ŢESUTUL CONJUNCTIV

CARTILAGIU
OS
 ŢESUTUL CARTILAGINOS
- varietate de ţesut conjunctiv specializat
- matrice extracelulară (amorfă şi fibrilară) cu o consistenţă particulară
- celule: condroblaste  condrocite  condroblaste
- avascular
- neinervat

 HISTOGENEZĂ: mezenchimul embrionar

 CLASIFICARE
- cartilagiul hialin
- cartilagiu elastic
- cartilagiu fibros (fibrocartilagiu)
- diferenţe în raport de cantitatea şi natura fibrelor prezente în matricea
extracelulară

 FUNCŢII
- susţinere
- rezistenţă faţă de forţe mecanice de compresiune şi tracţiune
- cartilagiul hialin: osificare, reparare ţesut osos
 ŢESUTUL CARTILAGINOS
1. ŢESUTUL CARTILAGINOS HIALIN

- macroscopic: aspect omogen, alb-cenuşiu, cu o

oarecare transluciditate

 LOCALIZARE
- dezvoltare embrionară: schelet cartilaginos 
schelet osos
- adult:
- extrascheletal: căi respiratorii (fose nazale, laringe,
trahee, bronşii), cartilagii costale, trompe Eustachio
- scheletal: suprafeţe articulare, cartilagiu de
creştere (joncţiunea între epifizele şi diafizele
oaselor lungi), în perioada de creştere

 PERICONDRU
- periferic
- foiţa internă condrogenă  creştere apoziţională
- foiţa externă fibrovasculară  nutriţie
- excepţie: suprafaţa articulară a cartilagiilor  nutriţie:
lichid sinovial
 ŢESUTUL CARTILAGINOS

1. ŢESUTUL CARTILAGINOS HIALIN

 CREŞTEREA APOZIŢIONALĂ
- condroblaste (celule alungite asemănătoare fibroblastelor):
- celule active: potenţial mitotic  sinteză matrice 
 incorporare în matrice  condrocite
 CREŞTEREA INTERSTIŢIALĂ
- condrocite:
 mitoze succesive simetrice  clone de condrocite în
condroplast = serii izogene:
aranjament axial (condrocite suprapuse pe un ax)
aranjament coronar (condrocitele aranjate în coroană)
- condrocite serie izogenă  sinteză matrice  depunere în pereţii
condroplastelor = arie teritorială
- matrice anterior produsă = arie interteritorială

CONTROL HORMONAL
- stimulare: hormoni somatotropi, tiroidieni, testosteron
- inhibare: hormoni glucocorticoizi, estrogeni
 ŢESUTUL CARTILAGINOS
1. ŢESUTUL CARTILAGINOS HIALIN

 STRUCTURĂ
- in vivo, matricea cartilaginoasă: 70-80% apă, 20-30% substanţe organice
- matrice extracelulară amorfă
- matrice extracelulară fibrilară

 MATRICEA AMORFĂ
- glicozaminoglicani  proteoglicani sulfataţi (60% condroitinsulfaţi, 40%
keratansulfaţi) = aggrecani
- 1 moleculă proteoglican: lanţul proteic central  ataşare 100 molecule
de condroitinsulfat + 50 molecule de keratansulfat  aranjament
radiar, perpendicular pe centrul proteic
- 100-200 molecule de proteoglicani  proteine de legătură  acid
hialuronic  macromolecule = proteoglicani agregaţi
- molecule glicoproteice de adeziune:
condronectina
ancorina CII
proteina de matrice cartilaginoasă
condrocalcina
 ŢESUTUL CARTILAGINOS

1. ŢESUTUL CARTILAGINOS HIALIN

 MATRICEA FIBRILARĂ
- colagen tip II (40-70%)
- fibre individualizate, 15-45 nm diametru, nu formează mănunchiuri,
frecvent se intersectează
- orientare:
superficial: paralelă cu suprafaţa articulară
profund: arcuat
- colagen de tip IX, X şi XI (5-10%)

Aria teritorială
- 50 μm
- colagen ↓
- glicozaminoglicani (condroitinsulfat) ↑ – bazofilie ↑, PAS +

Aria interteritorială
- colagen ↑
- proteoglicani ↓ - bazofilie ↓
 ŢESUTUL CARTILAGINOS

1. ŢESUTUL CARTILAGINOS HIALIN

 CELULELE SPECIFICE
- celulele condrogenice
- condroblaste
- condrocite

 CELULELE CONDROGENICE
- origine: celule mezenchimale
- localizare: strat celular intern pericondrului
- diferenţiere în condroblaste sau, în anumite condiţii, în celule
osteoprogene
MO
- fuziforme, citoplasmă redusă, nucleu ovalar, cu 1-2 nucleoli

ME
- RER, ribozomi liberi, complex Golgi mic, puţine mitocondrii
 ŢESUTUL CARTILAGINOS
1. ŢESUTUL CARTILAGINOS HIALIN

 CONDROBLASTELE
MO
- celule globuloase
- citoplasmă bazofilă
- nucleu central

ME:
- organitele celulare implicate în
sinteza proteică:
- RER, complex Golgi bine dezvoltate
- numeroase mitocondrii
- multiple vezicule secretoare
 ŢESUTUL CARTILAGINOS
1. ŢESUTUL CARTILAGINOS HIALIN

 CONDROCITELE
MO
- formă sferică/ovoidală, uneori neregulată, dimensiuni
medii
- localizare: condroplaste - lzolate / serii izogene
liniare /coronare
- citoplasmă intens bazofilă
- nucleu rotund, unic, central, cu cromatină densă, 1-2
nucleoli

ME: organite celulare foarte bine reprezentate

- RER
- aparat Golgi
- mitocondrii
- numeroase vacuole secretorii cu material fibros
(precursori colagen) şi amorf (agregate de
proteoglicani, glicoproteine)
- uneori incluzii lipidice, de glicogen, pigmentare
- pe suprafaţa celulară – microvilozităţi numeroase, care
plutesc într-un spaţiu bogat în gag, între suprafaţa
condrocitului şi condroplast

FUNCŢIE: sinteza matricei cartilaginoase

 ŢESUTUL CARTILAGINOS

2. ŢESUTUL CARTILAGINOS ELASTIC

- localizare: pavilionul urechii, conductul auditiv

extern şi intern, epiglota,
laringe (cartilagiul cuneiform)
- macroscopic: opac, flexibil, culoare galbenă
- organizarea generală histologică, creşterea şi
nutriţia - similare cartilagiului hialin

MO - aspecte particulare:
- pericondru: strat extern bogat în fibre elastice
- condrocite solitare / în serii izogene, situate în
condroplaste, sunt
mai numeroase şi mai mari
- matricea extracelulară amorfă ↓
- fibrele elastice:
central: dense  matricea extracelulară amorfă
greu de identificat; periferic: mai rare, mai subţiri, mai fine
 ŢESUTUL CARTILAGINOS

3. ŢESUTUL CARTILAGINOS FIBROS

- ţesut conjunctiv dens (ordonat sau semiordonat) + cartilagiu hialin, fără

o linie precisă de demarcaţie
- localizare:
zonele de inserţie a ligamentelor şi tendoanelor în ţesutul osos
inelul fibros al discurilor intervertebrale
simfiza pubiană
- funcţie: maximă rezistenţă faţă de compresiune şi tracţiune
- nu prezintă un pericondru
MO:
- mici zone (insule) de cartilagiu, aliniate printre fascicule de fibre de
colagen de tip I
- condrocitele (în condroplaste): serii izogene axiale - dispuse în şiruri
paralele, matrice cartilaginoasă ↓ = arii teritoriale
- arii interteritoriale = fascicule de fibre de colagen
 ŢESUTUL OSOS

- varietate de ţesut conjunctiv specializat

 STRUCTURĂ
- matrice extracelulară mineralizată
- celule: osteogrogene, bordante, osteoblaste, osteocite, osteoclaste

 FUNCŢII
- susţinere
- protecţie a corpului
- realizează în ansamblu piese osoase, individualizate anatomic, care,
împreună cu ţesutul cartilaginos, formează scheletul organismului
- adaptează permanent structura macroscopică şi microscopică, prin
procese de osteogeneză şi osteoliză menţinute în echilibru
 ŢESUTUL OSOS
 CLASIFICARE ANATOMICĂ

Oase lungi - perioada de creştere, între diafiză şi

- diafiză, 2 două epifize epifize  ţesut cartilaginos - placă
epifizară sau cartilagiu de de
creştere
Diafiza
Metafiza
- în principal os compact
- zona de contact dintre diafiză şi placa
- o zonă redusă de os spongios
epifizară
în jurul cavităţii medulare
- os spongios organizat sub formă de
centrale măduvă osoasă coloane
hematogenă - placa epifizară şi metafizele asigură
Epifizele creşterea în lungime a osului
- în principal ţesut osos spongios, care
include măduvă osoasă hematogenă
- periferic: lamă subţire de ţesut osos
compact Os compact

Cavitate
medulară

Os spongios
 ŢESUTUL OSOS
 CLASIFICARE ANATOMICĂ

Oase plate şi scurte

- exterior şi interior: tăblii de os compact
- central: os spongios = diploe

Diploe

Os compact

Os spongios
 ŢESUTUL OSOS

 MACROSCOPIC

- două tipuri de os:

(i) os compact, care apare ca o masă compactă, omogenă
(ii) os spongios, format dintr-o multitudine de spaţii de diferite
dimensiuni, delimitate de pereţi fini, uneori incompleţi, numiţi trabecule
osoase

 PERIOSTUL
- ţesut conjunctiv localizat periferic
- foiţă internă celulară, cu potenţial osteogenic
- foiţă externă fibrovasculară
 ŢESUTUL OSOS

 MICROSCOPIC
- dezvoltare ţesut osos
- osul reticular (imatur)
- matrice extracelulară amorfă slab mineralizată
- fibre de colagen cu o dispoziţie neordonată, încrucişată, ondulată
- densitate celulară crescută
- osul lamelar (matur)
- matricea extracelulară mineralizată
- fibrele de colagen:
colagen: dispoziţie particulară, organizată, formând lamele dispuse într-un aranjament concentric sau paralel
- în fiecare lamelă, fibrele de colagen sunt paralele între ele şi au o anumită orientare, care diferă de orientarea din lamelele învecinate
- densitate celulară scăzută

- osul lamelar (matur) înlocuieşte osul imatur

 ŢESUTUL OSOS

 OSUL LAMELAR (MATUR)

- 2 forme microscopic diferite:

ŢESUT OSOS COMPACT (lamele concentrice)
ŢESUT OSOS SPONGIOS (lamele paralele)
 corespund celor două tipuri macroscopice de os
- lamele osoase suprapuse (4-7 μm grosime)
 matrice extracelulară mineralizată
- printre lamele / ocazional în lamele, dispersate
uniform: spaţii lacunare lenticulare = osteoplaste
- 1 osteoplast = 1 osteocit

OSTEOPLASTUL
- canaliculi  continuitate morfologică canaliculi osteoplaste vecine 
 sistem labirintic, comunicant  acces materiale
OSTEOCITUL
- formă celulară perfect adaptată osteoplastului
- corp celular situat în osteoplast
- multitudine de fine prelungiri citoplasmatice extinse în canaliculi  comunicare
inter-osteocite (joncţiuni gap)
 ŢESUTUL OSOS
1. HISTOARHITECTONICA ŢESUTULUI OSOS COMPACT
- subunităţi cilindrice, cu un aranjament particular al lamelelor 
SISTEME HAVERSIENE, SISTEME OSTEONICE, OSTEOANE

SISTEM HAVERS (OSTEON)

- formă cilindrică, diametru până la 1 mm, o lungime de
câţiva centimetri
- străbătut de un spaţiu vascular  canal haversian /
central) (diametru 80 μm), tapetat cu endost, conţine
elemente conjunctive, vasculare şi nervoase
- endost intern: strat de osteoblaste şi celule
osteoprogene
- în jurul canalului Havers: 5-20 lamele organizate
concentric (evident vizibile în secţiune transversală)
- 1 lamelă: fascicule de fibre de colagen paralele între
ele, dar orientate perpendicular pe lamelele
adiacente - aranjament helicoidal de-a lungul
osteonului
- periferic: linia cementară - matrice extracelulară
amorfă calcificată, cu foarte puţine fibre de colagen
 ŢESUTUL OSOS
1. HISTOARHITECTONICA ŢESUTULUI OSOS COMPACT

SISTEME INTERHAVERSIENE SAU SISTEME

INTERSTIŢIALE.
- urmare a procesului de remodelare osoasă
- spaţii ce conţin lamele incomplete suprapuse,
care apar sub formă de arce de cerc
- delimitate de linii cementare

CANALE VOLKMANN
- orientate transversal sau oblic
- asigură conectarea canalelor Havers între ele,
precum şi conectarea cu canalul medular
- se deschid la interior în canalul medular, iar la
exterior pe suprafaţa osoasă acoperită de
periost
- modalitate de distribuţie prin care vasele
medulare şi vasele periostale se continuă la
nivelul canalelor haversiene
- tapetate cu endost
 ŢESUTUL OSOS
1. HISTOARHITECTONICA ŢESUTULUI OSOS COMPACT

Osteon – schemă în MO
Organizarea concentrică a lamelelor osoase în structura
osteoanelor – schemă după (Poirier, Cohen, Bernaudin, 1997)
 ŢESUTUL OSOS
1. HISTOARHITECTONICA ŢESUTULUI OSOS COMPACT
 ŢESUTUL OSOS
2. HISTOARHITECTONICA ŢESUTULUI OSOS SPONGIOS

- organizare lamelară la nivelul trabeculelor

osoase  anastomozate între ele, delimitând
spaţii areolare largi

TRABECULELE
- suprapunere de lamele
- segmente dintr-un cilindru
- aspect de arce de cerc care se continuă unele
cu altele, formând numeroase ogive cu vârful
îndreptat înspre direcţia din care acţionează
forţele de compresiune  maxim de rezistenţă în
special pe anumite direcţii, cu un minim de
material
- tapetate pe ambele feţe cu endost

SPAŢIILE AREOLARE
- măduvă hematogenă, bogată în vase sanguine
 ŢESUTUL OSOS
3. COMPONENTE STRUCTURALE

MATRICEA EXTRACELULARĂ
A ŢESUTULUI OSOS

COMPONENTA ANORGANICĂ COMPONENTA ORGANICĂ

HIDROXIAPATITA
CA10(PO4)6(OH)2 COLAGEN I, V

GLICOZAMINOGLICANI
PROTEOGLICANI
GLICOPROTEINE DE ADEZIUNE:
OSTEOCALCINA
OSTEONECTINA
OSTEOPONTINA
TROMBOSPONDINA
SIALOPROTEINA OSOASĂ
BMP
 ŢESUTUL OSOS
3. COMPONENTE STRUCTURALE
MATRICEA EXTRACELULARĂ A ŢESUTULUI OSOS –
COMPONENTA ORGANICĂ
 proteine fibroase (colagen tip I 90%, colagen tip V)
 macromolecule (glicozaminoglicani, proteoglicani,
glicoproteine de adeziune)

FIBRELE DE COLAGEN DE TIP I

- diametru de 50-70 nm, periodicitate axială caracteristică (67 nm)
- puternică hidroxilare a lizinei - legătura moleculelor prin
multiple punţi de hidrogen  insolubilitate sporită în unii solvenţi
şi o mai mare rezistenţă faţă de acizi
- organizare primară în reţea
- organizare finală lamelară ordonată: fibrele au o dispoziţie
helicoidală (în spirală);
GLICOZAMINOGLICANII
- lanţuri polizaharidice lungi, neramificate, lineare, neflexibile
- nesulfataţi – ACIDUL HIALURONIC
- sulfataţi – CONDROITINSULFATUL, KERATANSULFATUL
PROTEOGLICANII
- prin legarea covalentă a glicozaminoglicanilor sulfataţi de molecule
proteice
 ŢESUTUL OSOS

3. COMPONENTE STRUCTURALE
– MATRICEA EXTRACELULARĂ A ŢESUTULUI OSOS –
COMPONENTA ORGANICĂ

MOLECULELE GLICOPROTEICE DE ADEZIUNE

 Osteocalcina
- 2% din matricea extracelulară
- rol important în procesul de mineralizare: afinitate ridicată faţă de calciu, leagă
cristalele HA
 Osteonectina
- glicoproteină fosforilată similară fibronectinei
 Osteopontina
 Trombospondina şi sialoproteina osoasă
 BMP (bone morphogenic proteins)
- 7 tipuri - BMP 1-7
- BMP 2-7 au structuri similare (familie factori de creştere şi diferenţiere tip TGF-β )
 ŢESUTUL OSOS
3. COMPONENTE STRUCTURALE
– MATRICEA EXTRACELULARĂ A ŢESUTULUI OSOS –
COMPONENTA ANORGANICĂ

MINERALUL MAJORITAR:
FOSFATUL TRICALCIC, cristalizat într-o formă
foarte asemănătoare HIDROXIAPATITEI
CALCICE

- calciul şi fosforul pot fi prezenţi şi sub formă

amorfă

- unitatea de bază a apatitei: prismă

hexagonală

- totalitatea prismelor formează un cristal

 reţele de colagen parţial mineralizate

 ŢESUTUL OSOS

3. COMPONENTE STRUCTURALE
– CELULELE ŢESUTULUI OSOS

Poirier, Ribadeau Dumas, Catala, Gherardi, Bernaudin,

1997
 ŢESUTUL OSOS

3. COMPONENTE STRUCTURALE – CELULELE ŢESUTULUI OSOS

CELULA OSTEOPROGENĂ
 osteoprogenitor, proosteoblast
- celulă mezenchimală restantă, incomplet diferenţiată
- proprietăţi: autoîntreţinere şi bipotenţialitate

Autoîntreţinerea
- mitoze mai mult sau mai puţin asimetrice
- rezervor de celule osteoprogene
- stimul: BMP
Bipotenţialitatea
- osteoblast/condroblast (nivel oxigen)
Localizare
- la nivelul suprafeţelor osoase: periost intern, endost
- tapetează canalele haversiene
- în măduva osoasă: DOPC (eng (eng.. determinal osteogenic precursor cells)
Morfologic
MO
- dimensiuni medii, aplatizată sau fuziformă, citoplasma redusă, palid-eozinofilă, nucleu ovalar,
hipocrom, situat central
ME
- organitele celulare reduse, predomină ribozomi liberi
 ŢESUTUL OSOS

3. COMPONENTE STRUCTURALE – CELULELE ŢESUTULUI OSOS

CELULA BORDANTĂ
- incapabilă de diviziune
- în anumite condiţii, poate deveni activă şi poate sintetiza matrice
Localizare
- pe suprafeţele osoase, în structura periostului şi endostului
- mai abundentă în perioadele de repaus în producerea matricei - osteoblast
inactiv?
- strat celular izolant între mediul osos şi extraosos, cu implicaţii posibile în
reglarea creşterii cristalelor de hidroxiapatită (rol de barieră selectivă între
ţesutul osos şi compartimentele lichidiene extracelulare)
Morfologie
MO
- aplatizată sau fuziformă, cu nucleu central şi citoplasmă eozinofilă
ME
- cantitate redusă de organite celulare; comunicare cu canaliculi ai
osteoplastelor periferice
 ŢESUTUL OSOS
3. COMPONENTE STRUCTURALE – CELULELE ŢESUTULUI OSOS
OSTEOBLASTUL
Localizare
- suprafeţele osoase externe sau interne, în periost şi
endost
- zone active osteogenic: aranjament epitelioid, aglomerate
şi aliniate pe suprafaţa osoasă
MO
- celulă cuboidală, citoplasmă bazofilă, nucleu rotund
central, cu cromatina predominant dispersată şi nucleol
evident
- foarte activă, celula devine prismatică şi nucleul se Osteoblaste pe suprafaţa osoasă
distanţează de suprafaţa osoasă – os spongios (HE, x 400)
- polarizare ? depunerea de matrice nu este restricţionată la
un anumit teritoriu, ci are loc pe toată întinderea
plasmalemei
- prelungiri citoplasmatice scurte, care vin în contact cu
cele ale celulelor vecine, stabilind joncţiuni gap
 ŢESUTUL OSOS
3. COMPONENTE STRUCTURALE– CELULELE ŢESUTULUI OSOS
OSTEOBLASTUL
ME
- elemente de polarizare: microvilozităţi orientate
spre suprafaţa osoasă
- organite celulare implicate în sinteza proteică bine
reprezentate (RER abundent, complex Golgi
dezvoltat, mitocondrii)
- numeroase vezicule secretoare, cu un conţinut fin
granular (precursori de matrice sub forma unui
material floconos)
HC, IHC
- activitate enzimatică crescută: fosfatază alcalină,
fosfo-diesteraze, dehidrogenaze şi citocrom-
oxidaze
- receptori de suprafaţă celulară: PTH, FGF-2, TGF-β,
1,25-dihidroxicolecalciferol, prostaglandine,
estrogeni şi androgeni
Metabolismul celular:
- reglat prin participarea unor factori autocrini şi
paracrini, care includ şi factorii de creştere (BMP-
2,7, TGF-β, FGF-β, IGF-1, 2, PDGF)
Funcţie
- sinteza matricei organice şi a unor compuşi ai
matricei anorganice
 ŢESUTUL OSOS

3. COMPONENTE STRUCTURALE – CELULELE ŢESUTULUI OSOS

OSTEOCITUL
Celula osoasă matură

Localizare
- în interiorul lamelelor osoase, în osteoplast
- nu are capacitate mitotică:
1 osteoplast = 1 osteocit

MO: adaptate perfect la forma lacunelor

- corp celular rotund sau alungit, citoplasmă
eozinofilă, nucleu mic, elongat, hipercrom,
fără nucleoli
- corp - prelungiri citoplasmatice filiforme,
suple, care urmează traiectul canaliculilor - Osteocite in osteoplaste (HE, x 400)
joncţiuni gap (comunicare intercelulară,
trecere ioni, molecule mici)
 ŢESUTUL OSOS

3. COMPONENTE STRUCTURALE – CELULELE ŢESUTULUI OSOS

OSTEOCITUL
ME
- organite celulare slab reprezentate
(complex Golgi mic, RER redus)
- în jurul corpului celular şi al prelungirilor, în
strânsă relaţie cu membrana plasmatică,
există un strat de matrice organică mai
săracă în calciu, mai demineralizată -
asigură transportul materialelor necesare
metabolismului celular prin difuziune, de la
nivelul capilarelor situate la distanţă
(periost, canale Havers, areole osoase)
Funcţie
- menţinere a matricei osoase, prin sinteza
constantă a substanţelor necesare
- osteoliza osteocitică, realizată sub
influenţa parathormonului
 ŢESUTUL OSOS

3. COMPONENTE STRUCTURALE – CELULELE ŢESUTULUI OSOS

OSTEOCLASTUL

MO
- celulă mare, diametrul 100-150 μm,
multinucleată (50 de nuclei), citoplasmă
acidofilă în forma activă
- polarizare: ataşată pe suprafaţa osoasă,
formând un burelet marginal şi structuri
de tipul marginii în perie, nucleii grupaţi
în zona opusă

Osteoclast
– os spongios (HE, x 400)
 ŢESUTUL OSOS
3. COMPONENTE STRUCTURALE– CELULELE ŢESUTULUI OSOS
OSTEOCLASTUL
ME
- polarizare evidentă: 4 zone diferite: bazală, viloasă, clară şi
veziculară
ZONA BAZALĂ
- la distanţă de suprafaţa osoasă
- contur extern convex şi neted
- sediul organitelor celulare şi al nucleilor
(mitocondrii, centrozomi, RER, polizomi)
MARGINEA VILOASĂ SAU PLISATĂ
- aria implicată direct în resorbţia osului
- multitudine de expansiuni citoplasmatice
- foarte active şi mobile (microcinematografie) - nu sunt
considerate microvilozităţi propriu-zise
- modificare formă, se proiectează în compartimentul de resorbţie
– subosteoclastic (pompe protonice şi cantităţi importante de
anhidrază carbonică - celulă transportoare de ioni)
- la baza spaţiilor dintre pliurile citoplasmei: structuri electron-
dense (lizozomi), vezicule clare
 ŢESUTUL OSOS
3. COMPONENTE STRUCTURALE– CELULELE ŢESUTULUI OSOS
OSTEOCLASTUL
ME
ZONA CLARĂ
- adiacentă periferiei marginii viloase
- membrana plasmatică direct aplicată pe suprafaţa osoasă: burelet
marginal / zonă de sigilare
- citoplasma lipsită de organite, conţine:
- filamente de actină şi miozină, filamente intermediare
- integrine (α2β1, α2β3)
- joncţiuni particulare – podozomi (molecule de integrine, vinculină, talină şi
filamente de actină)
ZONA VEZICULARĂ
- situată sub zona clară
- vezicule de endo şi exocitoză - trecere enzime lizozomale în compartimentul
subosteoclastic,
subosteoclastic, produşi de degradare osoasă spre celulă
- IHC: R pentru factorul stimulant al osteoclastului, calcitonină,
calcitonină, PGE2
- HC: enzime lizozomale, ATP-ază, enzime mitocondriale (dehidrogenaze,
oxidaze)
 ŢESUTUL OSOS
4. TIPURI DE OSIFICARE ŞI CREŞTEREA OSULUI

- dezvoltare embrionară
- osificare endoconjunctivă/intramembranoasă (transformare ţesut
conjunctiv)
- osificare encondrală / intracartilaginoasă (transformare cartilagiu
hialin)

- debutul este marcat de apariţia de os spongios, care ulterior, în anumite

zone, se va transforma în os compact

- primele structuri osoase sunt de tip reticular (os primar) - proces de

osificare primară = structuri tranzitorii  înlocuite de structuri osoase de
tip lamelar (os matur) - proces de osificare secundară
 ŢESUTUL OSOS
4. TIPURI DE OSIFICARE ŞI CREŞTEREA OSULUI
OSIFICAREA INTRAMEMBRANOASĂ
(ENDOCONJUNCTIVĂ, DE MEMBRANĂ)
- oase plate
- zone de mezenchim:
- vascularizaţie abundentă, celule
mezenchimale, matrice
extracelulară amorfă şi fibre de colagen
subţiri, dispuse aleator
- iniţial: aglomerare de celule mezenchimale
 celule capabile să elaboreze matrice
osoasă  spiculi şi trabecule fine
- intens eozinofile, izolate
- la distanţă aproximativ egală faţă
de elementele vasculare
- urmează dispunerea ramificată a
acestora
- model anastomozat
- alte celule mezenchimale  osteoblaste 
suprafaţa trabeculelor nou formate  noi
cantităţi de colagen şi matrice amorfă 
mineralizare  osteocite
 ŢESUTUL OSOS
4. TIPURI DE OSIFICARE ŞI CREŞTEREA OSULUI

OSIFICAREA INTRAMEMBRANOASĂ
(ENDOCONJUNCTIVĂ, DE MEMBRANĂ)

Trabeculele sunt tapetate permanent de osteoblaste

care urmează acelaşi ciclu, rezultând creşterea în
dimensiuni a osului.

REZULTAT: centru primar de osificare = os primar

(reticular), cu organizare de tip spongios
creşte progresiv într-o manieră centrifugă
 noi trabecule  anastomozare  areole (ţesut
conjunctiv vascularizat  măduvă osoasă
hematogenă)

Osteoclaste
- pe suprafaţa trabeculelor
- activitate osteolitică asupra osului primar
 resorbit  înlocuit cu os secundar de tip lamelar
 Osificarea intramembranoasă
1 2

3
4
1. condensare celulară în mezenchim şi diferenţierea celulelor osteoprogenitoare
2. formarea osteoblastelor care secretă materialul osteoid
3. dezvoltarea periostului, apariţia osteocitelor şi încorporarea vaselor
4. remodelarea osului sub acţiunea osteoclastelor
 ŢESUTUL OSOS
4. TIPURI DE OSIFICARE ŞI CREŞTEREA OSULUI

OSIFICAREA ENCONDRALĂ
- oase lungi
- scheletul cartilaginos embrionar înlocuit progresiv cu ţesut osos
- etape:
(i) osificarea primară a diafizei
(ii) osificarea primară a epifizelor
(iii) osificarea secundară
 ŢESUTUL OSOS
4. TIPURI DE OSIFICARE ŞI CREŞTEREA OSULUI

OSIFICAREA ENCONDRALĂ

Osificarea primară a diafizei – centrii primari de osificare

Zona centrală a diafizei

- condrocitele cresc în volum (hipertrofie)
 subţiere progresivă a matricei cartilaginoase dintre condroplaste
 sintetizează colagen de tip X, fosfatază alcalină
 matricea cartilaginosă se mineralizează  pierde difuzibilitatea 
degenerarea şi moartea condrocitelor hipertrofiate

În paralel
Zona de mijloc a diafizei – pericondru
- se accentuează vascularizaţia
- celulele condrogene  celule osteoprogenitoare  osteoblaste
- pericondru  periost
- osteoblastele  depun matrice mineralizată  “inel periostal osos”
 ŢESUTUL OSOS
4. TIPURI DE OSIFICARE ŞI CREŞTEREA OSULUI

OSIFICAREA ENCONDRALĂ

Osificarea primară a diafizei – centrii primari de osificare

Inel periostal osos

- înconjură diafiza cartilaginoasă (osificare de tip intramembranar, numită
osificare periostală)
- împiedică difuziunea substanţelor nutritive  condrocitele hipertrofiate
mor  în zona centrală a diafizei apar lacune goale care confluează formînd
spaţii cavitare mari  sediul măduvei osoase hematogene (canalul medular)
- osteoclaste  breşă  pătrund vase sanguine, elemente de ţesut
conjunctiv, celule osteoprogenitoare şi celule hematoformatoare
- celulele osteoprogenitoare  osteoblaste  se dispun pe finele travee
cartilaginoase, parţial mineralizate  sinteză matrice  mineralizare 
complex cartilagiu mineralizat-os mineralizat
- 1 trabecul conţine un miez de matrice cartilaginoasă mineralizată, învelit de
o peliculă de matrice osoasă mineralizată, de tipul osului primar
 ŢESUTUL OSOS
4. TIPURI DE OSIFICARE ŞI CREŞTEREA OSULUI

OSIFICAREA ENCONDRALĂ

Osificarea primară a diafizei – centrii primari de osificare

Ca urmare a tuturor acestor evenimente, în zona mediană a unei diafize

apare un centru primar de osificare.
Concomitent: osteoclastele  interiorul centrului primar de osificare 
resorbţie progresivă a trabeculelor mineralizate  formarea viitorului canal
medular.
Procesul de osificare se extinde apoi progresiv înspre cele două epifize,
cartilagiul fiind înlocuit treptat de os.
Excepţie: zonele de tranziţie dintre diafiză şi epifize, unde persistă plăcile
epifizare, responsabile de creşterea în lungime a osului.
 Osificarea endocondrală

 centru de osificare primar într-o falangă

 celulele cartilaginoase sunt înconjurate de un manşon fin de os subperiostic
 ŢESUTUL OSOS
4. TIPURI DE OSIFICARE ŞI CREŞTEREA OSULUI
OSIFICAREA ENCONDRALĂ

Osificarea primară a epifizelor – centrii secundari de osificare

Post natal: epifize  centre secundare de osificare

- iniţial: condrocitele  hipertrofie  degenerare
- NU se formează inelul osos periostal
- vasele penetrează ţesutul cartilaginos  pătrund în spaţiile rezultate după
hipertrofia şi degenerarea condrocitelor
- concomitent: pătrund celule osteoprogenitoare  osteoblaste  sinteză şi
depune matrice organică  mineralizare (model cartilagiu)

Succesiunea evenimentelor este similară celei din diafiză: rezultă os

spongios  extindere progresivă spre periferia epifizei, înlocuind cartilagiul

Excepţie: teritoriu care va rămâne ca suprafaţă articulară, şi a plăcilor

epifizare.

Apare os primar  resorbit  înlocuit cu os secundar de tip lamelar

 ŢESUTUL OSOS
4. TIPURI DE OSIFICARE ŞI CREŞTEREA OSULUI

CREŞTEREA ÎN LUNGIME A OSULUI

- în paralel cu evenimentele specifice
osificării

Joncţiune epifize şi diafiză - zonă de

cartilagiu persistent = cartilagiu de
creştere / placă epifizară

Placa epifizară
- microscopic: 4 (7) zone
- zona cartilagiului normal: la distanţă de
zona de osificare; menţine structura
caracteristică cartilagiului hialin; reprezintă
teritoriul de rezervă pe seama căruia apar
aspectele morfologice caracteristice
celorlalte zone;
- zona cartilagiului seriat: serii izogene
axiale, aranjate paralel de-a lungul axului
lung al viitorului os;
 ŢESUTUL OSOS
4. TIPURI DE OSIFICARE ŞI CREŞTEREA OSULUI

CREŞTEREA ÎN LUNGIME A OSULUI

- în paralel cu evenimentele specifice
osificării

Joncţiune epifize şi diafiză - zonă de

cartilagiu persistent = cartilagiu de
creştere / placă epifizară

Placa epifizară
- microscopic: 4 (7) zone
- zona cartilagiului hipertrofiat: celulele
seriilor izogene cresc progresiv în
dimensiuni, până ating maximum de
hipertrofie; matricea cartilaginoasă se
reduce, menţinându-se sub formă de
septuri; se observă mineralizarea
septurilor cartilaginoase (zonă de calcifiere
provizorie)
 ŢESUTUL OSOS
4. TIPURI DE OSIFICARE ŞI CREŞTEREA OSULUI
CREŞTEREA ÎN LUNGIME A OSULUI
- în paralel cu evenimentele specifice
osificării

Joncţiune epifize şi diafiză - zonă de

cartilagiu persistent = cartilagiu de
creştere / placă epifizară

Placa epifizară
- microscopic: 4 (7) zone
- zona de degenerare
condrocitele hipertrofiate degenerează 
spaţii  progresiv pătrund capilare şi
celule osteoprogenitoare
 osteoblaste  tapetează septurile
cartilaginoase mineralizate, depun matrice
organică şi o mineralizează
- denumită impropriu şi zonă de eroziune:
nu capilarele erodează cartilagiul, ci ele
pătrund în spaţii preformate prin unirea
condroplastelor goale
 ŢESUTUL OSOS
4. TIPURI DE OSIFICARE ŞI CREŞTEREA OSULUI
CREŞTEREA ÎN LUNGIME A OSULUI
 ŢESUTUL OSOS
4. TIPURI DE OSIFICARE ŞI CREŞTEREA OSULUI

CREŞTEREA ÎN GROSIME A OSULUI

- la exterior
- în manieră apoziţională
- proces de osificare intramembranară subperiostală
- celulele din stratul intern al periostului  proliferare 
diferenţiere  osteoblaste  elaborare matrice osoasă 
depunere pe suprafaţa osoasă subperiosteală