PERSONALITATE ÎN
DETERMINAREA BOLILOR
� Cel care a început studiul ştiinţific al sănătăţii fizice şi psihice a fost Hipocrate. El a
descris patru fluide corporale sau „umori” constitutive ale personalităţii, fiecare dintre ele
predispunând la anumite trăsături:
◦ Bila neagră (melancolia): însemna predispoziţie la depresii şi boli degenerative.
◦ Bila galbenă (fierea): caracteriza un caracter coleric, irascibil, înverşunat.
◦ Flegma: era umoarea rece, considerată cauza apatiei.
◦ Sângele: corespundea unei persoane optimiste, pline de viață.
� Concepţia hipocratică a dominat practica medicală timp de aproape două mii de ani, iar
cele patru aspecte emoţionale ale personalităţii pe care le descria (buna-dispoziţie,
depresia, ostilitatea şi apatia) rămân şi azi elemente importante pentru înţelegerea
personalităţii şi sănătăţii.
Modelul cu 3 factori al lui Eysenck
� În cazul persoanelor supuse unui stres puternic, inima le bate mai repede, tensiunea arterială
crește, iar aceste modificări pot afecta direct pereţii arteriali, ceea ce favorizează depunerile de
grăsimi; acestea, la rândul lor, obstrucţionează arterele şi astfel la inimă nu mai ajunge
cantitatea de sânge necesară. În plus, nivelul hormonilor de stres este ridicat, ceea ce înseamnă
modificări ale reacţiilor chimice normale din sânge, care pot să favorizeze şi mai mult
depunerile de grăsimi în artere. În special stresul cronic avariază gradual sistemul
cardiovascular, fiecare nou stresor făcând sistemul şi mai vulnerabil.
� Moartea cardiacă subită apare în urma unei vulnerabilități cardiace faţă de emoţiile puternice
(decesul partenerului, pierderea slujbei, câştig la loterie). Deşi cauzele ei efective sunt greu de
studiat (întrucât nu se poate prevedea ce urmează să se întâmple şi nu pot fi intervievaţi
oamenii după aceea pentru a descoperi ce au simţit), printre cardiologi există consensul general
că moartea cardiacă subită este o versiune extremă a stresului acut, care cauzează aritmie
ventriculară sau, şi mai rău, fibrilaţie ventriculară plus ischemie. Şi bucuria paroxistică poate
duce la moarte cardiacă subită, deoarece ea are în mare măsură efecte asemănătoare cu cele ale
furiei extreme asupra sistemului cardiovascular.
Boli asociate cu trăsăturile de personalitate
Cancerul
� Cele mai investigate trăsături legate de această maladie au fost depresia și disperarea și au existat trei
linii principale de cercetare:
▪ depresia sau disperarea ca factori de risc în apariţia cancerului;
▪ depresia sau disperarea ca factori de comportament modificabili care ar putea influenţa fiecare
starea de bine a pacienţilor;
▪ depresia sau disperarea ca factori care influenţează evoluţia cancerului după diagnosticare (ce
anume ajută pacienţii să facă faţă maladiei şi să îşi păstreze calitatea bună a vieţii pe durata bolii).
� Cele mai multe forme de cancer apar ca rezultat al unor probleme genetice sau de mediu, mai
degrabă decât ca rezultat al unor probleme emoţionale, deşi se poate stabili o legtătură indirectă (o
persoană cu probleme emoţionale este mai probabil să adopte comportamente dăunătoare). Dar,
odată ce cancerul a început să se dezvolte, există dovezi clare că emoţiile influenţează supravieţuirea.
Persoanele cu dificultăţi de adaptare, lipsite de speranţă şi cu relaţii interpersonale nearmonioase este
puţin probabil să învingă în lupta împotriva cancerului. Persoana predispusă la cancer este
caracterizată prin reprimare – emoţiile, în special furia, fiind păstrate în ei înşişi. Deşi o personalitate
reprimată este asociată cu niveluri ridicate de glucocorticoizi, nu au fost încă aduse dovezi
concludente ale imunosupresiei şi a relevanţei acesteia în apariţia cancerului.
Boli asociate cu trăsăturile de personalitate
Diabetul
� Devotamentul: faţă de un ideal mai presus decât propria-ţi persoană, faţă de principii.
Unii sunt devotați unei anumite filosofii, alţii militează pentru reforme politice, alţii
au o pasiune (colecţionarii). Toţi aceștia au în comun sentimentul unui rost pe lume.
Dus însă la extrem, poate fi dăunător: de exemplu, japonezii care sunt extrem de
devotaţi muncii lor şi companiei în care lucrează îşi pierd echilibrul fiziologic,
homeostazia şi natura reacţiilor emoţionale se modifică, trecând de la mândrie şi
mulţumire la suferinţă şi oboseală, ceea ce duce la moarte subită, moarte prin
suprasolicitare.
� Provocarea: plictiseala reprezintă un mare risc de îmbolnăvire; după cum afirma
Schopenhauer, cei doi mari duşmani ai fericirii sunt durerea şi plictiseala. Oamenilor
solicitaţi în mod constructiv le este mult mai uşor să rămână sănătoşi, dar
întotdeauna riscurile asumate trebuie să fie pe măsura forţei personale şi a situaţiei.
� Antrenamentul emoţional: aşa cum ne antrenăm muşchii, ne putem antrena şi
echilibrul emoţional prin expunerea la provocări moderate, pentru a genera reacţii
emoţionale sănătoase.
Personalitatea capabilă de autovindecare
Aspecte pozitive ale personalităţii ce ajută la protejarea oamenilor de
boală şi de efectele ei