MANAGEMENTUL FIRMEI

CURS 2

MEDIUL EXTERN AL FIRMEI

1
 2.1 Definirea mediului ambiant al organizaţiei

Organizaţia este un sistem deschis, fiind influenţată direct de

alte organizaţii şi indirect de factorii economici, tehnici, sociali,
politici etc. ai mediului în care acţionează.
Firma preia din mediul ambiant materii prime, materiale,
combustibili, energie, utilaje, forţă de muncă, tehnologii noi,
resurse financiare, metode şi tehnici de management ş.a., pe care
le utilizează în procesele interne de producţie, din care rezultă
produse şi servicii pe care le transferă aceluiaşi mediu.

2
 2.1 Definirea mediului ambiant al organizaţiei

•Mediul extern este deosebit de dinamic, ca urmare a

schimbărilor ce intervin în cadrul lui, îndeosebi sub impactul
revoluţiei ştiinţifico-tehnice. Astfel, la perioade tot mai scurte
apar noi produse şi tehnologii, noi materii prime şi surse de
energie, noi maşini şi instalaţii, noi sisteme, metode şi tehnici de
management ş.a.
• Organizaţia poate să desfăşoare o activitate normală şi
eficientă numai în măsura în care cunoaşte factorii mediului,
modificările care intervin, adaptându-se continuu la cerinţele
acestuia. 3
 Organizaţia constituie o componentă de bază a mediului în care
acţionează; prin activitatea pe care o desfăşoară influenţează mediul
ambiant.
Aşadar, adaptarea organizaţiei la mediu nu este pasivă, ci
activă, prin influenţele pe care le exercită asupra mediului.
Pe baza informaţiilor din mediul extern, conducerea firmei
elaborează strategii şi politici de adaptare la cerinţele acestuia.
Mediul ambiant include ansamblul factorilor de natură
economică, tehnică, politică, demografică, culturală, ştiinţifică,
organizatorică, juridică, educaţională şi ecologică ce marchează
stabilirea obiectivelor acesteia, obţinerea resurselor necesare,
adoptarea şi aplicarea deciziilor de realizare a lor. 4
 2.2 Factorii de influenţă ai mediului ambiant asupra
organizaţiei

• Factori economici.
• Factori tehnici şi tehnologici.
• Factori manageriali.
• Factori demografici.
• Factori socio-culturali.
• Factori naturali.
• Factori politici.
• Factori juridici.
. 5
2.2.1 Factorii economici

Factorii economici reprezintă ansamblul elementelor de natură economică

din mediul ambiant cu acţiune directă asupra activităţii organizaţiei.
Între aceştia enumerăm:
piaţa internă şi internaţională;
puterea de cumpărare a populaţiei;
potenţialul financiar al economiei;
ritmul de dezvoltare economică;
pârghiile economico-financiare;
 rata inflaţiei; rata şomajului;
fluctuaţia cursului de schimb al monedei naţionale în raport cu alte valute;
coeficientul riscului de ţară;
mecanismul formării preţurilor;
sistemul de impozite şi taxe;
stabilitatea economică generală.
6
 Factorii economici influenţează puternic managementul firmei,
datorită faptului că include piaţa.
Punctul de plecare îl reprezintă studiul pieţei, care furnizează
informaţii relevante referitoare la nivelul şi structura cererii,
nivelul preţurilor, concurenţă etc.
Pe această bază, conducerea organizaţiei fundamentează
deciziile de aprovizionare, producţie şi vânzare, alături de alte
elemente ale strategiilor şi politicilor generale ce-i sunt
specifice.

7
 2.2.2 Factorii de management

Prin factori de management înţelegem totalitatea elementelor manageriale

ce influenţează direct sau indirect organizaţia.

Din categoria factorilor de management fac parte :

 strategia naţională economică,
 sistemul de organizare a economiei naţionale,
 modalităţile de coordonare,
 mecanismele motivaţionale,
 calitatea studiilor,
 metodele şi tehnicile manageriale furnizate de ştiinţă.

Factorii manageriali influenţează constituirea firmelor dar mai ales

funcţionalitatea şi eficacitatea acestora.
8
 2.2.3 Factorii tehnici şi tehnologici

Cuprind ansamblul elementelor cu caracter tehnic şi tehnologic din

mediul ambiant, cu impact asupra firmei.

Principalii factorii tehnici şi tehnologici sunt:

 nivelul tehnic al utilajelor disponibile pentru cumpărare,
calitatea tehnologiilor ce pot fi achiziţionate,
calitatea cercetărilor tehnice la care întreprinderea are acces,
numărul nivelul licenţelor şi brevetelor înregistrate,
capacitatea creativ-inovativă a sistemului de cercetare-proiectare

Această categorie de factori îşi pune amprenta, în principal, pe gradul

de înzestrare tehnică şi pe ritmul modernizării produselor şi tehnologiilor.

9
 2.2.4 Factorii demografici

Factorii demografici includ totalitatea elementelor demografice ce

acţionează asupra firmei, direct sau indirect.
Principalii factori demografici sunt următorii:
numărul populaţiei,
structura socio-profesională a acesteia,
structura populaţiei pe sexe şi vârstă
ponderea populaţiei ocupate,
populaţia activă,
rata natalităţii şi mortalităţii, durata medie a vieţii
Mutaţiile ce se preconizează în perimetrul acestor factori sunt numeroase:
deplasarea substanţială a populaţiei ocupate spre sfera serviciilor, orientarea
şcolii româneşti spre asigurarea cantitativă şi calitativă a nevoilor de cadre ale
economiei; toate trebuie concepute şi operaţionalizate astfel încât să faciliteze
derularea unor activităţi microeconomice, de înaltă competitivitate.

10
 2.2.5 Factorii socio-culturali

Totalitatea elementelor de natură socio-culturală din mediul

ambiant - structura socială a populaţiei, ocrotirea sănătăţii,
învăţământul, cultura, ştiinţa, mentalitatea - cu influenţă directă
sau indirectă asupra firmei reprezintă factorii socio-culturali.
Un rol decisiv îl joacă învăţământul, care determină hotărâtor
calificarea şi pregătirea profesională şi culturală a forţei de muncă,
ceea ce influenţează nivelul general al eficienţei activităţii.

11
 2.2.6 Factorii politici
Factorii politici din mediul exogen organizaţiei cuprind ansamblul
elementelor de natură politică ce influenţează direct sau indirect
funcţionalitatea şi performanţele sale.
Factorii politici cuprind:
 politica economică,
 politica socială,
 politica ştiinţei,
 politica învăţământului,
 politica externă
 politica altor state
 politica organismelor politice internaţionale
12
 Pe plan intern, puterea politică poate să încurajeze lumea
afacerilor prin crearea unui climat de stabilitate generat de corecta
şi uniforma aplicare a unor reguli valabile pentru toţi agenţii
economici şi prin cultivarea în interiorul aparatului administrativ,
ca şi în rândurile opiniei publice, a unei percepţii obiective a
mecanismului economiei şi cel al afacerilor.
În planul relaţiilor externe puterea politică poate să avantajeze
afacerile agenţilor economici naţionali sau interni prin mijloace
multiple: asigură bariere protecţioniste pentru protejarea pieţei
interne, permite asocierea producătorilor interni pentru obţinerea
unor avantaje concurenţiale, oferă sprijin politic în obţinerea unor
contracte de export etc.
13
 2.2.7 Factorii juridici
Factorii juridici, constituie din ansamblul reglementărilor juridice cu
influenţă directă sau indirectă asupra firmei şi managementului său.
Cei mai semnificativi factori juridici sunt:
 legile,
 decretele,
 hotărârile guvernamentale,
 ordinele miniştrilor,
 deciziile prefecturilor şi primăriilor de a căror respectare sunt responsabili

agenţii economici.
Influenţa factorilor juridici se manifestă şi în ceea ce priveşte constituirea
firmelor - Legea 31/1990 cu privire la societăţile comerciale este principalul act
normativ în acest domeniu - cât şi în funcţionarea şi dezvoltarea lor.
14
 2.2.8 Factorii naturali
Totalitatea elementelor exogene organizaţiei, de natură ecologică,
care influenţează direct şi indirect funcţionalitatea şi performanţele
constituie factorii naturali.

Din factorii naturali (ecologici)fac parte:

 resursele naturale,
 apa,
 solul,
 clima,
 vegetaţia,
 fauna, esenţiale pentru populaţie şi economie.
15
 2.3 Modelul S.T.E.P

Firma nu există, în mod izolat, ci ea este legată de mediul său ambiant.

Dintre cele două entităţi (unitatea şi mediul) influenţa cea mai puternică o
exercită mediul ambiant.
Modificările impuse de firmă mediului ambiant au loc cu mai multă
greutate doar dacă influenţele vin din partea unui număr mare de unităţi
din aceiaşi ramură economică.
De aceea, se spune ca un manager trebuie să-şi axeze munca mai ales pe
conducerea relaţiilor dintre firma sa şi mediul extern al acesteia, ceea ce
înseamna de fapt o permanentă adaptare a firmei la condiţiile de mediu.

16
 Modelul S.T.E.P

1. Mediul social - trebuie analizat din punctul de vedere al

caracteristicilor indivizilor, al trendurilor demografice, al
stilului de viata, al valorilor şi standardelor etice, al
atitudinilor şi credintelor, al obiceiurilor, al opiniei publice, al
miscarilor sociale sau al diverselor grupuri su organizaţii.

17
2. Mediul tehnologic. Sectorul tehnologic include un ansamblu
format din:
- maşini: instrumente fizice precum linii de asamblare, retele
electrice, computere, telefoane, motoare s.a.m.d. care
usureaza munca oamenilor, maresc productivitatea muncii
precum şi calitatea produselor şi serviciilor; de regula, sunt
cele mai mari consumatoare de capital;
- metode: instrumente operaţionale utilizate pentru a conduce
organizaţiile şi salariatii acestora; ele se refera la structuri
organizaţionale, proceduri, politici, sisteme de control,
procese de productie şi metode sau stiluri de conducere;
- cunoştinţe: instrumente mentale care includ concepte, teorii,
ipoteze ştiintifice care ajuta în organizare, analiza, în
intelegerea muncii şi a rolului sau în societate.

18
3. Mediul economic - include condiţiile globale, naţionale şi

locale ale producţiei şi distribuţiei; acestea se referă la

tendintele în evolutia consumului, ratei inflatiei, ratei dobanzii
şi masei monetare, a cursului de schimb, a ofertei de munca, la
costul şi disponibilitatea resurselor naturale şi energiei, la
nivelul productivitatii, la volumul investitiilor, la evolutia
produsului national brut, la evolutia concurentei, etc.

19
4. Mediul politic. Acesta se refera la procesele şi structurile de
guvernare a societatii. Principalele sale componente sunt legile
şi politicile publice, impreuna cu modalitatile prin care ele
devin operaţionale. Toate acestea pot influenta, în mod direct
sau indirect, obiectivele şi strategiile organizaţiei şi ele
constituie adeseori limite sau constrangeri în activitatea
acesteia. Alteori, firmele, vizînd cu prioritate propriile
obiective economice, pot intra în conflict cu interesele
naţionale sau cu politica externa a ţării.

20
 Modelul este o reprezentare a tuturor sectoarelor care au importanta pentru

organizaţie. Este simplu, dar dă posibilitatea unui conducator să aiba o vedere

de ansamblu asupra tuturor elementelelor posibile ale mediului extern.

Aplicabilitatea modelului constă în:

• impunerea unei anumite ordini în “haosul” mediului extern, propunand o

structurare a conditiilor de mediu în mod sugestiv;

• oferirea posibilitatii unei analize în detaliu a mediului extern, având în vedere

nu numai complexitatea fiecarui sector, ci şi interconditionarea sectoarelor;

• evidentierea variantelor decizionale pe care un manager le are la dispozitie,

referitoare la tehnicile, strategiile şi actiunile cele mai potrivite pentru

adaptarea organizaţiei la conditiile mediului extern.

21