ŞI HIPOFIZARĂ
• Cele două structuri endocrine (hipotalamusul şi
hipofiza) alcătuiesc o unitate morfofuncţională
„cheie” în cadrul întregului sistem endocrin.
• Existenţa componentei endocrine în cadrul
patologiei sistemului nervos central este o
consecinţă a interconectării celor două sisteme.
PATOLOGIA NEUROENDOCRINĂ
• Neuroendocrinologia studiază activitatea
endocrină a neuronului.
• Cele 13 miliarde de neuroni ai creierului sunt grupate
în 3 zone funcţionale specializate:
- trunchiul cerebral – controlează viaţa intelectuală,
emoţională, vegetativă;
- sistemul limbic – modulează instinctele, foamea,
setea, sexualitatea, autoapărarea, agresivitatea;
- neocortexul – indispensabil conştiinţei, gândirii,
cunoaşterii, simbolizării, etc.
• Trecerea influxului nervos este asigurată de
neurotransmiţători: acetilcolină, serotonină,
catecolamine, sub controlul unor
neuromodulatori (cibernine) secretaţi
paracrin.
Neuronii produc totodată peptide şi amine
specifice (neurohormoni), capabile să acţioneze
la distanţă asupra unor celule receptoare
(celulele hipofizare, miocitele canalelor
galactofore, tubii renali distali).
Femei: Bărbaţi:
Pubertate precoce / întârziată Pubertate precoce
Amenoree neurogenă Sindrom Babinski –
Pseudocyesis Fröhlich
Tulburări în reglarea
Anorexie nervoasă Displazie olfacto–genitală
secreţiei LH-RH Oligomenoree / amenoree “funcţională” (sindrom Kallmann)
Amenoree medicamentoasă
Simptomatologia funcţionalităţii alterate ------ sindroame specifice:
Tabel 2. Etiologia sindroamelor endocrine de origine hipotalamică
FSH E2
LH P
Se efectuează cu:
neurohormoni hipofizotropi
produse medicamentoase cu impact hipotalamic şi/sau
hipofizar
! Principiul răspunsului secretor hormonal:
b. alterări fruste.
Entităţi patologice neuroendocrine
1.Sindroame --------- prin alterarea neurohormonilor
hipofizotropi
2.Sindroame --------- prin alterarea neurohormonilor
neurohipofizari
3.Sindroame --------- secundare patologiei hipotalamice tumorale
4. Sindromul pituitarei izolate
5.Sindroame metabolice şi neuropsihice cu implicare
hipotalamică
6. Sindroame polimalformative cu implicare hipotalamică
7. Alterări simptomatice polimorfe cu mediere hipotalamică
1. Sindroame apărute prin alterarea
secreţiei neurohormonilor hipofizotropi
a) Patologia corelată gonadoliberinei (GnRH)
- pubertatea precoce adevărată presupune realizarea
sexualizării pubertare în acord cu sexul genetic şi gonadal al
pacientului, dar în dezacord cu vârsta cronologică (fig. 3.1);
Hiposomatotropinemie:
- agenezie hipofizară
- privare afecţiune maternă (nanism psiho-social)
- deficit de neuroreglare a GH
Hipersomatotropinemie:
- caşexia diencefalică
- acromegalie (exces de GHRH)
1. Sindroame apărute prin alterarea
secreţiei neurohormonilor hipofizotropi
c) Patologia corelată alterării reglării ACTH-ului-
Patologia corticoliberinei (CRH)
- boală hipotalamică
- polidipsia indusă de
medicamente
2. Reabsorbţie tubulară inadecvată
4. Vărsături severe
5. Boli pulmonare:
- Pneumonie (virală, bacteriană, micotică)
- Abces pulmonar
- Tuberculoză
- Alte boli:astm, atelectazie, pneumotorax,
aspergiloză, fibroză chistică
6. Boli ale peretelui toracic
- traumatisme
- Zona Zoster
7. Idiopatic
II. Producţie ectopică de ADH
1. Carcinom: bronşic, duodenal, pancreatic, timic
2. Neuroblastom olfactiv
III. Potenţarea efectelor ADH-ului
- Clorpropamida
- Carbamazepina
- Ciclofosfamida i.v.
- Tolbutamida
IV. Administrarea exogenă de ADH
- Oxitocină
Simptomatologia clinică depinde de nivelul seric
al sodiului, fiind cu atât mai gravă cu cât
acesta este mai scăzut: greţuri, vărsături,
anorexie, cefalee, areflexie, vertij, obnubilare,
convulsii, comă, moarte.
Tratament:
• compresie opto-chiasmatică
• hipertensiune intracraniană
• paralizii de nervi cranieni
• hemipareză
• crize comiţiale (rar)
• tulburări diencefalice
simptome endocrine:
Forme clinice:
Morsier
6.Sindroame polimalformative cu implicare
hipotalamică
Caracterizat prin:
hipogonadism hipogonadotrop
complex polimalformativ de intensitate variabilă:
- retinită pigmentară
- sindactilie sau polidactilie
- ataxie, paraplegie, nistagmus, strabism, surdomutitate
- malformaţii osoase – oxicefalie, cifoscolioză, coxa vara
- hipotrofie staturală
- obezitate ginoidă cu debut precoce
- retard mintal
Fig. 9. Sindrom LMBB la o fetiţă în vârstă de 5 ani
6.Sindroame polimalformative cu implicare
hipotalamică
d) Sindromul Prader-Willi-Labhart
Caracterizat prin:
hipogonadism (inconstant)
hipotonie generalizată (ameliorare cu vârsta)
hipomentie (moderată)
obezitate progresivă – până la monstruoasă
rar: hipertelorism, epicantus, strabism, nistagmus,
microcefalie, acromicrie etc.
6.Sindroame polimalformative cu implicare
hipotalamică
• Regiunea hipofizară -
imagine RMN
Pot fi :
◙ microadenoame – active funcţional.
◙ macroadenoame – nesecretante dar cu sindrom
neurologic.
◙ adenoame “silenţioase” – descoperite
întâmplător.
Somatotropinom Adenoame de mărime medie până Modificări de fizionomie şi Nivel seric al STH şi IGF I şi II
la mari. megalizarea somatică, variabil (normal sau crescut).
Radiografie craniană modificată alterări de câmp vizual, Valori nesupresibile pe parcur-
în 90% din cazuri. hipopituitarism, sindrom sul încărcării cu glucoză.
tumoral hipofizar.
Corticotropinom Adenoame mici, fără modificări Obezitate centrală, diagnostic Hipercorticism predominant
selare; ades hiperplazie întâmplător. Rar simptome glucocorticoid, supresibil la
corticotropă. locale. doze mari de superprednol
(8mg/zi).
Sindrom Adenom mare, invaziv. Pigmentare intensă. Sindrom Nivel seric crescut de ACTH, βMSH,
Nelson tumoral hipofizar. derivati de POMC.
Anamnestic adrenalectomie
bilaterală.
Adenoame Ades mari, invazive. Sindrom tumoral hipofizar, Valori hormonale serice normale sau
nesecretante hipopituitarism. scăzute pe linii diverse (uni-,
bi-, pluritrope).
Craniofaringiom Ades mare, cu degenerări chistice Sindrom tumoral hipofizar (15% Valori serice hormonale de
şi calcificări. intraselar), sindrom de hipopituitarism, ADH seric
afectare diencefalică (diabet scăzut.
insipid), nanism (50% debut
sub vârsta de 20 ani).
1. Manifestări locale – depind de masa tumorii şi
de poziţia sa faţă de structurile anatomice
învecinate:
• cefaleea – localizată retroorbitar,
frontotemporal, bitemporal şi, foarte rar,
occipital. Iniţial discretă, se amplifică treptat
ca intensitate şi durată. Cauza principală a
durerii este tracţionarea durei mater de către
tumoră.
• alterări ale câmpului vizual – apar în cazul
tumorilor mari cu expansiune supraselară (fig.
3.12). Aspectul clasic este hemianopsia
bitemporală (40% din cazuri). Paliditatea
papilei optice este un semn precoce de
compresie a nervului optic sau a chiasmei.
Fig. 3.12 Lacune înregistrate în câmpul vizual
• disfuncţii ale perechilor de nervi cranieni (III,
IV, V şi VI) – apar prin extensia laterală a
tumorii cu invazia sinusului cavernos; uneori
se produce şi compresia carotidei interne la
acest nivel;
• epilepsia de lob temporal – apare prin
compresia exercitată de tumoră pe lobii
temporali;
• rinolicvoreea – apare prin perforarea lamei
ciuruite a etmoidului de către tumoră;
• sinuzita sfenoidală – apare prin evoluţia
inferioară a tumorii spre sinusul sfenoidal;
• apoplexia hipofizară – este un infarct acut
hemoragic al tumorii. Simptomatologia apare
brutal cu cefalee intensa, greţuri, vărsături,
alterări vizuale, obnubilare, oftalmoplegie,
cecitate.
2. Deficitul hormonilor adenohipofizari poate fi
parţial sau total, în unele cazuri fiind asociat
cu deficitul hormonilor neurohipofizari.
caracteristică a instalării deficienţei hormonale:
Manifestările clinice
• La femeia fertilă: tulburări menstruale (oligomenoree
sau amenoree), galactoree şi infertilitate. Incidenţa
galactoreei este variabilă (30-80% din cazuri).
Asocierea amenoree-galactoree indică o
hiperprolactinemie în 75% din cazuri.
Hiperprolactinemia cu durată lungă de evoluţie
stimulează producerea de androgeni la nivel
corticosuprarenal cu apariţia seboreei şi
hirsutismului.
Macromastie cu galactoree
• La bărbat: tulburări de dinamică sexuală,
diminuarea libidoului, infertilitate.
Galactoreea apare foarte rar (14% din cazuri),
ca şi ginecomastia. In caz de extensie
supraselară (macroadenom) apar semne de
hipertensiune intracraniană cu cefalee,
vărsături, alterarea câmpului vizual.
Diagnostic paraclinic:
= valori serice PRL >100 ng/dl
= ritm secretor circadian al PRL – alterat.
= răspuns secretor al PRL după TRH:
– normal.
– diminuat.
– “exploziv” – de regulă !.
= hipoglicemia insulinică – răspuns PRL diminuat.
Diagnostic paraclinic:
• voce schimbată
• obstrucţii ale traiectului respirator superior
scheletică:
• HTA şi complicaţiile ei
• microangiopatie diabetică
• cardiomiopatie
dermatologică:
• intervenţia chirurgicală
• iradierea
• tratamentul medicamentos.
1. Intervenţia chirurgicală – se poate practica pe două
căi de abord: calea transfenoidală şi calea
transfrontală.
• Intervenţia efectuată pe cale transfenoidală
permite vizualizarea optimă sub microscop a unui
microadenom, realizându-se rezecţii economicoase,
cu complicaţii postoperatorii minime şi mortalitate
neglijabilă.
• Calea transfrontală prezintă mai multe riscuri
operatorii şi mai multe complicaţii postoperatorii.
Abordul pe această cale necesită ridicarea lobilor
frontali şi „descoperirea” chiasmei optice.
Intervenţia chirurgicală: