Forme farmaceutice bioadezive, dermice, presosensibile

  Spre deosebire de unguente, diverse alte forme farmaceutice dermice

sau aplicate pe mucoase sau pe unghii pot fi grupate sub termenul generic de
„sisteme bioadezive sensibile la presiune" (sau presosensibile).

 Aceste forme farmaceutice se bazează pe utilizarea unui adeziv, care

dezvoltă proprietăţile aderente după ce se aplică o presiune uşoară pe suprafaţa sa.

 Sunt fabricate numai industrial.

 FR X supl. 2004 include numai monografia de generalităţi: „Sisteme

terapeutice transdermice".
Clasificare
A. Forme farmaceutice bioadezive nemedicamentoase:
I. destinate a fixa materialul de pansament:
• emplastre cauciucate;

II. destinate a izola sau proteja pielea:

• pansamente bioadezive;
• filme bioadezive;
• înlocuitori de piele;
• gelatine;
• sisteme bioadezive diverse.
B. Forme farmaceutice bioadezive medicamentoase :

I. destinate unei acţiuni locale:

• emplastre plumbice;

• pansamente bioadezive medicamentoase;

• timbre;

• bureţi bioadezivi medicamentoşi;

II. destinate unei acţiuni generale (sistemice):

• sisteme terapeutice transdermice.

 A.Forme bioadezive nemedicamentoase

 Emplastrele cauciucate denumite şi: colemplastre, spara-drape adezive,

leucoplaste sau plasturi bioadezivi sunt articole nemedicamentoase (produse
parafarmaceutice).

 Sunt constituite dintr-un excipient adeziv (masă sau bază), etalat în strat
subţire, continuu sau discontinuu, pe un suport adecvat (poate fi perforat sau
nu); sunt destinate să izoleze sau să protejeze pielea sănătoasă sau lezată, faţă
de mediul extern.

 Modul de prezentare a colemplastrelor pentru pacient:

-benzi adezive rulou, de dimensiuni diferite;
-bucăţi, folii de dimensiuni variabile, în care suprafaţa adezivă este acoperita cu un
film protector, uşor detaşabil in momentul întrebuinţării.

 Suportul colemplastrelor poate fi perforat sau nu, extensibil sau nu, impermeabil
sau nu pentru vaporii de apă şi aer; poate fi colorat în roz (culoarea pielii) sau
transparent.
 Masa adezivă trebuie să adere de pielea uscată, fără a fi iritantă şi făra sa producă
leziuni.
 Avantaje:
• mijloc de fixare a pansamentelor;
• fixare a sondelor, cateterelor, acelor de seringă pentru perfuzii, realizând o
imobilizare a acestora;
• protejarea rănilor;
• favorizează reparaţia tisulară, având rol de sutură adezivă, unind marginile rănii
şi asigurând inchiderea plăgilor puţin profunde şi puţin intinse;
• imobilizarea unei plăgi chirurgicale abdominale va putea fi asigurată prin
utilizarea de folii cu dimensiuni mari, asigurând compresia;
• pot înlocui utilizarea soluţiilor şi lacurilor chirurgicale adezive;
• foile de colemplastre pot ajuta la adaptarea de grefoane cutanate;
• sunt un mijloc de alegere în suturile rănilor feţei şi mai ales la copii, datorită
aplicării uşoare, incolore;
• în funcţie de tipul de plagă, tehnicile de sutură variază: în formă de punţi, de
stea, de cruce; se pot asocia cu o sutură clasică prin fir chirurgical;
Colemplastrele prezintă şi dezavantaje:

• în general, sunt impermeabile pentru apă şi vaporii de apă şi datorită

efectului ocluziv produc macerarea pielii, fenomen care poate dispare la
câteva ore după dezlipirea leucoplastului sau, poate necesita câteva zile de
normalizare a pielii;

• pentru o piele mai sensibilă, care revine lent la normal, din cauza umidităţii
acumulate se indică utilizarea de leucoplaste cu perforaţii.
 Clasificarea colemplastrelor

Colemplastrele se pot grupa în funcţie de diferite criterii:

• natura chimică a adezivului: - cauciuc natural;

- cauciuc sintetic;
- polimeri acrilici;
• natura suportului: - material textil;
- filme din plastomeri;
• scopul utilizării: - fixarea pansamentelor;
- protecţia pielii;
- sutura plăgilor;
- suport pentru testele cutanate în
alergologie;
• modul de fabricare: - colemplastre simple pentru fixare;
- colemplastre cu pansament textil, sterile.
 Calea de administrare - se aplică pe pielea lezată sau nelezată.
 
Formularea colemplastrelor
Se va tine teama de următorii factori:
• biocompatibilitatea materiilor prime;
• adezivitatea materiilor prime;
• compatibilitatea materiilor prime cu eventualele substanţe medicamentoase asociate; pe
unele colemplastre se pot aplica pansamente cu solutii antiseptice (alcool, rivanol, etc.); în acest
caz devin pansamente medicamentoase;
• detaşarea facila de pe suprafaţa cutanată;
• stabilitatea în timp.
 Materii prime
Fiind produse parafarmaceutice, colemplastrele simple nu conţin SM.
Substanţele auxiliare, elementele componente ale colemplastrelor se împart în două
grupe :
• masa (baza) bioadezivă, denumire frecventă pentru amestecul de excipienţi bioadezivi;
• suportul textil sau netextil pe care se aplică bioadezivul.

Amestec de excipienti bioadezivi

Masa bioadezivă este obţinută prin asocierea de diferite materii prime, care îndeplinesc
roluri variate:
• substanţe formatoare de reţea (film), elastice şi bioadezive:
• substanţe diluante, cu proprietăţi aderente (rezine, colofoniu)
• substanţe plasticizante (lanolina, vaselina, parafina, ulei de ricin)
• pigmenţi (oxid de zinc)
• antioxidanţi.
 Substanţele formatoare de reţea (film)

Cauciucuri

 Sunt elastomeri cu proprietăţile elastice şi adezive, fiind componenţii principali ai unui

emplastru cauciucat; se utilizează in proporţie de 10-30%.

 Primul elastomer utilizat a fost cauciucul natural provenit din latexul arborelui Hevea
braziliensis (in timp suferă fenomenul de îmbătrânire, devine casant, sfărâmicios şi
uscat).

 Odată cu obţinerea cauciucurilor sintetice, acestea au înlocuit cauciucul natural:

butilcauciucul şi poli(izobutilen) cauciucul, polimeri elastomerici care prezintă o mai
mică aderenţă.
 Polimerii acrilici


Polimerii acrilici destinati folosirii pentru fabricarea maselor bioadezive emplastrice sunt
livrati de producator in forma de solutie in diversi solventi sau in emulsie.

In acestia se adauga de catre formulator diferiti aditivi (plastifianti sau substante inerte).

Acesti polimeri nu necesita conservanti, deoarece in catenele hidrocarbonate nu sunt
prezente legaturi nesaturate.

Substante diluante - plasticizanti

- pigmenti
- antioxidanti
- umectanti

 Suportul pe care se aplica masa adeziva este un material textil (matase, bumbac),
plastic sau hartie cu sau fara perforartii.

 Aplicarea masei adezive pe suport se realizeaza prin doua procedee:

 Utilizand un solvent care dizolva cauciucul si impreuna cu toate componentele se
obtine un amestec omogen;
 Componentele masei adezive sunt omogenizate cand se obtine o masa suficient
de elastica si plastica pentru a fi intinsa pe suprafata suportului.
 Depozitare

Ferit de lumina, la o temperatura sub 25°C.

In general, termenul de valabilitate este de 2 ani.

Caracterele si controlul calitatii

Colempastrele se pot prezenta sub forma de:

- benzi adezive rulate, de diferite dimensiuni, cu suport perforat sau nu; pot fi
necolorate sau colorate în roz sau culoarea pielii;
- bucăţi de dimensiuni variabile, in care suprafaţa adezivă este acoperită cu un film
protector uşor detaşabil.

Se controlează:

aspectul;

calitatea de a se detaşa uşor de pe piele şi integral, fara a lasa urme sau iritatie;

coeficientul de intindere;

menţinerea capacităţii aderente sub acţiunea umiditaţii şi la cald;

stabilitate fizică; extensibilitate;

controlul masei de excipient adeziv pe m 2;

permeabilitate pentru apa si vaporii de apa;
Pansamente bioadezive medicamentoase
• Forme farmaceutice formate dintr-un colemplastru pe care este
fixat un material pansament impregnat cu o substanta
medicamentoasa - frecvent antiseptic acoperit cu un material de
protectie usor detasabil.

• Sunt destinate unei actiuni regionale - imediat sub zona de

aplicare: pansamente cu rivanol, capsaicina, nicotinat de benzil,
nicotinat de propil, acid salicilic, mentol, lavanda, piper.

• Pe eticheta se indica continutul in substanta activa pe cm2,

natura suportului si natura materialului de pansament.
 Timbre
• Timbrele sunt forme bioadezive medicamentoase, constituite dintr-un colemplastru,
in centrul caruia este fixat un disc mic, dintr-un plastomer suplu, de circa 1 cm, pe
care este plasata o masă bioadeziva ce conţine substanţa activă.
• Sunt destinate unei acţiuni locale.
• Masa bioadezivă conţine gumă arabică sau gelatină şi apă, în care se află dizolvată
sau dispersată substanţa medicamentoasă .
• Se numesc timbre (fr. timbre = timbru) deoarece au format de dimensiuni mici,
dreptunghiulare.
• Timbrele sunt destinate să evidenţieze o reacţie locală la un antigen (tuberculina).
• Se condiţionează în recipiente unidoze, sterile.
• Pe etichetă se specifică:
• natura suportului;
• substanţa medicamentoasa (reactogenă).
Se păstrează ferit de lumină, la o temperatură sub 25°C.
 Sisteme terapeutice transdermice

Sistemele terapeutice transdermice sunt forme farmaceutice cu eliberare controlată care
permit administrarea pe cale cutanată a substanţelor medicamentoase destinate să
exercite o acţiune sistemică.

Originea conceptuala a STT – accesibilitatea pielii, potentialul de utilizare a pielii
intacte ca mediu de tratament
În literatura medico-farmaceutică se întâlnesc diferite abrevieri ca:
-STT: sistem terapeutic transdemic . fr. Systeme thérapeutique transdermique;
-STD: sistem transdermic;
-TTS: engl. Transdermal Therapeutic System = sistem terapeutic transdermic;
-TDDS: engl. Transdermal Drug Delivery System = sistem de eliberare transdermică a SM;
-TDS: engl. Transdermal Delivery System = sistem de eliberare transdermică;
-DTD: dispozitiv transdermic;
-TDD: engl. Transdermal Drug Delivery = eliberarea transdermică a SM;
- ST: fr. Systeme transdermique = sistem transdermic;
- TSD: engl. Transdermal soft disc = disc transdermic moale.
 STT - Avantaje:

 elimina degradarea SM sub influenta sucului gastric;

 elimina influenta variabilelor fiziologice din tractul digestiv si efectele primului pasaj
heaptic;
 eliberarea SM din STT are loc după o viteză programată, cu nivele sangvine
constante, pentru o perioadă de timp susţinută (până la o săptămână), ceea ce asigură
continuitatea efectului terapeutic;
 poate înlocui calea orală de administrare a medicaţiei când aceasta este imposibilă: în
vomă şi/sau diaree sau stări de urgenţă: inconştienţă, stări comatoase sau insensibile
ale pacientului;
 posibilitate de aplicare in cazul SM cu T1/2 scurt sau indice terapeutic scazut;
 diminuarea efectelor secundare;
 evita inconvenientul administrarii pe cale i.v.;
 permit oprirea tratamentului in orice moment.
STT - Dezavantaje:

- sub forma de STT se pot utiliza substante fara actiune iritanta asupra
pielii sau de sensibilizare a ei;
- se folosesc numai substante cu actiune farmacologica puternica;
- exista un numar redus de substante medicamentoase cu o buna absorbtie
transdermica (nitroglicerina, scopolamina, nicotina, estradiol,
progesteron, clonidina);
- dificultati tehnice asociate cu adeziunea unui STT pe diferite tipuri de
piele;
- aparitia de reactii alergice si iritatii pe zona de aplicare;
- tehnologie de fabricare laborioasa si cu pret de cost ridicat.
 Designul unui STT cuprinde următoarele elemente structurale, care realizează
platforma pentru eliberarea substanţelor medicamentoase prin piele:


un strat impermeabil, o folie, numit şi material suport (engl. backing layer,
impermeabile backing); acest strat protejează şi acoperă la exterior suportul,
preparatul ce conţine substanţa activă în timpul utilizării sale şi-i asigură
integritatea sa; este stratul cel mai de deasupra;


un strat suport pentru substanţa medicamentoasă (engl. drug layer or reservoir):
rezervorul sau matriţa care conţin substanţa medicamentoasă (engl. drug
containing reservoir, polymer matrix); poate fi un singur strat sau mai multe;
 o membrană pentru controlul vitezei de eliberare a substanţei medicamentoase
(engl. rate controlling membrane) sau, matriţa polimerică (în cazul STT cu
matriţă, la care nu există membrana, ci numai matriţa polimerică), cu rol în
controlul eliberării;

 un strat adeziv: zona de fixare prin presare, sensibilă la o presiune uşoară (engl.
adhesive system): conţine un bioadeziv care permite aderarea sistemului
transdermic de piele;

 linia de protecţie sau linia de eliberare (engl. protective liner or release liner):
un film detaşabil care protejează stratul bioadeziv al STT-ului în ambalaj, în
timpul depozitării.

• STT-ul este activat prin detaşarea liniei de eliberare şi prin aceasta se expune
bioadezivul care se aplică şi produce aderarea pe piele, sub presiune uşoară.
 Mecanismul de eliberare a substantei medicamentoase din dispozitivul
transdermic depinde de:
 sistemul care controleaza eliberarea substantei medicamentoase,
 modul de prelucrare a substantei medicamentoase,
 prezenta unor modulatori ai absorbtiei

 STT – forme moderne de distribuire a SM intr-un dispozitiv care controleaza

integral eliberarea medicamentului (viteza de eliberare, durata)
 FICAREA STT
 Clasificarea STT - in functie de tehnologia de baza utilizata in obtinerea lor se
diferentiaza urmatoarele tipuri:
a. Sisteme terapeutice transdermice cu rezervor si membrana
b. Sisteme terapeutice transdermice cu matrita
c. Sisteme terapeutice transdermice cu rezervor multilamelar
d. Sisteme terapeutice transdermice cu microcompartimente (microrezervoare)
a. Sisteme terapeutice transdermice cu rezervor şi membrană
Prezintă un rezervor cu SM al cărui perete este o membrană care, aplicată pe
piele, are proprietăţi speciale de permeabilitate.

Folie de plastic metalizat

Rezervor - concentraţii determinate de SM dizolvată (în etanol), suspendată (în lichide

viscoase, ulei de silicon), sau dispersată într-un polimer solid (poliizobutilenă).

Membrană de control al eliberării SM - membrană polimerică microporoasă sau

neporoasă (etilenvinilacetat); are permeabilitate specifica pt SM

Strat adeziv exterior - polimer compatibil cu SM, hipoalergic, presosenzitiv

b. Sisteme terapeutice transdemice cu matriţă
Prezintă în rezervor o dispersie a SM într-o matriţă de polimer hidrofil sau lipofil,
cu suprafaţă şi grosime bine determinate.
Folie impermeabilă exterioară
Folie ocluzivă de aluminiu
Rezervor cu SM în matriţa polimerică - controlează viteza de cedare a SM
• dispersarea SM (solutie sau suspensie) în polimerul lichid, urmată de
reticularea lanţurilor polimerice;
• amestecarea la cald a pulberilor de SM şi polimer şi prelucrarea în forme.
Peliculă de polimer adeziv în jurul rezervorului
c. Sisteme terapetice transdemice cu rezervor multilamelar
 Sistemul prezintă un rezervor cu mai multe straturi, în care concentraţia de SM
scade către zona de aplicare pe piele.
 La aplicarea STT-ului, prin difuzie scade concentraţia iniţială de SM
 Gradientul de concentraţie realizat propulsează moleculele SM spre locurile de
absorbţie.
 Difuzia moleculelor de SM pe distanţe ce cresc cu timpul, după epuizarea primului
strat.
Folie impermeabilă exterioară (plastic metalizat)
Rezervor multilamelar (SM adsorbită pe lactoză şi dispersată în polimer)
Strat adeziv
d. Sisteme terapetice transdemice cu microcompartimente (microrezervoare)
 Rezervorul STT prezintă o dispersie omogenă de microparticule de SM acoperite
de un polimer lipofil repartizat într-o matriţă de polimer biocompatibil.

Folie ocluzivă exterioară

Matriţă de polimer (ex. elastomer siliconic) - conţine microrezervoare de S..M.- ex.
nitroglicerină în soluţie de apă + PEG 400.
Strat adeziv
Denumirea Substanţa Tip STT Eliberare
comercială medicamentoasă (timp)
TRANSDERM Scopolamină rezervor 3 zile
SCOP

TRANSDERM Nitroglicerină rezervor 24 ore

NITRO
CATAPRESS Clonidină rezervor 7 zile
ESTRODERM Estradiol rezervor 3-4 zile

NITRO-DUR Nitroglicerină matriţă 24 ore

DEPONIT Nitroglicerină multilamelar 24 ore

NITRODISC Nitroglicerină microrezervoare 24 ore

Caracteristici specifice ale STT
Biocompatibilitate.

Sistemele adezive nu trebuie să conţină în formula lor substanţe susceptibile

să producă iritaţii ale pielii, mucoaselor sau fenomene alergice.

Adezivitate.

Aceasta reprezintă proprietatea de bază pentru ca forma farmaceutică să aibă

capacitate bioadezivă şi să se menţină timp de mai multe zile pe piele.

Capacitate de detaşare.

Adezivul trebuie să poată fi desprins în orice moment, fără a provoca leziuni

cutanate.
Rezistenţă în mediul înconjurător.

În timpul utilizării lor, diferitele sisteme bioadezive sunt supuse la variaţii de

temperatură (cald sau frig), la o creştere a umidităţii, ca urmare a imersiei în apă.

Permeabilitate. Proprietatea de permeabilitate a sistemelor bioadezive pentru

gaze şi vapori de apă este în general slabă avand un efect ocluziv puternic.

Inerţie faţă de substanţele medicamentoase.

Viteză controlată a SM prin pielea intactă a pacientului, pentru o absorbţie în

circulaţia sistemică.

Caracteristici fizico-chimice care să permită o eliberare rapidă a substanţei

medicamentoase şi să faciliteze repartiţia din sistemul de eliberare în stratum
corneum.

Acţiune ocluzivă asupra pielii şi asigurarea unui flux unidirecţional de SM.

Avantaj terapeutic faţă de alte forme farmaceutice şi sisteme de eliberare a SM.

Materii prime
- substanţe medicamentoase;
- substanţe auxiliare, care realizează forma farmaceutică:

vehicule: lichide hidrofile sau lipofile;

adjuvanţi şi aditivi ca:
- agenţi diluanţi;
- stabilizanţi;
- conservanţi;
- coloranţi;
- promotori ai absorbţiei;
- substanţe auxiliare, componente ale STT-ului:
- materiale de protecţie (eng. backing materials);
- materiale inerte pentru sigilarea STT-ului (eng. release liners);
- substanţe polimerice pentru fabricarea membranei de control al
eliberării substanţei medicamentoase sau formatoare de matriţe;
- bioadezivi presosensibili (engl. pressure sensitive adhesivs) şi
plasticizanţi;
- materiale de ambalare a produsului finit.
 Substanţe medicamentoase

- cardiovasculare: propranolul, metoprolol; diltiazem, verapamil;

- antianginoase: dinitrat de isosorbid, nitroglicerină, tetranitrat de pentaeritril;

- răul de transport: scopolamina;

- hormoni estrogeni: estradiol, progesteron, testosteron;

- antihipertensive: clonidina; nifedipina;

- antitusive: codeina;

- analgezice: morfina, codeina, fentanil, difenhidramina;

- analgezice-antipiretice: aminopirina (aminofenazona);

 - antitabac: nicotina;

-antiinflamatoare nesteroidiene: indometacin, flurbiprofen, ketoprofen,

ibuprofen, diclofenac, piroxicam; acid flufenamic;

- anestezice: lidocaina;

- cardiotonice: digoxin;

- antifungice: miconazol;

- antiaritmice: metoprolol, captopril, propafenona;

- antibiotice: gentamicina.
Substanţe auxiliare
• solvenţi, vehicule, excipienţi;

• adjuvanţi şi aditivi:

- agenţi stabilizanţi;

- agenţi conservanţi;

- agenţi plasticizanţi;

- agenţi de umplere;

- agenţi de reticulare;

- coloranţii;

- agenţi de mărire a permeabilităţii şi absorbţiei transdermice ;

• substanţe auxiliare componente ale STT-ului

Substanţe auxiliare componente ale STT-ului :
I.Materiale de protecţie

- membrana externă, stratul exterior, cel de deasupra plasturelui trandermic

(engl.Backinglayer or face stock), plasat pe partea opusă zonei de aplicare,
este o folie, un film subţire, fabricat dintr-un material inert, flexibil şi
impermeabil pentru substanţele active şi pentru apă.

• Acesta constituie suportul modulului de eliberare şi protejează

produsul; el asigură un transport unidirecţional, de la STT spre
piele.

- cea de-a 2-a membrană (engl. release liner or protective liner) acoperă zona
de aplicare pe piele şi acţionează ca un protector intern, pe toată perioada
de depozitare.

• Ea se detaşează numai în momentul administrării STT-ului.

 II. Substanţe polimerice pentru fabricarea membranelor ce controleaza
modulul de eliberare a substanţei active (membrane de control sau
formatoare de matriţă);

 Materiale polimerice pentru sistemele transdermice tip rezervor cu

membrană de control al vitezei de eliberare

 Materiale polimerice pentru sistemele tip matriţă.

III. Bioadezivi presosensibili

- acrilaţii;

- cauciucurile;

- siliconele.
Tehnologia de fabricare a sistemelor terapeutice transdermice

• Sistemele terapeutice transdermice sunt produse care se fabrică numai în industrie,

producţia lor are loc în flux continuu, prin metode automate.
• Metodele de fabricare diferă în funcţie de tipul de STT.
• Acesta poate fi constituit dintr-o formă farmaceutică semisolidă (gel) sau solidă, în care
substanţa medicamentoasă se află dispersată (dizolvată, suspendată sau emulsionată), în
concentraţie în general crescută.
• Formele tip gel sunt numite şi plasturi moi (engl. soft patch).
 Ele se prezintă ca o placă subţire şi flexibilă care conţine o unitate de bază
impregnata cu SM; fixată pe suprafaţa pielii, asigură dozajul prin eliberarea susţinută a
substanţei active.

Fluxul tehnologic include urmatoarele faze principale:

- prepararea gelului si includerea SM (soluţie, emulsie, suspensie);
- turnarea în tipare pentru formarea filmului;
- divizarea în doze;
- condiţionarea şi ambalarea.
Domeniile de utilizare a STT-urilor

STT-uri pentru răul de transport cu scopolamina

• Scopolamina (L . Hiosciamina), un antagonist al receptorilor muscarinici şi un

remediu recunoscut în răul de mişcare, din cauza timpului de înjumătăţire scurt, nu
poate fi administrat pe căile orală sau parenterală, datorită efectelor secundare.

STT-uri pentru tratamentul anginei pectorale

• Terapia cu nitroglicerină, dinitrat de izosorbid şi tetranitrat de pentaeritrol are la

bază acţiunea acestor substanţe asupra vaselor sangvine coronariene prin oxidul de
azot (NO), format in vivo.
STT-uri pentru substituirea de hormoni
• Numeroşi hormoni, datorită unei mari eficacităţi şi capacităţi de permeaţie prin
piele, se pretează formulării transdermice.
STT-uri contra fumatului (plasturi antitabac)
• Principiul său constă în a furniza nicotină sub o altă formă decât ţigara, în doză
suficientă pentru a suprima senzaţiile de privare.
STT-uri pentru scăderea presiunii sangvine
• Primul STT pentru tratamentul hipertensiunii arteriale cu clonidină a fost
comercializat în anul 1985 de firma Boehringer Ingelheim, sub numele de
Catapress TTS.
STT-uri pentru tratamentul durerii şi inflamaţiei
• Pentru acţiunea analgezică există în comerţ STT cu fentanil.
• Acesta este un analgezic opioid sintetic, ale cărui proprietăţi fizico-cimice permit o
penetraţie transdermică.
- STT cu membrană semipermeabilă de control: Duragesic;
Dintre antiinflamatoarele nesteroidiene s-au preparat STT-uri cu: diclofenac şi
flurbiprofen.
 Sfaturi legate de modul de aplicare a plasturilor transdermici

 Pacientul trebuie informat cum să desfacă ambalajul corect pentru a

preveni ruperea patch-ului şi modul corect de aplicare.
 Locul de aplicare trebuie să fie curat, uscat, în partea de jos a abdomenului
sau dorsal (solduri), sau alte regiuni ale corpului in functie de actiunea
terapeutica (dupa ureche, pe antebrat, torace, lombar etc.).
 Nu este recomandată talia deoarece hainele ar putea desprinde STT-ul.
 Nu se aplică în apropiere sau pe sâni.
 Pentru aplicare, se îndepărtează filmul adeziv şi apoi se apasă cu fermitate
patch-ul cel puţin 10 secunde.
 Patch-ul nu trebuie aplicat pe o piele iritată.
 Plasturii nu trebuie aplicaţi de două ori în acelaşi loc.
 Pacientul poate face baie sau duş purtând STT-ul, dar acesta se poate
desprinde în apa foarte fierbinte sau în saună, caz în care poate fi înlocuit
cu un altul nou dacă vechiul patch-ul nu poate fi reaplicat.