TEATRUL DE PĂPUȘI DIN

PERSIA
Context

 Istoria acestei arte este indisolubil legată de istoria culturii şi civilizaţiei persane;
războaiele, comerţul, religia, regulile scrise şi nescrise de aşezare a ordinii sociale –
toate au influenţat, într-un anume fel parcursul păpuşilor.
 Lumea imperiului persan poate fi mai uşor înţeleasă de noi, dacă o corelăm cu
drumul mirodeniilor şi fascinanta atmosferă a celor 1001 de Nopţi;
 Persia era, pe traseul caravanelor, apropiată de punctul de pornire, adică de India,
dar și de China. În mod firesc, odată cu cu caravanele, au pornit în lume şi spiritul
lui Vidouchaka, taina umbrelor ce spun poveşti şi hohotele stârnite de ironii.
Câteva elemente din istoria vechiului
Imperiu Persan

 Este posibil ca populații de limba iraniana să fi migrat în aceasta parte a Asiei de

Sud-Vest, în jurul anului 1 500 î. Hr. Au izbutit, desigur, să-i subjuge pe cei care
trăiau deja acolo și i-au asimilat; dominația lor în unele regiuni este indicata de
toponime ca Parsua și Parsumash, derivate de la numele lor.
Darius
550 îH – 486 îH

 Sub domnia sa imperiul a atins extensiunea maximă. Astfel, el a ajuns să intre în conflict
cu grecii, situație care a continuat și în timpul urmașilor săi. Incinta de la Persopolis,
amplasata la poalele muntelui Rahmat din Farsul central, ilustreaza grandoarea puterii
imperiale prin basoreliefurile care înfățișează popoarele supuse aducând tribut regelui.
Administrația centralizată întemeiată de Darius se bazează pe un sistem de comunicații
amplu și foarte bine pus la punct. Perșii au fost primul popor însemnat din Antichitate,
care a folosit în mod eficient caii pentru transmiterea informațiilor și pentru transport.
 Darius a intensificat politica lui Cyrus de a incuraja diverse culte locale din cuprinsul
imperiului, îngăduindu-le oamenilor să-și adore zeii proprii și să-și păstreze obiceiurile,
în măsura în care acestea nu contraveneau intereselor administrației persane. Cu toate
acestea s-au inregistrat revolte ale egiptenlior, lidienilor si babilonienilor, înabușite fără
cruțare de Darius.
 Religia persilor era zoroastrismul; unitatea Persiei poate fi atribuită în parte și
efectului unificator pe care l-a avut aceasta credință larg răspândită.
 Darius a fost un protector al artelor, fapt dovedit de magnificele palate, înalțate pe
întinse terase, care impodobeau capitalele Susa și Persepolis.
Dar el a fost și un mare cuceritor.În timpul lui cucerirea persană s-a intins spre est
dincolo de raul Arius (Hari Rud), pe teritoriile de astăzi ale Afghanistanului și
Pakistanului. Egiptul fusese deja înfrant de Cambyses și - cu toate că s-a răzvrătit de
mai multe ori, regii persani au reușit să-și mențină hegemonia timp de câteva
generații.
 În expedițiile sale, Darius a înaintat în nord până la Dunăre.
Temă: corelați informațiile cu trama din piesa
„Perșii” de Eschil ( 472 ÎH)

 La începutul sec. 5 î. Hr. orasele ionice se aflau în război cu marele rege. Darius a înfrânt
rebeliunea, apoi a intreprins o expediție de pedepsire a oraselor-state din Grecia propriu-
zisă, care daduseră ajutor orașelor răzvrătite.
 în felul acesta au inceput Razboaiele Persane (între greci și perși). În cele din urmă,
armata lui Darius a fost infrântă la Marathon. Fiul său Xerxes I, care i-a urmat la tron, a
avut aceeași soarta la Salamina.
„Grecii înfruntaseră cu succes puterea marelui rege. Totuși, efectele victoriei lor s-au
resimțit numai în Grecia și nu au modificat situația în Persia. Triumful grecilor nu a
eliminat amestecul perșilor în problemele lumii grecești. Influența persană era, încă,
puternică și aurul persan se scurgea spre unul sau altul dintre orașele-cetăți ca ajutor în
interminabilele lupte pentru putere.”
Iranul a creat una dintre cele mai stralucite
civilizatii ale lumii.

 S-au realizat drumuri pavate, pe care se circula cu caii, de la țărmurile Mediteranei și până în India.
 S-au construit locuri de popas numite caravansari (caravanseraiuri), distanțele dintre ele nedepășind
30 km.
 În Iran a fost construit primul serviciu de poștă din lume, prin intermediul căreia corespondența era
distribuită pe tot întinsul Imperiului Ahemenid.
 A fost săpat un canal care lega Nilul de Marea Roșie.
 Drumurile erau păzite de străjeri. Călătorii erau verificați și controlați.
 Au luat avânt exploatările miniere și lucrările agricole; au inceput să se dezvolte chimia, producția de
țesături și broderii și tehnica țesutului covoarelor.
 Iranienii obișnuiau să mănânce așezați la masă și dormeau în paturi de lemn.
  
Islamul

 Secolul al VII-lea constituie un punct de cotitură în istoria Iranului, care a marcat profund
structura religioasă, dezvoltarea culturală a țării și mentalitățile, determinând specificul
acestora până în ziua de astăzi.
 „În anul 614, anul în care Khosrow Parviz (ultimul mare rege sasanid: 590 – 628) se putea lăuda
cu douăzeci de ani de succese militare, nimeni nu și-ar fi putut închipui că peste numai douzeci
și cinci de ani nu numai dinastia sa, ci chiar intregul sistem de organizare al vieții iraniene de
până atunci, se vor prăbuși definitiv.”
După secole de relativă stabilitate, evenimentele s-au succedat cu o viteza uluitoare.
 În anul 614, Mohamed s-a proclamat profet de inspirație divină. La opt ani după aceea el a fost
nevoit să părăsească locurile natale. A murit în anul 632, la doi ani după revenirea la Mecca.
 Cuceririle arabe au început doar dupa moarte sa, prin atacul asupra Mesopotamiei, din anul
633.
 Lui Yazdgird III, ultimul rege sasanid, i s-a propus să treacă la islamism. El a
refuzat cu aroganță, ironizandu-i pe arabi că „mănâncă șopârle și practică
infanticidul”.
Arabii l-au atacat, reușind să cucerească orașul Ctesiphon, în anul 637. Ulterior au
mai obținut o victorie zdrobitoare asupra iranienilor, în bătălia de la Nahavad, din
anul 642. Așa s-a stins dinastia națională iraniana și timp de aproape o mie de ani
țara a fost condusă de domnitori străini.
 Amprenta cuceririi arabe asupra structurii civilizației iraniene a fost mult mai
puternică decât oricare altă influență de dinainte sau de după ea.
Și totuși ...

 Arabii au adus țării o nouă religie și un nou alfabet, i-au influențat limba și i-au
transformat profund arta. Dar, acest fapt nu a distrus complet vechea civilizație și
nu a dus la absorbirea ei fără nici o urmă; specificul comportamental și tradițiile
naționale, deși au fost împinse în umbră, au ieșit din nou la suprafață, în forme noi și
complexe.
 Înlocuirea zoroastrismului cu noua religie islamica a constituit un eveniment de prim
rang in istoria omenirii.
 Succesul inregistrat de cucerirea araba a avut probabil mai multe cauze. A fost mai
degrabă o cucerire spirituală decât una materială; apariția unei religii militante în
Arabia a coincis cu stingerea dinastiei iraniene; islamul avea un caracter democratic,
pe când zoroastrismul era exclusivist .
 După căderea Imperiului Roman de Apus, în sec. IV-V , Europa a pierdut contactul cu
restul lumii. S-a pierdut sursa cunoștintelor clasice de până atunci, în locul lor adunându-
se un amestec de fapte și ficțiune.
 Cărturarii europeni au lansat povești ce populau „tărâmul vânturilor de est” cu unicorni,
ciclopi și alte creaturi fantastice. Odată cu revitalizarea comerțului, în sec. al XIII – lea ș i
al XIV - lea, europenii au început din nou să se aventureze, în afara granițelor lor și apoi
au povestit întamplările lor și au descris locurile văzute.
 Călători europeni au vizitat și au descris splendorile Iranului. Printre ei s-au
numarat fratii Shirley ca și Chardin. Scrierile acestora denotă o profundă
cunoaștere a Iranului, a istoriei, artei și arhitecturii sale.
 Jean Chardin (16 noiembrie 1643 – 5 ianuarie 1713), născut Jean-Baptiste Chardin,
cunoscut – deasemena - și ca Sir John Chardin, a fost un bijutier francez și călător, care
și-a descris călătoriile în zece volume The Travels of Sir John Chardin  - despre Persia și
Orientul Apropiat.
 Chardin, în lucrarea sa Călătorie în Persia şi în alte locuri din Orient, aduce informaţii
multiple despre teatrul de umbre din această ţară.
Tematica

 Tematica spectacolelor „ populare” nu mai are în atenţie nici eroii, nici mitologia şi nici
religia.
 Povestea stă sub semnul cotidianului fiind tratată într-o manieră licenţioasă, umorul
apropiindu-se, adesea, de grotesc.
Personajul principal

 Personajul principal este PENDJ – al cărui nume se poate traduce prin „cinci” – fapt ce
corespunde numărului de personaje din spectacolul tradiţional.
 Protagonistul apare şi cu numele KETCHEK PEHLIVAN - luptătorul chel. El are ca
semn particular chelia totală.
KETCHEK PEHLIVAN/
Pendj
azi – Pahlavan Kachal
 Diform ca Vidouchaka, este la fel de şiret şi foloseşte toate mijloacele pentru a ajunge la
scop.
 „El are, ca orice persan, un complex de superioritate intelectuală şi dispreţ faţă de
mulţime. Viclean, răbdător, este un diplomat perfect, dar şi ipocrit şi perfid, în căutare
veşnică de noi victime, care sunt, mai totdeauna femei şi chiar băieţi.” (Chesnais J.).
 El joacă feste murdare, inclusiv preoţilor, cu o perseverenţă inimaginabilă, îmbinată cu
senzualitate şi dezinvoltură. Simulează rolul victimei.
 Iată ce observație face Adolphe Thalasso ( sfîrșitul sec al XIX - lea): „ Înainte ca Imperiul
persan să-şi revină din emoţia voluptoasă impusă spiritului său, acesta are în faţa sa o
fiinţă umană pioasă şi smerită, care îi vorbeşte despre Alah şi propovăduieşte castitatea,
cu o convingere sinceră în faţa căreia Imperiul îşi pune întrebarea dacă nu cumva se află
în jocul unor halucinaţii.”
 Spiritul jocului poate părea imoral pentru un european dar nu trebuie uitat că religiile
egiptene, hinduse şi greceşti privesc forţele naturii ca pe semne ale puterilor fertile pe
care zeităţile fecundităţii le întrupează . Tratarea unui subiect depinde de convenţiile
acceptate într-un anume context socio-cultural.
CHEITAN

 CHEITAN – un alt personaj surprinzător, considerat de

J. Chesnais „diavolul în persoană”. El împarte lovituri de baston tuturor, anticipând
bastonadele europene. El este un adevărat campion a viciului, mânat de dorinţe vinovate şi în
căutare de noi victime. Nimeni nu îl poate trage pe sfoară.
Îl anticipează pe Mefisto.
RUSTEM

 RUSTEM - un alt campion al virilităţii, dar total opus lui Pendj, el este un seducător
cu temperament dar şi cu suflet.

MEHMET

 MEHMET – ILODJA/ HASAN – ILODJA – este akud/ profesor de teologie care face
şi oficiile de căsătorie.
 Deşi i se ia soţia, fiica, este dat afară din casă, are propria filozofie de viaţă şi suportă
toate nefericirile.

ZEN

 ZEN – este personajul feminin – poate fi soţia sau fiica akudului, o dansatoare sau o
curtezană. Fiind dorită de toţi, ea este cea care declanşează conflictul dramatic.
 Nu este, însă, o desfrânată; este o femeie tânără sau o soţie model, fapt ce face dificile
încercările celor doi complici. Dar Pendj, împins de Cheitan, îşi atinge până la urmă
scopul.
 Adolphe Thalasso ne-a dăruit o consemnare a unui spectacol:
Ketchek Pehlivan, iubind-o pe soţia akudului, îl păcăleşte pe acesta că ar putea să-i ajute soţia,
ZEN, considerată sterilă. El pretinde că se va sacrifica pentru liniştea şi fericirea celor doi soţi, ceea
ce îi înlesneşte drumul spre camera râvnitei Zen.
 O temă care anticipează, în mod surprinzător, scriitura din „Mătrăguna”.
 Spectacolele erau jucate fără texte, doar cu scheme prestabilite, bazate pe improvizaţie.
 Sunt spectacole de umbre asemănătoare celor din China, cu figuri bidimensionale decupate în
piele de vită şi colorate.



SCHAH SELIM

 Mai este consemnat un tip de spectacol numit SCHAH SELIM – păpuşi ce funcţionau
după sistemul păpuşilor pe mână, cu un repertoriu apropiat celui din teatrul de umbre.
 În fapt, păpușile pe mână erau răspândite și în zona imperiului persan, încă din
Antichitate.

Farmecul Orientului
Notă

 În perioada 1860 și 1970 teatrul de păpuși tradițional din Iran a cunoscut o perioadă de
restricții.
 Kheimeh Shab Bazi - un termen care a definit toate tipurile de păpuși cu fire, dar care
astăzi sugerează și teatrul de umbre.
 Pahlavan Kachal – este astăzi cunoscut mai ales ca personaj transpus prin păpuși pe mână;
la sfârșitul secolului al XIX lea, era considerat ca fiind un personaj foarte puternic pentru
că aducea în atenție „ipocrizia clericilor”. (WEP – UNIMA)
 Păpușile cu fire erau cunoscute - și ele – încă din antichitate.
Povestea merge mai departe

 https://www.youtube.com/watch?v=wdJrdhdX_1Q