Curs VII

Termeni pentru sistemul nervos

Sistemul nervos este o rețea de comunicare complicată responsabila

de recepționarea și transmiterea impulsurilor nervoase.

Este format din:

A. Sistem nervos somatic compus din:
• Sistem nervos central- creier și măduva spinării,
• Sistem nervos periferic – ramificațiile nervilor către toate părțile
corpului,
B. Sistem nervos autonom – nervi ce transmit impulsuri involuntare la
mușchi netezi, miocard și glande, alcatuit din:
1.Sistem nervos simpatic
2.Sistem nervos parasimpatic

Țesutul nervos este alcatuit din peste 10 miliarde neuroni și celule gliale.
Termeni anatomici ce definesc sistemul nervos:
• Sistem nervos central (SNC)- creier și măduvă,
• Creier ( encefal)– partea SNC din interiorul
craniului si este format din:
 trunchiul cerebral - aici își au originea 10 din cei 12 nervi
cranieni, este sediul unor reflexe somatice și vegetative.
 cerebelul - extirparea sa generează astenie și atonie,
 diencefalul - cuprinde talamusul, metatalamusul,
subtalamusul, epitalamusul și hipotalamusul
 emisferele cerebrale - reprezintă cea mai mare parte a
sistemului nervos central.
Emisfere cerebrale – creierul este împărțit în două
emisfere (dreaptă și stângă) unite prin corpul calos,
• Fiecare emisfera este formata din lobi cerebrali :
– Frontal- responsbil de mișcarea voluntară a mușchilor și
de personalitate,
– Parietal – responsabil de senzații (durere, temperatură,
atingere),
– Occipital – responsabil de vedere,
– Temporal – auz, gust, miros,
• Cortexul cerebral este format din substanța cenușie=
țesut nervos conținând corpii celulari ai neuronilor,
conectat cu restul sistemului nervos prin multiple
prelungiri fine ale neuronilor.
• Cortexul drept asigură mișcările și sensibilitatea jumătății
stângi a corpului și vederea jumătății stângi a spațiului, în
timp ce cortexul stâng controlează jumătatea dreaptă a
corpului și jumătatea dreaptă a vederii fiecărui ochi
(fenomenul de încrucișare). Cele două emisfere nu sunt
simetrice, una dintre ele fiind dominantă

• Lichidul cefalorahidian – lichid clar, transparent, care

circulă în măduva spinării,
• Meninge – foița ce acoperă creierul și măduva spinării.
Termeni simptomatici – sistemul nervos
• Afazia este o tulburare a vorbirii care afectează
exprimarea sau înțelegerea limbajului vorbit sau scris, ca
urmare a unor leziuni dobândite ale creierului, în absența
oricărei patologii a aparatului fonator.

• Coma este o stare de inconștiență. O persoană aflată în stare

de comă, deși este în viață, nu poate fi trezită, nu răspunde în
mod conștient la durere, lumină sau sunet, nu inițiază nici o
acțiune voluntară și îi lipsește ciclul normal de somn/trezire.
• Delir – idei false trăite de bolnav ca și cum ar fi reale,
este cauzat de o multitudine de afecțiuni medicale
(infecții, boli metabolice, traumatisme) sau de
consumul de anumite substanțe (alcool, droguri).

• Obsesia – este o idee sau o imagine repetată în timp,

de care pacientul nu se poate scăpa, deşi este
conştient că situaţia nu este
normală
• Nevralgia – durere pe
traiectul nervilor,
• Paralizia – pierderea capacității de miscare a unui
muschi sau grup de mușchi,

• Pareza (grec. amorțire) este o paralizie parțială a

mușchilor scheletici.

• Hiper/ hipo estezie – creșterea/ scaderea

sensibilității la stimuli ca atingere sau durere,
• Parestezie – senzație de furnicături.
• Conştienţa este capacitatea de integrare a pacientului în timp şi
spaţiu;
• Torpoarea – bolnavul este moleşit, vorbeşte cu greutate, apare în
febră, în surmenare.
• Obnubilarea – bolnavul are dificultatea de a se orienta temporo-
spațial.
• Stupoarea – este o tulburare gravă a conştienţei, cu dezorientare
temporo-spaţială evidentă,
• Amnezia - pierderea memoriei.
• Pierderea conştienţei – se întâlneşte în trei situaţii diferite:
- lipotimia sau leşinul - pacientul iși pierde echilibrul, cade dar nu iși
pierde conștiența sau are o perioadă extrem de scurtă pierderea
constienței câteva secunde.
- sincopa - pierderea bruscă şi tranzitorie a cunoştiinţei (durata
scurtă: zeci de secunde) se însoteste de pierderea urinii.
- coma – pierderea cunoştiinţei pentru o perioadă mai îndelungată
de timp care apare în situaţii grave.
 TULBURĂRI DE AFECTIVITATE

• Hipertimia – este o accentuare a trăirilor afective,

manifestată prin euforie (bucurie fără motiv) sau
anxietate (teamă fără cauză).

• Hipotimia sau apatia – constă în diminuarea sau

dispariţia sensibilităţii la suferinţă.
Boli ale sistemului nervos
• Boala Alzheimer este o afecțiune degenerativă progresivă a
creierului, care apare mai ales la persoane de vârstă înaintată,
producând o deteriorare din ce în ce mai accentuată a funcțiilor
de cunoaștere ale creierului, cu pierderea capacităților
intelectuale ale individului și a valorii sociale a personalității sale,
asociată cu tulburări de comportament.
• Paralizie cerebrală – disfuncție motorie cauzată de vătămări
în cursul dezvoltării creierului sau la naștere, caracterizată prin
paralizie parțială sau absența coordonării mușchilor.
• Accident vascular cerebral – vătămare a creierului dată de ocluzia unui vas
de sânge sau ruperea unui vas/dilatatie vasculara (anevrism).

• Hernie de disc – proeminența unui

disc vertebral degenerat sau fragmentat
care produce compresia rădăcinii
nervului.

• Poliomielita, adesea denumită și paralizie infantilă, este o boală

infecțioasă virală acută, care se răspândește de la om la om, de obicei pe
cale fecal-orală. Termenul derivă din greacă poliós însemnând "gri", myelós
se referă la "măduva spinării", iar sufixul -itis, denotă inflamație.
Teste de diagnostic și proceduri – sistemul nervos
• Electroencefalogramă – înregistrarea pe hartie a
impulsului nervos al creierului.

• Puncție lombară – introducerea unui ac special în coloana

vertebrală în regiunea
lombară, atât în scop
diagnostic cât și terapeutic,

• IRM (examinarea imagistica prin rezonanta magnetica) este o

metoda de diagnostic neiradianta si neinvaziva care utilizeaza
un camp magnetic si unde de radiofrecventa pentru
vizualizarea diferitelor organe sau tesuturi ale corpului uman.
• Mielogramă – imagine cu raze X a măduvei
spinării efectuată după o injecție intraspinală a
unei substante de contrast.
• Semnul Babinski - răspuns patologic la stimularea
suprafeței plantare.
 Termeni chirurgicali – sistemul nervos
• Craniotomie – operatie chirurgicala de deschidere sau
perforare a craniului pt a vizualiza interiorul.

• Laminectomie – excizia arcului posterior al unei

vertebre, se utilizeaza in hernia de disc.
• Termeni terapeutici – sistemul nervos
– Chemoterapie – tratamentul tumorilor, infecții sau alte
tulburări folosind agenți chimici.
– Radioterapie – tratamentul bolilor neoplazice cu radiații
ionizante
Principalele clase de medicamente:
• Analgezice – substanță ce atenuează sau suprimă
durerea,
• Anticonvulsivante – medicamente ce diminuă
intensitatea convulsiilor din epilepsie,
• Antidepresive – substanțe active în stari depresive
(melancolie, tristețe, scăderea puterii de
concentrare),
• Hipnotice – substanțe ce deprimă SNC- ul
deteminînd un somn aproape fiziologic,
• Sedative – acțiunea unui medicament de a calma
sau a modera stări de excitabilitate corticală.