MINISTERUL AGRICULTURII ŞI INDUSTRIEI

ALIMENTARE AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA AGRARĂ DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea de Economie

Departamentul “Economie, marketing și științe socio-umane ”

DISCIPLINA

“Integrarea Economică Europeană”

Tema 5. POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ
(PAC) (2 ore)

Chişinău 2020
Planul:
5.1 Agricultura – domeniu economic
particular.
5.2 Instrumentele principale ale PAC.
5.3 Reforma Politicii Agricole Comune.
Importanţa agriculturii

Agricultura este în centrul vieţii noastre. Majoritatea produselor pe care le

consumăm şi utilizăm zilnic provin de la o fermă, de la lapte, pâine, carne,
legume şi vin, la îmbrăcăminte şi flori.

Fermierii au un rol unic. Aceştia produc alimente sigure, de calitate

superioară.
Dar aşteptările sunt ,ca ei să aibă totuşi grijă de peisajul natural, să ajute
la combaterea schimbărilor climatice şi să menţină diversitatea agricolă.
Rolul PAC
Politica Agricolă Comună (PAC) A Europei a fost creată pentru a ajuta
fermierii din Europa să ofere aceste beneficii publice.
De la lansarea ei în 1962, PAC a făcut progrese în abordarea provocărilor
globale care ne afectează pe toţi.
În iunie 2013, instituţiile UE au căzut de acord asupra unei direcţii noi
pentru PAC, cu scopul de a-i ajuta pe fermieri să facă faţă mai bine
acestor provocări.
Politica Agricolă Comună
Politica Agricolă Comună (PAC) este una dintre primele politici
comunitare, creată cu obiectivul asigurării necesarului de alimente
în cadrul Comunităţii.

Notiune: PAC reprezintă un set de reguli şi mecanisme

care reglementează producerea, procesarea şi
comercializarea produselor agricole în Uniunea
Europeană şi care acordă o atenţie crescândă
dezvoltării rurale.

PAC este constituită din doi piloni:

a) organizaţiile comune de piaţă (măsurile comune de
reglementare a funcţionării pieţelor produselor agricole)
b) dezvoltare rurală - măsurile structurale care vizează
dezvoltarea echilibrată a zonelor rurale.
PAC s-a dezvoltat pe baza:
 principiilor pieţei unice (circulaţia fără
restricţii a produselor agricole în
interiorul UE),
 preferinţei comunitare (favorizarea
consumului produselor originare din
Uniunea Europeană)
 şi solidarităţii financiare (măsurile
comune sunt finanţate dintr-un buget
comun).
Politica agricolă a Europei se decide la nivelul UE de către guvernele statelor
membre și este pusă în aplicare de catre statele membre.
• PAC urmarește sprijinirea veniturilor agricultorilor, încurajându-i
totodată să producă mărfuri de înaltă calitate cerute de piață și să
găsească noi modalități de a-și îmbunatăți activitatea, precum
sursele ecologice regenerabile de energie.

• Articolul 39 al Tratatului de la Roma, a stabilit cinci obiective esențiale:

 Ameliorarea productivității;
 Asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru
producători;
 Stabilizarea piețelor;
 Garantarea securității aprovizionării;
 Prețuri rezonabile pentru cumpărători.
 Obiectivele PAC au fost concepute atat in
interesul producatorului cat si al consumatorului.

Cadrul functionarii PAC consta in
aceea ca :

- agricultura este un domeniu important al

economiei nationale;
- preturile constituie elementul de baza al
reglarii pietei agricole ;
- intre politica de piata si structura agrara
trebuie sa se stabileasca o legatura stransa ;
- integrarea organica a economiei agrare
in economia nationala ;
- cresterea puterii economice a
gospodariilor familiale si
competitivitatea  acestora.
 5.1 Agricultura – domeniu economic particular.

Actorii PAC
Pe plan UE Pe plan mondial
Fermieri OMC
Platitorii de taxe si OECD
impozite Exportatori neţi
Consumatorii Importatori neţi
Mediul privat şi public Politica
ACP(Africa, Caraibe
decizional Agricolă Pacific)1975
Reprezentanţii societăţii Comună LDCs
civile fundaţii – asociaţii
MERCOSUR PCS
din domeniile: (mediu,
societatea rurală, etc) 1991 Brazilia,Argentina
Uruguay , Paraguay,
...
...

Aderarea Noilor Ţării Membre

 Politi
ca
Agric
Productivitate olă
Com
Competitivitate
Durabilitate

Inceputul Anii de criză unăReforma Agenda Reforma PAC

PAC 1960 1986 1988 Mc Sharry 1992 2000 2003

Securitatea
Supra productia Reducerea
Alimentară Orientarea catre piata
Cheltuieli supraproducţiei
Imbunatatirea Consumator
exagerate Mediul Reformarea PAC
productiei Dezvoltare Rurala
Relaţii tensionate Inconjurator Competitivitate Mediul Inconjurator
Stabilizarea pe plan Stabilizarea
Pietelor Dezvoltare Rurala DECUPLAREA DE
internaţional Veniturilor PRODUCTIE
Sprijinirea Stabilizarea SPS - SAPS
veniturilor Masuri Bugetului
structurale
 Evolutia PAC

1984: cote privind producţia de lapte

1988: stabilirea nivelului maxim al cheltuielilor UE pentru
fermieri
1992: Reformele Mac Sharry (limitarea producţiei în
creştere(29% pentru cereale,15% pentru carne de vită), plăţi
‘set-aside’ sistem de “decuplare” a ajutorului pentru venit de
ajutorul pentru producţie
2002: stagnarea cheltuielilor agricole pînă în 2013, în termeni
reali
2003: decuplarea subvenţilor pentru o anumită cultură, plăţile
către exploataţiile individuale legate de respectarea mediului,
standarde de siguranţa alimentelor şi standarde de bunăstare a
animalelor.
2005: Reforma regimului zahărului
Modelul european privind agricultura în UE
Modelul european în domeniul agrar se bazează pe o agricultură
competitivă, durabilă, multifuncţională şi de acoperire a întregului
teritoriu.

Politica Agrara - Sinergia dintre

Agricultură
şi Dezvoltare Rurală
Viabilitate Economică – orientare catre piata

Societatea rurală – elementul important

Integritatea mediului
Noua PAC (2007-2013) Pilonul doi
Axa 1
Cresterea sectoarelor
Agricol si forestier
Primul pilon
Axa 2
Imbunatatirea
Organizaţii Comune Mediu si peisaj rural
de Piaţă Axa 3
O.C.M. Diversificarea economiei
subvenţii export in zona rurala si cresterea
sprijin piaţă calitatii vietii
Axa Leader instrument
sporirea dezvoltării
Plăţi directe economice și sociale a
zonelor rurale, reducerea
disparităților dintre urban-
rural și promovarea
incluziunii sociale.
PAC către 2020: provocări legate de alimente, resurse
naturale și distribuție teritorială (Comisia Europeană,
18.11.2010)
• Provocări economice:
• Siguranța alimentară
• Stabilitatea prețurilor
• Criza economică
• Provocări de mediu
• Emisii de carbon
• Deteriorarea solurilor
• Calitatea apei/aerului
• Habitate și biodiversitate
• Provocări legate de distribuția teritorială
• Vitalitatea ariilor rurale
• Diversitatea agriculturii în UE
• Garantarea securităţii alimentare
• Cele 447 de milioane de consumatori din Europa depind cu
toţii de o sursă fiabilă de alimente sănătoase, nutritive, la un
preţ accesibil. Dar agricultura nu înseamnă doar cantitate.
• Noua PAC promovează diversitatea şi calitatea, respectând
varietatea largă a tradiţiilor agricole ale Europei.
• Face acest lucru orientând mai bine sprijinul public, reducând
diferenţele de remunerare din diferite ţări şi regiuni din UE
şi susţinând toate tipurile diferite de ferme şi practici
agricole, fie mari, mici, de familie, tradiţionale sau organice.
• Întrucât zona de producţie din Europa poate fi extinsă doar în
mică măsură, creşterea productivităţii trebuie să fie generată
prin cercetare şi tehnologii noi.
• Noua PAC finanţează suplimentar aceste sectoare, oferindu-le
fermierilor posibilitatea de modernizare şi creştere a eficienţei.
Protejarea mediului înconjurător
Utilizarea atentă a resurselor naturale este esenţială
pentru producţia de alimente şi calitatea vieţii noastre, în
prezent şi în viitor.
Noua PAC sprijină fermierii pentru a asigura protecţia
mediului înconjurător şi a biodiversităţii.
30% din plăţile directe – sprijinul financiar pe care
fermierii îl primesc prin intermediul PAC – sunt alocate
pentru practicile durabile şi ecologice, cum ar fi
diversificarea culturilor şi întreţinerea păşunilor
permanente, precum şi protejarea zonelor ecologice ale
fermelor.
Se oferă, de asemenea, un ajutor specific pentru
agricultura organică.
• Păstrarea vitalităţii zonelor rurale
• PAC protejează, de asemenea, comunităţile rurale şi oamenii care
trăiesc şi muncesc în cadrul acestora.
• Agricultura şi sectorul agroalimentar reprezintă cel mai mare sector
din Europa, asigurând 6% (46 de milioane) din totalul locurilor de
muncă. Acestea joacă un rol esenţial în economia şi societatea
noastră. Totuşi, prea puţini tineri privesc agricultura ca pe o profesie
atractivă.
• În prezent, numai 6% dintre fermieri au vârsta sub 35 de ani.
• Noua PAC se concentrează asupra sprijinirii fermierilor din UE
pentru a păstra vitalitatea zonelor rurale.
• Aceasta stimulează ocuparea forţei de muncă, antreprenoriatul şi
lanţurile alimentare locale, sprijinind activităţile rurale prin
finanţare. Îi ajută pe fermieri să îşi modernizeze fermele şi să
investească şi în alte sectoare, pe lângă sectorul agroalimentar.
• Sunt implementate programe specifice pentru susţinerea agriculturii
în condiţii dificile, cum ar fi zonele montane, şi a tinerilor fermieri în
primii cinci ani de activitate în domeniu.
 5.2 Instrumentele principale ale PAC.
a) Preturile:
 Fixarea acestora la un nivel scazut, sub pretul de echilibru scade interesul
de a produce si se înregistreaza un deficit de produse.
 Fixarea sau sustinerea acestora la un nivel mai ridicat (peste nivelul de
echilibru, în conditii de piata libera, concurentiala) duce la extinderea
ofertei peste nivelul cererii solvabile si aparitia unui surplus.

b) Politica veniturilor
 Subventionarea veniturilor prin preturi: când pretul pietei (in interior si pe
piata mondiala) este mai mic decât pretul de sustinere, diferenta trebuie
acoperita prin subventie (acoperirea pierderii si mentinerea interesului
pentru productie).
 Subventionarea consumatorilor: preturi de comercializare catre
consumator sub nivelul pretului de la producator, diferenta neîncasata de
catre producator fiind acoperita de la buget (ex. controlul preturilor la
unele produse alimentare de baza: zahar, ulei, oua, faina, lapte etc.).
 Pretul catre consumator este cel real, dar anumiti consumatori (sub un
anumit venit), primesc o suma compensatorie.
c) Subvenționarea anumitor costuri:
input-urilor: semințe, motorină, îngrăşăminte etc.; credite
subvenționate (nivelul dobânzii sub cel al pieței).

d) Politici comerciale externe de stimulare şi protecție:

1. subvenționarea exporturilor;
2. scutirea de impozite;
3. taxe vamale.
Principalele instrumente de finantare a Politicii
Agricole Comune sunt:

• FEGA – Fondul European de Garantare Agricolă –

destinat în primul rând plăților directe către agricultori și
finanțării măsurilor care reglementează sau sprijină
piețele agricole.

• FEADR – Fondul European Agricol pentru Dezvoltare

Rurală – prin care se finanțează contribuția UE la
programele de dezvoltare rurală.
 POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ - 2007-2013

FEGA – Fondul European de FEADR – Fondul European de

Garantare Agricola Agricultura si Dezvoltare Rurală

PILONUL I PILONUL II

Politica de piaţă Politica de

dezvoltare regională
Sprijin pt. venit
Bunuri publice

Funcţia de mediu
Producţia de Funcţia rurală
alimente

Agricultură şi zone rurale durabile

• OPORTUNITĂȚI PENTRU TINERII FERMIERI – UE dispune de o serie de
programe menite să încurajeze tinerii să desfășoare activități în sectorul agricol.
Vârsta maximă de eligibilitate este 40 de ani.

Cine sunt tinerii fermieri care au dreptul la accesarea plăților directe:

 cei care se instalează pentru prima dată ca șefi ai unei

exploatații agricole sau care au înființat deja o astfel de
exploatație;
 cei care au sub 40 de ani în anul în care depun pentru prima
dată o cerere de accesare a schemei de sprijin;
 cei care au aptitudinile corespunzătoare și/sau îndeplinesc
cerințele privind formarea profesională.
Cine sunt tinerii care au dreptul la accesarea fondurilor europene destinate
proiectelor de dezvoltare rurală:
 Cei care prezintă un plan de afaceri asociat proiectului. Aceștia
pot beneficia de o contribuție din partea UE de până la 70 000
EUR, nerambursabili.
 Cea mai mare pondere a fermierilor în vârstă de 65 de
ani sau peste în UE:
63,1% din numărul total de fermieri
Algarve (Portugalia)
Cea mai mare pondere a fermierilor cu vârsta sub 40
de ani în UE:
27,6% din numărul total de fermieri
Salzburg (Austria)
Salzburgul din Austria a fost singura regiune din UE în
care agricultura ecologică a reprezentat mai mult de
jumătate din suprafața agricolă totală utilizată.
Un număr din ce în ce mai mare de consumatori din UE sunt conștienți de
proveniență și metode agricole, schimbându-și tiparele de consum pentru a
favoriza, de exemplu, specialitățile regionale, produsele cultivate organic. 
Suprafața organică totală din UE - care include suprafețe care sunt
complet transformate și suprafețe aflate în conversie - a crescut de la 9,5
milioane de hectare la 11,4 milioane de hectare între 2013 și 2016, o
creștere globală cu 20,3%. 
5.3.Reforma Politicii Agricole Comune

Perioada postbelica a plasat agricultura

tarilor UE intr-un context favorabil caracterizat
prin :
 ritmuri sustinute de crestere economica ;
 accelerarea progresului tehnic ;
  dezvoltarea comertului international ;
 progresul constructiei euopene ;
  consensul politic pentru a actiona solidar in
scopul atingerii obiectivelor propuse .
 5.3.Reforma Politicii Agricole Comune

 Productivitatea muncii a crescut prin concentrarea exploatatiilor si

reducerea rapida a fortei de munca agricola.

 Dezvoltarea industriilor agroalimentare au antrenat agricultura in

productia de masa si in specializare.

 Dimensiunea medie a exploatatiilor a crescut printr-un proces de

concentrare rapida. Tarile UE raman caracterizate de sistemul de
exploatatie de tip familial.

 In perioada 1968-1973 veniturile agricultorilor au inregistrat ritmuri

de crestere similare cu cele ale altor categorii insa excedentele de oferta
si scaderea preturilor produselor agricole au determinat diminuarea lor.

Ca urmare a dezvoltarii economice s-a produs aparitia si cresterea

excedentelor care au incarcat excesiv cheltuielile de finantare a
agriculturii, iar pe plan extern ca urmare a subventionarii exporturillor, au
declansat opozitia concurentilor in cadrul negocierilor multilaterale OMC.
 Agricultura europeana a avut o evolutie favorabila intr-o
conjunctura de crestere economica cel putin pana in anii ’80. Procesul
de integrare si extinderile succesive au accentuat in timp diferente
structurale si de venituri si au creat dificultati in aplicarea politicii
comune.
PAC a reprezentat multa vreme cea mai importanta reusita in
procesul de integrare a Comunitatii Europene.

PAC a prezentat chiar de la inceput o serie de limite care au generat

dificultati si conflicte cum ar fi :

-  limite externe    - functionarea sectoriala a pietelor organizate;

- separarea pietelor cerealelor de cea a produselor  pentru cresterea
animalelor;
- sustinerea automata si proportionala la preturi comune a cantitatilor
produse;
- subventionarea capacitatii de dezvoltare a agriculturii ;
- mecanismele de reglare a pietelor sustinute prin mecanismul prelevarilor
variabile.
prelevari variabile- (Instrument de politica comerciala avand caracter netarifar
utilizate de tarile membre ale Uniunii Europene cu scopul de a limita sau de a
impiedica importul extracomunitar de produse agricole supuse regulamentelor de
piata.)
 In perioada 1973-1993, s-a inregistrat o ameliorare
nesemnificativa a veniturilor agricole pe exploatatie,
pe fondul accentuarii decalajelor si in conditiile in
care cheltuielile de garantare au crescut de noua ori
in moneda curenta.

 Mecanismele de interventie au actionat in favoarea

marilor exploatatii accentuandu-se exodul rural, in
special in zonele defavorizate.

 Pe plan extern, subventionarea exporturilor, tot mai

greu acceptata de catre concurenti, si mecanismele
prelevarilor variabile au declansat un conflict
comercial de proportii cu SUA care a condus la
blocarea Rundei Uruguay in 1989.

 Circa jumatate din bugetul comunitar

revenea agriculturii , ramura care ocupa mai putin de
6% din populatie si contribuia cu mai putin de 3% din
PIB.
 Necesitatea reformei PAC decurge din :

1. excedentele – la care a contribuit PAC prin

sistemul preturilor garantate;
2. costul bugetar excesiv al PAC, datorat
supraproductiei;
3. diminuarea veniturilor agricultorilor dupa 1973 pe
fondul accentuarii disparitatilor;
4. accentuarea decalajelor prin concentrarea
productiei in lipsa unei politici structurale eficace;
5. presiunile externe au devenit determinante prin
negocierile Rundei Uruguay.
 Prevederile RU sunt exprimate prin principalele reglementari:

1) sprijinul intern – sa fie redus cu 20 % comparativ perioadei 1986-

1988 pe o perioada de sase ani ;
2) subventiile de export  sa fie redus cu 36% in paralel cu o reducere
de 21% a volumului de exporturi subventionate in comparatie cu
perioada de referinta 1986-1990 ;
3)   accesul pe piata – conform prevederilor RU, prelevarile la import
si taxele compensatorii sunt desfiintate respectiv transformate in
tarife vamale.
4)    contingentele tarife de acces curent – preiau unele restrictii
practicate anterior UE – reducerile dupa sase ani trebuie sa fie intre
20-36% functie de produs ;
5)     accesul minim – sub aceste prevederi sunt create oportunitatile
de import pentru un echivalent de 3% din consumul intern care poate
atinge 5% pana la sfarsitul perioadei de sase ani ;
6)   alte prevederi – cuprind masurile fito-sanitare incluse intr-un
acord al RU, importante si severe, instituite intr-un cadru multilateral
de reguli si sanctiuni.
Runda Uruguay a fost o rundă de negocieri comerciale care s-a desfășurat
între septembrie1986 și aprilie1994 și a dus la transformarea GATT (General
Agreement on Tariffs and Trade) în OMC.
Politica agricolă comună (PAC) a înregistrat, de-a lungul timpului, cinci mari
reforme, cele mai recente fiind :

 cea din 2003 (evaluarea intermediară),

 cea din 2009 („bilanțul de sănătate”)
 cea din 2013 (pentru cadrul financiar 2014-2020).

Primele dezbateri privind viitorul PAC după 2020, au demarat în 2016

Reformele succesive ale PAC au permis adaptarea mecanismelor utilizate în

vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite de tratat.

Ultima reformă stabilește noi obiective ale PAC :

1. obiective economice (asigurarea securității alimentare prin
intermediul unei producții agricole viabile, sporirea competitivității și
distribuirea valorii generate în cadrul lanțului de aprovizionare cu
alimente),
2. obiective de mediu (utilizarea sustenabilă a resurselor naturale și
combaterea schimbărilor climatice)
3. obiective teritoriale (asigurarea dinamismului economic și social
în zonele rurale).
Reforma din 1992 Mc Sharry: marea schimbare.

 Încă din 1962- aceasta și-a îndeplinit obiectivele, garantând

siguranța aprovizionării cu alimente.
( odată cu politica sa privind prețurile de sprijin foarte ridicate în
comparație cu prețurile pieței mondiale și odată cu garantarea
achiziționării unor cantități nelimitate de produse, PAC a început să
producă din ce în ce mai multe excedente.)

 Pentru a elimina diferența din ce în ce mai mare dintre ofertă și

cerere și pentru a gestiona în mod adecvat cheltuielile agricole,
Consiliul a adoptat o schimbare radicală la nivelul politicii agricole
comune, înlocuind sistemul de protecție prin prețuri cu un sistem
de ajutoare compensatorii pentru venituri.

 În urma unei scăderi semnificative a prețurilor garantate ale marilor

culturi, pierderile înregistrate în materie de venituri au fost
compensate integral prin plăți directe pe hectar.
 În ceea ce privește producția de animale, scăderea prețurilor la
carnea de vită a fost compensată prin acordarea de prime pe cap de
animal.
Agenda 2000: o nouă etapă în completarea reformei din 1992

Consiliul European de la Luxemburg din 1997, declarând că agricultura

europeană ar trebui să fie multifuncțională, durabilă, competitivă și extinsă
pe tot teritoriul, a stabilit obiectivul strategic al noii reforme.
Ca urmare a acordului încheiat la finalul Consiliului European de la Berlin
din 24 și 25 martie 1999, reforma a vizat, în special, următoarele elemente:

 o nouă aliniere a prețurilor interne la prețurile mondiale,

compensată parțial de ajutoare directe acordate producătorilor;
 introducerea de către state a obligativității respectării condițiilor
de mediu (ecocondiționalitate) pentru acordarea ajutoarelor și a
posibilității de reducere a acestora (modulare) în vederea
finanțării măsurilor de dezvoltare rurală;
 reluând concluziile Conferinței de la Cork(Irlanda) din 1996,
consolidarea măsurilor structurale în vigoare, în cadrul unei noi
politici de dezvoltare rurală, intitulată de atunci înainte „al doilea
pilon al PAC” ;
 stabilizarea bugetară prin intermediul unui cadru financiar strict
stabilit pentru perioada 2000-2006.
Reforma Fischer din iunie 2003: spre o PAC bazată pe
ajutoarele decuplate

În cadrul Consiliului European de la Berlin din 1999, cele cincisprezece

state membre care au adoptat propunerile programului Agenda 2000 au
invitat Comisia să realizeze o evaluare intermediară în 2002 în vederea
analizării impactului ultimei reforme a politicii agricole comune.
Evaluarea intermediară a devenit, în cele din urmă, cea mai ambițioasă
reformă prin care a trecut PAC până în prezent, având patru obiective
principale:
1. o mai mare conectare a agriculturii europene la piețele
mondiale,
2. pregătirea extinderii Uniunii Europene,
3. un răspuns mai adecvat la noile cerințe ale societății
în ceea ce privește protecția mediului și calitatea
produselor (având în vedere preocupările opiniei publice
legate de crizele sanitare succesive),
4. îmbunătățirea compatibilității PAC cu cerințele țărilor
terțe.
La 26 iunie 2003, la Luxemburg, miniștrii agriculturii din
Uniunea Europeană au ajuns la un acord care a modificat
considerabil politica agricolă comună și a introdus o serie
de noi principii și/sau mecanisme:
— decuplarea ajutoarelor în raport cu volumul produs, în
vederea unei mai bune orientări a fermelor în funcție de
piață și a reducerii denaturării producției și a comerțului
agricol. Ajutoarele decuplate au devenit astfel o „plată
unică pe exploatație”, axată pe stabilitatea veniturilor;
— condiționalitatea („cross-compliance”), conform căreia
plățile unice depind de respectarea unor criterii în materie
de mediu și sănătate publică, ca răspuns la așteptările
cetățenilor europeni;
— compatibilitatea cu regulile Organizației Mondiale a
Comerțului, în măsura în care obiectivul final al decuplării
ajutoarelor este includerea regimului de plăți unice în
„cutia verde”;
— redistribuirea publică a drepturilor de plată acordate
exploatațiilor conform unor referințe istorice, prin
intermediul a două mecanisme:

 modularea, care permite transferul creditelor între cei

doi piloni ai PAC în vederea consolidării dezvoltării
rurale,
 eventuala aplicare a unui model regional de
decuplare care să permită armonizarea plăților pe
hectar acordate după criterii teritoriale;
-disciplina financiară, principiu aplicat ulterior în
perspectivele financiare pentru perioada 2007-2013, în
temeiul căruia bugetul primului pilon al politicii agricole
comune a fost înghețat și au fost impuse plafoane
anuale obligatorii;
— în cele din urmă, în 2007, s-a instituit organizarea
comună unică a piețelor.
“Bilanțul de sănătate” din 2009: consolidarea cadrului
reformei din 2003 „Bilanțul de sănătate”, adoptat de
Consiliu la 20 noiembrie 2008, a revizuit o serie amplă de
măsuri aplicate ca urmare a reformei PAC din 2003.
Acesta a urmărit:
— consolidarea decuplării totale a ajutoarelor, prin
eliminarea progresivă a ultimelor plăți cuplate cu
producția, integrându-le în regimul de plată unică pe
exploatație;
— reorientarea parțială a fondurilor din primul pilon către
dezvoltarea rurală, prin creșterea ratei de modulare a
ajutoarelor directe;
— asigurarea flexibilității normelor privind intervenția
publică și controlul ofertei pentru a nu împiedica
agricultorii să reacționeze la semnalele pieței.
 Către PAC 2020
Reforma din 2013 constituie ultima etapă a procesului de adaptare a PAC,
deschis și încă în curs.
Principalele aspecte ale PAC pentru perioada 2014-2020:
— transformarea ajutoarelor decuplate într-un sistem
multifuncțional de sprijin.
Plățile unice pe exploatație sunt înlocuite de un sistem de plăți, pe
etaje sau straturi, cu șapte componente:
1) o „plată de bază”;
2) o plată „verde” pentru bunurile publice de mediu („componenta
ecologică”);
3) o plată suplimentară către tinerii agricultori;
4) o plată redistributivă, prin intermediul căreia se poate acorda un
ajutor suplimentar pentru primele hectare ale unei exploatații;
5) acordarea unui sprijin suplimentar pentru venit în zonele care se
confruntă cu constrângeri naturale;
6) ajutoare cuplate la producție;
7) un sistem simplificat pentru micii fermieri.
Noile ajutoare pe hectar sunt rezervate doar agricultorilor activi.

Pachetele de plăți directe disponibile pentru fiecare stat membru vor fi

ajustate treptat astfel încât toate se vor transforma în plăți minime în
euro pe hectar până în 2019 (așa-numitul proces de „convergență
externă”);

— consolidarea celor doi piloni PAC:

 primul pilon, care finanțează ajutoarele directe și măsurile de piață,
finanțat integral din FEGA;
 al doilea pilon pentru dezvoltarea rurală, în regim de cofinanțare.

 Modularea ajutoarelor directe în favoarea celui de-al doilea pilon

este eliminată și înlocuită cu reducerea obligatorie a plăților de bază
începând cu suma de 150 000 EUR („degresivitate”).
 A fost ameliorată flexibilitatea între piloni: din 2015, statele membre
au posibilitatea de a transfera fonduri alocate inițial în cele două
sensuri (din primul pilon către cel de-al doilea pilon, până la 15%,
precum și din al doilea pilon către primul pilon, până la 25% );
 consolidarea instrumentelor OCP unică, ca măsură de protecție de
utilizat doar în cazul unei crize a prețurilor și al perturbării pieței.
Este confirmată eliminarea tuturor măsurilor de control al ofertei: regimul
cotelor la zahăr a expirat în septembrie 2017, iar drepturile de plantare a viței-
de-vie au fost înlocuite cu un sistem de autorizare începând din 2016.
Noul regim fără cote privind laptele, aplicat din 2015, a fost precedat de
adoptarea unui mini-pachet privind laptele [Regulamentul (UE) nr. 261/2012, JO
L 94, 30.3.2012].
- o abordare mai integrată, cu obiective mai clare și axată pe regiuni
pentru dezvoltarea rurală.
Se prevede o mai bună coordonare a măsurilor rurale cu celelalte fonduri
structurale.
Gama largă de instrumente existente în cadrul celui de-al doilea pilon al PAC a
fost simplificată pentru a se concentra asupra sprijinului pentru:
 competitivitate,
 inovare,
 agricultură întemeiată pe „cunoaștere”,
 instalarea tinerilor agricultori,
 gestionarea durabilă a resurselor naturale,
 dezvoltarea teritorială echilibrată.
Comisia a prezentat comunicarea sa privind „Viitorul sectorului alimentar și al
agriculturii”, în noiembrie 2017, inițiind procesul de reformă a PAC post-2020.
Reforma PAC post-2020
La 29 noiembrie 2017, Comisia a prezentat o nouă
comunicare privind viitorul sectorului alimentar și al
agriculturii, care se bazează pe recomandările prezentate în
Declarația 2.0 de la Cork (Irlanda)privind dezvoltarea rurală
(discuțiile privind viitorul celui de-al doilea pilon au fost
lansate în cadrul unei conferințe europene care a avut loc la
Cork, în septembrie 2016).

Comunicarea pune accentul pe:

 dezvoltarea durabilă,
 conservarea resurselor natural,
 necesitatea de a garanta reînnoirea generațiilor.

Comunicarea invită statele membre să elaboreze programe

care să reflecte necesitățile tinerilor agricultori și propune
ca accesul tinerilor agricultori la instrumente financiare,
pentru sprijinirea investițiilor și a capitalului circulant să fie
simplificat.
Comunicarea stabilește o nouă serie de priorități, cu
accentul pe lanțurile valorice rurale în domenii precum:

 energia curată,( energie din surse regenerabile:

combustibil din biomasă, brichete şi pelete din resturi
vegetale etc)
 bioeconomia emergentă, (dezvoltarea de noi
bio(nano)tehnologii și bio(nano)produse)
 economia circulară,( implică partajarea, reutilizarea,
repararea, renovarea și reciclarea materialelor și
produselor existente cât mai mult posibil. Ciclul de
viață al produselor este extins).
 ecoturismul - (este o formă de turism cu impact scăzut
asupra mediului si unde se depune un efort constient în
vederea reinvestirii unei părti adecvate din venituri
pentru conservarea resurselor pe care se bazează. Este
o formă de turism durabil si care asigură beneficii
populatiei locale)
 Contextul reformării PAC

Către PAC 2020

Reforma Fondurilor
Structurale Dezvoltarea economică a
Viitorul dezvoltării
pieţelor agricole
rurale: 2004/2005

Reforma Fondurilor
Structurale FEADR OMC / OMS
Reforma PAC:
„Runda Doha “
2004
Perspectiva
Reforma PAC:
financiară Relaţiile comerciale
2003
2007-2013 internaţionale

Evaluarea
EU – Consiliul BXL Lărgirea UE
intermediară 2002
din Octombrie 2002
EU 25
cadrul financiar EU 27
datorat lărgirii UE EU …
AGENDA 2000
Bugetul PAC UE-27 (A) (B)  
(credite de angajament - Anul 2021 Cadrul financiar % (B)
milioane EUR în prețuri multianual
curente) 2021-2027 (CFM)
1) PILONUL 1 AL PAC      
Plăți directe (DP) și 40 368,0 290 534,0 76,8 %
măsuri pe piețele agricole

2) PILONUL 2 AL PAC      
2.a) Măsurile de 15 345,0 87 998,3 23,2 %
dezvoltare rurală (DR) din      
CFM 2 387,7 8 070,5 ---
2.b) Măsuri suplimentare  
de dezvoltare rurală în
cadrul NGEU
(instrumentul temporar de
redresare)

3) TOTAL PAC 2021-2027 55 713,0 378 532,3 100 %

UE - 27 [1) + 2.a.)]
4) TOTAL ANGAJAMENTE 168 496,0 1 221 719,5 ---
UE
5) % din PAC [3) / 4)] 33,1 % 31,0 % ---

6) TOTAL PAC: CFM 2021- 58 100,7 386 602,8 ---

2027 + NGEU 2021-2022
[1) + 2.a) + 2.b)]

7) CFM 2021-2027 + NGEU 333 108,9 1 642 788,7 ---

2021-2022
8) % din PAC [5) / 6)] 17,4 % 23,5 % --