­Cap.2.

5 ADVOCACY, LOBBY, STAKEHOLDER

2.5.1 ADVOCACY

Definiție: Advocacy este activitatea de a apăra / sprijini un principiu sau punct de vedere
în fața unei instituții publice, guvernamentală sau legislativă.

2.5.2 LOBBY

Definiție: Lobby-ul este activitatea de promovare a intereselor unei persoane sau ale unui
grup, prin influențarea politicilor publice, instituțiilor guvernamentale sau legislative.

A face lobby implică întotdeauna advocacy, însă, în advocacy nu este obligatoriu să se

facă lobby. Diferența cheie dintre lobby și advocacy este că advocacy-ul presupune comunicare
transparentă și directă cu instituțiile și cu opinia publică al unui punct de vedere individual / al
unei organizații FĂRĂ a cere neapărat inițierea unei modificări (legislative, etc.)

8
 Cu certitudine: cei care sprijină o cauză, un principiu, un drept sau un punct de vedere
general practică advocacy.
Când se încearcă să se influențeze politicile publice, instituțiile guvernamentale sau
legislative, în sens particular, se practică lobby.
Activitatea de advocacy poate presupune:
- Apărarea unor principii fundamentale - de exemplu: drepturile omului,
libertatea de exprimare, libera concurență;
- Educarea opiniei publice cu privire la o anumită prevedere / inițiativă
legislativă;
- Prezentarea către legiuitor a unui punct de vedere individual / general sau al
unei organizații;
Lobby-știi pot fi angajați ai unei companii sau pot fi consultanți care lucrează pentru un
număr de clienți: companii, asociații, sindicate, organizații sau agenții guvernamentale.
Activitățile de advocacy și / sau lobby intră parțial în atribuțiile experților din corporații,
afaceri publice, relații guvernamentale, relații publice, comunicații externe.

8
2.5.3 STAKEHOLDER

Un instrument foarte util în activitățile de advocacy și lobby este analiza stakeholderilor.

Definiție: stakeholder-ul este un individ / un grup care poate influența o anumită politică
sau care este afectat de aceasta.

De ce avem nevoie de o analiză a stakeholderilor:

- Este bine să cunoaștem toți factorii implicați și să încercăm să stabilim
posibilul impact al acestora;
- Este bine de știut cine poate ajuta și cine ar putea afecta implementarea unei
politici;
- Diferiți stakeholderi pot ajuta la identificarea unor soluții.
2.5.3.1 Criterii pentru stabilirea impactului / relevanței unor stakeholderi:
a. Dacă un actor sau un grup se află în poziția de a dăuna sau slăbi puterea
factorilor de decizie în implementarea unei politici;
b. Dacă prezența stakeholderilor înseamnă un beneficiu net sau are
posibilitatea de a întări implementarea unei politici;
c. Dacă un grup are puterea de a influența direcția sau activitățile organizației
care trebuie să implementeze politica respectivă.

8
2.5.3.2 Matricea stakeholderilor (după
Lindenberg și Crosby, 1981) Matricea funcționează astfel:

Matricea prevede mijloace de Capacitatea Poziția

Interesul
estimare a importanței și impactului grupului în Resursele
de a grupului
mobiliza asupra
potențial al diferitelor grupuri de interese politica disponibile
resursele problemei
respectivă
într-o anumită problemă de politici publice. necesare respective

Principalii factori care sunt luați în Denumire a Estimarea O suma a Estimarea Estimarea
grupului în gradului de resurselor modului în poziției
considerare: cauză interes pe deținute de care grupul grupului
- Grupurile de interese; care îl are grupurile de poate asupra
grupul interese mobiliza problemei.
- Tipul și nivelul resurselor pe care (poate fi de (informații resursele. (Poate fi
le posedă; la foarte financiare, (Poate fi pro sau
ridicat la statut și evaluat de contra,
- Capacitatea de a mobiliza acele foarte status, la foarte pozitivă sau
resurse; scăzut). legitimitate, ridicat la negativă
Tot aici se coerciție) foarte sau se pot
- Poziția grupului în legătură cu poate scăzut sau folosi
politica discutată. menționa se pot indicatori
care sunt utiliza cantitativi)
2.5.3.3 Tipuri de resurse pe care le interesele indicatori
respective. cantitativi,
pot deține stakeholderii: +/- 5 de
a. FINANCIARE și MATERIALE exemplu)
b. ACCES LA sau CONTROL
ASUPRA unor informații importante
c. STATUS sau POZIȚIE
SOCIALĂ
d. COERCIȚIA.
7

8
Capitolul 3 Procesul politicilor publice în diferite țări

Modul de formulare a politicilor publice este strâns legat de tradiția administrativă a

respectivelor țări. Modul de organizare al administrației nu poate fi separat de sistemul politic.

3.1 Spania - particularități ale procesului policilor publice

În Spania rolul principal în cadrul ciclului politicilor publice îl dețin ministerele.
În procesul de elaborare a politicilor publice există următoarele faze:
- Inițiativa politică;
- Elaborarea planului / propunerii inițiale de politică publică;
- Negocierea cu alte ministere;
- Aprobarea Consiliului de Miniștri.

Observație: în definirea procesului de politică publică, în formularea propunerilor

legislative, se ține cont de OPINIA Ministerului Economie și Finanțelor.

8
 Un minister are următoarea structură:
- Ministru
- Cabinet ministru
- Secretari de stat

Observație: secretarii de stat au un rol mult mai mare decât în alte țări, lor revenindu-le
responsabilitatea elaborării palnului / propunerii inițiale de politică publică.

Propunerea de politică publică definitivată este negociată cu alte ministere prin Comisia
Generală a Secretarilor și Subsecretarilor de Stat și este înaintată Consiliului de Miniștri
care la rândul său o trimite la Parlament.

3.1.2 Funcțiile ministerelor în procesul politicilor publice

3.1.2.1 Funcția de Inițiativă
3.1.2.2 Funcția de Negociere
3.1.2.3 Funcția de Suport
3.1.2.4 Funcția de Monitorizare și Evaluare

8
3.2 Portugalia – rolul ministerelor în ciclul politicilor publice

În Portugalia, legea privind componența și organizarea Guvernului prevede următoarea

structură:
- Primul Ministru
- Miniștrii
- Secretarii de Stat
Consiliul de Miniștri include, pe lângă Miniștrii de resort, pe Secretarul de Stat la
Președenția Consiliului de Miniștri și pe Secretarul de Stat Adjunct al Primului Ministru, ambii
având locuri permanente în Consiliul de Miniștri, fără drept de vot.
3.2.1 Cadrul general al politicilor publice
Este stabilit prin următoarele documente:
- Programul Guvernului – responsabilitatea Primului Ministru;
- Opțiuni majore ale planurilor naționale;
- Bugetul de stat.
Observații:
- Poziția de Secretar de Stat este eminamente politică;
- Miniștrii acționează în mod independent pentru dezvoltarea politicilor
sectoriale, pentru care își asumă responsabilitatea.

8
 Faza Acțiune Actor Procesul politicilor publice
Inițiativă Ministrul în Portugalia (după Nabais J.,
Serviciile Ministerului și /
„Rolul Ministerelor în ciclul
Propunere inițială
sau Cabinetul Ministrului politicilor publice”, SIGMA, 2003)
Studiul și elaborarea Negociere (prima fază: cu
ministerele de pe Ministrul
orizontală și negocierea
externă)

Propunere revizuită Ministrul

Stabilirea agendei
Negociere (faza a doua:
negocierea internă)
Discutarea propunerii în
cadrul ședinței
Luarea deciziei Secretarilor de Stat
Propunerea finală
Discutarea și aprobarea
în Consiliul de Miniștri
Discutarea propunerii în
Parlament
Implementarea
Comunicare
Monitorizare și Evaluare
Centrul Guvernului Observații:
Centrul Guvernului și
- Sistemul de monitorizare și
Ministrul evaluare a politicilor publice
este slab.
Centrul Guvernului - Unele ministere dispun de
servicii speciale sau unități
Centrul Guvernului și care au ca scop prospectarea
Ministrul și evaluarea.
Centrul Guvernului și
- Se apelează uneori la Institutul
Ministrul Național de Statistică,
Universități, ONG-uri
Ministrul
specializate.
Ministrul
Serviciile Ministerului