Terminologie medicală si

farmaceutică
Curs 2
 Termeni și abrevieri utilizate în scrierea rețetei
Părțile componente ale rețetei

• O latură importantă a activității farmaceutice o reprezintă

eliberarea medicamentelor din farmacie, pe bază de
prescripție medicală, rețetă medicală.

• Rețeta (lat. Recipio) este documentul /actul științific ce

stabileste legătura dintre medic (consultă, pune diagnosticul și
indică tratamentul) și farmacist (care prepară forma
farmaceutică, o eliberează și consiliază pacientul în legatură
cu modul de administrare și pastrare al preparatului).
Datele ce sunt cuprinse în rețetă:
1.Suprascriptio- antetul tiparit: unitatea sanitară emitentă, adresa,
tipul rețetei (gratuită, compensată),
2.Inscriptio- datele de identificare ale pacientului, numărul fișei de
consultație și diagnosticul.
3.Invocatio – sau Rp (lat. Recipe).
4.Praescriptio – cuprinde medicamentele magistrale, oficiale sau
industriale.
5.Instructio – indicațiile date de medic farmacistului cu privire la:
forma farmaceutică, cantitatea ce va fi preparată și eliberată, modul
de eliberare și recomandările adresate pacientului. Pentru a indica
forma farmaceutică se folosesc următoarele abrevieri:
1.M.f. sol. – mince fiat solution= amestecă să fie soluție
2.M.f. ung - mince fiat unguentum= amestecă să fie unguent
3.M.f. pulv.- mince fiat pulvis= amestecă să fie pulbere
4.M.f. supp. - mince fiat suppositoria= amestecă să fie
supozitoare
Pentru a indica modul de administrare se folosec
urmatoarele abrevieri:
D.t.d – detur tales dosis= dă asemenea doze,
Div.d.eq.- divide in dosis aequales- divide în doze egale
D .ad.caps. amyl = dă în capsule amilacee(amidon)
D. S.s. ve = dă cu etichetă otravă.

6.Subscriptio- semnătura și parafa medicului,

7.Adnotatio – partea completată de farmacist cu: data,
ștampila farmaciei, numărul de înregistrare al rețetei,preț.
 Termeni și abrevieri pentru definirea căilor de administrare a medicamentelor și formelor farmaceutice
utilizate în terapeutică

Calea de administrare a medicamentelor se alege în funcție

de:
• Locul de acțiune,
• Viteza de instalare a efectului medicamentului,
• Starea bolnavului,
• Proprietățile fizico-chimice ale substanțelor din
compozitia medicamentului

Prin administrarea medicamentelor se urmărește:

• O acțiune generală sau sistemică – prin circulația sanguină
• O acțiune locală sau topică – direct la locul de acțiune.
Prin administrarea medicamentelor se urmărește:
• O acțiune generală sau sistemică – prin circulația
sanguină

• O acțiune locală sau topică – direct la locul de

acțiune.
Principalele căi de administrare:

a. Calea orală, gastrointestinală, digestivă - înghitirea

medicamentului, având acțiune generală, locul
principal de absorbție fiind mucoasa intestinului
subțire. Administrarea orală este considerată cale de uz
intern.
Există medicamente cu administrare orală și acțiune
locală: protectoarele de mucoasă gastrică (Sucralfatul),
antispastice intestinale, laxative (colon- Lactuloza),
antibiotice neresorbabile cu actiune la nivelul colonului
(Rifaximina=Normix).
Forme de administrare orală (lichide, semilichide, solide):
- picături,
- lichid oral,
- soluție sau suspensie orală,
- pulbere, granule,
- gel oral,
- preparat vegetal pentru ceai instant,
- granule gastrorezistente, granule efervescente,
- cașetă,
- capsulă moale, comprimat masticabil, comprimat,
drajeu
b.Calea parenterală: administrare de medicație injectabilă,
transcutanată, prin efracția pielii cu ajutorul seringilor cu
ac, perfuzoare sau prin implantare.
Principalele căi de administrare parenterala:
• Căi intravasculare: intravenos și intraarterial
• Calea intramusculară
• Calea sub/cutană: intradermică și subcutanată.
• Căi secundare de administrare: calea intraspinală sau
intratecală, calea intracardiacă,
intramedulară (în măduvă)
c.Căile de administrare prin mucoase– sunt considerate de uz
extern și cuprind următoarele căi:
• Calea oftalmică, oculară- asdministrarea medicamentului
direct în ochi, în sacul conjunctival cu scopul de a obține ,
cel mai frecvent o acțiune locală. Preparate oftalmice:
cremă, gel, unguent oftalmic, picături, bandă oftalmică, etc.

• Calea auriculară, otică: presupune administrarea

medicamentului în ureche pentru a obține acțiune locală.
Forme de preparate ariculare: cremă, gel, picături
auriculare, pulbere auriculară, spray auricular, soluție
pentru spălături auriculare, tampon auricular, creion
auricular.
• Calea nazală sau rino-faringiană: cremă, gel, picături
nazale, pulbere nazală, spray nazal, creion nazal.
• Căile mucoase buco-laringo-faringiene :
-Calea sublinguală- pentru obținerea unei acțiuni
sistemice rapide(Nitroglicerina in durerile precordiale de
cauza cardiaca) sau in cazul in care nu pot fi administrate
in alt mod (Oroperidys-pt varsaturi repetate ce nu permit
inghitirea medicamentelor). Are avantajul ca evită pasajul
hepatic.
-Calea bucală și bucofaringiană- administrarea de
medicamente antispastice, antiinflamatoare, anestezice
cu actiune locala-Strepsils, Faringosept.
-Cale gingivală – efect local,
-Calea oro – dentară-efect local
• Calea pulmonară: medicamentul este introdus
pulmonar pe cale nazală sau orală, prin inhalare pe gură
sau pe nas, prin intermediul unor dispozitive speciale
care generează aerosoli, spray-uri. Se folosește cu
scopul obținerii unui efect terapeutic local sau sistemic.
Exemple: *soluție de inhalat prin nebulizator sau pulbere
pentru nebulizator,
*soluție de inhalat presurizată,
*pulbere sau lichid pentru
vapori de inhalat,
*soluție, pulbere sau suspensie
pentru instilație endotraheo-pulmonară.
• Calea rectală – medicamentul este introdus în ampula
rectală cu scopul obținerii unei acțiuni locale sau
sistemice.
• Principalele forme rectale sunt cu actiune retard
(prelungita 12-24 ore). Exemple: cremă, gel, unguent,
sau spumă rectală, supozitor sau capsulă moale.
• Calea vaginală: medicamentul este introdus în vagin cu
scopul obținerii unei acțiuni locale sau sistemice. Exemple:
cremă, unguent, spumă, soluție sau suspensie vaginală,
ovul, capsulă.

• Calea uretrală: folosit doar în scop diagnostic.

d.Calea cutanată, dermică – de uz extern , folosit pentru
efect topic local sau sistemic.
Medicamentul poate avea:
• Acțiune de suprafață – epiderm,
• Acțiune de profunzime – hipoderm sau derm,
• Acțiune de sistemică – aplicarea sistemelor
transdermice.
Forme cutanate: cremă, gel, unguent, pastă cutanată,
șampon, spray, emulsie, sistem terapeutic transdermic,
creion
 3. Termeni pentru celule, țesuturi, organe și sisteme ale corpului uman

Organismul uman este format din unități de bază ale

vieții, numite celule.
Celula este unitatea structurală, funcțională și genetică
a tuturor organismelor vii.
Celula este formată din: citoplasmă, membrană celulară
și nucleu.
 
 Tesuturile sunt grupari de celule care au aceeasi
forma , structura si care indeplinesc aceleasi functii.
Se impart in mai multe tipuri:
• epitelial,
• conjunctiv,
• muscular,
• nervos,
• sangele si limfa.
• Țesutul epitelial-acopera suprafata externa a corpului
intrand in alcatuirea tegumentului. De asemenea, el
captuseste suprafata interna a organelor cavitare (tub
digestiv ,cai respiratorii) si participa la formarea
glandelor secretorii. Tesutul epitelial nu prezinta
vascularizatie si se hraneste pe baza tesutului
conjunctiv.

• Tesutul muscular se diferentiaza in 3 tipuri:

1. tesut muscular neted
2. tesut muscular de tip cardiac
3. tesut muscular striat
• Țesut conjunctiv – are rol trofic (de hranire) si mecanic (de
rezistenta) intrand in alcatuirea tuturor organelor. Este
format din celule, substanta fundamentala si fibre. Are
proprietatea de a se metaplazia (transforma), de a-si modifica
structura in functie de nevoile organismului, asigurand
rezistența organismului și se imparte in două categorii: moale
(lax, reticulat, adipos, fibros, elastic, cartilaginos) și dur (osos).

• Tesutul nervos integreza organismul in mediu si regleaza

functiile organelor. Unitatea functionala a sistemului nervos
este neuronul.

• Sangele este format din elemente figurate si plasma

sangvina.Elementele figurate ale sangelui sunt: eritrocitele
(globule rosii sau hematii), leucocitele (globulele albe) si
trombocitele(plachetele).
Limfa este un lichid transparent, incolor, care circulă prin
vasele și ganglionii limfatici, precum și în spațiile
intercelulare, mediind schimbul de substanțe între sânge
și țesuturi. Limfa circulă de la țesuturi la sânge, preluând
deșeurile. Organismul uman are în jur de 1,5 l de limfă.
 Rădăcini de formare a termenilor medicali și
farmaceutici pentru celule, țesuturi :
• Blasto- (gr. mugure) – desemnează un stadiu în
dezvoltarea celulei, o celulă embrion. Ex:angioblast
(celulă embrionară generatoare de endoteliu
vascular), blastoderm (membrana primitivă a
embrionului), fibroblast (celulă formatoare de țesut
conjunctiv.)
• Celul- lat.=cămăruță. Ex: celulită (inflamația
țesutului celular), unicelular (format dintr-o singură
celulă).
• Clono- (gr.)= mlădiță, lăstar. Clona= populație de
celule sau de organisme formată prin diviziune
repetată, formând populație genetic identică.