Sunteți pe pagina 1din 13

Managementul Producţiei şi Serviciilor

Tema 2
Dimensiuni ale managementului activităţilor
de producţie şi de servicii - continuare -

 Dimensiunea previzională
 Dimensiunea creativ-inovativă
 Dimensiunea flexibilă
 Dimensiunea informaţională
 Dimensiunea investiţională
 Dimensiunea socială
Dimensiunea flexibilă
,,Paradoxul flexibilităţii” - combinaţie echilibrată între
flexibilitate şi stabilitate.

Flexibilitatea produselor şi a proceselor - premisă esenţială a


flexibilităţii organizaţiei

Flexibilitatea unui produs


 este dată de numărul modalităţilor în care acesta poate fi
folosit;
 capacitatea de a satisface un număr semnificativ de nevoi.

Flexibilitatea unui proces - este conferită de numărul de


configuraţii posibile pentru a se adapta la condiţiile de mediu, de
costul şi de timpul necesar schimbării configuraţiei.
2
Tipuri de flexibilitate - abordare funcţională
 Flexibilitatea fabricaţiei
 Flexibilitatea comercială
 Flexibilitatea financiară
 Flexibilitatea informaţională
 Flexibilitatea cercetării-dezvoltării
 Flexibilitatea organizatorică
 Flexibilitatea resurselor umane
 Flexibilitatea geografică

Flexibilitatea financiară poate fi o restricţie în realizarea


flexibilităţii fabricaţiei care, la rândul său, poate stimula şi
completa flexibilitatea comercială.
3
Volberda - tipuri de flexibilitate
 conservatoare - rezidă în proceduri statice de optimizare a
performanţelor întreprinderii în condiţiile în care rezultatele se
menţin constante în timp;
 operaţională - constă într-un ansamblu de abilităţi, în cvasitotalitate
de rutină, prin care se urmăreşte, în principal, creşterea volumului de

activitate;
 structurală - are în vedere schimbări de fond în plan organizatoric şi
decizional, în vederea adaptării organizaţiei la evoluţiile din mediul
ambiant;
 strategică - generează modificări în sfera obiectivelor şi a activităţilor
încorporate, manifestându-se în special atunci când în mediul de
afaceri se produc schimbări inedite.

4
Din perspectiva organizării structurale, flexibilizarea organizaţiilor
vizează următoarele direcţii principale:

 specializarea orizontului de cunoaştere al salariaţilor în vederea


îndeplinirii obiectivelor;
 existenţa unei comunicări permanente între subdiviziunile
organizatorice, precum şi în interiorul acestora;
 deplasarea centrului de autoritate spre zona în care se realizează
sarcinile complexe;
 redefinirea constantă a sarcinilor, a competenţelor şi a
responsabilităţilor prin ajustare şi interacţiune;
 susţinerea resurselor umane în demersul lor de a-şi realiza
obiectivele specifice postului, prin transmiterea de informaţii utile şi

acordarea de consultanţă.

5
Dimensiunea informaţională
În plan extern, un sistem informaţional trebuie să asigure informaţii
referitoare la:
 preferinţele manifestate de purtătorii cererii;
 acţiunile strategice întreprinse de firmele concurente;
 mutaţiile înregistrate în mediul legislativ;
 know-how-ul tehnic, tehnologic şi managerial;
 apariţia pe piaţă a unor noi produse şi servicii;
 calitatea produselor şi a serviciilor de pe piaţă.

În plan intern, un sistem informaţional eficient determină creşterea


operativităţii în fundamentarea şi adoptarea deciziilor manageriale,
diminuarea distorsiunilor, a filtrajelor, a redundanţelor şi a
supraîncărcării canalelor informaţionale, precum şi îmbunătăţirea
procesului de comunicare în cadrul organizaţiei.
6
Obiective în plan comunicaţional

 creşterea vitezei de circulaţie a fluxurilor informaţionale;


 amplificarea gradului de transparenţă în procesul comunicării;
 extinderea ariei de comunicare cu echipe de specialişti compuse
din consultanţi în management, experţi contabili etc., în vederea
adoptării unor decizii eficiente;
 asimilarea unor modalităţi moderne de comunicare, proprii
managementului performant.
În cadrul fluxurilor de informaţii apar obstacole denumite bariere
comunicaţionale.

Cauze care generează obstacole în procesul de comunicare


 obiective - creşterea complexităţii activităţilor organizaţionale şi
dinamismul mediului de afaceri actual;
 subiective - lipsa selectivităţii informaţiilor, gradul redus de
prelucrare, circulaţia paralelă a acestora etc.
7
Subsistemul informatic - componentă importantă a sistemului
informaţional

 Sisteme suport de decizie


 Sisteme expert

Sistem suport de decizie - sistem de inteligenţă artificială care


utilizează cunoştinţele dintr-un anumit domeniu aplicativ cu
scopul de a asista managerii în abordarea unor probleme
decizionale complexe, semistructurate, pe care aceştia le rezolvă
în mod obişnuit folosind propria inteligenţă.

8
Sistem expert
 software capabil să rezolve probleme decizionale;
 din punct de vedere funcţional, se constituie într-un pachet de
programe construite cu scopul de a obţine soluţii la diferite probleme

cu care se confruntă organizaţia.

Decidentul
• are rolul esenţial în procesul de fundamentare şi de adoptare a
deciziilor manageriale;
• trebuie să efectueze o cercetare detaliată a problemei decizionale, să
evalueze posibilităţile de care dispune în ceea ce priveşte
achiziţionarea de date referitoare la problema respectivă, date care să
poată fi prelucrate şi prezentate într-o formă adecvată cerinţelor
sistemelor expert ce vor fi utilizate.

9
Dimensiunea investiţională

Programele de investiţii au drept fundament strategia organizaţiei.

Secţiuni ale unui Program de investiţii

 sistemul de obiective investiţionale;


 acţiunile ce urmează a fi întreprinse în vederea realizării obiectivelor;
 resursele alocate pentru fiecare secvenţă de program, precum şi
modalităţile de combinare a acestora.

10
Activităţi ale unui Program investiţional
 fundamentarea şi derularea unor programe complexe de marketing
care să identifice oportunităţile de pe piaţă şi să evidenţieze
structura preferinţelor consumatorilor;
 efectuarea de studii de cercetare în scopul dezvoltării unor noi
produse şi servicii;
 construirea unor secţii de fabricaţie, concomitent cu modernizarea
spaţiilor existente;
 achiziţionarea unor maşini, instalaţii şi echipamente moderne;
 alocarea de fonduri destinate angajării de personal specializat,
precum şi perfecţionării resurselor umane din firmă;
 testarea noilor produse şi servicii în cadrul unor campanii
promoţionale.
11
Etape ale procesului de elaborare şi de adoptare
a unei decizii investiţionale
o identificarea oportunităţilor de investiţie;
o culegerea informaţiilor referitoare la proiectul investiţional;
o definirea variantelor de proiect;
o dimensionarea bugetului aferent proiectului;
o adoptarea deciziei investiţionale;
o implementarea deciziei şi controlul proiectului de investiţii;
o evaluarea rezultatelor obţinute în urma derulării proiectului şi
propunerea de măsuri pentru perioada următoare.

12
Dimensiunea socială
Obiective sociale ale organizaţiei - din perspectiva salariaţilor
 calitatea vieţii resurselor umane;
 statutul profesional şi evoluţia în carieră;
 protecţia socială;
 crearea şi menţinerea unui climat organizaţional care să ofere
premisele unei prestaţii excelente a resurselor umane.
Obiective sociale ale organizaţiei - din perspectiva consumatorilor
 oferirea unor produse şi servicii de calitate;
 furnizarea unor informaţii cât mai complete şi obiective referitoare
la oferta de produse şi de servicii, prin organizarea unor campanii
de publicitate adecvate.
Dialogul social - ansamblul organizat de contacte şi acţiuni prin care
anumite grupuri (salariaţi, conducere, sindicate etc.) participă la
elaborarea celor mai bune soluţii pentru problemele economice şi
sociale cu care acestea se confruntă, la armonizarea intereselor şi la
prevenirea conflictelor. 13

S-ar putea să vă placă și