FACULTATEA DE ENERGETICĂ ŞI INGINERIE ELECTRICĂ

Departamentul ELECTROENERGETICĂ ȘI ELECTROTEHNICĂ

Disciplina: SURSE REGENERABILE DE ENERGIE

03. ENERGETIA SOARELUI

 FACULTATEA DE ENERGETICĂ ŞI INGINERIE ELECTRICĂ
Departamentul ELECTROENERGETICĂ ȘI ELECTROTEHNICĂ

1.3. ENERGETICA AZI

 FACULTATEA DE ENERGETICĂ ŞI INGINERIE ELECTRICĂ
Departamentul ELECTROENERGETICĂ ȘI ELECTROTEHNICĂ
Energia emisa de soare este 3,72 x 1020 mw, ceea ce echivaleaza cu 63 mw pe fiecare m² al
suprafetei sale. dupa parcurgerea distantei medii de 150 milioane de km dintre pamant si soare,
aceasta radiatie ajunge la partea exterioara a atmosferei pamantului cu o intensitate medie de 1.367
kw pe 1 m² de suprafata orientata perpendicular spre fasciculele solare. aceasta se numeste
constanta solara.
Stratul cel mai din afara, relativ subtire, de 400 km al soarelui este denumit fotosfera si are o
temperatura de aproximativ 5.770° kelvin. acesta este stratul care emite spectrul de radiatii vizibil cu
ochiul uman si care este denumit ‘lumină’.
distanta medie dintre pamant si soare este de aproximativ 150 milioane de kilometri. pamantul atinge
punctul cel mai apropiat de soare (periheliu - 147 milioane de kilometri) la inceputul lunii ianuarie in
fiecare an. dupa 6 luni, la data de 4 iulie, pamantul atinge punctul cel mai indepartat fata de soare
(afeliu - 152 miliane de kilometri). aceasta inseamna ca, datorita acestor distante diferite, radiatia
solara directa care ajunge la atmosfera pamantului este cu 7% mai intensa in ianuarie decat este la 4
iulie (vedeti imaginea de mai jos).

Soarele reprezintă sursa de energie a pamântului, contribuind la mentinerea temperaturii planetei

mult peste valoarea de aproape 0˚k, întâlnită în spaţiul interplanetar şi este singura sursă de energie
capabilă să întreţină viaţa pe pământ.
soarele reprezintă practic o sursă inepuizabilă de energie, estimându-se o durată a existenţei radiaţiei
solare de încă aproximativ 4…5 miliarde a ani.
Pentru studiul radiaţiei solare, este important să fie definite câteva mărimi importante.
 FACULTATEA DE ENERGETICĂ ŞI INGINERIE ELECTRICĂ
Departamentul ELECTROENERGETICĂ ȘI ELECTROTEHNICĂ

PRINCIPALELE REZULTATE STATISTICE

 Constanta solară reprezintă fluxul de energie termică unitară primită de la soare, măsurată în straturile
superioare ale atmosferei terestre, perpendicular pe direcţia razelor solare. Valoarea general acceptată
pentru constanta solară este de aproximativ 1350 W/m2.
 Fluxul de energie radiantă solară, care ajunge la suprafaţa Pământului este mai mic decât constanta solară,
deoarece în timp ce traversează atmosfera terestră, cu o grosime de peste 50 km, intensitatea radiaţiei solare
este redusă treptat.
 În atmosferă este absorbită aproape total radiaţia X şi o parte din radiaţia ultravioletă. Vaporii de apă, bioxidul
de carbon şi alte gaze existente în atmosferă, contribuie la absorbţia radiaţiei solare de către atmosferă.
 Radiaţia absorbită este în general transformată în căldură, iar radiaţia difuză astfel obţinută este retrimisă în
toate direcţiile în atmosferă. Prin aceste procese, atmosfera se încălzeşte şi produce la rândul ei, o radiaţie cu
lungime de undă mare, denumită radiaţie atmosferică.
 Prin reflectare, o parte din radiaţia solară este disipată, mecanismul acestui proces fiind denumit difuzie
Rayleigh.
 Radiaţia globală ajunsă de la Soare, pe o suprafaţă orizontală la nivelul solului într-o o zi senină, reprezintă
suma dintre radiaţia directă şi radiaţia difuză.
 Radiaţia solară directă depinde de orientarea suprafeţei receptoare. Radiaţia solară difuză poate fi considerată
aceeaşi, indiferent de orientarea suprafeţei receptoare, chiar dacă în realitate există mici diferenţe.
 .
Echilibrul simplificat al fluxurilor de energie în sistemul suprafaţa
pământului - atmosferă
 FACULTATEA DE ENERGETICĂ ŞI INGINERIE ELECTRICĂ
Departamentul ELECTROENERGETICĂ ȘI ELECTROTEHNICĂ

SCHEMA INTERACŢIUNILOR DINTRE ENERGIA SOLARĂ ŞI ATMOSFERA,

RESPECTIV SUPRAFAŢA TERESTRĂ

Figura 2
Sursă: Rev. Tehnica Instalaţiilor nr. 5/2003
 FACULTATEA DE ENERGETICĂ ŞI INGINERIE ELECTRICĂ
Departamentul ELECTROENERGETICĂ ȘI ELECTROTEHNICĂ

Radiaţii energetice

Din cauza procesului de reflecție, difuzie şi absorbţiei de către gazele atmosferice, doar 47% din energia totală atinge
suprafaţa Pământului.

Figura 3
 FACULTATEA DE ENERGETICĂ ŞI INGINERIE ELECTRICĂ
Departamentul ELECTROENERGETICĂ ȘI ELECTROTEHNICĂ

Cantitatea de energie solară, ajunsă la pământ depinde de un şir de factori :

Poziţia geografică
Cantitatea de energie solară ajunsă la pământ este influenţată şi de mişcările pământului, adică depinde de
înălţimea soarelui deasupra orizontului. la amiază, când soarele se găseşte la o înălţime mare, calea parcursă
de razele solare prin atmosferă este mai scurtă decât dimineaţa sau seara (fig.4).
Evident, cantitatea de radiaţie difuză şi absorbită este mai mică, iar la suprafaţa pământului ajunge o cantitate
mai mare de energie. acelaşi lucru se întâmplă în anotimpul de vară, comparativ cu iarna sau toamna.

Figura 4
 FACULTATEA DE ENERGETICĂ ŞI INGINERIE ELECTRICĂ
Departamentul ELECTROENERGETICĂ ȘI ELECTROTEHNICĂ

 Pamantul atinge punctul cel mai apropiat de soare (periheliu - 147 milioane de kilometri) la
inceputul lunii ianuarie in fiecare an.
 Dupa 6 luni, la data de 4 iulie, pamantul atinge punctul cel mai indepartat fata de soare (afeliu -
152 milioane de kilometri).
 Aceasta inseamna ca, datorita acestor distante diferite, radiatia solara directa care ajunge la
atmosfera pamantului este cu 7% mai intensa in ianuarie decat este la 4 iulie.

Figura 5
 FACULTATEA DE ENERGETICĂ ŞI INGINERIE ELECTRICĂ
Departamentul ELECTROENERGETICĂ ȘI ELECTROTEHNICĂ
Considerând debitul masic de substanţă solară care se consumă continuu transformându-se în energie m =
4.26 milioane t/s = 4.26·109 kg/s, puterea termică a radiaţiei solare emise în urma acestui proces (P), se
poate calcula pornind de la ecuaţia lui Eistein pentru calcul energiei (E):

E = m · c² [J]
P =m · c² [W]

unde: c – viteza luminii: c = 300000 km/s = 3·108 m/s

Înlocuind în relaţia de calcul a puterii termice a radiaţiei emise de Soare, se obţine:

Puterea specifică a radiaţiei emise de Soare (Ps), reprezentând puterea radiaţiei emise de unitatea de
suprafaţă, se poate calcula cu relaţia:

unde: Ss – suprafaţa totală a Soarelui:

Înlocuind :
 FACULTATEA DE ENERGETICĂ ŞI INGINERIE ELECTRICĂ
Departamentul ELECTROENERGETICĂ ȘI ELECTROTEHNICĂ

Modelul corpului absolut negru

Radiația spectrală a corpului absolut negru

 FACULTATEA DE ENERGETICĂ ŞI INGINERIE ELECTRICĂ
Departamentul ELECTROENERGETICĂ ȘI ELECTROTEHNICĂ

Având în vedere că Soarele emite radiaţie pe toate lungimile de undă, poate fi considerat un corp negru
absolut, iar puterea emisă în unitatea de timp, pe unitatea de suprafaţă, de către un corp negru absolut
(adică tocmai Ps) depinde numai de temperatura acestuia şi poate fi calculată conform legii lui Boltzmann,
cu relaţia:

unde:
σ – constanta lui Boltzmann
T - temperatura corpului negru absolut (K)

Înlocuind se obţine:

Puterea termică a radiaţiei emise de Soare poate fi calculată, pe aceste considerente, cu

relaţia:

unde:
Is[W/m² ] – Intensitatea radiaţiei disponibile pe unitatea de suprafaţă a unei sfere având Soarele în centru.
Ss [m² ] – Suprafaţa sferei pe care se calculează intensitatea radiaţiei solare.
 FACULTATEA DE ENERGETICĂ ŞI INGINERIE ELECTRICĂ
Departamentul ELECTROENERGETICĂ ȘI ELECTROTEHNICĂ

Astfel, intensitatea radiaţiei solare disponibile la limita superioară a atmosferei

terestre, se poate calcula cu ajutorul relaţiei anterioare, considerând că D este
distanţa dintre Pământ şi Soare

Intensitatea radiaţiei solare disponibile la limita superioară a atmosferei terestre,

poartă denumirea de constanta solară.
Dependenţa radiaţiei solare instantanee (Ii) disponibile la limita superioară a
atmosferei terestre, în pe durata unui an, poate fi determinată cu relaţia următoare
 FACULTATEA DE ENERGETICĂ ŞI INGINERIE ELECTRICĂ
Departamentul ELECTROENERGETICĂ ȘI ELECTROTEHNICĂ

Spectrul radiaţiei solare la marginea atmosferei şi la suprafaţa Pământului,

comparativ cu cel corespunzător unui corp negru absolut având temperatura de
5250°C
Legea lui Wien:
Produsul dintre temperatura corpului negru şi lungimea de undă la
care intensitatea de radiaţie are valoarea maximă este constant.
λT = const = 2,896 mK

Prin urmare, corpurile cu temperatura mare emit raze de radiaţie cu

lungime de undă mică, iar cele cu temperatura mică emit raze de
radiaţie cu lungime de undă mare

Legea lui Planck stabileşte legătura dintre intensitatea fluxului

radiant I, temperatura corpului T şi lungimea de undă l.
C1
I 0   f (T,  )
 C2 
  T 
5  1
 e
 
 
 FACULTATEA DE ENERGETICĂ ŞI INGINERIE ELECTRICĂ
Departamentul ELECTROENERGETICĂ ȘI ELECTROTEHNICĂ

Radiaţia solară la marginea atmosferei şi la suprafaţa Pământului, împreună cu

domeniile în care anumite componente ale radiaţiei spectrale sunt absorbite de
diverse gaze din atmosferă.

Atmosfera terestră absoarbe aproape complet radiaţia X şi o mare partye din

radiaţia ultraviolet (UV). Unele componente ale atmosferei (vapori de apă, O2, CO2,
şi alte gaze) contribuie la absorbţia parţială a radiaţiei solare
 FACULTATEA DE ENERGETICĂ ŞI INGINERIE ELECTRICĂ
Departamentul ELECTROENERGETICĂ ȘI ELECTROTEHNICĂ
Compoziţia spectrală a radiaţiei solare
Principalele componente ale radiaţiei solare care ajunge pe Pamânt şi participaţia fiecărei componente în
radiaţia globală, din punct de vedere energetic, sunt:
- radiaţie ultravioletă - 3%
-radiaţie vizibilă 42%
- radiaţie infraroşie 55%.

Fiecărei componente a radiaţiei, îi corespunde câte un domeniu bine definit al lungimilor de undă:
- radiaţie ultravioletă 0,28 - 0,38 μm (microni);
-radiaţie vizibilă 0,38 - 0,78 μm (microni);
- radiaţia infraroşie 0,78 - 2,50 μm (microni).
Se observă că o mare cantitate de
energie termică se regăseşte în domeniul
radiaţiei infraroşii şi nu în domeniul
radiaţiei vizibile, ceea ce sugerează ideea
că această radiaţie poate fi captată
eficient, chiar şi în condiţiile în care cerul
nu este perfect senin. Pentru realizarea
acestui obiectiv, au fost realizate
panourile solare cu tuburi vidate şi cele cu
tuburi termice, care pot capta eficient
radiaţia solară, chiar şi la temperaturi sub
0°C.
 FACULTATEA DE ENERGETICĂ ŞI INGINERIE ELECTRICĂ
Departamentul ELECTROENERGETICĂ ȘI ELECTROTEHNICĂ

Intensitatea radiaţiei solare este influenţată de următorii parametrii importanţi:

- poziţia Soarelui pe cer (unghiul dintre razele solare şi planul orizontal);
- unghiul de înclinare a axei Pământului;
- modificarea distanţei dintre Pământ şi Soare.

Variaţia intensităţii radiaţiei solare în funcţie de poziţia Soarelui

 FACULTATEA DE ENERGETICĂ ŞI INGINERIE ELECTRICĂ
Departamentul ELECTROENERGETICĂ ȘI ELECTROTEHNICĂ
Concomitent, evoluţia capacităţilor instalate ale centralelor electrice care produc energie
electrică din SRE, precum şi evoluţia producerii energiei electrice (EE-SRE), separat pe tipuri
de SRE (energie solară, biogaz produs din biomasă, energie eoliană și hidroelectrică), în
perioada 2011-2017 este reprezentată în Figura 8.

Figura 8
 FACULTATEA DE ENERGETICĂ ŞI INGINERIE ELECTRICĂ
Departamentul ELECTROENERGETICĂ ȘI ELECTROTEHNICĂ

Captarea radiţiei solare

Transformarea, sau conversia energiei solare în energie termică, este realizată în captatori solari, având
funcţionarea bazată pe diverse principii constructive.
Indiferent de tipul captatorilor solari, pentru ca randamentul conversiei energiei solare în energie termică
să fie ridicat, este important ca orientarea captatorilor spre Soare, să fie cât mai corectă.
Poziţia captatorilor solari este definită prin două unghiuri şi anume:
• unghiul de înclinare faţă de orizontală, prezentat în figura 2.8 şi notat cu α,
• unghiul azimutului, reprezentând orientarea faţă de direcţia sudului, prezentat în figura 2.9.

Unghiul de înclinare a captatorilor solari faţă de Unghiul azimutului (orientarea faţă de direcţia Sud)
orizontală
 FACULTATEA DE ENERGETICĂ ŞI INGINERIE ELECTRICĂ
Departamentul ELECTROENERGETICĂ ȘI ELECTROTEHNICĂ
Influenţa combinată a unghiului de înclinare şi a unghiului azimutului, asupra gradului de captare a
energiei solare disponibile

În mod sintetic, influenţa combinată a celor doi parametrii care definesc orientarea captatorilor solari, asupra
gradului de captare a energiei solare disponibile. Diagrama a fost trasată pentru Germania, dar concluziile
care se pot obţine cu ajutorul acesteia pot fi extrapolate pentru majoritatea ţărilor din Europa, inclusiv pentru
România.

Unghiul de înclinare optim, care permite captarea

optimă a radiaţiei solare, este de cca. 15…55°, iar
abaterea de la direcţia Sud, poate să se situeze
între ±40° fără a fi afectată capacitatea de captare
a energiei solare. Pentru unghiuri de înclinare de
5…65°, radiaţia solară poate fi recuperată în
proporţie de 90…95%. Valorile prea reduse ale
unghiului de înclinare nu sunt recomandate
deoarece favorizează murdărirea suprafeţei
captatorilor, ceea ce atrage după sine înrăutăţirea
performanţelor optice ale captatorilor. Pentru
abateri de la direcţia Sud, de ±60°, la anumite
valori ale unghiului de înclinare, se poate recupera
de asemenea 90…95% din radiaţia solară.

Figura ?
Chiar şi colectorii montaţi vertical, cu o abatere de până la ±20° faţă de direcţia Sud, pot recupera 80% din
radiaţia solară, ceea ce sugerează posibilitatea montării acestora pe faţadele clădirilor. Pe exemplul din
diagramă se observă că în cazul unui unghi de înclinare de 30° şi a unei abateri de la direcţia Sud de 45°, care
corespunde direcţiei SV, gradul de captare a radiaţiei solare este de 95%.
 FACULTATEA DE ENERGETICĂ ŞI INGINERIE ELECTRICĂ
Departamentul ELECTROENERGETICĂ ȘI ELECTROTEHNICĂ
Pierderi care apar la conversia energiei solare în energie termică

A – radiaţia difuză;
B – radiaţia directă;
C – convecţie datorată
vântului, ploilor şi zăpezii;
D – pierderi prin convecţie;
E – pierderi prin conducţie;
F – radiaţia suprafeţei
absorbante;
G – radiaţia panoului din
sticlă;
H – fluxul termic util;
K – radiaţie reflectată
Cantitatea de energie solară incidentă pe suprafaţa unui
captator:
Ec=ScIglt z, kJ

Sc - aria captatorului, în m2;

Igl - intensitatea fluxului global al radiaţiei solare incident pe
suprafaţa captatoare, în kW/m2;
t - durata zilnică de funcţionare a instalaţiei, în s;
z - numărul zilelor de funcţionare.
 Durata reală a insolaţiei pe teritoriul Republicii Moldova
Briceni Chişinău Cahul
Luna
Durata Zile fără Durata Zile fără Durata Zile fără
insolaţiei, h soare insolaţiei, h soare insolaţiei, h soare

1 65 15 72 14 75 13
2 75 12 75 11 85 11
3 129 8 133 8 144 7
4 180 4 190 4 191 4
5 226 3 246 2 245 2
6 266 1 291 1 286 1
7 277 1 312 1 306 1
8 260 1 294 1 288 1
9 208 2 230 1 232 2
10 148 5 165 4 184 4
11 59 15 69 13 79 12
12 49 17 55 15 62 15
Anual 1942 84 2132 75 2177 73
 Durata reală a insolaţiei pe teritoriul Republicii Moldova
Briceni Chişinău Cahul
Luna
Durata Zile fără Durata Zile fără Durata Zile fără
insolaţiei, h soare insolaţiei, h soare insolaţiei, h soare

1 65 15 72 14 75 13
2 75 12 75 11 85 11
3 129 8 133 8 144 7
4 180 4 190 4 191 4
5 226 3 246 2 245 2
6 266 1 291 1 286 1
7 277 1 312 1 306 1
8 260 1 294 1 288 1
9 208 2 230 1 232 2
10 148 5 165 4 184 4
11 59 15 69 13 79 12
12 49 17 55 15 62 15
Anual 1942 84 2132 75 2177 73
 Înălţimea soarelui, în grade, pentru oraşul Chişinău

Luna
Ora
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

6.30 3,5 12,1 18,6 21,7 20,5 15,3 7,3 1,1

9.30 13,8 21,4 30,8 41,0 48,3 51,7 50,5 44,7 35,4 25,3 16,4 11,9

12.30 21,4 29,8 40,3 52,1 61,1 65,4 63,0 56,5 45,6 34,1 24,2 19,3

15.30 7,0 14,0 22,7 32,2 38,9 42,1 40,9 35,5 27,0 17,7 9,4 5,3

18.30 2,1 8,7 12,0 10,8 5,3 2,8

 Durata zilei în mun. Chişinău

Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Răsărit,
h.min. 7.42 7.06 6.15 5.14 4.25 4.04 4.20 4.56 5.36 6.17 7.03 7.38

Asfinţit, 16.2 16.1

h.min. 16.36 17.22 18.03 18.46 19.27 19.56 19.52 19.04 18.14 17.15 5 2

Durata
zilei, h 8,90 10,27 11,80 13,53 15,03 15,87 15,53 14,13 12,63 10,97 9,40 8,60
Numărul de zile fără soare este în medie 70-80 pe an (majoritatea revin lunilor
de iarnă:

 În noiembrie-decembrie câte 15-20 pe lună

 În mai-septembrie câte 2-3 zile pe lună

Nebulozitatea micşorează radiaţia solară globală cu circa 30 %

Înălţimea soarelui în raport cu orizontul la amiază variază de la 190 în
decembrie până la 660 în iunie.

Radiaţia globală anuală în condiţiile atmosferice reale ale republicii reprezintă

4190-5028 MJ/m2 suprafaţă orizontală. Peste ¾ din această energie revine
lunilor calde ale anului: aprilie - septembrie
 
Radiaţia solară pe un plan orizontal la nebulozitate medie, în kW/m 2
(centrul Moldovei)
Ora Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII  

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14  

Directă         0 0,00 0,00            

4.30
Difuză         0,01 0,02 0,01            

Directă       0,00 0,02 0,04 0,02 0,01          

5.30
Difuză       0,03 0,05 0,07 0,06 0,03          

Directă     0,01 0,03 0,075 0,11 0,10 0,06 0,03 0,00      

6.30
Difuză     0,02 0,07 0,11 0,12 0,11 0,08 0,05 0,01      

Directă   0,01 0,03 0,09 0,16 0,21 0,18 0,15 0,09 0,03      
7.30
Difuză   0,04 0,08 0,12 0,15 0,16 0,16 0,13 0,10 0,06      

Directă 0,01 0,03 0,08 0,16 0,24 0,30 0,28 0,24 0,19 0,08 0,02 0,01  
8.30
Difuză 0,05 0,08 0,13 0,17 0,22 0,21 0,21 0,18 0,24 0,11 0,05 0,02  

Directă 0,04 0,06 0,12 0,23 0,31 0,38 0,36 0,34 0,26 0,14 0,04 0,02  
9.30
Difuză 0,07 0,11 0,17 0,21 0,24 0,24 0,24 0,21 0,18 0,14 0,08 0,06  

Directă 0,07 0,08 0,16 0,27 0,35 0,43 0,42 0,40 0,33 0,19 0,06 0,04  
10.30
Difuză 0,09 0,13 0,20 0,25 0,26 0,26 0,26 0,23 0,20 0,16 0,10 0,08  
  
Radiaţia solară pe un plan orizontal la nebulozitate medie, în kW/m2
(continuare)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14  
0,0
Directă 0,09 0,10 0,18 0,29 0,37 0,44 0,43 0,42 0,35 0,23 0,08 6
 
11.30
0,1
Difuză 0,11 0,15 0,22 0,26 0,28 0,27 0,28 0,25 0,22 0,17 0,12 0
 

0,0
Directă 0,09 0,11 0,18 0,28 0,34 0,43 0,41 0,41 0,34 0,23 0,08 6
 
12.30
0,1
Difuză 0,12 0,16 0,22 0,26 0,28 0,28 0,28 0,25 0,21 0,16 0,12 0
 

0,0
Directă 0,07 0,10 0,16 0,24 0,32 0,39 0,39 0,36 0,30 0,20 0,07 5
 
13.30
0,0
Difuză 0,11 0,14 0,20 0,25 0,26 0,25 0,27 0,23 0,18 0,14 0,10 8
 

0,0
Directă 0,05 0,08 0,13 0,20 0,27 0,32 0,34 0,30 0,24 0,14 0,04 3
 
14.30
0,0
Difuză 0,07 0,11 0,16 0,20 0,23 0,24 0,24 0,21 0,16 0,11 0,06 4
 

0,0
Directă 0,02 0,04 0,09 0,14 0,20 0,25 0,26 0,23 0,16 0,08 0,01 1
 
15.30
0,0
Difuză 0,04 0,08 0,13 0,17 0,20 0,21 0,21 0,18 0,13 0,08 0,03 2
 
  
Radiaţia solară pe un plan orizontal la nebulozitate medie, în kW/m 2 (continuare)

 
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
Dire 0,0 0,0 0,0 0,1 0,1 0,1 0,1 0,0 0,0
 
ctă   1 4 8 3 8 8 4 8 2    
16.30
Difu 0,0 0,0 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,0 0,0
 
ză   4 8 2 6 6 7 3 9 4    
Dire 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
 
ctă     1 2 6 9 9 6 1 2    
17.30
Difu 0,0 0,0 0,0 0,1 0,1 0,0 0,0 0,0
 
ză     3 6 8 1 1 8 4 0    
Dire 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
 
ctă       03 1 3 3 1        
18.30
Difu 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
 
ză       1 4 6 6 3        
Dire 0,0 0,0
 
ctă           0 0          
19.30
Difu 0,0 0,0
 
ză           2 1          

Dire 0,0 0,0 0,1 0,1 0,1 0,2 0,2 0,2 0,2 0,1 0,0 0,  
ctă 6 6 0 5 9 3 2 2 0 1 5 04
Medie
Difu 0,0 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,0 0,  
ză 8 0 4 6 7 7 7 6 5 0 8 06
Structura radiaţiei solare în zona Chişinăului

Radiaţia MJ/(m2an) %

Directă 2393 52,4

Difuză 2173 47,6

Totală 4567 100

 Radiaţia solară pe un plan amplasat optim în zona de centru a Moldovei

Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual

Energie
lunara, 195 224 374 484 593 652 680 626 510 405 179 143 5066
MJ/m2

Durata de
funcţionare a 8,7 10,2 11,8 12,0 12,0 12,0 12,0 12,0 12,0 10,9 9,3 8,4 4015,7
captatorului,
h/zi

Intensitate 0.199 0.218 0.280 0.373 0.443 0.503 0.508 0.468 0.394 0.332 0.178 0.153 0.337
medie,kW/m2
 Valoarea unghiului optim de înclinare a captatoarelor solare

80 70
68 65
70
Unghi de inclinare, grade

60 59
60 50 48
50
38
40 34
29 26
30 24
20
10
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
luna
 Unghiului i optim, în grade

Luna
Perioada de
funcţionare III IV V VI VII VIII IX X XI XII I II
Anual 47
Sezonul cald   40          
Vară, iarnă       32       62
2.2 RADIAŢIA SOLARĂ LA
SUPRAFAŢA PĂMÂNTULUI

Intensitatea globală medie a fluxului de radiaţie, în kW/m2

Luna
Perioada de
funcţionare III IV V VI VII VIII IX X XI XII I II

Anual 0,325
Sezonul
cald   0,446          
Vară, iarnă,       0,501       0,189
Avantaje:

• sursă practic inepuizabilă;

• potenţial energetic uriaş: pentru a satisface

necesitatea republicii în energie ar fi destulă
radiaţia care revine municipiului Chişinău;

• este o sursă de energie dispersată, fapt ce

asigură conversia ei în alte forme de energie la
locul de utilizare, eliminându-se transportul la
distanţă;

• sursă de energie nepoluantă.

Avantaje:
• Energia solară oferă securitate energetică. Cel mai mare avantaj este că nimeni nu
va avea dreptul să pună o „taxă” pe soare (cu toate că spaniolii au încercat acest
lucru).

• Energia solară oferă independență energetică. Din nou, „combustibilul”

panourilor solare nu poate fi cumpărat sau monopolizat. Este gratuit şi oricine se
poate bucura de el. După ce aţi instalat panouri solare pe acoperiş, aveţi o sursă
independentă de energie electrică, care este numai a voastră.

• Energia solară asigură securitate economică în timp. Cheltuielile pentru energie,

după ce aţi investit în instalaţiile solare, nu depind de costul combustibilului şi a. Iar
cheltuielile de deservire şi întreţinere sunt mici.

• Energia solară creează locuri de muncă. Ca sursă de energie, energia solară este
un centru de putere care creează locuri de muncă. Banii investiţi în energia solară
creează de două-trei ori mai multe locuri de muncă decât cei investiţi în cărbune sau
gaz natural.
Dezavantaje:

• densitatea slabă a fluxului energetic,

necesitând utilizarea unor importante
suprafeţe de captare;

• intermitenţa radiaţiei solare datorită

alternanţei zilelor cu nopţile şi stopării
temporare a pătrunderii radiaţiei solare de
straturile cu nori.