Ergonomia ocupațională

Introducere

Ergonomia (E) (din greacă ergos = muncă și nomos = lege, normă) - o știință
interdisciplinară care are ca obiect studiul factorilor de solicitare a omului în procesul
muncii, în scopul menținerii capacității de muncă la un nivel cât mai ridicat pe toată
durata schimbului de lucru și realizării performanțelor (obiectivelor) în muncă.
L’Uomo Vitruviano

Leonardo da Vinci a făcut primele

studii sistematice despre corpul uman
cu utilitate și pentru Ergonomie.
 Definiții

studiul științific al relației dintre om și mediul său de muncă (Hywell

Murrel, inginer englez);

un ansamblu integrat de științe susceptibil a ne furniza cunoștințe

asupra muncii umane, necesare adaptării raționale a omului la
mașină și a muncii la om (prof. dr. Bernard Metz, de la Universitatea
din Strasbourg);

aplicarea științelor biologice umane în corelație cu științele tehnice

pentru a ajunge la o adaptare reciprocă optimă între om și munca sa,
rezultatele fiind măsurate în indici de eficiență și stare de bună
sănătate a omului (Organizația Internațională a Muncii);

disciplina științifică ce studiază interacțiunea dintre oameni și alte

elemente ale unui sistem, precum și profesia care aplică teorii,
principii, informații și metode design pentru optimizarea activității
omului și performanțele sistemului din care acesta face parte
(Asociația Internațională de Ergonomie).
 Ramuri
E fizică- modul de raportare la activitatea fizică a
caracteristicilor anatomice, fiziologice și biomecanice ale
omului. Domenii de studiu: posturi de lucru, manipularea
obiectelor, mișcări repetitive, tulburări musculo-
scheletale, design-ul locului de muncă, sănătatea și
securitatea în muncă.

E cognitivă- modul în care procesele mentale, cum ar fi

percepțiile, memoria, logica, răspunsurile motorii,
influențează interacțiunile dintre oameni și alte elemente
ale unui sistem. Ca domenii de studiu, E cognitivă se
ocupă de: suprasolicitarea neuropsihică, luarea deciziilor,
obținerea performanței, interacțiunea om-calculator,
stresul la locul de muncă, pregătirea.

E organizațională - optimizarea sistemelor socio-tehnice,

incluzând structurile organizaționale, politicile și
procesele. Domenii de studiu: comunicarea,
managementul resurselor, planificarea muncii, stabilirea
orarului de muncă, munca în echipă, E comunităților, noi
paradigme în muncă, organizații virtuale, tele-activitatea,
managementul calității.
 Principiile E

1. Solicitarea musculară minimă

2.Împiedicarea erorilor
3. Asistența la panică
4. Repararea erorilor
5. Adaptarea la profilul utilizatorului
 Solicitarea musculară minimă
În situațiile în care activitatea presupune numeroase mișcări
repetitive sau staționarea îndelungată (la computer, la volan, la
un panou de comandă etc.), comenzile trebuie amplasate în așa
fel încât să solicite cât mai puțin musculatura sau să solicite
grupe musculare mici, care consumă puțină energie.

Recomandări:

mișcarea ochilor decât cea a întregului cap;

mișcarea degetelor decât cea a palmei;

mișcarea palmei decât cea a întregului braț;

mișcarea labei piciorului decât cea a întregului picior;

spatele trebuie să fie sprijinit dacă se stă pe scaun.

 Împiedicarea erorilor

Dispozitivele nu trebuie să permită

realizarea incorectă a operațiunilor; de
exemplu, dacă s-a sărit un pas
obligatoriu, aparatul trebuie să
blocheze următoarele operațiuni și să
indice clar operațiunea care trebuie
efectuată.
 Asistența la panică
În situații deosebite (întuneric, boală, accident, agresiune), în care se poate
ajunge la panică, utilizatorul trebuie să fie ajutat să găsească ușor comenzile
importante (oprire/declanșare). Aceste comenzi vor fi deosebite de cele
curente:

mai mari;

proeminente față de comenzile învecinate;

cu o formă diferită de toate celelalte comenzi;

cu culori vii și contrastante (roșu, galben);

luminoase;

puse într-o poziție apropiată, la îndemână;

așezate mai izolat față de celelalte.

 Repararea erorilor

În cazul în care s-a produs o eroare de operare a aparatului/instalației, trebuie să

existe posibilitatea de revenire asupra comenzii - o comandă de tip «undo». Dacă
eroarea poate produce avarii sau catastrofe, sistemul trebuie să o împiedice - să fie
imposibilă comanda respectivă.
 Adaptarea la profilul utilizatorului

Trebuie ținut cont de vârsta,

capacitatea fizică și datele
antropometrice ale utilizatorilor
potențiali.
 Organizarea ergonomică a locurilor de muncă
Ergonomia locului de muncă are rolul de a armoniza într-un tot unitar elementele locului de muncă: mijloacele
de muncă, obiectele muncii, forța de muncă.

Armonizarea urmărește asigurarea condițiilor care să permită executantului desfășurarea muncii cu

productivitate maximă, cu un consum minim de energie și cu o senzație de bună stare fizică și psihică.

Locul de muncă reprezintă microsistemul din întreprindere aflat la baza ierarhiei piramidale a organizației.
Sistemul locului de muncă (numit și sistem om - mașină - mediu) reprezintă ansamblul de elemente de forma
intrări - proces de transformare - ieșiri.

Sistemul om - mașină - mediu este un ansamblu format din componente umane, materiale (mijloace de muncă,
obiectele muncii, ambianța fizică a muncii) și spirituale (ambianța psihosocială a muncii) legate între ele printr-o
rețea comună de informații, care are ca scop obținerea de bunuri materiale în condiții de productivitate și
eficiență maximă.
 Proiectarea ergonomică a subsistemului
mașină
Pentru scaunele de lucru se va avea în vedere:

scaunul de lucru să asigure un sprijin corpului omenesc în raport cu activitatea desfășurată;

scaunul să aibă unele dimensiuni reglabile calculate funcție de dimensiunile antropometrice;

formele scaunului de lucru să evite posibilitatea ca operatorul să lucreze în poziții necorespunzătoare;

greutatea corpului omenesc să fie repartizată uniform pe suprafața de șezut a scaunului.

 Proiectarea ergonomică a subsistemului mediu
de lucru
Iluminatul - valorile acestuia în
activitatea umană variază în funcție de
precizia ce se cere în executarea fiecărei
activități în sensul că valorile cantității
de lumină cresc pe măsura creșterii
preciziei în muncă și de felul activității
desfășurate. Exemple de valori optime
pentru diferite activități: mașini fine de
lucru (2000 Lucși), contabilitate (500
Lucși), depozite de mărfuri (50 Lucși).
 Proiectarea ergonomică a subsistemului mediu
de lucru
Cromatica:

Procese de muncă manuale cu eforturi fizice dinamice. Procese

de supraveghere - Culori odihnitoare - Bleu, roz, vernil

Procese de muncă monotone - Culori stimulative - Roșu,

portocaliu

Munca la temperaturi ridicate. Munca în încăperi care primesc

multă lumină naturală - Culori reci - Verde, albastru

Munca la temperaturi scăzute. Munca în încăperi cu puțină

lumină naturală - Culori calde - Crem, roz, portocaliu

Munca în spații largi - Culori de lărgire a spațiului - Albastru,

maron

Munca în locuri zgomotoase - Culori liniștitoare - Galben, vernil

 Proiectarea ergonomică a subsistemului mediu
de lucru
Zgomotul și vibrațiile.

Măsuri de prevenire a producerii zgomotelor: legi, norme,

interzicerea circulației autovehiculelor zgomotoase, sisteme
și soluții silențioase pentru tehnologii, utilaje și instalații,
evitarea rezonanței și a ecoului prin dimensionarea atelierelor
și încăperilor, dispersarea și dispunerea utilajelor în spațiu.

Măsuri de prevenire a propagării zgomotelor: pereți, plafoane

și planșee din materiale antivibratoare, carcase
fonoizolatoare la motoare și ventilatoare, dimensionarea
ferestrelor.

Măsuri de reducere a intensității percepției senzoriale a

zgomotelor: folosirea căștilor acustice, obligativitatea folosirii
antifoanelor.
 Proiectarea ergonomică a subsistemului mediu
de lucru
Umiditatea aerului - 40-50% în funcție de categoria de dificultate a muncii.

Puritatea aerului - Concentrațiile de praf, vapori sau fum nu trebuie să depășească

anumite limite.

Temperatura - Să nu existe o diferență mare între temperatura aerului și temperatura

suprafețelor înconjurătoare.
 Proiectarea ergonomică a subsistemului mediu
de lucru

Ambianța psihosocială este determinată de intercomunicare, intercunoaștere, grad

de omogenitate și coeziune a grupului, leadership-ul aplicat în cadrul grupului,
preocupări extraprofesionale ale membrilor grupului.
 Subsistemul om: componente
variabilele antropologice și antropometrice

personalitatea umană - aptitudini + temperament +

caracter - permite omului să se adapteze la activitatea
profesională

pregătirea profesională - se capătă în procesul de

instruire și educare, se află în strânsă legătură cu
aptitudinile omului pentru realizarea unei meserii

variabile psihologice - calități intelectuale (memorie,

gândire, imaginație, atenție, spirit de observație),
procese afective (panică, impulsivitate), procese
voliționale (promptitudine și hotărâre în luarea și
executarea deciziilor), interesele și motivația pentru
muncă.