Sfânta Liturghie

Susținător: Mihai Cătălin

• Definiție:

• Sfânta Liturghie este slujba principală și centrală a Bisericii Ortodoxe.

• Dumnezeiasca Liturghie este o slujbă euharistică. Este compusă din trei părți: 
Proscomidia (sau Prothesis), slujba de pregătire a Sfintelor Daruri, Liturghia 
catehumenilor, numită și Liturghia Cuvântului, în timpul căreia sunt prezentate și
comentate fragmente din Sfânta Scriptură, urmată de Liturghia credincioșilor,
uneori numită și Liturghia euharistică, pe parcursul căreia Darurile de pâine și vin
sunt aduse și sfințite.
 Liturghiile savârșite în Sfânta Biserică:

• În Biserica Ortodoxă se oficiază în mod obișnuit trei Sfinte Liturghii:

• Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur
• Liturghia Sfântului Vasile cel Mare
• Liturghia darurilor mai înainte sfințite, numită și Liturghia Sfântului
Grigore Dialogul.
•  Cel mai adesea se slujește Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur 
• Pregătirea Darurilor:
• Înainte de începutul Dumnezeieștii Liturghii, preotul și diaconul, dacă există,
încep slujba cu pregătirea Darurilor de pâine și vin care vor fi sfințite la Liturghie.
Această pregătire constituie ea însăși o parte considerabilă a slujbei.
• În timpul Proscomidiei, preotul taie din prescura principală un fragment de
forma unui pătrat, Agnețul (Mielul). Agnețul este cel care va fi sfințit în timpul
Liturghiei credincioșilor, devenind astfel Sfântul Trup al lui Hristos. De asemeni,
preotul mai scoate părticele de prescură și le așează pe Sfântul Disc, pentru
pomenirea Maicii Domnului, pentru diferiții sfinți și pentru credincioșii vii și
adormiți. Bucățile de prescură care rămân sunt binecuvântate și distribuite
enoriașilor și închinătorilor după slujbă; această pâine este cunoscută sub numele
de anafură.
• În timpul Proscomidiei, preotul binecuvintează și vinul și apa, care sunt turnate
în Sfântul Potir. După rugăciunile Epiclezei, în Potir va fi adăugată apă caldă.
 Liturghia euharistică:
Ieșirea cu Cinstitele Daruri
Pe când comunitatea cântă cântarea Heruvimilor, preotul și diaconul se duc la 
proscomidiar (masa pe care sunt pregătite Darurile). Preotul îi întinde diaconului 
Discul, apoi ia el însuși Sfântul Potir. Diaconul merge înaintea preotului, ieșind pe
ușa de nord a iconostasului. Clericii duc Cinstitele Daruri în procesiune către ușile
împărătești (ușile centrale ale iconostasului), în timp ce diaconul atrage atenția
credincioșilor, cerând Domnului să îi pomenească pe toți întru Împărăția Sa. În timp
ce clericii intră cu Cinstitele Daruri pe ușile împărătești, comunitatea credincioșilor
cântă încheierea imnului Heruvimilor. Aceasta este Ieșirea Mare (sau Vohodul
Mare). 
• Rugăciunea euharistică:
• După Crez, preotul începe Anaforaua, marea rugăciune euharistică, asupra
Darurilor, rugăciune astfel numită din cauză că începe astfel: „Sus să avem
inimile”. Principalele două anaforale care sunt folosite în Biserica Ortodoxă sunt
cea a Sfântului Ioan Gură de Aur și cea a Sfântului Vasile cel Mare.
• După invocarea Sfântului Duh și sfințirea Darurilor, preotul face pomenirea
Sfinților, începând cu Maica Domnului. Credincioșii cântă acum împreună Axionul,
vechea cântare în cinstea acesteia: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim [pe tine],
Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica
Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără
de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul L-ai
născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim!”
• Binecuvântarea de început a Liturghiei arată faptul că Liturghia este
săvârșită aici pe pământ în timp și spațiu, dar trimite la realitatea
eshatologică a Împărăției lui Dumnezeu: „Binecuvântată este Împărăția
Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor“ .
Împărăția viitoare, prezentă deja sacramental și euharistic în Liturghie
nu este Împărăția morții, ci Împărăția Persoanelor treimice veșnice:
Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Preotul binecuvintează această Împărăție,
intrând cu toată Biserica în lumina Treimii, într-o procesiune liturgică
spre Ziua a opta, Ziua cea neînserată a Împărăției lui Dumnezeu.
Această Binecuvântare este de asemenea o realitate care transcende
categoriile spațio-temporale, căci ea afirmă prezența Treimii în timp,
eon și veșnicie, ca Lumină a timpului și ca veșnicie a Luminii. 
• Sfanta Liturghie - comemorare istorică:
• În perioada primelor trei secole ale istoriei creștine nu existau texte fixe ale 
Sfintei Liturghii. Episcopul slujitor improviza, urmand o schemă tradițională,
identică în esența sa în intreaga Biserică. Totuși, în mod treptat, în principalele
centre ale crestinismului a apărut obiceiul de a se consemna in scris unele dintre
aceste anaforale (sau canoane euharistice) improvizate, iar aceste texte au dat
naștere marilor tradiții liturgice ale Bisericii, indeosebi a celor din Roma, din
Alexandria, din Ierusalim, apoi a celei din Constantinopol, oraș care - in calitate de
noua capitală a imperiului roman - a primit rangul al doilea, dupa Roma.
• Caracterul sacrificial al Sfintei Liturghii este clar afirmat de întreaga Tradiție
ortodoxă. În rugăciunile rostite de către preot, găsim expresii precum: "ca un
Stăpân a toate, ne-ai dat slujba sfântă a acestei jertfe liturgice si fără de sânge",
sau „Ție-Ți aducem această jertfă cuvântătoare și fără de sânge". Însuși numele
de "Altar" dat Sfintei Mese evocă dimensiunea de jertfă a Liturghiei.
• Bibliografie:
• Părintele Cleopa despre rugăciune și Sfânta Liturghie
• Părintele Teofil Părăian despre Sfânta Liturghie, din cartea Gânduri bune pentru
gânduri bune
• Pr. Florin Botezan, Sfânta Liturghie - Taina Tainelor
• https://ro.orthodoxwiki.org/Sf%C3%A2nta_Liturghie