Escherichia Coli

Realizat de: Marin-Băncilă Lucreția

Magheț Cristian
Man Alexandru
• Genul Escherichia este genul tip al Familiei Enterobacteriaceae.
• Denumirea genului a fost dată după numele cercetătorului Theodor
Escherich, care a izolat specia tip a genului şi singura de interes medical
dintre toate speciile: Escherichia coli.
• Celelalte specii: E. hermannii, E. fergusonii și E. vulneris au fost
semnalate doar ocazional în diferite infecții.
• E. hermannii este un microorganism producător de pigment galben,
izolat din lichidul cefalorahidian, plăgi, sânge, precum și din lapte sau
carne. Semnificația sa clinică nu este pe deplin stabilită.
• E. vulneris este cea mai nouă specie a genului, izolată din plăgi umane
infectate. Jumătate din specii sunt producătoare de pigment galben.
 Habitat
• Colibacilii sunt răspândiți în mediul înconjurător odată cu conținutul
intestinal al omului şi al animalelor. Numărul acestor germeni pe unitatea de
volum - în apă şi alimente - reprezintă indicele coli, care este un criteriu de
apreciere a gradului de poluare al apei, mediului şi alimentelor cu materii
fecale.
• E. coli face parte din flora normală a intestinului la om şi animale
(condiționat-patogen). Formează aproximativ 80% din flora aerobă a
colonului, având rol important în sinteza unor vitamine din grupul B şi K şi
contribuie la menținerea unui echilibru al biocenozei.
• Nou-născutul va fi însămânțat în timpul nașterii, prin contact cu flora
perianală a mamei. Această însămânțare este proporțională cu durata actului
nașterii, fiind un proces inevitabil în condiții normale. E. coli se găsește în
flora cavității sale bucale, de aici rezultând colonizarea rapidă a tubului
digestiv.
 Morfologie și caractere culturale
• Sunt bacili Gram-negativi, scurți, cu capetele rotunjite. Sunt
nesporulați, necapsulați ( rareori unele tulpini pot avea o pseudocapsulă )
și în general mobili ( cu cili peritrichi ).
• Sunt germeni aerobi sau facultativ anaerobi, nepretențioși nutritiv. Se
dezvoltă atât pe medii uzuale cât și pe medii selective lactozate, pe care
formează colonii lactozo-pozitive. Coloniile sunt de tip S, iar tulpinile
pseudocapsulate formează colonii cu aspect mucos.
• Prezintă caracteristici comune enterobacteriilor ( fermentează glucoza,
reduc nitrații la nitriți, sunt catalazo-pozitivi și oxidazo-negativi).
• Fermentează lactoza. De reținut că, din 100 de tulpini de E. Coli, 95
fermentează lactoza, iar 5 nu.
 Factorii de virulență
• Enterotoxine, hemolizine și enzime – rezistența la
antibiotice.
• Lipopolizaharidul:
 Participă la distrugerile tisulare.
 Determină creșterea sintezei de TNF macrofagic.
• Capsula, de natură polizaharidică – rol antifagocitar,
posedă determinanți antigenici care se regăsesc la suprafața
celulelor eucariote.
 Structura antigenică
• E. Coli prezintă o structură antigenică complexă.
• Pe baza antigenelor O, bacilii se împart în 2 grupe
serologice.
• Pe baza antigenelor H, grupele se împart în tipuri
serologice.
• Sunt identificate:
165 de grupe antigenice O;
103 antigene K;
54 antigene H.
 Patogenia și semnificația clinică
• Potențialul patogen al colibacililor este foarte variat.
• E. Coli este patogen prin:
 multiplicare;
 toxigeneză – enterotoxină termostabilă, enterotoxină termolabilă;
 alte secreții toxice:
 o exotoxină; efect neurotoxic;
 o endotoxină; rol de hemolizină.
• Sunt germeni condiționat-patogen.
• Când scade rezistența locală sau generală a organismului, produc infecții
cu localizare și gravitate diferită, grupate astfel:
 Infecții enterale;
 Infecții extraenterale.
 Infecțiile enterale

• Rezultă în urma consumului unor alimente în care E. Coli s-a

multiplicat – toxiinfecție alimentară – sau prin consum de apă cu
contaminare fecală intensă – infecțiile hidrice.
• Sunt produse de:
A. E. Coli enterotoxigen ( ETEC );
B. E. Coli enteroinvazic ( EIEC ); om
C. E. Coli enteropatogen ( EPEC );
D. E. Coli enterohemoragic ( EHEC ); bovine
E. E. Coli enteroagregativ ( EAggEC );
F. E. Coli enteroaderent difuz ( DAEC ).
 A. ETEC
• Secretă enterotoxine termolabile sau termostabile codificate plasmatic.
• Au capacitatea de a coloniza intestinul subțire prin pilii de aderență.
• Produce forme ușoare de enterită sau un sindrom diareic holeriform.
B. EIEC
• Penetrează enterocitele colonului în care se multiplică după care le
distrug => sindrom diareic dizenteriform ( scaune mucopurulente sau
sangvinolente ).
C. EPEC
• Determină la copii o imunizare precoce.
• Factorii de virulență sunt pilii de aderență și o toxină Shiga-like (
distruge enterocitele de la nivelul intestinului subțire ).
 D. EHEC
• Produce doua toxine Shiga-like ( verotoxine )
• Inițial apare o diaree apoasă, care după câteva zile devine hemoragică iar
mucoasa rectului și a colonului sigmoidian devine friabilă și sângerează.
• Frecventa colita hemoragică se complică cu un sindrom hemolitic uremic
• Boala se declanșează în sezonul cald, la copii sub 5 ani prin consum de
carne de vită insuficient preparată termic sau consum de lapte nepasteurizat.
E. EAggEC
• Se leagă ,,agregativ” de enterocite.
F. DAEC
• Are rol diareigen controversat; singurul factor de virulență este aderarea
difuză de celulele HeLA și celulele epiteliale intestinale din culturi =>
sindrom diareic.
 Infecțiile extraenterale
 Infecțiile ale tractului urinar ( ITU ) – pielonefrite acute, cronice,
cistite.
 Septicemii.
 Meningite neonatale.
 Infecții biliare – colecistite, angiocolite.
 Infecții respiratorii.
 Infecții O.R.L.
 Suprainfecții ale plăgilor și arsurilor.
 Infecții genitale.
 Infecții nosocomiale – infecții asociate asistenței medicale.
 ITU
• Condiția gazdei este factorul principal ce contribuie la instalarea ITU.
• Diabetul, uropatiile obstructive, refluxul vezico-uretral și sarcina
cresc receptivitatea gazdei.
• Sursa cea mai frecventă de infecție este cea enterală ( infecțiile
ascendente ).
• Tulpinile care stau la baza ITU înalte posedă structuri fibrilare care
permit atașarea bacteriei la nivelul celulelor tractului urinar.
• Infecțiile descendente sunt mai rare și se datorează unor septicemii
secundare.
• O altă posibilitate de contaminare în mediul spitalicesc este cea
iatrogenă – prin intermediul unor sonde, catetere.
Bibliografie
• Microbiologie specială - Îndreptar de lucrări practice.
• Curs de microbiologie specială – vol. I – Bacteriologie.