MODUL ECONOMIC DE

GÂNDIRE
 PLANUL PRELEGERII
• Nevoi si resurse
• Problema fundamentala a economiei
• Raritate şi alegere
• Costul de oportunitate
• Curba frontierei posibilităţilor de producţie
• Avantajul economic absolut si avantajul
economic relativ
• Specializarea agentilor economici
 NEVOILE

• Sunt de natura unei CONDIŢIONĂRI

• Se află intr-o continuă extindere şi
diversificare
• Pot fi satisfăcute prin consum:
– autoconsumul gospodăriilor
– cumpărare de pe piaţă (nevoia se manifestă
sub forma cererii)
– distribuirea de bunuri, fără plată, de către
administraţii
 TIPOLOGII ALE NEVOILOR

• Nevoi primare / elevate (de

civilizaţie)

• Nevoi individuale / colective

• Nevoi ocazionale / recurente

• Nevoi conştientizate / latente

 RESURSELE
• Prezintă DISPONIBILITATE

• Determină potenţialul economic

al unei ţări, organizaţii etc.

• Se cer atrase în circuitul

economic şi gestionate raţional
TIPOLOGII ALE RESURSELOR

• Resurse clasice (munca, natura,

capitalul tehnic) / Informaţia (“a 4-
a resursă”)

• Resurse stocabile / nestocabile

• Resurse
regenerabile/neregenerabile
 PROBLEMA FUNDAMENTALĂ
A ECONOMIEI
• Conţinut: utilizarea de resurse limitate
pentru satisfacerea de nevoi tendenţial
nelimitate
• Mod de rezolvare: opţiuni (alegeri)
• Opţiunea se impune datorită
existenţei mai multor cursuri de
acţiune (alternative) posibile
– trierea nevoilor de satisfăcut (in funcţie de
importanţă, urgenţă etc.)
– alegerea unor anumite utilizări/destinaţii ale
resurselor
 COSTULDE OPORTUNITATE
(costul sansei sacrificate)
• Definitie: Costul şansei sacrificate
(“opportunity cost”) măsoară avantajele
aferente celei mai bune dintre
alternativele la care se renunţă
atunci când se face o alegere
• Forma de exprimare: monetară sau
non-monetară
• Nu reflectă un consum sau un transfer
efectiv de resurse (are caracter non-
patrimonial)
• Nu se înregistrează în evidenţele
contabile
 CURBA FRONTIEREI
POSIBILITĂŢILOR DE
PRODUCŢIE (1)
Condiţii:
- economia unei ţări produce 2 bunuri, X si Y
- volum total de resurse disponibile este dat
- resursele sunt utilizate cu eficienţă maxim-posibilă in
conditii normale
 CURBA FRONTIEREI
POSIBILITĂŢILOR DE
PRODUCŢIE (2)
• curba frontierei posibilităţilor de productie este
concavă în raport cu originea axelor de
coordonate
• cu cât o astfel de curbă este mai îndepartată de
originea axelor de coordonate, cu atât ea
reprezintă un volum mai mare al producţiei fizice
totale posibil de obtinut de economia ţării
respective
• pentru a produce o unitate suplimentară de bun
X trebuie să se renunţe la producerea unei
cantităţi din ce în ce mai mari de bun Y
 AVANTAJUL ECONOMIC
• avantajul absolut: o firmă / ţară
produce mai mult decât altă firmă /
ţară, folosind acelaşi volum total de
resurse
• avantajul relativ (comparativ): o firmă /
ţară produce un anumit bun la un cost
de oportunitate mai mic decât o altă
firmă / ţară
 SPECIALIZAREA FIRMELOR
• Se consideră firmele A, B şi C,
care produc bunurile x si y şi
care dispun de resurse identice
(acelaşi volum şi structură) Co (x) Co (y)
• Situaţia iniţială (înainte de
specializarea firmelor):
– Firma A: 10x sau 5y
QA 0,5 y 2x
– Firma B: 4x sau 4y
– Firma C: 2x sau 3y
QB y x
Co: costul de oportunitate
Q: volumul total de productie
inainte de specializarea firmelor
(se presupune ca resursele se
QC 1,5 y 2/3 x
impart in mod egal intre
destinatia de a produce bun x si
cea de a produce bun y)
∑ Q = 8x + 6y
SITUAŢIA DUPA SPECIALIZARE
• Criteriul de decizie: firmele se specializează în
obţinerea acelui produse pentru care au avantaj
relativ, reflectat îr-un cost de oportunitate mai mic
decât celelalte firme pentru produsul respectiv.
• În aceste conditii:
– Firma A va decide să se specializeze în producerea
bunului X
– Presupunem ca firma B va decide să se specializeze
în producerea bunului Y
– Firma C va decide să se specializeze în producerea
bunului Y

Q’: volumul total al productiei după specializarea

firmelor
∑Q' = 10x + 7y

Concluzie: După specializare, cele 3 firme produc, din

aceleaşi resurse, un volum total mai mare de bunuri x si y
(∑ Q’ > ∑ Q )