ foramenul petros al lui Arnold situat medial foramenului oval prin care
trece nervul petros mic (16 %);
• ▪ foramenul venos al lui Vesalius situat medial foramenului spinos prin
care trece o venă aferentă plexului venos pterigoidian (22 %) (Fig. 11-13);
• ▪ spina lui Hyrtl situată lateral foramenului oval, pe care se inseră marginea
superioară a fasciei interpterigoidiene (11 %) (Fig. 11-13);
• ▪ prezenţa foramenului clinocarotidian rezultat din fuziunea proceselor
clinoide anterior şi mijlociu, prin care trece artera carotidă internă (8 %)

OSUL TEMPORAL (OS TEMPORALE)
• os pereche, de formă neregulată, care participă la formarea foselor
craniene mijlocie şi posterioară ale bazei craniului şi a părţii
inferolaterale a calvariei.
• Osul temporal se articulează cu:
• osul parietal, superior;
• osul occipital, posterior şi medial;
• osul sfenoid, anterior şi medial;
• osul zigomatic, anterior şi lateral;
• mandibula, inferior
• izolat se orientează astfel:
• superior – faţa concavă cu impresiuni girale şi creste cerebrale;
• medial – partea osului cu formă piramidală;
• anterior – vârful trunchiat al părţii piramidale a osului.
• La adult, osul temporal este format din patru părţi: petroasă,

scuamoasă, timpanică şi stiloidiană. Partea stiloidiană va fi descrisă
împreună cu faţa postero-inferioară a părţii petroase.

Partea petroasă (pars petrosa)
• Aparţine exclusiv bazei craniului şi are organizare labirintică multiplă,
fiind formată dintr-un labirint primar, condensat, cohleovestibular, un
labirint secundar, expandat, pneumatizat, tubotimpanomastoidian şi
un labirint terţiar, alcătuit din totalitatea canalelor care străbat partea
petroasă. Dintre acestea, se remarcă cel al arterei carotide interne şi
cel al nervului facial. În ansamblu, partea petroasă are formă de
piramidă patrulateră cu axul mare orientat anteromedial şi superior şi
prezintă patru feţe.

• Faţa anterioară (facies anterior partis petrosae), endocraniană sau cerebrală este orientată superior,
anterior şi lateral şi participă la formarea fosei cerebrale mijlocii. Are raport cu lobul temporal al
emisferei cerebrale şi pe ea se găsesc, în sens mediolateral (Fig. 12-1):
• amprenta trigeminală (impressio trigeminalis), o depresiune ovalară cu axul mare transversal, situată
în apropierea vârfului părţii petroase, care are raporturi cu cavumul trigeminal al durei mater şi
ganglionul semilunar („al lui Gasser”) al nervului trigemen;
• tegmenul carotidian, o lamă subţire de os, uneori dehiscentă, situată anterior amprentei trigeminale,
care formează plafonul porţiunii terminale a canalului carotidian;
• tegmenul tubar, situat lateral faţă de precedentul, care formează plafonul tubei auditive osoase şi al
canalului muşchiului tensor al timpanului;
• fosa geniculată, o depresiune situată posterolateral amprentei trigeminale, care corespunde primei
flexuri a canalului nervului facial de care este separată printr-o lamă subţire de os cu valoare de
tegmen geniculat;
• hiatusul canalului nervului petros mare (hiatus canalis nervi petrosi majoris), zonă dehiscentă situată
pe convexitatea primei flexuri a canalului nervului facial, prin care nervul petros mare părăseşte
canalul şi intră ramura timpanică superioară a arterei meningeale mijlocii;
• şanţul nervului petros mare (sulcus nervi petrosi majoris), care începe la nivelul hiatusului, se
dirijează anteromedial, traversează amprenta trigeminală şi se termină la extremitatea posterioară a
foramenului lacerum;

• hiatusul canalului nervului petros mic (hiatus canalis nervi petrosi minoris), dehiscenţă a tegmenului
timpanic situată pe peretele superior al cavităţii timpanice prin care trece nervul petros mic;
• şanţul nervului petros mic (sulcus nervi petrosi minoris) care începe la nivelul hiatusului şi se dirijează
anterolateral spre foramenul oval sau foramenul petros;
• eminenţa arcuată (eminentia arcuata), o proeminenţă rotunjită, situată posterior fosei geniculate, în
apropierea marginii superioare a părţii petroase, care corespunde canalului semicircular anterior;
• tegmenul timpanic (tegmen tympani), o lamă osoasă subţire, dispusă între eminenţa arcuată, situată
medial şi sutura petroscuamoasă, situată lateral, care formează peretele superior al cavităţii timpanice;
• tegmenul adito-antral care continuă posterolateral tegmenul timpanic şi formează peretele superior al
aditusului ad antrum şi al antrului masoidian.Toate „zonele tegmentale” descrise aparţin tegmenului
timpanic, structură lamelară unitară dispusă postero-anterior şi lateromedial, care formează peretele
superior al labirintului secundar, tubotimpanomastoidian. În partea anterioară a suturii
petroscuamoase, marginea laterală a tegmenului timpanic se recurbează inferior, formează peretele
lateral al canalului muşchiului tensor al timpanului şi se exteriorizează la nivelul fisurii
timpanoscuamoase („a lui Glaser”) pe care o împarte într-o ramură medială petrotimpanică şi alta
laterală, petroscuamoasă

Faţa posterioară (facies posterior partis
petrosae)
• cerebeloasă este orientată posteromedial şi superior, are formă
triunghiulară cu vârful medial, formează versantul anterior, temporal,
al fosei cerebrale posterioare şi are raporturi cu faţa anterolaterală a
trunchiului cerebral şi unghiul pontocerebelos. În sens mediolateral,
pe această faţă se găsesc

• semişanţul sinusului petros inferior (sulcus sinus petrosi inferioris), care este
completat de o structură asemănătoare situată pe faţa superioară a părţii bazilare
a osului occipital şi conţine sinusul venos omonim;
• porul acustic intern (porus acusticus internus), de formă ovoidală cu axul mare
transversal şi care prezintă un semicontur lateral, proeminent şi altul medial,
şters datorită raporturilor tangenţiale cu pediculul său neuro-arterial format din
nervii facial, intermediar („al lui Wrisberg”), vestibulocohlear şi vasele labirintine;
• meatul acustic intern (meatus acusticus internus), un canal scurt, dirijat
transversal, mediolateral, care comunică cu fosa posterioară prin porul acustic
intern şi prezintă:

•  peretele inferior, în raport cu bulbul venei jugulare interne de care este separat prin grupul celulelor sublabirintine;
•  peretele superior care corespunde feţei anterioare a părţii petroase a osului temporal, medial fosei geniculate de care este
separat prin grupul celulelor labirintice superioare;
•  peretele posterior, reprezentat de porţiunea din faţa posterioară a părţii petroase situată sub fosa subarcuată, medial reliefului
canalului semicircular posterior;
•  peretele anterior, în raport cu baza canalului cohlear;
•  fundul meatului acustic intern (fundus meatus acustici interni), o lamă osoasă perforată de numeroase orificii care închide
canalul în profunzime care reprezintă hilul labirintului cohleovestibular. Fundul meatului acustic intern este împărţit de două creste
osoase cu dispoziţie cruciformă, creasta transversală (crista transversa) şi creasta verticală (crista verticalis) sau Bill’s bar, în
patru cadrane:
• - anterosuperior, aria nervului facial (area nervi facialis) care prezintă apertura iniţială a canalului nervului facial prin care se
angajează nervii facial, intermediar al lui Wrisberg şi ramura superioară a arterei labirintine;
• - antero-inferior, aria cohleară (area cochlearis), care corespunde bazei modiolului cohleii şi se numeşte tract spiral deoarece este
perforată de numeroase foramine, dispuse spiralat, prin care trec mănunchiurile axonilor neuronilor din ganglionul spiral („al lui
Corti”) şi ramura cohleară a arterei labirintine;
• - posterosuperior, aria vestibulară superioară (area vestibularis superior), care are raport cu partea superioară a ganglionului
vestibular („al lui Scarpa”) şi prezintă numeroase foramine prin care trec prelungirile periferice ale neuronilor vestibulari destinate
utriculei şi canalelor semicirculare superior şi lateral şi ramura vestibulară superioară a arterei labirintine;
• - postero-inferior, aria vestibulară inferioară (area vestibularis inferior), care are raport cu partea inferioară a ganglionului
vestibular şi prezintă numeroase foramine prin care trec prelungirile periferice ale neuronilor vestibulari destinate saculei.
Posterior ariei vestibulare inferioare se găseşte foramenul singular (foramen singulare) („al lui Morgagni”) prin care trece nervul
canalului semicircular posterior. apertura canaliculului vestibulului (apertura canaliculi vestibuli), prin care se deschide în fosa
posterioară canaliculul vestibulului (canaliculus vestibuli) care conţine sacul şi ductul endolimfatic. Apertura se găseşte în foseta
• fosa subarcuată (fossa subarcuata), o depresiune variabilă ca formă şi dimensiuni,
situată anterior şi superior apertura canaliculului vestibulului şi posterior meatului
acustic intern, aproape de marginea superioară a părţii petroase care o separă de
eminenţa arcuată. Aici se găsesc foramine vasculare multiple pentru vasele subarcuate
şi apertura medială a canalului petromastoidian prin care trece vena omonimă.
• şanţul sinusului sigmoid (sulcus sinus sigmoidei), oblic antero-inferior, profund, ocupă
o cincime posterolaterală a acestei feţe şi în el se găseşte sinusul venos omonim. Pe
suprafaţa şanţului se găseşte foramenul venei emisare mastoidiene. aperturile externe
ale canaliculelor caroticotimpanice (canaliculi caroticotympanici) (1-2), situate pe
peretele posterolateral (timpanic) al canalului carotidian prin care trec nervii omonimi
şi arterele timpanice anterioare; creastă jugulară (crista jugularis), dirijată ascendent,
superomedial şi posterior, care separă apertura inferioară a canalului carotidian de fosa
jugulară şi prezintă, în porţiunea mijlocie, apertura inferioară a canaliculului timpanic
(canaliculus tympanicus) prin care trece nervul timpanic („al lui Jacobson”).

• Faţa inferioară (facies inferior partis petrosae), exocraniană, este orientată
postero-inferior, extrem de neregulată şi prezintă în sens mediolateral
• suprafaţă patrulateră, rugoasă pe care se inseră muşchiul levator al vălului

palatin;
• apertura externă a canalului carotidian (apertura externa canalis carotici),
ovalară, cu axul mare paralel cu cel al părţi petroase, prin care pătrunde în
craniu artera carotidă internă;
• procesul stiloid (processus styloideus), care prezintă o bază implantată în
foseta stiloidiană şi o parte liberă, cilindrică, ascuţită, lungă (1-4 cm), concavă
anterior, dirijată inferomedial şi anterior, pe care se inseră:
• fosa jugulară (fossa jugularis), o excavaţie profundă, în raport cu faţa laterală a bulbului venei
jugulare interne. Pe peretele lateral al fosei jugulare se găseşte apertura inferioară a canaliculului
mastoidian (canaliculus mastoideus) prin care trece ramura auriculară a nervului vag.
• foseta stiloidiană (fossa styloidea), limitată lateral şi anterior de procesul vaginal al osului
timpanal, medial de marginea inferioară a fosei jugulare şi posterior de marginea anterioară a
foramenului stilomastoidian în care se articulează procesul stiloid;
•  muşchiul stilohioidian, posterolateral;
•  ligamentul stilomandibular, lateral;
•  muşchiul stilofaringian, medial;
•  muşchiul stiloglos, anterior;
•  ligamentul stilohioidian, pe vârf.
• foramenul stilomastoidian (foramen stylomastoideum), situat posterior procesului stiloid, la
extremitatea anterioară a şanţului muşchiului digastric, reprezintă apertura terminală a canalului
nervului facial şi prin el trec nervul facial şi artera stilomastoidiană;

• zona mastoidiană pe care se găsesc în sens mediolateral:
•  şanţul arterei occipitale;
•  şanţul capătului posterior al muşchiului digastric;
•  vârful procesului mastoid pe care se inseră muşchiul
sternocleidomas-toidian.

• Faţa timpanică (facies tympanica) prezintă numeroase accidente de
formă, este vizibilă după ablaţia osului timpanic, are orientare antero-
inferioară, formează peretele medial al cavităţii timpanice şi prezintă:
• zona mijlocie, timpanică, extinsă în sens vertical, care corespunde
feţei laterale a capsulei labirintice;
• zone periferice, posterioară şi anterioară, înguste în sens vertical, care
corespund respectiv, aditusului ad antrum şi tubei auditive osoase

• În sens postero-anterior şi craniocaudal, pe această faţă se găsesc următoarele segmente (Fig. 12-6, 12-7,
12-8):
• posterior, adital, cu:
•  creasta aditală, concavă superomedial, care delimitează lateral apertura timpanică a aditusului ad
antrum;
•  relieful canalului semicircular lateral (prominentia canalis semicircularis lateralis);
•  relieful celei de a doua porţiuni a canalului nervului facial (prominentia canalis facialis);
• posterior, retropromontorial, cu:
•  eminenţa piramidală (eminentia pyramidalis), un proces scurt, de formă conică, care prezintă un canal
central prin care trece tendonul muşchiului stapedius;
•  apertura timpanică a canalului posterior al nervului corzii timpanului, prin care intră în cavitatea
timpanică nervul omonim;
•  sinusul timpanic (sinus tympani), o depresiune situată posterior promontoriului, sub ponticulus
promontorii;
•  subiculum promontorii, o creastă osoasă care limitează inferior sinusul timpanic şi se dirijează spre fosa
ferestrei rotunde;
•  sinus posterior, o depresiune situată sub subiculum promontorii, care reprezintă extremitatea posterioară
a recesului hipotimpanic;

• intermediar, promontorial, care prezintă în sens craniocaudal (Fig. 12-6):
•  fosa ferestrei ovale (fossula fenestrae vestibuli), o depresiune în centrul căreia se găseşte un orificiu elipsoidal, fereastra ovală
(fenestra vestibuli), care corespunde scalei vestibulare a cohleei şi pe conturul său se inseră ligamentul inelar şi platina scăriţei;
•  promontoriul (promontorium), proeminenţă centrală, rotunjită, care corespunde primului tur al cohleei osoase. Pe suprafaţa
sa se găsesc şanţuri fine, divers anastomozate, determinate de plexul neuro-arterial timpanic.
•  fosa ferestrei rotunde (fossula fenestrae cochleae), o excavaţie în care se găseşte, excentric anterosuperior fereastra rotundă
(fenestra cochleae) care corespunde scalei timpanice a cohleei şi este închisă de membrana ferestrei rotunde. Fosa osoasă
propriu-zisă are formă patrulateră şi este mărginită anterior şi posterior de două proeminenţe osoase numite postis anterior şi
posterior. Superior, fosa este îngustată de un limb osos proeminent, tegmen fossulae, iar inferior de o proeminenţă osoasă
cilindrică, fustis fossulae, care se întinde până la proeminenţa rădăcinii procesului stiloid.
•  apertura superioară a canaliculului timpanic, situat sub promontoriu, prin care pătrund nervul timpanic şi artera timpanică
inferioară;
• anterior, protimpanic, cu:
•  semicanalul muşchiului tensor al timpanului (semicanalis m. tensor tympani) care se prelungeşte suprapromontorial şi se
termină superior faţă de fosa ferestrei ovale printr-o lamă osoasă, recurbată lateral, numită proces cohleariform (processus
cochleariformis) care serveşte drept hipomochlion tendonului muşchiului tensor al timpanului;
•  semicanalul tubei auditive (semicanalis tubae auditivae) care formează peretele medial, protimpanic, al tubei auditive
osoase;
•  creasta hipotimpanică, care se întinde de-a lungul marginii inferioare a acestei feţe, proemină lateral şi se articulează cu o
creastă similară de pe osul timpanal formând planşeul recesului hipotimpanic numit solum tympani. Anterior promontoriului,
creasta hipotimpanică devine ascendentă şi participă la formarea versantului petros al istmului tubei auditive osoase.
•  suprafaţă tubară extratimpanică pe care se inseră porţiunea cartilaginoasă a tubei auditive.
• Marginea anterioară prezintă două segmente:
• medial, care se articulează cu marginea posterioară a aripii mari a osului sfenoid şi
formează sutura petrosfenoidală;
• lateral, care formează, cu scuama osului temporal, sutura petroscuamoasă.
• 12.3.6. Marginea superioară prezintă în sens mediolateral (Fig. 12-12):

• incizura nervului abducens, îngustă, mărginită posterior de o spină mică şi ascuţită
pe care se inseră ligamentul petrosfenoidal ce transformă şanţul într-un canal
osteofibros („al lui Dorello”);
• incizura trigeminală, situată posterior amprentei trigeminale, care delimitează
inferior porul trigeminal prin care rădăcinile nervului trigemen pătrund în cavum
Meckeli;
• şanţul sinusului petros superior (sulcus sinus petrosi superioris), situat în axul
marginii superioare, conţine sinusul venos omonim şi pe buzele sale se inseră
segmentul petros al circumferinţei mari a tentorium cerebelli.
• Marginea posterioară prezintă trei segmente:
• anterior care se articulează cu procesul bazilar al osului occipital şi
formează sutura petro-occipitală pe al cărei aspect endocranian se găseşte
şanţul sinusului petros inferior;
• intermediar, incizura jugulară (incisura jugularis), care limitează
anterolateral foramenul jugular. La nivelul marginii posterioare a fosetei
petroase există uneori spina jugulară care se articulează cu o formaţiune
similară de pe osul occipital şi împarte foramenul jugular într-un
compartiment anteromedial care conţine sinusul petros inferior şi nervii
glosofaringian, vag şi accesor şi altul posterolateral în care se găseşte vena
jugulară internă
• posterior, rugos, care se articulează cu procesul jugular al osului occipital şi
formează sutura petro-occipitală.

• Marginea inferioară separă faţa postero-inferioară de faţa timpanică şi prezintă
două segmente:
• posterior, care se articulează cu osul timpanal şi formează sutura
petrotimpanică inferioară;
• anterior, scurt, care separă suprafaţa tubară de suprafaţa de origine a
muşchiului levator al vălului palatin.
Vârful neregulat, trunchiat, este dirijat anteromedial şi prezintă un şanţ care
formează peretele posterior al aperturii superioare a canalului carotidian vis a vis
de şanţul carotidian al corpului sfenoid. Şanţul prezintă o margine medială care se
articulează cu creasta petroasă a corpului osului sfenoid şi alta laterală care se
articulează cu lingura sfenoidală. Lateral faţă de aceasta, vârful părţii petroase
prezintă un şanţ, incizura sfenoidală care se articulează cu creasta pietroasă de pe
faţa laterală a corpului osului sfenoid. În ansamblu varful părţii pietroase participă
la formarea versantului posteromedial al foramenului lacerum

• Baza este segmentul cel mai voluminos al părţii petroase, dispus posterolateral, care se
articulează cu partea retromeatică a scuamei şi formează procesul mastoid. Acesta are formă
de piramidă triunghiulară cu vârful liber, orientat anterior, inferior şi medial şi prezintă:
• faţa laterală este convexă vertical şi anteroposterior, limitată anterior de sutura
timpanomastoidiană şi posterior de sutura petroscuamoasă posterioară. Pe ea se găsesc în
sens anteroposterior:
• ▪ spina suprameatică (spina suprameatica) („a lui Henle”), situată posterosuperior faţă de
meatul auditiv extern. Între spină şi creasta supramastoidiană se găseşte zona ciuruită
suprameatică, uneori dehiscentă, care corespunde peretelui lateral al aditusului ad antrum.
• ▪ zona ciuruită retromeatică care corespunde în profunzime antrului mastoidian;
• ▪ suprafaţă rugoasă pe care se inseră muşchii auricular posterior şi occipital.
• faţa posterioară este rugoasă şi pe ea se inseră muşchii occipital, sternocleidomastoidian,
splenius al capului şi lung al capului. Posterior zonei de inserţii musculare se găseşte
foramenul mastoidian prin care trece vena emisară mastoidiană.
• faţa medială, cerebrală, contribuie la formarea fosei cerebeloase în zona şanţului sinusului
sigmoid.

• Marginea anterioară (meatală) este verticală şi prezintă două zone:
• ▪ superioară, care se articulează cu osul timpanal şi participă la
formarea versantului posterior al porului acustic extern;
• ▪ inferioară, pe care se inseră muşchiul sternocleidomastoidian.
• Marginea superioară se articulează cu unghiul postero-inferior al
osului parietal şi este separată de scuamă prin incizura parietală
(incisura parietalis). Marginea posterioară se articulează cu osul
occipital, formând sutura occipitomastoidiană

• Partea mastoidiană conţine segmentul posterolateral, al sistemului pneumatic tubotimpanomastoidian, format
din:
• antrumul mastoidian (Fig. 12-9), cavitate centrală de formă cubică, care prezintă:
• ▪ perete superior, reprezentat de tegmenul antral care îl separă de fosa craniană mijlocie;
• ▪ perete inferior, îngust, care corespunde vârfului procesului mastoid;
• ▪ perete anterior, pe care se găseşte apertura antrală a aditusului ad antrum;
• ▪ perete posterior, care corespunde fosei cerebeloase;
• ▪ perete medial, pe care proemină şanţul sinusului sigmoid şi formează cu peretele posterior unghiul sigmoido-
antral „al lui Citelli”;
• ▪ perete lateral, care corespunde zonei retromeatice şi feţei laterale a procesului mastoid.
• aditusul ad antrum, canal cu direcţie postero-anterioară, prin care antrumul mastoidian comunică cu cavitatea
timpanică. Aceasta prezintă apertura posterioară antrală, apertura anterioară timpanică şi patru pereţi:
• ▪ superior, reprezentat de tegmenul adital care îl separă de fosa craniană mijlocie;
• ▪ inferior, care corespunde peretelui superior al meatului auditiv extern;
• ▪ medial, pe care se găseşte proeminenţa extremităţii neampulare a canalului semicircular lateral;
• ▪ lateral, care corespunde zonei suprameatice.
• celulele mastoidiene, cavităţi pneumatizate, situate în grosimea procesului mastoid, care se ventilează din
cavitatea adito-antrală şi se clasifică în funcţie de poziţia faţă de antrumul mastoidian.

Partea scuamoasă (pars squamosa)
• situată în partea superolaterală a părţii pietroase şi participă la formarea
fosei cerebrale mijlocii şi a foselor temporală şi infratemporală. Are formă
caracteristică de solz de peşte fiind alcătuită dintr-o lamă osoasă convexă
inferolateral şi vertical, turtită mediolateral care prezintă
• faţa laterală, exocraniană, este alcătuită din:
• ▪ zonă superioară, temporală (Fig.12-11), dispusă vertical, care participă la
formarea planşeului fosei temporale în jumătatea postero-inferioară.
Convexă în sens anteroposterior şi vertical, rugoasă, aceasta prezintă pe
toată suprafaţa sa originea fibrelor muşchiului temporal şi în pătrimea
posterioară şanţul arterei temporale mijlocii (sulcus arteriae temporalis
mediae), cu traiect vertical, determinat de artera omonimă
• ▪ zona inferioară, infratemporală, dispusă orizontal, care este separată de partea verticală prin
creasta sfenotemporală şi baza procesului zigomatic. În sens anteroposterior zona infratemporală
este alcătuită din:
• ◦ planum subtemporale, suprafaţă triunghiulară limitată lateral de creasta
• sfenotemporală, medial de sutura sfenotemporală şi posterior de tuberculul articular care
formează, împreună cu porţiunea orizontală a aripii mari a osului sfenoid, plafonul fosei
infratemporale pe care se inseră capătul superior al muşchiului pterigoidian lateral;
• ◦ tuberculul articular (tuberculum articulare) (Fig. 12-10), proeminenţă rotunjită, convexă
anteroposterior şi concavă transversal, care se dirijează medial şi posterior şi se articulează cu
condilul mandibulei. Tuberculul articular prezintă:
• - zona centrală, deprimată, care se continuă anterior cu planul subtemporal şi posterior cu fosa
mandibulară. Pe ea alunecă fibrocartilajul articular în timpul mişcării de coborâre a mandibulei.
• - extremitatea medială, reprezentată de tuberculul zigomatic medial;
• - extremitatea laterală care se termină cu tuberculul zigomatic anterior.
• În ansamblu, tuberculul articular şi cei doi tuberculi zigomatici descrişi formează rădăcina
transversală a procesului zigomatic.

• ◦ fosa mandibulară (fossa mandibularis), depresiune ovoidală, concavă inferior, cu axul mare transversal, oblic medial şi
posterior, care este limitată anterior de rădăcina transversală a procesului zigomatic şi posterolateral de tuberculul zigomatic
posterior şi posteromedial de creasta timpanală. Aceasta începe la nivelul tuberculului zigomatic posterior, se îndreaptă medial
şi anterior către tuberculul zigomatic medial şi separă fosa mandibulară de fosa auditivă externă.
Creasta timpanală se articulează succesiv, în sens lateromedial, cu marginea superioară a osului timpanal formând scizura lui
Glaser (fissura Glaseri), cu prelungirea inferioară a tegmenului timpanic formând sutura petroscuamoasă inferioară care
reprezintă braţul anterior al scizurii Glaser şi cu spina sfenoidală formând sutura sfenoscuamoasă.
• ◦ fosa auditivă externă, concavă inferior, dispusă transversal, este limitată astfel:
• - anterior, creasta timpanală şi tuberculul zigomatic posterior;
• - posterior, faţa anterioară a procesului mastoid;
• - lateral, creasta supramastoidiană şi spina suprameatică;
• - medial, creasta aditală.
Ea formează peretele superior al meatului acustic extern şi pe ea se inseră, în partea medială, pars flaccida a membranei
timpanice.
• ▪ zona intermediară, zigomatică, este reprezentată de procesul zigomatic (processus zygomaticus) alcătuit din:
• ◦ bază, orizontală, turtită craniocaudal şi orientată mediolateral, de formă triunghiulară, care prezintă două feţe:
• - superioară, concavă transversal şi anteroposterior, pe care au originea fibrele posterioare ale muşchiului temporal (Fig. 12-10);
• - inferioară, care aparţine articulaţiei temporomandibulare şi prezintă două zone:
•  posterioară, concavă, care formează segmentul lateral al fosei mandibulare;
• anterioară, convexă, care formează segmentul lateral al tuberculului articular.
• faţa laterală, groasă, convexă, în raport cu planurile superficiale ale regiunilor zigomatică şi
parotidomaseterină;
• ◦ marginea medială care fuzionează cu scuama la limita dintre zonele temporală şi
infratemporală;
• ◦ marginea superioară care se continuă posterior cu creasta supramastoidiană şi anterior
cu marginea superioară a părţii libere a procesului zigomatic. Aceasta limitează inferior fosa
temporală şi pe ea se inseră fascia temporală.
• ◦ margine inferioară pe care se inseră capsula şi ligamentul colateral lateral ale articulaţiei
temporomandibulare şi prezintă în sens anteroposterior:
• - tuberculul zigomatic anterior, care reprezintă extremitatea laterală a tuberculului
articular;
• - incizura mandibulară, concavă inferior, care reprezintă extremitatea laterală a fosei
mandibulare;
• - tuberculul zigomatic posterior care se articulează cu osul timpanal şi participă la
delimitarea porului acustic extern.

• partea liberă, procesul zigomatic propriu-zis, o baghetă osoasă turtită mediolateral,
convexă lateral, care se dirijează postero-anterior şi se articulează cu osul zigomatic
formând arcul zigomatic. Prezintă:
• - faţa laterală, convexă, netedă, în raport cu planurile superficiale ale regiunii zigomatice;
• - faţa medială, concavă, care delimitează, împreună cu creasta sfenotemporală,
foramenul temporozigomatic prin care fosa temporală comunică cu fosa infratemporală
şi trec procesul coronoid şi tendonul muşchiului temporal. Pe această faţă se inseră
fibrele profunde ale muşchiului maseter şi capătul accesor al muşchiului temporal.
• - marginea superioară, subţire, ascuţită, pe care se inseră fascia temporală. Posterior,
marginea superioară se continuă cu creasta supramastoidiană formând rădăcina
orizontală a procesului zigomatic.
• - marginea inferioară, groasă, rugoasă, pe care se inseră muşchiul maseter;
• - extremitatea anterioară, prevăzută cu o suprafaţă rugoasă, dinţată, oblică superior şi
anterior, care se articulează cu osul zigomatic.

• faţa medială, endocraniană, concavă superior, care participă la
formarea fosei craniene mijlocii şi prezintă şanţuri vasculare
determinate de ramurile arterei meningeale mijlocii şi impresiuni
girale şi creste cerebrale care corespund arhitecturii girale a feţelor
laterale şi inferioare ale lobului temporal.
• Marginea superioară este concavă inferior, subţire, cu profil oblic
inferomedial şi se articulează cu marginea inferioară a osului parietal.
Marginea anterioară este verticală, concavă posterior şi se articulează
cu aripa mare a osului sfenoid.
• Marginea medială se articulează:
• ▪ endocranian, cu partea petroasă, formând sutura petroscuamoasă
superioară;
• ▪ exocranian, cu osul timpanal şi marginea laterală a tegmenului
timpanic formând suturile timpanoscuamoasă şi petroscuamoasă
inferioară, ambele componente ale scizurii Glaser.

Partea timpanică (pars tympanica)
• reprezentată de osul timpanal care se prezintă ca o lamă osoasă concavă cranial, cu aspect navicular, carenat,
care se îngustează în partea anteromedială. Se articulează cu toate componentele osului temporal şi participă
la formarea meatului acustic extern, a cavităţii timpanice şi a tubei auditive. El prezintă
• faţa anterosuperioară are formă triunghiulară cu baza lateral, concavă cranial şi prezintă trei zone:
• ▪ posterolaterală, cea mai extinsă, care are forma unui jgheab orientat superior şi medial şi formează pereţii
anterior, inferior şi posterior ai meatului acustic extern;
• ▪ intermediară, restrânsă, care prezintă şanţul timpanal (sulcus tympanicus), în care se inseră ligamentul
anular şi membrana timpanică. Şanţul timpanic este orientat oblic posterior şi superior, formând cu planul
orizontal un unghi de 300 deschis posterior. Prezintă o extremitate anterolaterală, spina timpanică mare
(spina tympanica major) şi o extremitate posteromedială, spina timpanică mică (spina tympanica minor) pe
care se inseră ligamentele timpanomaleolare anterior, respectiv posterior (Fig.12-13).
• ▪ anteromedială, care devine ascendentă, se îngustează brusc şi formează peretele inferolateral al
protimpanului şi tubei auditive osoase. În partea inferioară această zonă se prelungeşte medial cu o creastă
hipotimpanică care o separă de faţa medială a osului şi se articulează cu o creastă similară de pe faţă antero-
inferioară a părţii petroase formând solum tympani, planşeul recesului hipotimpanic

• faţa medială are formă triunghiulară neregulată cu baza posterior, este verticală, dirijată
anterior şi medial şi alcătuită din două zone:
• ▪ superioară, rugoasă, care se articulează succesiv cu faţa anterioară a procesului mastoid şi
cu partea petroasă, realizând suturile timpanomastoidiană şi respectiv, timpanopetroasă;
• ▪ inferioară, liberă, subţire, care se aplică în manieră vaginală (tecală) pe detaliile feţei
postero-inferioare a părţii petroase, de care rămâne separată prin şanţuri bine delimitate.
Această zonă prezintă, în sens postero-anterior, următoarele segmente:
•  mastoidian;
•  stilomastoidian, care prelungeşte inferior versantul lateral al foramenului stilomastoidian şi
fosei stiloidiene;
•  jugular, care completează inferior fosa jugulară;
•  carotidian, care formează versantul lateral al aperturei inferioare a canalului carotidian.
• faţa anteroinferioară este triunghiulară cu baza posterolateral, concavă în sens transversal şi
vertical, priveşte către articulaţia temporomandibulară şi are raporturi cu loja glandei
parotide.

• Marginea anterosuperioară se articulează succesiv cu partea
orizontală a scuamei osului temporal, cu prelungirea inferioară a
tegmenului timpanic şi spina sfenoidală şi formează versantul
posterior al scizurii lui Glaser. Aceasta separă osul timpanal de fosa
mandibulară, are formă de Y şi prezintă trei braţe:
• ▪ posterior (timpanoscuamos), la nivelul căruia se deschide canalul
anterior al nervului corzii timpanului şi canalul ligamentului anterior al
ciocanului;
• ▪ anterolateral, reprezentat de sutura petroscuamoasă inferioară;
• ▪ anteromedial, reprezentat de sutura petrotimpanică.
• Marginea anteromedială separă faţa anterosuperioară de faţa medială şi
prezintă trei segmente:
• ▪ lateral, care se articulează cu faţa anterioară a procesului mastoid şi
formează sutura timpanomastoidiană. Aceasta prezintă în partea mijlocie
apertura superioară a canaliculului mastoidian (canaliculus mastoideus), un
foramen prin care trece ramura auriculară a nervului vag.
• ▪ intermediar, care corespunde extremităţii posterosuperioare a şanţului
timpanal şi spinei timpanice mici;
• ▪ medial, care corespunde crestei hipotimpanice, se articulează cu faţa
antero-inferioară a părţii petroase a osului temporal şi participă la formarea
recesului hipotimpanic.
• Marginea inferioară este subţire, neregulată, oblică anteromedial şi prezintă mai multe
proeminenţe cu comportament vaginal, deoarece se aplică laterolateral pe structurile feţei postero-
inferioare a părţii petroase a osului temporal şi le depăşesc inferior. În sens lateromedial, se găsesc:
• ▪ procesul mastoidian, concav posterior, care se aplică pe faţa anterolaterală a procesului mastoid
de care rămâne separată printr-un şanţ întotdeauna vizibil;
• ▪ incizura stilomastoidiană care corespunde marginii laterale a foramenului stilomastoidian;
• ▪ procesul vaginal (vagina processus styloidei) care întecuieşte feţele laterală şi anterioară ale
rădăcinii procesului stiloid. De cele mai multe ori procesul vaginal este format dintr-o lamă laterală şi
una transversală care limitează o depresiune, fosa stiloidiană, prin care partea fixă a procesului
stiloid pătrunde în partea petroasă.
• ▪ procesul jugular, situat lateral faţă de incizura jugulară;
• ▪ procesul carotidian, situat lateral faţă de apertura inferioară a canalului carotidian.
• Extremitatea posterolaterală este subţire, concavă posterosuperior şi limitată anterior de spina

zigomatică, iar posterior de procesul mastoid al osului timpanal. Pe ea se inseră partea
fibrocartilaginoasă a meatului acustic extern.

• Extremitatea anteromedială este mai îngustă şi se termină prin:
• procesul sfenoidal, situat lateral, care se articulează cu faţa medială a
spinei sfenoidale;
• procesul tubar, dispus intermediar, concav superior, pe care se inseră
partea membranoasă a tubei auditive. Procesul tubar se prelungeşte
uneori caudal cu o proeminenţă subţire şi ascuţită, spina tubară, pe
care se inseră fibre din muşchiul levator al vălului palatin;
• procesul carotidian, situat medial, de formă semilunară, concav
posteromedial, care formează semiconturul anteromedial al aperturii
inferioare al canalului carotidian.
Canalele osului temporal pot fi grupate în:
• Canalele asociate labirintului primar prezintă prelungiri ale labirintului osos prin
care spaţiile perilimfatice stabilesc raporturi cu spaţiul subarahnoidian al fosei
posterioare.
• ▪ canaliculul cohleei (canaliculus cochleae)
• ▪ canaliculul vestibulului (canaliculus vestibuli) conţine sacul şi ductul endolimfatic
• Canalele asociate labirintului secundar sunt reprezentate de structuri port muşchi
prevăzute cu procese de tip hipomohlion care asigură motilitatea lanţului osicular al
urechii medii.
• ▪ canalul eminenţei piramidale
• ▪ canalul muşchiului tensor al timpanului (semicanalis m. tensor tympani)

• Canalele labirintului terţiar sunt neuroarteriale şi pot fi:
• canalul nervului facial (canalis nervi facialis),
• canale asociate ramurilor nervului facial
•
• canale asociate nervului vestibulocohlear
• canale asociate nervului glosofaringian
• canale asociate nervului vag

• prezenţa foramenului Huschke pe faţa antero-inferioară a osului
timpanal (16 %);
• prezenţa canalului Dorello (Fig. 12-14);
• persistenţa canalului petromastoidian care conţine vena omonimă (0,3
%);
• procesul paramastoidian (0,5 %) (Fig. 12-15);
• absenţa procesului zigomatic (rarisimă);
• foramine mastoidiene multiple (21%);
• foramenul suprameatic (corespunde aditusului ad antrum 9%),

OSUL OCCIPITAL (OS OCCIPITALE)
• os lat, median, participă atât la
formarea bazei cât şi a bolţii craniului.
se articulează:
• osul sfenoid, anterior;
• oasele parietale, superior;
• oasele temporale, anterolateral;
• atlasul, inferior.
• Osul occipital izolat se orientează
astfel:
• inferior – faţa care prezintă condili
articular;
• anterior – partea osului care prezintă
un foramen larg

• osul occipital: formă rombică
neregulată
• în partea anteroinferioară, un orificiu
larg= foramen magnum, faţă de care
se descriu scuama, situată postero-
superior, partea bazilară situată
anterior faţă de foramen magnum şi
părţile laterale care completează
lateral conturul foramenului

• Scuama osului occipital (squama occipitalis):
• faţa externă convexă,

▪ protuberanţa occipitală externă mediosagital,
are originea ligam nucal
▪ creasta occipitală externă proeminentă,
mediosagital de la protuberanţa occipitală externă
-marginea post a foramen magnum, se continuă
inserţia ligam nucal
▪ linia nucală supremă concavă inferior, începe
la nivelul protuberanţei occipitale externe, împarte
scuama într-o zonă sup- planul occipital (planum
occipitale) şi alta inf- planul nucal (planum
nuchale), pe care se inseră muşchii regiunii nucale;
▪ linia nucală superioară concavă inferomedial,
la nivelul protuberanţei occipitale externe-
inferolateral şi prezintă două buze:
◦ superioară capătul occipital al muşchiului
occipitofrontal;
◦ inferioară muşchii trapez şi
sternocleidomastoidian. Asis univ. Nona Gîrlescu
Protuberantia Linea nuchalis
occipitalia superior
externa
▪ linia nucală inferioară (linea Linea nucha
nuchalis inferior), concavă inferior
inferomedial, se inseră, muşchii
drepţi posteriori, mic şi mare, ai Crista occipit
capului. externa
• zona inferioară a planului
nucal, reprezentată de
suprafaţa scuamei situată
între linia nucală inferioară şi
marginea posterioară a
foramenului magnum pe care
se inseră muşchii drepţi
posteriori, mic şi mare, ai
capului
Condylus
occipitalis

faţa internă endocraniană, este concavă:
▪ protuberanţa occipitală internă (protuberantia
occipitalis interna), pe care se inseră tentorium
cerebelli şi falx cerebri. Uneori prezintă o depresiune
centrală sau excentrică, corespunzătoare confluenţei sinusurilor
venoase longitudinal superior, drept şi lateral;
▪ şanţul sinusului sagital superior pe buzele
şanţului se inseră marginea convexă a falx cerebri
care conţine sinusul venos logitudinal superior;
▪ creasta occipitală internă mediosagital, se
inseră falx cerebelli. Inferior, creasta se bifurcă,
delimitând împreună cu marginea posterioară a
foramenului magnum fosa vermiană. Ramurile
de bifurcare se dirijează anterolateral spre
tuberculul jugular, limitează antero-inferior fosele
cerebeloase şi formează semiconturul posterior
al foramenului magnum.
• sanţul sinusului transvers (sulcus sinus
transversi) începe la nivelul protuberanţei
occipitale interne, se dirijează spre unghiul
lateral al scuamei, conţine sinusul venos
transvers şi pe marginile sale se inseră
tentorium cerebelli.
• Totalitatea reliefurilor feţei interne
a scuamei osului occipital formează
eminenţa cruciformă (eminentia
cruciformis) care delimitează
superolateral fosele cerebrale
(fossa cerebralis), de formă
triunghiulară, care au raport cu
polii occipitali ai emisferelor
cerebrale şi inferolateral, fosele
cerebeloase (fossa cerebellaris),
de formă patrulateră, care
corespund feţelor inferioare ale
emisferelor cerebeloase

• marginea lambdoidă (margo lambdoideus) convexă, dinţată, se articulează cu
marginea occipitală ale osului parietal şi participă la formarea suturii
lambdoide
• marginea mastoidiană (margo mastoideus) se articulează cu procesul mastoid
al osului temporal
• unghiul superior se articulează cu unghiurile occipitale ale oaselor parietale la
nivelul intersecţiei suturale lambdoide;
• unghiurile laterale sunt delimitate de marginile lambdoidă şi mastoidiană.
Fiecare unghi lateral se articulează cu partea mastoidiană a stâncii osului
temporal şi participă la formarea intersecţiei suturale asterice.
• Părţile laterale (partes laterales) sunt mase osoase antimere, neregulate, dispuse orizontal, mai voluminoase anterior,
situate anterolateral faţă de foramen magnum, între scuamă şi porţiunea bazilară. Fiecare parte laterală prezintă:
• faţa inferioară este alcătuită:
 condilul occipital (condylus occipitalis), proeminenţă antimeră de formă ovalară, se articulează cu suprafaţa
corespunzătoare de pe faţa superioară a masei laterale a atlasului. Medial condilului occipital se găseşte un tubercul
rugos pe care se inseră ligamentele alare. Lateral condilului occipital se găsesc, în sens anteroposterior:
 fosa condiliană anterioară care conţine apertura superficială, exocraniană, a canalului nervului hipoglos (canalis nervi
hypoglossi)
 procesul jugular (processus jugularis), o proeminenţă osoasă neregulată, care se detaşează de la nivelul jumătăţii
posterioare a feţei laterale a condilului occipital şi se dirijează transversal către marginea posterioară a părţii petroase a
osului temporal cu care se articulează în zona corespunzătoare bazei procesului stiloid. El prezintă două versante:
• - anterior, vertical, neted, care limitează posteromedial foramenul jugular;
• - posterior, orizontal, rugos, pe care se inseră muşchiului drept lateral al capului şi ligamentul atlanto-occipital lateral.
Posterolateral se termină cu o spină care are comportanent de tip vaginal faţă de baza procesului stiloid.
 fosa condiliană posterioară (fossa condylaris), străbătută de un canal condilian (canalis condylaris) prin care trec o
venă emisară şi, inconstant, o ramură a arterei meningeale posterioară.

faţa internă, endocraniană, prezintă în sens mediolateral:
▪ suprafaţă netedă, care corespunde condilului occipital, formează versantul antero-inferior al planşeului fosei
craniene posterioare şi are raporturi cu faţa anterolaterală a bulbului rahidian;
▪ apertura profundă, endocraniană, a canalului nervului hipoglos;
▪ tuberculul jugular (tuberculum jugulare), proeminenţă rotunjită determinată de relieful canalului nervului
hipoglos;
▪ şanţ incomplet, dirijat posterolateral, care conţine segmentul terminal al sinusului venos petros inferior;
▪ şanţul sinusului sigmoid (sulcus sinus sigmoidei) care corespunde versantului medial al foramenului jugular şi
conţine flexura inferomedială a sinusului.
• marginea medială limitează lateral foramenul magnum;
• marginea laterală prezintă două zone:
▪ posterioară, rugoasă, care se articulează cu suprafaţa jugulară a părţii petroase a osului temporal;
▪ anterioară, netedă, incizura jugulară, care formează versantul medial al foramenului jugular. Aceasta prezintă,
uneori, procesul intrajugular (processus intrajugularis), care se articulează cu o structură similară de pe
marginea posterioară a părţii petroase a osului temporal şi împart foramenul jugular într-un compartiment
anteromedial, îngust, prin care trec nervii glosofaringian, vag şi accesor şi altul posterolateral, mai larg, care
conţine segmentul iniţial al venei jugulare interne.

Partea bazilară (pars basilaris) este dirijată anterosuperior, are formă aproximativ patrulateră, mai groasă
în partea anterioară şi prezintă:
• faţa superioară, netedă, concavă sagital şi transversal, este orientată superior şi posterior şi se continuă
anterosuperior cu faţa posterioară a dorsumului selar, împreună cu care formează un şanţ numit clivus
(clivus) Lateral, prezintă câte un şanţ incomplet pentru sinusul petros inferior;
• faţa inferioară cu tuberculul faringian pe care se inseră extremitatea superioară a fasciei faringobazilare
şi rafeul muşchilor constrictori superiori ai faringelui, Anterior tuberculului faringian: foseta faringiană
care are raporturi cu cavumul rinofaringian şi tonsila faringiană. De la tuberculul faringian pornesc:
▪ creasta musculară, dirijată posterolateral, pe care se inseră muşchii lung al gâtului şi drept anterior al
capului;
▪ creasta faringobazilară, dirijată anterolateral spre marginea medială a formenului lacerum, pe care se
inseră fascia omonimă.
• marginea anterioară se articulează cu corpul osului sfenoid
• marginea posterioară prezintă pe linia mediană tuberculul apical -inserţia ligamentului apicis dentis.. În
sens anteroposterior, pe ea se inseră structurile conjunctive organizate ale joncţiunii craniocervicale:
ligamentul longitudinal anterior, membrana atlanto-occipitală anterioară, ligamentul apicis dentis,
membrana tectoria şi ligamentul longitudinal posterior;
• marginea laterală se articulează cu partea petroasă a osului temporal.

• Foramen magnum (foramen magnum) orificiul prin care spaţiul
neural cranian se continuă cu cel vertebral şi prin el trec
• meningele,
• bulbul rahidian,
• arterele vertebrale
• şi rădăcinile spinale ale nervilor accesori. Are formă ovalară, mai
larg posterior
• ▪ Diametrul său mare, de aproximativ 35 mm, este dispus
anteroposterior de la tuberculul apical la fosa vermiană. Diametrul
transversal maxim, de aproximativ 30 mm, este situat posterior şi
corespunde extremităţilor posterioare ale celor doi condili.

• dedublarea canalului hipoglosal uni sau bilaterală (15 %)
• persistenţa suturii mendosa care separă segmentele de origine
condrală şi desmală ale scuamei osului occipital şi corespunde
şanţului sinusului transvers (2 %);
• existenţa izolată a părţii desmale a scuamei osului occipital sub formă
de os sutural unic (os incae) sau multiplu situat în sutura lambdoidă

OSUL PARIETAL (OS PARIETALE)
• os lat, pereche, care formează, împreună cu cel de partea opusă, cea mai mare parte a
calvariei. Parietalul se articulează cu:
• osul temporal, inferior;
• osul frontal, anterior;
• osul occipital, posterior;
• osul parietal de partea opusă, medial.
izolat se orientează astfel:

• medial – faţa concavă, cu şanţuri vasculare;
• antero-inferior – unghiul feţei concave unde au originea şanţurile vasculare;
• inferior – marginea cea mai concavă al cărei profil oblic prezintă striaţii radiare

• are formă aproximativ patrulateră şi prezintă:
• faţa externă (facies externa) netedă, convexă, care proemină în zona
centrală sub forma eminenţei parietale (tuber parietale, eminentia
parietalis) şi prezintă trei zone :
• ▪ superomedială, care ocupă două treimi superioare ale feţei externe,
aparţine regiunii fronto-occipitale şi are raporturi cu părţile moi
epicraniene. În apropierea marginii superioare, la 2-3 cm anterior
unghiului occipital, se găseşte foramenul parietal (foramen parietale)
prin care trece ramura meningeală a arterei occipitale şi vena emisară
parietală (a lui Santorini);

• ▪ intermediară, pe care se găsesc două creste şterse, paralele, concave inferior, care
încep din treimea inferioară a marginii frontale şi se termină în vecinătatea
unghiului postero-inferior:
• ◦ linia temporală superioară (linea temporalis superior) pe care se inseră fascia
muşchiului temporal;
• ◦ linia temporală inferioară (linea temporalis inferior) pe care se găseşte originea
muşchiului temporal.
• ▪ inferolaterală, numită suprafaţa temporală, care ocupă treimea inferioară a feţei
externe, devine mai rugoasă în vecinătatea suturii parietotemporale, formează
planşeului fosei temporale şi este acoperită de originea muşchiului temporal.

• faţa internă (facies interna) numită şi faţa cerebrală, este concavă şi prezintă:
• ▪ impresiuni girale puţin adânci, separate de creste cerebrale determinate de reliefurile sulcogirale ale
feţei laterale a emisferei cerebrale;
• ▪ şanţuri arteriale (sulci arteriosi) determinate de:
• ◦ ramura frontală a arterei meningeale mijlocii, al cărei şanţ abordează faţa cerebrală la nivelul
unghiului sfenoidal, se dirijează posterosuperior ramificându-se aproximativ dicotomic şi realizează
aspecte arborescente;
• ◦ ramura parietală a arterei meningeale mijlocii, al cărei şanţ abordează faţa cerebrală în vecinătatea
unghiului mastoidian şi se dirijează superomedial şi posterior, spre unghiul occipital, fără ramificaţii
colaterale importante;
• ▪ şanţuri venoase:
• ◦ şanţul sinusului sagital superior (sulcus sinus sagittalis superioris), situat superomedial, de-a lungul
marginii sagitale, de la unghiul frontal până la unghiul occipital. Împreună cu cel de partea opusă,
formează un şanţ mai larg în care se găseşte sinusul longitudinal superior. Pe buzele laterale ale şanţului
se inseră falx cerebri. Lateral, de-a lungul şanţului, se găsesc foveole granulare.
• ◦ şanţul sinusului sfenoparietal situat antero-inferior;
• ◦ şanţul sinusului transvers, situat postero-inferior, în vecinătatea unghiului mastoidian.

• marginea sagitală (margo sagittalis) are direcţie anteroposterioară, este convexă, groasă,
dinţată şi formează împreună cu cea de partea opusă sutura sagitală;
• marginea scumoasă (margo squamosus) situată inferior, este concavă şi prezintă trei
porţiuni:
• ▪ anterioară, scurtă şi subţire, care se articulează cu aripa mare a osului sfenoid şi formează
sutura sfenoparietală;
• ▪ mijlocie, care prezintă un profil oblic inferomedial cu striaţii verticale şi se articulează cu
scuama osului temporal formând sutura parietotemporală;
• ▪ posterioară, scurtă, groasă şi dinţată care se articulează cu partea mastoidiană a osului
temporal şi formează sutura parietomastoidiană.
• marginea frontală (margo frontalis) concavă anterior, cu dinţături pronunţate, prezintă un
profil oblic postero-inferior, astfel încât tăblia externă depăşeşte anterior pe cea internă cu 5-
8 mm şi se suprapune pe marginea superioară a osului frontal formând sutura coronală;
• marginea occipitală (margo occipitalis) concavă posterior, cu dinţături accentuate, se
articulează cu osul occipital formând sutura lambdoidă;

• unghiul frontal (angulus frontalis) situat anterosuperior, între marginile frontală
şi sagitală, se articulează cu osul frontal şi cu osul parietal de partea opusă,
formând intersecţia suturală bregmatică;
• unghiul sfenoidal (angulus sphenoidalis) situat antero-inferior, între marginile
frontală şi scuamoasă, se articulează anterior cu osul frontal şi inferior cu aripa
mare a osului sfenoid;
• unghiul mastoidian (angulus mastoideus) situat postero-inferior, între marginile
scuamoasă şi occipitală, se articulează posterior cu osul occipital şi inferior cu
partea mastoidiană a osului temporal formând intersecţia suturală asterică;
• unghiul occipital (angulus occipitalis) situat posterosuperior, între marginile
occipitală şi sagitală, se articulează cu osul occipital şi cu osul parietal de partea
opusă formând intersecţia suturală lambdoidă.

• ▪ osul intraparietal (os intercalare) (0,11 %);
• ▪ foramen parietal absent sau multiplu

Craniu

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Craniu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Asis univ.

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

• alcătuit din scuamă,

Asis univ. Nona Gîrlescu

• superioară fascia muşchiului temporal;

Asis univ. Nona Gîrlescu

• ▪ arcul superciliar (arcus superciliaris)

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

• ◦ marginea anterioară care participă la delimitarea fontanelei sinusale anterioare;

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

• Prin fisura orbitală superioară trec nervii cranieni oculomotor,

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

• La adult, osul temporal este format din patru părţi: petroasă,

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

• suprafaţă patrulateră, rugoasă pe care se inseră muşchiul levator al vălului

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

• 12.3.6. Marginea superioară prezintă în sens mediolateral (Fig. 12-12):

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu

Asis univ. Nona Gîrlescu