Universitatea de Stat de Medicina și Farmacie “Nicolae Testemițanu”

Hepatita C
Elaborat Grosu: Ana-Maria
Grupa M1903
Profesor: Zariciuc Elena

Chișinău 2021
Generalități
Virusul hepatitei C face parte
din familia Flaviviridae, genul
Hepacivirus, și poate fi
descompus în “hepat”- care se
refera la ficat și “itis”, care
înseamnă inflamație. Deci acest
virus afecteaza ficatul,
provocând hepatita.
 Virusul Hepatitei C
• Familia Flaviviridae
• Genul Hepacivirus
• Dimensiuni 55-56 nm
• Genom- ARN+,liniar. Heterogenitate genetică - se disting 6
(11 ?) genotipuri şi numeroase subgenotipuri. HCV circulă
sub forma de un amestec complex şi instabil de populaţii
virale genetic distincte. În Europa predomină genotipul 1,
care este mai puţin sensibil la tratamentul cu IFN.
• Capsida –icosaedrică, proteină unică (proteina C)
• Supercapsida -derivată din membrana reticulului
endoplasmatic, cu 2 glicoproteine virale E1 şi E2
 Reproducerea în corpul uman
• Virusul hepatitei C este învelit de o membrană.
• Posedă un înveliș de lipoproteine ​care este foarte asemănător ca
structură cu două lipoproteine ​care transportă în mod normal
colesterolul prin sânge: lipoproteine ​cu densitate scăzută(LDL) și
lipoproteine ​cu densitate foarte scăzută sau (VLDL).
• Capsida deține o singură catenă de ARN cu sens pozitiv, ceea ce
înseamnă că are polaritate pozitivă, motiv pentru care poate fi utilizată
direct de ribozomii gazdă pentru a sintetiza proteine ​virale
• Odată ajuns în organism, virusul hepatitei C circulă prin sânge și
ajunge în ficat, unde infectează hepatocitele și limfocitele B
1. Virusul se leagă de celule , utilizând învelișul său care este
foarte asemănător cu LDL și VLDL, astfel încât se poate se
poate atașa de receptorii LDL specifici
2. Virusul intră în celulă prin endocitoză, formând un
endozom
3. Membrana virală fuzionează cu endozomul și eliberează
capsida, care se dizolvă în citoplasmă, lasând doar ADN-
ul viral
4. ADN-ul viral se leagă de ribozomii gazdă pentru a sintetiza
proteine structurale și nestructurale. Proteinele structurale vor
fi folosite pentru a face particule virale, în timp ce proteinele
nestructurale formează complexul de replicare care conține o
enzimă numită ARN polimerază dependentă de ARN.
Această enzimă folosește ARN-ul viral cu sens pozitiv pentru
a crea un șablon cu sens negativ. Astfel, complexul de
replicare poate folosi șablonul cu sens negativ nou creat
pentru a crea mai multe copii ale ARN-ului viral cu sens
pozitiv, care pot fi ambalate în particule virale, împreună cu
proteine ​structurale, în reticulul endoplasmatic al celulei
gazdă.
5. Particulele virale ies din celulă prin exocitoză
 Transmitere
-Prin transfuzii, transplant de ţesut şi
organe
-Droguri administrate i/v
-Nozocomial (în mediu medico-
chirurgical, stomatologie, piercing, tatuaj,
acupunctură)
-Vertical (in timpul nasterii)
-Sexual
-Intrafamilial (foarfece, pieptene, aparat
de ras, etc)
 Evoluția bolii
Virusul hepatitei C provoacă trei tipuri de boli: cel mai frecvent, hepatita cronică;
dar poate provoca și hepatită acută; si rareori hepatita fulminanta care evolueaza
rapid spre insuficienta hepatica.
Hepatita C acută (70-90%) - asimptomatică, activitatea serică a transaminazelor
(în special ALAT) este moderat crescută şi tranzitorie, uneori oscilantă. Se poate
vindeca spontan în 20 % cazuri, fără a conferi imunitate completă.
Hepatita C fulminantă – co-infecţie cu HBV sau HAV
Hepatita C cronică (80% cazuri) – persistenţa HCV peste 6 luni de la infecţia
acută. Creştere cronică a activităţii ALAT, care este moderată şi fluctuantă. Co-
infecţia cu HIV – factor stimulator
 Complicații
Fără tratament, de obicei evoluează spre ciroză în Nu este clar de ce apar aceste complicații; cu
decurs de 10 - 15 ani sau insuficiență hepatică după toate acestea, deoarece virusul hepatitei C
20 de ani.De asemenea, cresc foarte mult șansele de a infectează limfocitele B, o explicație poate fi
face cancer la ficat numit carcinom hepatocelular. că afectează producția și funcția anticorpilor.
Aproximativ 2/3 dintre persoanele afectate pot Spre deosebire de alte hepatite virale, icterul nu
dezvolta complicații precum: crioglobulinemie, când este de obicei prezent în hepatita C.
sângele conține anticorpi sensibili la temperatură
numiți crioglobuline; anemie hemolitică autoimună;
glomerulonefrita, vasculită leucocitoclastică, care este
o inflamație a vaselor de sânge, diabet, hipotiroidism,
și afecțiuni ale pielii cum ar fi porfiria cutanată
tardivă și lichenul plan.
 Diagnostic

• Pentru a diagnostica boala, sunt eficiente testele pentru detectarea anticorpilor împotriva hepatitei
C.
• Anticorpii pot fi detectați în decurs de 7 până la 31 de săptămâni de la infectare
• Dacă primul test este pozitiv, se face un alt test de confirmare folosind o altă metodă
• Antigenele virale pot fi detectate în sânge la 1 până la 3 săptămâni după expunere; de la 4 până la 6
luni în boală acută; și mai mult de 10 ani în boli cronice.
• În cele din urmă, ARN-ul viral poate fi detectat prin PCR pentru a confirma diagnosticul, ceea ce
este deosebit de important la persoanele cu risc ridicat cu anticorpi anti-HCV negativi.
• Se poate face și o biopsie hepatică pentru a determina afectarea ficatului.Prezintă infiltrație limfoidă,
adică există o mulțime de limfocite; care se agrega pentru a forma foliculi limfoizi; și poate exista și
steatoză macroveziculară sau particule grase mari în ficat.
Tratament

Principalul tratament pentru hepatita

C era interferonul-alfa
recombinant și interferonul
pegilat cu sau fără ribavirină.Cu
toate acestea, au avut o mulțime de
efecte secundare adverse - și astăzi,
sunt recomandate medicamente mai
noi numite inhibitori de protează,
cum ar fi boceprevir sau telaprevir.
 Profilaxie

Deoarece variabilitatea virală îngreunează

dezvoltarea unui vaccin, prevenirea se face în
alte moduri, cum ar fi screeningul donatorilor
de sânge și organe pentru hepatita C, practicarea
sexului sigur prin folosirea prezervativelor
pentru fiecare contact sexual și utilizarea
întotdeauna acelor curate, sterile, de unică
folosință.
Epidemiologie
 Recapitulare
Virusul hepatitei C este un virus ARN cu sens pozitiv cu o singură catenă, transmis
prin sânge sau contact sexual.
Infectează hepatocitele și limfocitele B și poate provoca hepatită cronică.
 De obicei, nu există simptome de hepatită, dar poate evolua spre ciroză și
insuficiență hepatică după mulți ani și, de asemenea, crește foarte mult riscul de a
dezvolta carcinom hepatocelular.
De obicei, este diagnosticată prin detectarea anticorpilor anti-HCV sau a ARN viral
în unele cazuri și se poate face o biopsie hepatică pentru a evalua afectarea ficatului.
Inhibitorii de protează precum boceprevirul sau telaprevirul sunt tratamentul
recomandat.
În cele din urmă, prevenirea se poate face prin screeningul donatorilor de sânge și
organe pentru hepatita C, folosind prezervative și întotdeauna folosind ace curate,
sterile, de unică folosință.
 Mulțumesc
pentru atenție!
Bibliografie
1. https://www.osmosis.org/learn/Hepatitis_C_virus
2. https://newsmaker.md/ro/incidenta-prin-hepatita-c-acuta-creste-in-moldova-ce-ne-lipseste-pen
tru-a-invinge-virusul/
3. Prezentare catedra de microbiologie și imunologie ,,Hepatitele virale,,