Sunteți pe pagina 1din 14

Curs

Serviciile de asistenţă socială

• sunt susţinute financiar şi tehnic de către stat

• posibilitatea promovări unui parteneriat între comunitatea


locală şi reprezentanţii societăţii civile

• Obiectiv: menţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităţilor


individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie, cronice
sau de urgenţă, în cazul în care persoana sau familia este
incapabilă singură să o soluţioneze.
• pe lângă serviciile de asistenţă socială întâlnim şi serviciile de
îngrijire socio-medicală.

• serviciile de îngrijire socio-medicală sunt servicii specializate si


se adresează persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap,
bolnavilor cronici, persoanelor care suferă de boli incurabile,
copiilor cu nevoi speciale, persoanelor victime ale violenţei în
familie.
Întâlnim două tipuri de servicii de asistenţă socială:

• servicii de asistenţă socială acordate în mediul natural de viaţă


(familie, acasă, la şcoală, la locul de muncă) şi

• servicii de as.soc. acordate în instituţii de asistenţă socială


(centre pentru vârstnici, centre de plasament, instituţii de
recuperare pentru persoanele cu dizabilităţi, instituţii de
resocializare a copiilor şi adolescenţilor cu deviaţii
comportamentale, etc.).
Serviciile de asistenţă socială mai pot fi clasificate în:

• servicii de asistenţă socială comunitară (caracter primar-


general şi se acordă la domiciliu, în familie şi în comunitate –
ex. informare, consiliere) şi

• servicii de asistenţă socială specializate (se acordă pentru


nevoi speciale atât la domiciliu cât şi în instituţii specializate –
ex. recuperare handicap).
Serviciile de asistenţă socială se plasează la diferite niveluri:

• la nivel individual - asistenţa personalizată (economică,


psihologică, juridică pentru persoanele aflate în nevoie: săraci,
persoane cu handicap, şomeri);

• la nivel de grup (consiliere şi terapii de familie);

• la nivel comunitar (medierea conflictelor, rezolvarea problemelor


comunităţii).
Serviciile de asistenţă socială intervin în două situaţii:

- situaţii de urgenţă: abandon, abuz, violenta, etc.

- situaţii de dificultate cronică: deficit cronic de resurse, situaţiile


de sărăcie, persoane dependente de drog, persoane eliberate
din închisoare, mame singure, etc.
Furnizorii de servicii sociale - persoane fizice sau
juridice, publice ori private:

- serviciul public de asistenţă socială la nivel judeţean şi local


(DGASPC, SPAS-uri locale),
- servicii publice specializate la nivel judeţean sau local (DMPS);
- unităţi de asistenţă medico-socială (centre, spitale);
- instituţii publice care deţin compartimente de asistenţă socială;
- asociaţii, fundaţii, culte religioase;
- persoane fizice autorizate;
- organizaţii internaţionale de profil.
Funcţiile serviciilor de asistenţă socială

• dezvoltarea capacităţilor proprii: indivizilor, familiilor şi


comunităţilor de soluţionare a problemelor dificile de natură
personală, familială sau socio-instituţională cu care se
confruntă.

• suport profesional: prin consiliere, terapie individuală sau de


grup pentru persoanele care nu pot depăşi, prin resurse proprii
situaţiile de dificultate în care se află;
- facilitarea absorbţiei suportului social pus la dispoziţie de către
sistemul public: multe persoane aflate temporar in dificultate nu
cunosc formele de suport instituţional disponibile la care au
dreptul şi de aceea asistentul social are misiunea de a-i informa
despre prestaţiile sociale de care pot beneficia.

- focalizarea şi eficientizarea suportului social: utilizarea focalizata


si selectiva a diferitelor forme de suport social precum si
asigurarea utilizării efective a resurselor alocate pentru nevoia
avuta in vedere.
• apărarea intereselor şi drepturilor persoanelor aflate în
dificultate: în cazul în care acestea sunt ameninţate iar victima
nu este capabilă să acţioneze ea însăşi eficace pentru
asigurarea respectării acestor drepturi.

• diagnoza problemelor socio-umane: SPAS-urile stabilesc o


“hartă” a problemelor sociale la nivel comunitar, identifică şi
înregistrează segmentul populaţiei vulnerabile;

• prevenţie: serviciile de asistenţă socială previn instalarea unor


procese sociale patologice (consum de drog, delincvenţa,
abandon şcolar, neglijarea copiilor, violenţa domestică).
Principiile de organizare a serviciilor de asistenţă socială

• solidaritatea socială:  întreaga comunitate participă la sprijinirea


persoanelor care nu îşi pot asigura singure nevoile sociale.

• îmbinarea asistenţei sociale generale cu asistenţa socială


specializată: serviciile de asistenta sociala sunt dezvoltate pe
doua niveluri:
(a)servicii de asistenta sociala generale dezvoltate la nivel
teritorial/comunitar si care oferă un prim suport celor aflaţi in
dificultate.
(b)servicii de asistenta sociala specializate care se adresează
unor anumite tipuri de probleme, cu mijloace mai specializate.
• abordarea globală: evidenţiază principiul interdependenţei
problemelor persoanei, familiei şi comunitatii.

• dreptul de a primi asistenţa socială în situaţii de necesitate este


un drept universal al tuturor membrilor colectivităţii: serviciile de
asistenta sociala nu sunt destinate numai celor săraci. Si cei
care au un standard satisfăcător de viață pot avea de înfruntat
situații de dificultate pe care nu le pot soluționa cu mijloace si
capacitatile disponibile (ex. un divorţ).
• asistenta sociala are un caracter profesional: asistenta sociala
moderna reprezintă o profesie înalt calificata care absoarbe
cunostiinte specializate din toate științele socio-umane.
Presupune in același timp deprinderi, abilitați practice si un set
de valori, principii, norme, reguli morale ce alcătuiesc codul
deontologic al profesiei.

• opţiune fundamental umanistă: persoana umana reprezintă


valoarea suprema a actului de asistenta sociala.
• baza organizării serviciilor de asistenta sociala este
comunitatea: responsabilitățile si deciziile de organizare sunt
ale comunitatii locale.

• parteneriatul: participarea mai multor institutii, organizatii,


autoritati, retele informale (prieteni, vecini, colegi, familie), a
tuturor actorilor comunitari in vederea rezolvării problemelor
sociale.

• echipa multidisciplinară: implicarea specialiștilor din domenii


diferite.

S-ar putea să vă placă și